Biblioteca BNR



Biblioteca BNR după lucrările de restaurare


Fotografie de epocă



Biblioteca BNR este una dintre cele mai importante deţinătoare de literatură economică din ţară, cu peste 18 000 de unităţi bibliografice în prezent.

Din anul 2008, noul sediu al Bibliotecii BNR, restaurat în totalitate, situat la parterul Vechiului Palat din Str. Lipscani, nr. 25, asigură condiţii optime de consultare a fondului de carte într-o sală de lectură cu o capacitate de 20 de locuri.

Consultarea colecţiilor bibliotecii de către specialiştii din afara instituţiei se poate face pe baza completării unui formular de acces.

Istoric

Deşi înfiinţarea Bibliotecii BNR nu este consemnată ca atare în niciun document de arhivă, este de presupus că acest compartiment, fără a avea un statut explicit în organigrama băncii, a fost creat în momentul în care fondul de carte achiziţionat pentru nevoile curente ale salariaţilor a atins un nivel care a reclamat ordonarea sa după anumite criterii. Este cert însă faptul că la începutul secolului al XX-lea în Palatul BNR exista un spaţiu special dedicat activităţii de bibliotecă, aşa cum reiese din planul general al clădirii întocmit în anul 1915. Mai mult decât atât, în anul 1919, guvernatorul Ioan G. Bibicescu, bibliofil pasionat, a făcut apel la unul dintre bibliotecarii Bibliotecii Academiei Române pentru a ajuta la inventarierea şi reorganizarea Bibliotecii BNR.

În perioada interbelică şi mai ales după anul 1929, când biblioteca a fost subordonată Serviciului Studii, fondul de carte s-a mărit considerabil, îmbogăţindu-se cu literatură economică atât românească, cât şi străină, în special franceză, engleză şi germană, o parte însemnată dintre aceste lucrări regăsindu-se şi astăzi în colecţiile bibliotecii.

Demnă de semnalat este colecţia completă a primei publicaţii periodice tipărite de BNR şi anume cea a Rapoartelor Consiliului de administraţie către Adunarea Generală a acţionarilor. Această publicaţie, cu periodicitate anuală, a apărut între 1881 şi 1947, tipărirea ei nefiind întreruptă nici în anii Primului Război Mondial, când sediul central al BNR a fost strămutat la Iaşi.

Din anul 1929 Serviciul Studii a început editarea unei noi publicaţii, de această dată cu frecvenţă lunară, în limba franceză: Bulletin d’information et de documentation. Între paginile ei se regăsesc, pe lângă informaţiile referitoare la activitatea BNR, şi informaţii extrem de utile privind ansamblul economiei româneşti. Buletinul a apărut până în anul 1947, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial fiind editat în limbile franceză şi germană.

În anul 1936, guvernatorul Mitiţă Constantinescu a iniţiat înfiinţarea colecţiei Biblioteca monetară, economică şi financiară, propunere adoptată de către Consiliul de administraţie al BNR, care consemna că „având în vedere rolul preponderent pe care BNR îl are în economia naţională, precum şi acela de îndrumător pe care ea l-a îndeplinit totdeauna cu prisosinţă şi constatând lipsa în mare parte de lucrări tehnice şi de specialitate economică şi financiară în ţară la noi, Consiliul adoptă propunerea guvernatorului de a se înfiinţa o Bibliotecă de specialitate economică şi financiară a BNR, care să publice fie în traducere, fie lucrările originale ale autorilor români din aceeaşi specialitate”.

Primele volume apărute în cadrul acestei colecţii au fost editate în anul 1938, respectiv volumele 1 şi 2 ale lucrării Contribuţiuni la problema reorganizării creditului în România şi Economia dirijată a lui Karel Engliš, guvernator în acel moment al Băncii Naţionale a Cehoslovaciei. Din nefericire, ca urmare a condiţiilor dificile generate de desfăşurarea războiului, din 1942 publicarea lucrărilor în această colecţie a fost suspendată.

Primii ani ai regimului comunist au însemnat, din punctul de vedere al bibliotecii, epurarea unor lucrări având autori sau subiecte indezirabile, concomitent cu achiziţionarea de literatură sovietică, aşa cum s-a întâmplat în întregul sistem naţional de biblioteci. Treptat, producţia de carte economică autohtonă a fost reluată, astfel încât, de-a lungul întregii perioade, politica de achiziţie a avut în vedere doar acest segment, lucrările străine intrate în fondul de carte fiind extrem de puţine.

Începând cu anul 1990, după ce Banca Naţională a României şi-a reluat funcţiile fireşti de bancă centrală, activitatea de bibliotecă a cunoscut o revigorare spectaculoasă: fondul vechi de carte a fost reorganizat după criterii biblioteconomice moderne, iar politica de achiziţii a fost orientată, pe lângă crearea unei colecţii de literatură economică românească, spre dobândirea celor mai noi şi importante lucrări de specialitate apărute pe plan internaţional.

În anul 1992 fost readusă la viaţă şi colecţia interbelică de carte Biblioteca Băncii Naţionale. Prima lucrare tipărită, Călător prin secolul XX. Memoriile unui bancher fără bani, aparţine academicianului Costin C. Kiriţescu, cel care în perioada interbelică a activat în cadrul Serviciului Studii şi a avut o contribuţie importantă la editarea vechilor publicaţii ale instituţiei. Din anul 2013 a fost inaugurată o nouă serie a acestei colecții, prin reeditarea volumului Istoricul Băncii Naționale a României (1880-1924) de Victor Slăvescu.