Monitorizarea în domeniul plăţilor


Monitorizarea sistemelor de plăţi şi a infrastructurilor pieţei financiare în general este o atribuție fundamentală a unei bănci centrale moderne. Aceasta presupune promovarea obiectivelor de siguranţă şi eficienţă în supravegherea sistemelor planificate sau existente, evaluarea acestora în baza acestor obiective şi inducerea de schimbări dacă este necesar. Riscurile care se pot manifesta în cadrul sistemelor monitorizate sunt:

  • Riscul de credit: riscul înregistrării unei pierderi ca urmare a incapacităţii contrapărţii, respectiv a unui participant de a îşi îndeplini obligaţiile integral, nici la scadenţă şi nici la un alt moment viitor. Riscul de credit cuprinde riscul costului de înlocuire şi riscul principal.
  • Riscul de concentrare: riscul de a induce risc sistemic, cauzat de incapacitatea unui participant cu cotă mare de piață de a își îndeplini obligațiile. Pragul relevant pentru sistemele cu decontare pe bază netă este ca cei mai mari 5 participanți să înregistreze, combinat, o cotă din tranzacții mai mare de 80 la sută.
  • Riscul costului de înlocuire: riscul înregistrării unei pierderi ca urmare a incapacităţii contrapărţii de a finaliza o tranzacţie la scadenţă. Expunerea rezultată reprezintă costul de înlocuire a tranzacţiei iniţiale la preţul curent al pieţei. Această incapacitate poate lăsa partea solvabilă cu o poziţie neasigurată, sau cu o poziţie deschisă, sau poate duce la nerealizarea profiturilor estimate aferente poziţiei respective.
  • Riscul de custodie: riscul înregistrării unei pierderi a activului depozitat la un (sub)custode ca urmare a insolvenţei (sub)custodelui, neglijenţei, fraudei, administrării sau a înregistrării neadecvate.
  • Riscul de decontare (riscul financiar): riscul înregistrării unei pierderi ca urmare a faptului că decontarea în cadrul unui sistem nu se desfăşoară aşa cum s-a anticipat. Acest risc poate cuprinde riscul operaţional, riscul de credit şi riscul de lichiditate.
  • Riscul juridic: riscul înregistrării unei pierderi din cauza aplicării neprevăzute a prevederilor unei legi sau alte reglementări şi/sau din cauza imposibilității de aplicare a prevederilor contractuale.
  • Riscul de general de afaceri: riscul înregistrării unei pierderi a capitalului ca urmare a diminuării veniturilor sau a creşterii cheltuielilor în aşa măsură încât necesită finanțarea din capital a cheltuielilor care depăşesc nivelul veniturilor.
  • Riscul de investiţie: riscul înregistrării unei pierderi de către administratorul infrastructurii pieţei financiare atunci când se investesc activele administratorului şi/sau ale participanţilor la infrastructură, de exemplu garanţiile constituite în legătură cu participarea la infrastructură.
  • Riscul de lichiditate: riscul înregistrării unei pierderi ca urmare a incapacităţii unei contrapărţi, respectiv a unui participant, de a îşi îndeplini obligaţiile integral la scadenţă, deși aceasta/acesta va fi capabil(ă) totuşi să îşi îndeplinească obligaţiile integral la un moment ulterior.
  • Riscul operaţional: riscul ca deficienţe în cadrul sistemelor informatice sau a proceselor interne, erori umane, eşecuri în administrare sau întreruperi din cauza unor evenimente exterioare să conducă la reducerea, deterioararea sau oprirea furnizării serviciilor de către o infrastructură a pieţei financiare.
  • Riscul principalului: riscul înregistrării pierderii integrale a activului financiar (de ex. instrumente financiare sau valute) dintr-o tranzacţie (risc de credit). În procesul de decontare acest risc este asociat tranzacţiilor cu active care prezintă o diferenţă de timp între finalizarea decontării fondurilor şi finalizarea decontării activului tranzacţionat (de exemplu absenţa mecanismului "livrare contra plată"). Riscul principal care se manifestă în decontarea tranzacţiilor de schimb valutar (riscul de schimb valutar) este uneori denumit ca riscul Herstatt.
  • Riscul sistemic: riscul ca neîndeplinirea obligaţiilor care revin unui participant din participarea sa la un sistem, sau în piaţa financiară, să conducă la neîndeplinirea la termen a obligaţiilor asumate de către alţi participanţi. Acest eşec în îndeplinirea obligaţiilor poate cauza probleme semnificative de lichiditate sau de credit şi, în consecinţă, poate periclita stabilitatea sau încrederea în sistemul financiar.

    Banca Naţională a României monitorizează sistemele în baza prevederilor legislative cuprinse în
    Legea nr. 312/28.06.2004, OUG nr. 99/6.12.2006, Legea nr. 253/16.06.2004, Legea nr. 297/28.06.2004.


    Obiectivele principale ale Băncii Naţionale a României în domeniul monitorizării sistemelor sunt:

    1. Menţinerea stabilităţii financiare
      Băncile centrale sunt interesate în funcţionarea şi operarea sigură şi eficientă a sistemelor de plăţi care afectează stabilitatea sectorului financiar. Participanţii au încredere în funcţionarea şi operarea eficientă a sistemelor şi, atunci când sunt parte a unei tranzacţii, anticipează fluxurile de fonduri. Orice defecţiune apărută în cadrul fluxurilor de fonduri cauzată de ineficienţa sistemelor de plăţi naţionale poate conduce la apariţia şi creşterea efectelor negative asupra participanţilor la sistem(e).
    2. Asigurarea unui canal adecvat de transmitere a politicii monetare
      Băncile centrale utilizează o gamă largă de operaţiuni de piaţă monetară pentru implementarea propriilor politici monetare. De exemplu, finalizarea swap-urilor sau a tranzacţiilor de vânzare/cumpărare de instrumente financiare depinde de funcţionarea sigură şi eficientă a sistemelor de plăţi care asigură decontarea fondurilor.
    3. Asigurarea eficienţei sistemelor de plăţi
      Băncile centrale depun eforturi pentru a preveni apariţia oricărei defecţiuni tehnice a infrastructurilor utilizate de către sisteme, şi/sau disfuncţionalităţi organizaţionale la nivelul operatorului de sistem, şi/sau la nivelul participanţilor, şi solicită existenţa unor principii şi proceduri eficace şi transparente de administrare a sistemului.
    4. Respectarea de către operatorii de sisteme de plăţi a cadrului legal
      Asigurarea şi respectarea unui cadru legal bine fundamentat în toate sistemele de drept relevante pentru sistem reprezintă o parte importantă a operării sistemelor.
    5. Menţinerea încrederii publicului în sistemele de plăţi, în instrumentele de plată şi în moneda naţională
      Sistemele de plăţi permit clienţilor participanţilor la sistem să transfere fonduri şi/sau să efectueze plăţi. Creşterea siguranţei şi eficienţei acestor sisteme de plăţi contribuie la creşterea încrederii publicului în efectuarea plăţilor dispuse, în instrumentele de plată utilizate, în sistemele de plăţi şi implicit în moneda naţională, leul.

    Activitatea de monitorizare acoperă:

    • Sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare;
    • Instrumentele de plată;
    • Operatorii de sisteme şi participanţii la sisteme;
    • Furnizorii de servicii de infrastructură utilizate de sistemele de plăţi.

    Banca Naţională a României monitorizează sistemele de plăţi care funcţionează în România, indiferent dacă acestea sunt operate sau nu de către banca centrală.

    Banca Naţională a României monitorizează sistemul SaFIR de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare care este operat de către banca centrală şi monitorizează împreună cu Autoritatea de Supraveghere Financiară  sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare care nu sunt operate de către banca centrală.

    Pentru a elimina orice conflict de interese, Banca Naţională a României (fiind simultan operator de sistem şi autoritate de monitorizare a sistemelor pentru ReGIS şi SaFIR) a decis ca activitatea de monitorizare a sistemelor şi activitatea de operare a sistemelor să fie strict separate.

    Principalele instrumente utilizate în activitatea de monitorizare sunt:

    1. colectarea de date privind operatorii de sisteme, sistemele operate de aceştia şi furnizorii de servicii de infrastructură;
    2. inspecţii on-site;
    3. cooperarea/colaborarea cu autorităţi naţionale de reglementare şi/sau supraveghere;
    4. cooperarea/colaborarea cu autorităţi de monitorizare a sistemelor;
    5. evaluarea sesizărilor formulate de consumatori;
    6. evaluarea respectării standardelor naţionale/europene/internaţionale de către operatorii de sisteme;
    7. inducerea de schimbări (de exemplu prin recomandări, impunerea de către Banca Naţională a României a unor măsuri de remediere şi termene de realizare a acestora);
    8. aplicarea de sancţiuni dintr-o plajă largă începând cu publicarea (concluziilor) raportului de monitorizare şi terminând cu retragerea autorizaţiei acordate de către Banca Naţională a României respectivului operator de sistem.

    Standarde europene/internaţionale aplicabile sistemelor de plăţi 

    Standarde internaţionale aplicabile sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare  

    Standarde europene aplicabile instrumentelor de plată  

    Rolul băncii centrale în domeniul monitorizării infrastructurilor pieţei financiare

    • Banca centrală trebuie să definească clar şi să publice rolul său şi politicile privind reglementarea şi monitorizarea infrastructurilor pieţei financiare;
    • Banca centrală reglementează şi monitorizează infrastructurile pieţei financiare;
    • Banca centrală trebuie să adopte și să asigure aplicarea principiilor  pentru infrastructurile pieței financiare;
    • Banca centrală cooperează cu alte bănci centrale şi autorităţi relevante naţionale şi/sau străine pentru promovarea siguranţei şi eficienţei infrastructurilor pieţei financiare;
    • Banca centrală trebuie să deţină competenţe şi resurse pentru a îndeplini responsabilităţile privind reglementarea şi monitorizarea infrastructurilor pieţei financiare.

    În cadrul activităţii de monitorizare a sistemelor Banca Naţională a României cooperează cu:

    Următoarele sisteme sunt desemnate prin Ordinul Guvernatorului BNR nr. 34/ 17.01.2008 completat cu Ordinul Guvernatorului BNR nr. 637/ 15.06.2011, ca sisteme care intră sub incidenţa Legii nr. 253/ 16.06.2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare care implementează Directiva nr. 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare, cu modificările ulterioare:

    • ReGIS operat de către Banca Naţională a României;
    • Target2 - România pus la dispoziţie şi operat din punct de vedere tehnic, în numele Eurosistemului, de către Banca d’Italia, Banque de France şi Deutsche Bundesbank;
    • SENT operat de către Societatea de Transfer de Fonduri şi Decontări - TRANSFOND S.A. ;
    • SaFIR operat de către Banca Naţională a României;
    • RoClear operat de către Depozitarul Central S.A. ;

    Banca Naţională a României este autoritatea competentă să fie notificată şi să notifice alte autorităţi competente similare din alte state membre despre începerea procedurilor de insolvenţă împotriva unui participant la un sistem desemnat conform Directivei nr. 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare, cu modificările ulterioare.


    Memorandumuri

    Contactaţi-ne la:  +40 311 32 37 00 sau ro.oversight[at]bnro.ro.