Act legislativ


 


Guvernul României
Ordonanţă de urgenţă nr. 99 din 6.dec.2006
Monitorul Oficial, Partea I 1027 27.dec.2006
Intrare în vigoare la 1.ian.2007
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

   Având în vedere că transpunerea şi implementarea în legislaţia naţională a Directivei nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit şi a Directivei nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit trebuie realizate până la finele anului 2006, termen stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderării, astfel încât să poată fi realizată şi procedura de prenotificare la Comisia Europeană a întregului cadru legislativ adoptat,
   în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

   Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

   PARTEA I
DISPOZIŢII COMUNE APLICABILE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

   TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

   CAPITOLUL I
 Domeniul de aplicare şi definiţii

   Secţiunea 1
Domeniul de aplicare

   Art. 1. -(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează condiţiile de acces la activitatea bancară şi de desfăşurare a acesteia pe teritoriul României, supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi supravegherea sistemelor de plăţi şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare.
   (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora şi instituţiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terţe, în ceea ce priveşte activitatea acestora desfăşurată în România.
   (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică societăţilor de servicii de investiţii financiare şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii, potrivit prevederilor Capitolului X din Titlul III, Partea I.
   (4) Prevederile Titlului VI, Partea a II-a se aplică sistemelor de plăţi, sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, participanţilor la aceste sisteme şi administratorilor sistemelor şi ai serviciilor de infrastructură utilizate în cadrul acestor sisteme.
   (5) Nu intră sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă băncile centrale din statele membre. Alte instituţii permanent excluse de la aplicarea Directivei nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006, prevăzute la art. 2 al acestei Directive, nu beneficiază de regimul instituţiilor de credit din alte state membre instituit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Pentru scopurile dispoziţiilor cuprinse în Capitolul II din Titlul III, Partea I, aceste instituţii, cu excepţia băncilor centrale din statele membre, sunt considerate instituţii financiare.
   Art. 2. - În scopul realizării supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi altor categorii de persoane, după cum urmează:
   a) Capitolul II din Titlul III, Partea I se aplică societăţilor financiare holding şi societăţilor holding cu activitate mixtă;
   b) art. 54-58 se aplică instituţiilor financiare cu sediul în alte statele membre, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54;
   c) art. 89-90 se aplică instituţiilor financiare cu sediul în România, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 89;
   d) Capitolul IV din Titlul II, Partea I se aplică auditorilor financiari ai instituţiei de credit şi, potrivit art. 197, auditorilor financiari ai societăţilor financiare holding.
   Art. 3. - Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona cu respectarea dispoziţiilor generale aplicabile instituţiilor de credit şi a cerinţelor specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanţe de urgenţă, în una din următoarele categorii:
   a) bănci;
   b) organizaţii cooperatiste de credit;
   c) bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;
   d) bănci de credit ipotecar;
   e) instituţii emitente de monedă electronică.
   Art. 4. -(1) Banca Naţională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit.
   (2) În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României poate colecta şi procesa orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal.
   Art. 5. -(1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entitate fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public, într-o activitate de emitere de monedă electronică ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora.
   (2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile:
   a) de către un stat membru ori de către administraţiile regionale sau autorităţile administraţiei publice locale ale unui stat membru;
   b) de către organisme publice internaţionale la care participă unul sau mai multe state membre;
   c) în cazurile expres prevăzute de legislaţia românească sau de legislaţia naţională a altui stat membru ori de legislaţia comunitară, cu condiţia ca aceste activităţi să fie reglementate şi supravegheate corespunzător, în scopul protejării deponenţilor şi investitorilor.
   (3) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), o emisiune de obligaţiuni sau, alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
   a) constituie activitatea exclusivă sau principală a emitentului;
   b) emitentul desfăşoară cu titlu profesional activitate de acordare de credite sau una ori mai multe din activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c)-l).
   (4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificaţi, în înţelesul legislaţiei privind piaţa de capital.
   (5) Banca Naţională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară, activitate de emitere de monedă electronică ori activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activităţii, exprimată de Banca Naţională a României este obligatorie pentru părţile interesate.
   Art. 6. -(1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituţie de credit autorizată, să utilizeze denumirea de "bancă" sau "organizaţie cooperatistă de credit", "cooperativă de credit", "casa centrală a cooperativelor de credit", "bancă cooperatistă", "bancă centrală cooperatistă", "bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar", "bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ", "instituţie emitentă de monedă electronică" sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord internaţional, sau când, din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfăşurarea unei activităţi bancare.
   (2) Filialele unei instituţii de credit care funcţionează în România pot utiliza în denumirea acestora iniţialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare ale instituţiei de credit-mamă.

   Secţiunea a 2-a
Definiţii

   Art. 7. -(1) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
   1. activitate bancară - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu;
   2. autoritate competentă - autoritatea naţională împuternicită prin lege sau alte reglementări să supravegheze prudenţial instituţiile de credit;
   3. autorizaţie - un act emis indiferent sub ce formă de către autoritatea competentă, care dă dreptul de a desfăşura activităţi specifice unei instituţii de credit;
   4. control - relaţia dintre o societate-mamă şi o filială a acesteia, aşa cum este prevăzută la pct. 19 sau o relaţie similară dintre o persoană fizică sau juridică şi o entitate;
   5. filială - o entitate aflată în relaţie cu o societate-mamă, în una din situaţiile prevăzute la pct. 19;
   6. firmă de investiţii - orice persoană juridică a cărei activitate o constituie prestarea unuia sau a mai multor servicii de investiţii financiare către terţi şi/sau desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi de investiţii pe baze profesionale;
   7. firmă de investiţii-mamă la nivelul unui stat membru - o firmă de investiţii autorizată într-un stat membru, care are ca filială o instituţie de credit, o firmă de investiţii sau o altă instituţie financiară ori care deţine o participaţie într-o astfel de entitate, şi care nu este ea însăşi o filială a unei alte instituţii de credit sau firme de investiţii, autorizate în acelaşi stat membru, sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru;
   8. firmă de investiţii-mamă la nivelul României - o societate de servicii de investiţii financiare, în înţelesul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, care corespunde definiţiei de la pct. 7;
   9. firmă de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene - o firmă de investiţii-mamă la nivelul unui stat membru, care nu este filiala unei instituţii de credit sau a altei firme de investiţii, autorizate în oricare dintre statele membre, sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele membre;
   10. instituţie de credit înseamnă:
   a) o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu;
   b) o entitate, alta decât cea prevăzută la lit. a), care emite mijloace de plată în formă de monedă electronică, denumită în continuare instituţie emitentă de monedă electronică;
   11. instituţie de credit-mamă la nivelul unui stat membru - o instituţie de credit autorizată într-un stat membru, care are ca filială o instituţie de credit sau o instituţie financiară sau care deţine o participaţie într-o astfel de entitate, şi care nu este ea însăşi o filială a unei alte instituţii de credit autorizate în acelaşi stat membru sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru;
   12. instituţie de credit-mamă la nivelul României - o instituţie de credit autorizată în România, care corespunde definiţiei de la pct. 11;
   13. instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene - o instituţie de credit-mamă la nivelul unui stat membru, care nu este o filială a unei instituţii de credit autorizate în oricare dintre statele membre sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele membre;
   14. instituţie financiară - o entitate, alta decât o instituţie de credit, a cărei activitate principală constă în dobândirea de participaţii în alte entităţi sau în desfăşurarea uneia sau mai multora dintre activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-l);
   15. legături strânse - situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în oricare dintre următoarele modalităţi:
   a) printr-o participaţie reprezentând deţinerea, directă sau prin intermediul controlului, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi;
   b) prin control;
   c) prin faptul că ambele sau toate aceste persoane sunt legate în mod durabil de una şi aceeaşi terţă persoană prin control.
   16. monedă electronică - valoare monetară reprezentând o creanţă asupra emitentului, care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
   a) este stocată pe un suport electronic;
   b) este emisă în schimbul primirii de fonduri a căror valoare nu poate fi mai mică decât valoarea monetară emisă;
   c) este acceptată ca mijloc de plată şi de alte entităţi decât emitentul;
   17. participaţie calificată - o participaţie directă sau indirectă într-o entitate, care reprezintă 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entităţii sau care face posibilă exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării entităţii respective;
   18. public - orice persoană fizică, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică, ce nu are cunoştinţele şi experienţa necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate. Nu intră în această categorie: statul, autorităţile administraţiei publice centrale, regionale şi locale, agenţiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit, instituţiile financiare, alte instituţii similare şi orice altă persoană considerată investitor calificat, în înţelesul legislaţiei, privind piaţa de capital;
   19. societate-mamă - o entitate care se află în oricare din următoarele situaţii:
   a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate (o filială);
   b) are dreptul de-a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale altei entităţi (o filială) şi este în acelaşi timp acţionar/asociat sau membru al acelei entităţi;
   c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei entităţi (o filială) al cărei acţionar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate sau a unor prevederi din actul constitutiv al entităţii, în cazul în care legislaţia aplicabilă filialei îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;
   d) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi majoritatea membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale acelei filiale, aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar în curs, în exerciţiul financiar anterior şi până la data la care sunt întocmite situaţiile financiare anuale consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; această prevedere nu se aplică în situaţia în care o altă entitate are faţă de filială drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c);
   e) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi controlează singură, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari/asociaţi sau membri ai acelei entităţi (o filială), majoritatea drepturilor de vot în acea filială;
   f) are dreptul de a exercita sau exercită în fapt o influenţă dominantă sau un control asupra altei entităţi (o filială);
   g) societatea-mamă împreună cu o altă entitate (o filială) sunt conduse pe o bază unică de către societatea-mamă;
   20. societate de administrare a investiţiilor - o societate de administrare a investiţiilor în sensul Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi o societate de administrare a investiţiilor dintr-un stat terţ, care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, dacă ar avea sediul principal pe teritoriul României;
   21. societate financiară holding - o instituţie financiară ale cărei filiale sunt fie exclusiv, fie în principal, instituţii de creditori instituţii financiare, iar cel puţin una dintre filiale este instituţie de credit, şi fără a se lua în considerare calitatea sa de societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei de urgenţă nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare, a societăţilor de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar;
   22. societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene - o societate, financiară holding-mamă la nivelul unui stat membru care nu este o filială a unei instituţii de credit autorizate în oricare dintre statele membre sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în oricare dintre statele membre;
   23. societate financiară holding-mamă la nivelul unui stat membru - o societate financiară holding înfiinţată într-un stat membru, care nu este ea însăşi o filială a unei instituţii de credit autorizate în acelaşi stat membru sau o filială a unei societăţi financiare holding înfiinţate în acelaşi stat membru;
   24. societate financiară holding-mamă la nivelul României - o societate financiară holding înfiinţată în România, care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 23;
   25. societate holding cu activitate mixtă - o societate-mamă, alta decât o societate financiară holding, o instituţie de credit sau o societate financiară holding mixtă în înţelesul Ordonanţei de urgenţă nr. 98/2006, ale cărei filiale includ cel puţin o instituţie de credit;
   26. societate prestatoare de servicii auxiliare - o entitate a cărei activitate principală constă în deţinerea sau administrarea de bunuri imobile, în furnizarea de servicii de procesare de date sau orice altă activitate similară, care este auxiliară activităţii principale a uneia sau mai multor instituţii de credit;
   27. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi un stat aparţinând Spaţiului Economic European;
   28. stat membru de origine - statul membru în care instituţia de credit a fost autorizată;
   29. stat membru gazdă - statul membru în care instituţia de credit are deschisă o sucursală sau în care prestează servicii în mod direct;
   30. stat terţ - orice stat care nu este stat membru;
   31. sucursală - orice unitate operaţională dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie de credit sau de o instituţie financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile acesteia.
   (2) În scopul aplicării dispoziţiilor cuprinse în Capitolul II al Titlului III, Partea I, termenii de mai jos semnifică după cum urmează:
   a) filială - o entitate care este o filială în sensul prevederilor de la alin. (1) pct. 19 lit. a)-e), precum şi orice entitate asupra căreia, în opinia autorităţii competente, o societate-mamă exercită efectiv o influenţă dominantă;
   b) societate-mamă - o societate-mamă în sensul prevederilor de la alin. (1) pct. 19 lit. a)-e), precum şi orice entitate care, în opinia autorităţii competente, exercită efectiv o influenţă dominantă asupra altei entităţi.
   (3) În scopul aplicării dispoziţiilor cuprinse în Titlul III, Partea I, participaţie înseamnă, fie deţinerea unor drepturi în capitalul unei entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu acea entitate, sunt destinate să contribuie la activităţile acesteia, fie deţinerea, în mod direct sau indirect, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi.
   (4) În scopul aplicării dispoziţiilor alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) lit. a), toate filialele unei societăţi-mamă, care la rândul său este o filială a altei societăţi-mamă, sunt considerate filiale ale celei din urmă.
   Art. 8. -(1) În vederea determinării situaţiilor în care o entitate este societate-mamă potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 19 lit. a), b) şi d), drepturile de vot şi drepturile de numire sau de revocare din funcţie deţinute de orice filială a societăţii-mamă, precum şi de persoane care acţionează în nume propriu, dar pe contul societăţii-mamă sau al unei filiale a acesteia, se adaugă drepturilor deţinute de societatea-mamă.
   (2) Din drepturile prevăzute la alin. (1) se exclud următoarele drepturi de vot:
   a) drepturile deţinute în numele unei persoane, alta decât societatea-mamă sau o filială a acesteia;
   b) drepturile aferente titlurilor de capital deţinute în garanţie, cu condiţia ca drepturile respective să fie exercitate în conformitate cu instrucţiunile primite, sau ca deţinerea titlurilor să reprezinte pentru persoana care le deţine o operaţiune curentă în cadrul activităţii sale de creditare, cu condiţia ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care furnizează garanţia.
   (3) În vederea determinării situaţiilor în care o entitate este societate-mamă potrivit prevederilor art. 7 pct. 19 lit. a) şi d), din totalul drepturilor de vot aferente titlurilor de capital deţinute de acţionarii/asociaţii sau membrii într-o filială se exclud drepturile de vot deţinute de filiala însăşi, de o filială a acesteia sau de o persoană care acţionează în nume propriu, dar pe contul acestor filiale.
   Art. 9. -(1) În aplicarea dispoziţiilor art. 15 şi a celor cuprinse în Secţiunea 2.2 a Capitolului II din prezentul titlu, persoana care deţine o participaţie calificată este considerată orice persoană fizică sau juridică sau grupul de persoane fizice şi/sau juridice care acţionează în mod concertat pentru dobândirea participaţiei calificate şi/sau pentru înfăptuirea unei politici comune faţă de instituţia de credit.
   (2) Fără a se aduce atingere obligaţiilor care revin, potrivit dispoziţiilor la care se face referire la alin. (1), persoanelor care, acţionând în mod individual sau în mod concertat, intenţionează să dobândească o participaţie calificată la a instituţie de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României poate determina că un grup de persoane acţionează în mod concertat luând în considerare circumstanţele specifice fiecărui caz în parte.

   CAPITOLUL II
 Cerinţe minime de acces şi de desfăşurare a activităţii

   Secţiunea 1
Cerinţe minime de acces la activitate

   1.1. Necesitatea obţinerii unei autorizaţii şi condiţii
minime de autorizare

   Art. 10. -(1) În vederea desfăşurării activităţii în România, fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de o autorizaţie potrivit prezentei ordonanţă de urgenţă.
   (2) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din prezenta secţiune, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări şi notifică Comisiei Europene condiţiile în care poate acorda autorizaţie şi documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei.
   Art. 11. - Banca Naţională a României nu poate acorda autorizaţie unei instituţii de credit, dacă aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului iniţial cel puţin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.
   Art. 12. -(1) La constituirea unei instituţii de credit, persoană juridică română, capitalul iniţial este reprezentat de capitalul social, cu excepţia cazurilor în care instituţia de credit care se constituie este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare.
   (2) Capitalul social al unei instituţii de credit, persoană juridică română, trebuie vărsat integral şi în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natură nefiind permise. Acţiunile/părţile sociale ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, pot fi numai nominative. În actele lor constitutive, instituţiile de credit, persoane juridice române, nu vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit căruia o acţiune dă dreptul la un singur vot.
   (3) La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o instituţie de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituţiei de credit, persoană juridică română, în registrul comerţului.
   Art. 13. -(1) Conducerea operativă a activităţii unei instituţii de credit trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane.
   (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să aibă reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate.
   Art. 14. -(1) Sediul social şi, după caz, sediul real, al instituţiei de credit, persoană juridică română, trebuie să fie situate pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locaţia în care se situează centrul de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, în cazul în care acesta nu este situat la sediul social.
   (2) Instituţia de credit trebuie să desfăşoare efectiv şi cu preponderenţă pe teritoriul României activitatea pentru care a fost autorizată.
   Art. 15. -(1) În vederea autorizării unei instituţii de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea acţionarilor sau a membrilor, persoane fizice sau juridice, care urmează să deţină direct sau indirect participaţii calificate la instituţia de credit, şi cu privire la valoarea acestor participaţii. Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de credit, calitatea persoanelor respective este adecvată.
   (2) Dacă între instituţia de credit, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor sau măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere.
   Art. 16. - La determinarea unei participaţii calificate în sensul art. 15 alin. (1), pentru calculul drepturilor de vot ale unei persoane se iau în considerare următoarele:
   a) drepturile de vot deţinute de alte persoane sau entităţi în nume propriu, dar pe contul persoanei respective;
   b) drepturile de vot deţinute de o entitate care se află sub controlul persoanei respective;
   c) drepturile de vot deţinute de un terţ cu care persoana respectivă a încheiat un acord scris, prin care acestea se obligă să acţioneze în mod concertat, astfel încât prin exercitarea drepturilor de vot pe care le deţin să realizeze o politică comună cu caracter de continuitate cu privire la managementul entităţii în care deţin, aceste drepturi de vot;
   d) drepturile de vot deţinute de un terţ în baza unui acord scris încheiat cu persoana respectivă sau cu o entitate aflată sub controlul acestei persoane, prin care se prevede transferul temporar al drepturilor de vot către terţ, în schimbul unei contraprestaţii;
   e) drepturile de vot aferente acţiunilor date în gaj ale persoanei respective; fac excepţie situaţiile în care persoana în favoarea căreia au fost gajate acţiunile deţine drepturile de vot şi îşi declară intenţia de a le exercita, caz în care drepturile de vot se consideră ca aparţinând persoanei în favoarea căreia acţiunile au fost gajate;
   f) drepturile de vot aferente acţiunilor asupra cărora persoana respectivă are un drept de uzufruct;
   g) drepturile de vot pe care persoana respectivă sau una dintre celelalte persoane sau entităţi prevăzute la lit. a)-f) este îndreptăţită să le dobândească din iniţiativa sa în baza unui acord formal;
   h) drepturile de vot aferente acţiunilor depozitate la persoana respectivă, pe care aceasta le poate exercita în mod discreţionar, în absenţa unor instrucţiuni specifice din partea titularului acestor acţiuni.
   Art. 17. - Orice cerere de autorizare a unei instituţii de credit trebuie să fie însoţită de un plan de activitate, care să cuprindă cel puţin tipurile de activităţi propuse a fi desfăşurate şi structura organizatorică a instituţiei de credit, şi din care să rezulte capacitatea acesteia de a-şi realiza obiectivele propuse în condiţii compatibile cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, prin adecvarea cadrului de conducere, a procedurilor, a mecanismelor interne şi a structurii capitalului la tipul, volumul şi complexitatea activităţilor pe care îşi propune să le desfăşoare.

   1.2. Activităţile permise instituţiilor de credit

   Art. 18. -(1) Instituţiile de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi:
   a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
   b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;
   c) leasing financiar;
   d) operaţiuni de plăţi;
   e) emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de călătorie şi alte asemenea, inclusiv emitere de monedă electronică;
   f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
   g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:
   1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit;
   2. valută;
   3. contracte futures şi options financiare;
   4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;
   5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;
   h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;
   i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;
   j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;
   k) custodie şi administrare de instrumente financiare;
   l) intermediere pe piaţa interbancară;
   m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;
   n) închiriere de casete de siguranţă;
   o) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
   p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
   r) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul.
   (2) Sfera activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) acoperă toate serviciile de investiţii financiare prevăzute de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când acestea au ca obiect instrumentele financiare prevăzute în legea respectivă.
   (3) Dispoziţiile alin. (1) se interpretează şi se aplică astfel încât activităţile enumerate la alin. (1) să acopere orice operaţiuni, tranzacţii, produse şi servicii care se înscriu în sfera acestor activităţi sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activităţi.
   (4) Activităţile care, potrivit unor legi speciale, sunt supuse unor autorizări, aprobări sau avize specifice, pot fi desfăşurate de instituţia de credit numai după obţinerea acestora.
   Art. 19. -(1) Activitatea de acordare de credite ipotecare finanţate prin emisiune de obligaţiuni ipotecare poate fi desfăşurată cu respectarea legislaţiei speciale în materie.
   (2) Activitatea de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ poate fi desfăşurată cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Titlul III al Părţii a II-a.
   Art. 20. -(1) Instituţiile de credit pot desfăşura şi alte activităţi, permise potrivit autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României, după cum urmează:
   a) operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din cadrul grupului din care face parte instituţia de credit;
   b) operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării activităţilor financiare;
   c) prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăşurate, reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancare.
   (2) Activităţile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie compatibile cu cerinţele activităţii bancare, în special cu cele referitoare la menţinerea bunei reputaţii a instituţiei de credit şi protejarea intereselor deponenţilor.
   (3) Nivelul total al veniturilor obţinute din activităţile prevăzute la alin. (1), nu poate depăşi 10% din veniturile obţinute de o instituţie de credit din activităţile prevăzute la art. 18.
   Art. 21. - Instituţiile de credit se pot angaja în operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile numai dacă:
   a) operaţiunile sunt necesare desfăşurării în condiţii adecvate a activităţilor pentru care instituţia de credit a fost autorizată, şi în măsura în care bunurile respective sunt necesare în acest scop;
   b) operaţiunile, au ca obiect bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionării pregătirii profesionale a salariaţilor, organizării unor spaţii de odihnă şi recreare sau asigurării de locuinţe pentru salariaţi şi familiile acestora;
   c) operaţiunile au ca obiect bunuri mobile şi imobile dobândite în urma executării creanţelor, cu respectarea, în privinţa operaţiunilor de închiriere a unor asemenea bunuri, a prevederilor art. 20 alin. (2) şi (3).
   Art. 22. -(1) Instituţiile de credit nu pot desfăşura alte activităţi în afara celor permise potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
   (2) Instituţiile de credit nu se pot angaja în operaţiuni cum ar fi:
   a) gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii;
   b) acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise de instituţia de credit însăşi sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit;
   c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public, când instituţia de credit se află în stare de insolvenţă.

   Secţiunea a 2-a
Condiţii minime de desfăşurare a activităţii

   2.1. Cerinţe de capital şi de administrare a riscului

   Art. 23. -(1) Fondurile proprii ale unei instituţii de credit nu trebuie să scadă sub nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare.
   (2) Dacă nivelul fondurilor proprii se reduce sub nivelul minim prevăzut la alin. (1), Banca Naţională a României poate, dacă circumstanţele o justifică, să acorde instituţiei de credit o perioadă limitată în care aceasta fie să remedieze această situaţie, fie să-şi înceteze activitatea.
   Art. 24. -(1) Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a activităţii riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, de procese eficiente de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă şi de mecanisme adecvate de control intern, care să includă proceduri administrative şi contabile riguroase.
   (2) Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea activităţii desfăşurate de instituţia de credit. Criteriile tehnice care trebuie avute în vedere se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Mecanismele de control intern trebuie să asigure cel puţin organizarea funcţiilor de control al riscurilor, de asigurare a conformităţii şi de audit intern.

   2.2. Acţionariat

   Art. 25. -(1) Orice persoană care intenţionează să dobândească, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit, persoană juridică română, trebuie să notifice în prealabil această intenţie Băncii Naţionale u României, informând asupra nivelului participaţiei calificate pe care doreşte să o dobândească.
   (2) Orice persoană care intenţionează să-şi majoreze participaţia calificată, astfel încât aceasta să atingă sau să depăşească nivelurile de 20%, 33% ori de 50% din capitalul social sau din drepturile de vot ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, ori astfel încât instituţia de credit să devină o filială a sa, trebuie să notifice această intenţie Băncii Naţionale a României.
   (3) Procedura de notificare şi documentaţia corespunzătoare se stabilesc de Banca Naţională a României prin reglementări. În termen de cel mult 3 luni de la primirea notificării prevăzute la alin. (1) sau, după caz, la alin. (2), Banca Naţională a României evaluează intenţia de dobândire a participaţiei calificate şi se poate opune acesteia dacă nu este încredinţată că persoanele respective au calitatea adecvată, având în vedere necesitatea asigurării unei administrări prudente şi sănătoase a instituţiei de credit. Dacă Banca Naţională a României nu se opune intenţiei, poate stabili un termen maxim în care această intenţie să se concretizeze.
   (4) Evaluarea intenţiei de dobândire a participaţiei calificate sau de majorare a acesteia face subiectul consultărilor prealabile prevăzute la art. 37, dacă, în urma dobândirii participaţiei calificate, instituţia de credit, persoană juridică română, ar deveni o filială a persoanei care intenţionează să o dobândească sau ar fi controlată de această persoană şi dacă persoana respectivă este:
   a) o instituţie de credit autorizată într-un alt stat membru sau o societate de asigurare ori o firmă de investiţii autorizată în România sau într-un alt stat membru;
   b) societatea-mamă a unei instituţii de credit autorizate într-un alt stat membru sau a unei societăţi de asigurare ori a unei firme de investiţii autorizate în România sau într-un alt stat membru;
   c) o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit autorizată într-un alt stat membru sau o societate de asigurare ori o firmă de investiţii autorizată în România sau într-un alt stat membru.
   Art. 26. -(1) Banca Naţională a României are competenţa de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de calitatea persoanelor care intenţionează să dobândească participaţii calificate într-o instituţie de credit, persoană juridică română, şi de a decide în ce măsură sunt respectate cerinţele stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă şi/sau în reglementările emise în aplicarea acesteia.
   (2) La evaluarea persoanelor care urmează să deţină participaţii calificate la o instituţie de credit, persoană juridică română, se au în vedere, cel puţin, următoarele:
   a) provenienţa fondurilor cu care persoana respectivă intenţionează să participe la capitalul instituţiei de credit, precum şi transparenţa acesteia;
   b) soliditatea situaţiei financiare a persoanei în cauză şi capacitatea acesteia de a susţine financiar instituţia de credit dacă este nevoie;
   c) adecvarea cadrului de supraveghere din ţara de origine, dacă este cazul.
   Art. 27. - Orice persoană care intenţionează să renunţe, direct sau indirect, la o participaţie calificată sau să-şi diminueze participaţia calificată astfel încât acesta să se situeze sub nivelurile de 20%, 33% ori de 50% din capitalul social sau din drepturile de vot ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, sau astfel încât instituţia de credit să înceteze să mai fie o filială a sa, trebuie să notifice această intenţie Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor.
   Art. 28. - În vederea determinării participaţiilor calificate sau a altor niveluri ale acestora, se iau în considerare drepturile de vot prevăzute la art. 16.
   Art. 29. -(1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, trebuie să informeze Banca Naţională a României, de îndată ce iau cunoştinţă de orice dobândire sau înstrăinare a participaţiilor în capitalul lor care depăşeşte nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (2), respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la art. 27.
   (2) Cel puţin o dată pe an, instituţiile de credit, persoane juridice române, trebuie să comunice Băncii Naţionale a României identitatea persoanelor care deţin participaţii calificate şi nivelul acestora, conform informaţiilor de care dispun.
   Art. 30. - Calitatea acţionarilor/membrilor unei instituţii de credit şi distribuţia capitalului între aceştia trebuie să asigure dezvoltarea şi stabilitatea instituţiei de credit.
   Art. 31. -(1) Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări şi alte criterii specifice de evaluare a calităţii acţionariatului unei instituţii de credit.
   (2) Banca Naţională a României asigură urmărirea respectării în mod permanent a cerinţelor la care se face referire în prezenta subsecţiune, putând solicita în acest sens orice informaţii pe care le consideră necesare şi poate dispune măsuri corespunzătoare, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, în cazul în care aceste cerinţe nu sunt respectate.

   CAPITOLUL III
 Autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române

   Secţiunea 1
Procedura de autorizare şi motive de respingere a cererii

   Art. 32. -(1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României.
   (2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, se constituie în forma juridică prevăzută pentru fiecare dintre categoriile de instituţii de credit reglementate în Partea a II-a. Ele nu se pot constitui prin subscripţie publică.
   (3) Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei instituţii de credit, persoane juridice române, numai dacă este încredinţată că instituţia de credit poate asigura desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă şi de respectare a cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase, care să asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori şi buna funcţionare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
   Art. 33. -(1) Banca Naţională a României decide cu privire la o cerere de autorizare a unei instituţii de credit în termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii în sensul aprobării constituirii instituţiei de credit sau ai respingerii cererii şi comunică în scris solicitantului hotărârea sa.
   (2) Instituţia de credit este obligată ca, în termen de maxim 2 luni de la comunicarea aprobării de constituire, pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, să prezinte Băncii Naţionale a României documentele care atestă constituirea legală a instituţiei de credit conform dispoziţiilor aplicabile.
   (3) Banca Naţională a României decide cu privire la autorizarea funcţionării unei instituţii de credit în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. (2). Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
   (4) În cazul respingerii unei cereri de autorizare, hotărârea cuprinde şi motivele care au stat la baza acesteia.
   Art. 34. - În procesul de analiză a unei cereri de autorizare, Banca Naţională a României poate solicita orice informaţie şi documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea autorizaţiei.
   Art. 35. -(1) Autorizaţia acordată este valabilă pe o perioadă nedeterminată şi nu poate fi transferată unei alte entităţi.
   (2) Instituţiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul ţinut de Banca Naţională a României conform prevederilor art. 417.
   Art. 36. - Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene orice autorizaţie acordată, cu excepţia celor acordate instituţiilor emitente de monedă electronică, pentru ca denumirea instituţiei de credit să fie inclusă în lista instituţiilor de credit întocmită şi actualizată de Comisia Europeană, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
   Art. 37. -(1) Înainte de a autoriza o instituţie de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României se consultă cu autorităţile competente ale unui alt stat membru implicat, dacă:
   a) instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv;
   b) instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a societăţii-mamă a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv;
   c) instituţia de credit, persoană juridică română, este controlată de aceleaşi persoane care controlează o instituţie de credit autorizată în statul membru respectiv.
   (2) Înainte de a autoriza o instituţie de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României se consultă cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv cu autoritatea responsabilă cu supravegherea societăţilor de asigurare sau a firmelor de investiţii dintr-un alt stat membru implicat, dacă:
   a) instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a unei societăţi de asigurare, a unei societăţi de servicii de investiţii financiare sau a unei firme de investiţii autorizate într-un alt stat membru;
   b) instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a societăţii-mamă a unei societăţi de asigurare, a unei societăţi de servicii de investiţii financiare sau a unei firme de investiţii autorizate într-un alt stat membru;
   c) instituţia de credit, persoană juridică română, este controlată de aceeaşi persoană care controlează o societate de asigurare, o societate de servicii de investiţii financiare sau o firmă de investiţii autorizată într-un alt stat membru.
   (3) Autorităţile prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie consultate în mod special în contextul evaluării calităţii acţionarilor/membrilor instituţiei de credit, persoană juridică română, şi a reputaţiei şi experienţei persoanelor implicate în administrarea şi/sau conducerea unei altei entităţi din cadrul aceluiaşi grup, cărora urmează să li se încredinţeze responsabilităţi în administrarea şi/sau conducerea operativă a instituţiei de credit, persoană juridică română. În acest sens, se asigură schimbul de informaţii care sunt relevante pentru acordarea autorizaţiei, dar şi pentru evaluarea pe bază continuă a îndeplinirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii.
   Art. 38. -(1) Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare, dacă:
   a) documentaţia prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
   b) instituţia de credit nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de Banca Naţională a României;
   c) forma juridică este alta decât cea prevăzută pentru categoria instituţiei de credit care se intenţionează a fi constituită;
   d) din evaluarea planului de activitate prezentat rezultă că instituţia de credit nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările aplicabile;
   e) conducerea operativă a activităţii instituţiei de credit nu este asigurată de cel puţin două persoane sau Banca Naţională a României nu este satisfăcută de calitatea persoanelor respective, întrucât reputaţia sau experienţă profesională a acestora nu este adecvată naturii, volumului şi complexităţii activităţii instituţiei de credit sau nu corespunde necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos;
   f) calitatea acţionarilor/membrilor instituţiei de credit sau distribuţia capitalului între aceştia nu corespunde cerinţelor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în baza acesteia;
   g) legăturile strânse dintre instituţia de credit şi alte persoane fizice sau juridice ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă a supravegherii prudenţiale;
   h) înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice cu privire la funcţionarea instituţiei de credit;
   i) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea acesteia.
   (2) Necesităţile economice ale pieţei nu pot constitui, în nici o situaţie, un criteriu de evaluare a unei cereri de autorizare sau un motiv de respingere a acesteia.

   Secţiunea a 2-a
Retragerea autorizaţiei

   Art. 39. - Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii de credit în următoarele situaţii:
   a) instituţia de credit nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 1 an de la data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni;
   b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
   c) instituţia de credit nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei;
   d) instituţia de credit nu mai posedă suficiente fonduri proprii sau există elemente care conduc la concluzia că într-un termen scurt instituţia de credit nu îşi va mai putea îndeplini obligaţiile faţă de deponenţi sau alţi creditori şi, în special, nu mai poate garanta siguranţa fondurilor/instrumentelor financiare care i-au fost încredinţate;
   e) ca sancţiune potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) lit. e).
   Art. 40. -(1) Acţionarii sau membrii instituţiei de credit pot renunţa la autorizaţie, hotărând dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit.
   (2) Lichidarea la iniţiativa acţionarilor sau a membrilor este permisă numai în cazul în care instituţia de credit nu se află în vreuna din situaţiile de insolvenţă prevăzute de lege pentru declanşarea falimentului.
   (3) Instituţia de credit va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv, a membrilor privind dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, însoţită cel puţin de un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori.
   (4) Pe baza evaluării planului de lichidare, Banca Naţională a României poate confirma instituţiei de credit încetarea valabilităţii autorizaţiei.
   Art. 41. -(1) Autorizaţia unei instituţii de credit îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaţii:
   a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei de credit în urma căreia aceasta îşi încetează existenţa;
   b) a avut loc o transformare a instituţiei de credit în altă categorie de institutele credit;
   c) s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei de credit.
   (2) Încetarea valabilităţii autorizaţiei unei instituţii de credit, atât în situaţiile prevăzute la alin. (1), cât şi în situaţia prevăzută la art. 40, se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională.
   Art. 42. -(1) Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei se comunică în scris instituţiei de credit, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin în două cotidiene de circulaţie naţională.
   (2) Hotărârea de retragere a autorizaţiei produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectivă.
   Art. 43. - Retragerea autorizaţiei unei instituţii de credit şi, după caz, încetarea valabilităţii acesteia se notifică de îndată Comisiei Europene şi, potrivit art. 88 şi art. 259, autorităţilor competente din statele membre gazdă.
   Art. 44. -(1) Ca urmare a retragerii autorizaţiei, dacă instituţia de credit nu se află în vreuna dintre situaţiile de insolvenţă prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004 sau, ca urmare a încetării valabilităţii autorizaţiei instituţiei de credit, în situaţia prevăzută la art. 40 alin. (1), aceasta intră în lichidare, dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I, referitoare la lichidare fiind aplicabile în consecinţă.
   (2) De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizaţiei, respectiv a încetării valabilităţii autorizaţiei în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) şi la art. 41 lit. c), instituţia de credit nu poate desfăşura alte activităţi decât cele strict legate de lichidare.

   CAPITOLUL IV
 Regimul instituţiilor de credit şi al instituţiilor
financiare din alte state membre

   Secţiunea 1
Instituţiile de credit din alte state membre

   Art. 45. -(1) Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfăşura în România activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n), prin înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în mod direct, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general.
   (2) Toate sucursalele înfiinţate pe teritoriul României de către o instituţie de credit cu sediul în alt stat membru sunt considerate o singură sucursală.
   Art. 46. -(1) Pentru înfiinţarea unei sucursale de către o instituţie de credit dintr-un stat membru nu este necesară obţinerea unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României şi nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei. Supravegherea sucursalei se realizează potrivit dispoziţiilor cuprinse în Capitolul III şi V din Titlul III, Partea I.
   (2) Banca Naţională a României efectuează înregistrarea în registrul instituţiilor de credit a sucursalelor prevăzute la alin. (1) pe baza notificării prevăzute la art. 48.
   Art. 47. -(1) Instituţiile emitente de monedă electronică autorizate şi supravegheate în alte state membre beneficiază de regimul prevăzut în prezentul capitol numai în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică.
   (2) Instituţiile emitente de monedă electronică care sunt exceptate total sau parţial de către autoritatea competentă din statul membru de origine de la respectarea cerinţelor aplicabile acestei categorii de instituţii de credit, nu beneficiază de regimul prevăzut în prezenta secţiune.
   Art. 48. -(1) O instituţie de credit autorizată şi supravegheată într-un alt stat membru poate înfiinţa o sucursală în România pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Înainte de începerea activităţii, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca Naţională a României comunică instituţiei de credit în cauză, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiţii specifice în care anumite activităţi pot fi desfăşurate.
   (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoţită de următoarele date şi informaţii:
   a) un program de activitate al sucursalei, incluzând cei puţin tipurile de activităţi care urmează să fie desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei;
   b) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente;
   c) identitatea persoanelor responsabile cu conducerea operativă a activităţii sucursalei;
   d) nivelul fondurilor proprii şi suma cerinţelor de capital ale instituţiei de credit.
   (3) De la data primirii comunicării Băncii Naţionale a României cu privire la lista actelor normative prevăzute la alin. (1) sau, în lipsa unei comunicări, de la data expirării termenului de 2 luni prevăzut la alin. (1), sucursala poate să înceapă activitatea.
   (4) Orice intenţie de modificare a informaţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-c), se notifică în scris Băncii Naţionale a României de către instituţia de credit în cauză, cu cel puţin o lună înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Naţională a României comunică instituţiei de credit, dacă este necesar, noile condiţii în care activitatea urmează să fie desfăşurată pe teritoriul României.
   Art. 49. - Furnizarea de servicii în mod direct de către o instituţie de credit autorizată şi supravegheată într-un alt stat membru poate fi realizată pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine, cuprinzând activităţile pe care instituţia de credit intenţionează să le desfăşoare în România.
   Art. 50. - În scopul exercitării activităţilor specifice, instituţia de credit dintr-un alt stat membru poate utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează şi în statul membru de origine. Dacă există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naţională a României poale solicita ca denumirea să fie însoţită de o menţiune explicativă.
   Art. 51. -(1) Sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre le sunt aplicabile:
   a) dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancar cuprinse în Capitolul II din Titlul II, Partea I;
   b) dispoziţiile art. 102 alin. (2) privind deschiderea contului curent la Banca Naţională a României;
   c) dispoziţiile art. 103 privitoare la elementele de identificare a instituţiei de credit;
   d) reglementările Băncii Naţionale a României în materia supravegherii lichidităţii instituţiilor de credit;
   e) reglementările în domeniul statistic şi cel al politicii monetare emise de Banca Naţională a României.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a) se aplică şi instituţiilor de credit din alte state membre care furnizează servicii în mod direct în România.
   Art. 52. -(1) Sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre publică în limba română documentele contabile ale instituţiei de credit de care aparţin - situaţiile-financiare anuale, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul administratorilor, raportul consolidat al administratorilor, opiniile persoanelor responsabile pentru auditarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate - întocmite şi auditate conform legislaţiei din statul membru de origine.
   (2) Sucursalele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligate să publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Totuşi acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date şi informaţii legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu.
   Art. 53. -(1) Instituţiile de credit din alte state membre notifică Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România potrivit reglementările emise de aceasta.
   (2) Reprezentanţele sunt obligate să-şi limiteze activitatea la acte de cercetare a pieţei, de reprezentare şi de publicitate şi nu pot efectua nici un fel de activităţi supuse dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

   Secţiunea a 2-a
Instituţiile financiare din alte state membre

   Art. 54. -(1) Instituţiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfăşura în România, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n), prin înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în mod direct, dacă aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit, dacă activităţile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive şi dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
   a) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare sunt autorizate ca instituţii de credit în statul membru a cărui legislaţie guvernează statutul instituţiei financiare-filială;
   b) activităţile în cauză sunt efectiv desfăşurate pe teritoriul aceluiaşi stat membru;
   c) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare deţin 90% sau mai mult din drepturile de vot ataşate acţiunilor la capitalul social al acesteia;
   d) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare trebuie să îndeplinească cerinţele autorităţii competente din statul membru de origine cu privire la administrarea prudentă a instituţiei financiare-filială şi trebuie să declare, cu acordul acestei autorităţi, că garantează în solidar obligaţiile asumate de instituţia financiară-filială;
   e) instituţia financiară-filială este inclusă, în special în ceea ce priveşte activităţile pe care urmează să le desfăşoare în România, în supravegherea pe bază consolidată a societăţii-mamă sau, după caz, a fiecărei societăţi-mamă, în mod deosebit pentru calculul cerinţelor, de fonduri proprii pentru acoperirea riscurilor prevăzute la art. 126, pentru controlul expunerilor mari şi în scopul limitării participaţiilor calificate potrivit dispoziţiilor art. 143.
   (2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2), 48 şi 49 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării unei sucursale, respectiv al furnizării de servicii în mod direct în România de către o instituţie financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naţionale a României include în acest caz şi atestarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (f).
   (3) În cazul înfiinţării unei sucursale, prin excepţie de la dispoziţiile art. 48 alin. (2) lit. d), informaţiile care se notifică sunt cele referitoare la nivelul fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filială şi nivelul fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital, la nivel consolidat, ale instituţiei de credit, societate-mamă.
   Art. 55. - Supravegherea instituţiei financiare-filială, inclusiv a sucursalei înfiinţate pe teritoriul României, se asigură de către autoritatea competentă din statul membru de origine, în condiţiile prevăzute în Capitolul III şi Capitolul V din Titlul III, Partea I şi cu aplicarea corespunzătoare a secţiunii a 3-a din prezentul capitol.
   Art. 56. - În cazul în care Banca Naţională a României este informată de către autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la faptul că o instituţie financiară nu mai îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (1), activităţile desfăşurate în România de respectiva instituţie financiară nu mai beneficiază de regimul prevăzut în prezenta secţiune, intrând sub incidenţa legislaţiei româneşti care reglementează desfăşurarea respectivelor activităţi, dacă este cazul.
   Art. 57. - Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi filialelor dintr-un stat membru ale instituţiilor financiare prevăzute la art. 54.
   Art. 58. - Nu beneficiază de dispoziţiile prezentei secţiuni instituţiile financiare care sunt filiale ale unei instituţii emitente de monedă electronică autorizate şi supravegheate într-un alt stat membru.

   Secţiunea a 3-a
Competenţele Băncii Naţionale a României

   Art. 59. -(1) Instituţiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic Băncii Naţionale a României, pentru scopuri statistice, date şi informaţii privind activităţile desfăşurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta.
   (2) În exercitarea competenţelor privind supravegherea lichidităţii şi a celor privind adoptarea măsurilor necesare pentru implementarea politicii monetare, prevăzute la art. 209, Banca Naţională a României poate solicita ca sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre să furnizeze aceleaşi informaţii ca şi instituţiile de credit, persoane juridice române, pentru aceste scopuri.
   Art. 60. -(1) Dacă Banca Naţională a României constată că o instituţie de credit din alt stat membru, care are o sucursală sau furnizează servicii în mod direct în România, nu respectă dispoziţiile legale adoptate în România în legătură cu care este competentă Banca Naţională a României, aceasta solicită instituţiei de credit în cauză să ia măsuri de remediere a situaţiei, stabilind şi termenul de remediere a acesteia.
   (2) Dacă instituţia de credit în cauză nu întreprinde măsurile necesare pentru conformare, Banca Naţională a României informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea dispunerii de către aceasta a măsurilor considerate corespunzătoare.
   (3) Dacă instituţia de credit persistă în încălcarea legislaţiei româneşti în vigoare, contrar măsurilor luate în statul membru de origine, comunicate Băncii Naţionale a României, sau datorită faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în România, Banca Naţională a României, după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, poate dispune măsurile corespunzătoare pentru a preveni sau sancţiona faptele de încălcare a dispoziţiilor legale şi, dacă este cazul, pentru împiedicarea instituţiei de credit în culpă de a iniţia noi tranzacţii pe teritoriul României. Banca Naţională a României comunică aceste măsuri instituţiei de credit în cauză.
   Art. 61. - Dispoziţiile art. 59 şi 60 nu afectează competenţele altor autorităţi române de a dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea sau sancţionarea faptelor comise pe teritoriul României, care sunt contrare dispoziţiilor legale în vigoare adoptate în scopul protejării interesului general şi altor dispoziţii de ordine publică, astfel de măsuri putând include interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul României.
   Art. 62. -(1) Orice măsură adoptată conform dispoziţiilor art. 60 sau art. 61 ce implică sancţiuni sau restricţii ale exercitării liberei prestări de servicii trebuie să fie motivată corespunzător şi comunicată instituţiei de credit în cauză.
   (2) Măsurile dispuse de Banca Naţională a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în condiţiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I.
   Art. 63. -(1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60, Banca Naţională a României poate lua, în cazuri de urgenţă, orice măsuri preventive necesare protejării intereselor deponenţilor, investitorilor şi ale altor persoane care beneficiază de serviciile furnizate de instituţia de credit. Aceste măsuri se comunică, de îndată, Comisiei Europene şi autorităţilor competente din alte state membre interesate.
   (2) Banca Naţională a României este obligată să modifice sau să revoce măsurile adoptate potrivit alin. (1) ca urmare a unei decizii a Comisiei Europene în acest sens, luată după consultarea autorităţilor competente din alte state membre implicate.
   Art. 64. - Dacă Banca Naţională a României este informată de autoritatea competentă din statul membru de origine asupra faptului că autorizaţia unei instituţii de credit care desfăşoară activitate pe teritoriul României a fost retrasă sau şi-a încetat valabilitatea în orice alt mod, Banca Naţională a României întreprinde măsurile necesare pentru a împiedica instituţia de credit în cauză să mai iniţieze noi tranzacţii pe teritoriul României şi pentru a asigura protejarea interesului deponenţilor şi al altor creditori.
   Art. 65. - Banca Naţională a României informează Comisia Europeană cu privire la numărul şi natura cazurilor în care au fost dispuse măsuri potrivit dispoziţiilor art. 60.
   Art. 66. - Dispoziţiile prezentei secţiuni nu împiedică instituţiile de credit cu sediul în alte state membre să-şi facă publicitate în România prin intermediul oricăror mijloace de comunicare disponibile, în condiţiile respectării prevederilor legale de interes general din România privind forma şi conţinutul publicităţii.

   CAPITOLUL V
 Regimul instituţiilor de credit din state terţe

   Art. 67. -(1) Instituţiile de credit având sediul social în state terţe pot desfăşura activităţi în România numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
   a) activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursale, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 45 alin. (2);
   b) sucursala este autorizată de Banca Naţională a României;
   c) autoritatea competentă din statul de origine nu se opune înfiinţării sucursalei în România;
   d) sunt respectate dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
   (2) Activităţile ce pot fi desfăşurate prin intermediul sucursalei din România sunt prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României, cu respectarea dispoziţiilor Secţiunii 1 a Capitolului II din prezentul Titlul şi nu pot excede obiectului de activitate al instituţiei de credit, autorizat de autoritatea competentă din statul terţ de origine.
   (3) Activitatea sucursalei din România este supusă supravegherii prudenţiale a Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul III, Partea I.
   Art. 68. - Sucursala înfiinţată în România poate utiliza denumirea instituţiei de credit utilizată în statui terţ de origine. Dacă există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naţională a României poate solicita ca această denumire să fie însoţită de o menţiune explicativă.
   Art. 69. -(1) Cerinţele de autorizare şi cele privind desfăşurarea activităţii cuprinse în Capitolele II şi III din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe, cu precizările cuprinse în dispoziţiile care urmează.
   (2) Banca Naţională a României acordă autorizaţie sucursalei din România a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ numai dacă este încredinţată că instituţia de credit poate asigura desfăşurarea activităţii pe teritoriul României în condiţii de siguranţă şi cu respectarea cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase şi că sunt asigurate condiţii adecvate pentru realizarea supravegherii.
   (3) Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene şi Comitetului Bancar European orice autorizaţie acordată unei sucursale a unei instituţii de credit cu sediul într-un stat terţ.
   Art. 70. - Capitalul iniţial al sucursalei se asigură prin punerea la dispoziţia acesteia, în formă bănească, a capitalului de dotare de către instituţia de credit din statul terţ, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii Naţionale a României, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.
   Art. 71. -(1) Instituţia de credit din statul terţ trebuie să desemneze cel puţin două persoane care să asigure conducerea operativă a activităţii sucursalei din România şi care sunt împuternicite să angajeze legal în România instituţia de credit. Aceste persoane trebuie să dispună de reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate. Dispoziţiile cuprinse în Capitolul I din Titlul II, Partea I referitoare la persoanele care asigură conducerea operativă a instituţiilor de credit se aplică în mod corespunzător.
   (2) Conducerea sucursalei şi documentele necesare pentru realizarea supravegherii trebuie să fie situate pe teritoriul României, la adresa sediului înregistrat.
   Art. 72. -(1) La evaluarea calităţii instituţiei de credit din statul terţ, se au în vedere criteriile de evaluare a persoanelor care deţin participaţii calificate la respectiva instituţie de credit, prevăzute la art. 26 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător, precum şi cel puţin următoarele:
   a) nivelul fondurilor proprii, al cerinţelor de capital şi lichiditatea instituţiei de credit:
   b) dispoziţiile legale sau măsuri de natură administrativă existente în statul de origine al instituţiei de credit sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri, din perspectiva eventualelor impedimente în exercitarea de către Banca Naţională a României a supravegherii sucursalei.
   (2) Dacă între instituţia de credit din statul terţ şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere.
   Art. 73. - Orice modificări semnificative la nivelul acţionariatului instituţiei de credit din statul terţ sau ale persoanelor aflate în legături strânse cu aceasta, inclusiv cele decurgând dintr-un proces de fuziune sau de divizare în care este implicată instituţia de credit din statul terţ, implică o nouă evaluare din partea Băncii Naţionale a României, putând atrage retragerea autorizaţiei acordate sucursalei din România, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza autorizării acesteia.
   Art. 74. - Autorizaţia acordată unei sucursale a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ poate fi retrasă de Banca Naţională a României în condiţiile prevăzute la art. 39.
   Art. 75. -(1) Autorizaţia sucursalei unei instituţii de credit dintr-un stat terţ îşi încetează valabilitatea în următoarele situaţii:
   a) instituţia de credit în cauză sau, în situaţia în care aceasta este implicată mtr-un proces de fuziune/divizare În urma căreia îşi încetează existenţa, entitatea, rezultată, renunţă la autorizaţie, hotărând dizolvarea şi lichidarea sucursalei;
   b) în urma unor procese de reorganizare la nivelul instituţiei de credit sau al grupului din care face parte, inclusiv procese de fuziune sau de divizare, activitatea sucursalei din România este preluată de o altă instituţie de credit sau de o sucursală din România a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ;
   c) autorizaţia acordată instituţiei de credit este retrasă de autoritatea competentă din statul de origine sau îşi încetează valabilitatea în orice mod;
   d) s-a pronunţat o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit sau o altă procedură care implică lichidarea acesteia.
   (2) În cazurile prevăzute la lit. a) şi b), instituţia de credit trebuie să notifice Băncii Naţionale a României decizia sa privind dizolvarea şi lichidarea sucursalei din România şi să transmită acesteia cel puţin un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori.
   (3) Hotărârea de dizolvare şi lichidare nu produce efecte decât după confirmarea de către Banca Naţională a României a încetării valabilităţii autorizaţiei, care se comunică instituţiei de credit în cauză.
   (4) Dispoziţiile art. 41 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
   Art. 76. -(1) Sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să publice în limba română documentele contabile ale instituţiei de credit de care aparţin - situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul administratorilor, raportul consolidat al administratorilor, opiniile persoanelor responsabile cu auditarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate - întocmite şi auditate conform legislaţiei din statul terţ.
   (2) Dacă cerinţele din statul terţ cu privire la întocmirea documentelor contabile prevăzute la alin. (1) sunt conforme sau echivalente cu cele aplicabile în România, sucursala din România a instituţiei de credit din statul terţ respectiv nu este obligată să publice situaţiile financiare anuale referitoare la activitatea proprie, dacă, în condiţii de reciprocitate, instituţiile de credit din statele membre beneficiază de acelaşi tratament în statul terţ respectiv. Acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date şi informaţii legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu.
   (3) În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.
   Art. 77. -(1) Dispoziţiile cuprinse în Titlul II, Partea I se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe cărei au fost autorizate să-şi desfăşoare activitatea în România, în condiţiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   (2) Banca Naţională a României poate excepta de la aplicarea unor cerinţe prudenţiale, sucursalele instituţiilor de credit din unele state terţe, dacă în urma evaluării efectuate se constată că în statul terţ de origine există un cadru de reglementare prudenţial echivalent celui stabilit prin prezenta ordonanţă de urgenţă şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia şi că autoritatea competentă din acest stat exercită o supraveghere adecvată a instituţiei de credit, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea sucursalei din România.
   (3) Regimul prevăzut la alin. (2) poate fi aplicat numai în condiţii de reciprocitate şi fără ca prin acesta să se instituie un tratament mai favorabil decât cel prevăzut pentru instituţiile de credit din alte state membre care desfăşoară activitate în România.
   Art. 78. -(1) Instituţiile de credit din state terţe notifică Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România, în condiţiile prevăzute prin reglementările emise de aceasta.
   (2) Reprezentanţele trebuie să-şi limiteze activitatea la cercetarea pieţei, reprezentare şi publicitate şi nu pot efectua nici un fel de activităţi prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
   Art. 79. - Dacă prin acordurile încheiate, la nivelul Uniunii Europene cu state terţe este prevăzut un alt regim în privinţa instituţiilor de credit din aceste state care desfăşoară activitate în statele membre, decât cel prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă, prevederile acestor acorduri se aplică cu prioritate.

   CAPITOLUL VI
 Desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României

   Secţiunea 1
Înfiinţarea de sucursale şi prestarea de servicii în alte state membre

   Art. 80. -(1) Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de Banca Naţională a României pot desfăşura în alte state membre, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n), prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României.
   (2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
   Art. 81. -(1) Instituţia de credit, persoană juridică română, care intenţionează să înfiinţeze o sucursală într-un alt stat membru, trebuie să transmită Băncii Naţionale a României o notificare în acest sens, însoţită de următoarele date şi informaţii:
   a) statul membru pe teritoriul căruia urmează să fie înfiinţată sucursala;
   b) un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puţin tipurile de activităţi care urmează să fie desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei;
   c) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente;
   d) identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea operativă a sucursalei şi informaţii privind reputaţia şi experienţa profesională a acestora.
   (2) În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Naţională a României transmite autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile primite şi informează în consecinţă instituţia de credit, cu excepţia cazului în care, având în vedere activităţile ce urmează să fie desfăşurate de sucursală, are motive să considere că structura administrativă sau situaţia financiară a instituţiei de credit sunt inadecvate; în acest caz, poate să se opună înfiinţării sucursalei, refuzând, în consecinţă, să transmită informaţii către autoritatea competentă din statul membru gazdă.
   (3) Pe lângă informaţiile furnizate de instituţia de credit potrivit alin. (1), Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă şi informaţii privind nivelul fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital ale instituţiei de credit.
   (4) Dacă Banca Naţională a României refuză transmiterea informaţiilor către autoritatea competentă din statul membru gazdă informează în consecinţă instituţia de credit şi comunică acesteia motivele care au stat la baza deciziei sale, în termenul prevăzut la alin. (2).
   (5) Actul prin care se comunică refuzul transmiterii informaţiilor, precum şi lipsa unui răspuns din partea Băncii Naţionale a României în termen de 3 luni de la primirea notificării din partea instituţiei de credit, pot fi contestate în condiţiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I.
   Art. 82. -(1) Sucursala poate să înceapă activitatea de la data la care instituţiei de credit, persoană juridică română, i se comunică de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, dacă este cazul, condiţiile în care, în scopul protejării interesului general, activităţile pot fi desfăşurate în statul membru gazdă sau, în lipsa unei asemenea comunicări, la expirarea unui termen de 2 luni de la primirea de către autoritatea competentă respectivă a informaţiilor comunicate de Banca Naţională a României.
   (2) Orice intenţie de modificare a informaţiilor furnizate de instituţia de credit, persoană juridică română, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b)-d) se notifică de către aceasta Băncii Naţionale a României şi autorităţii competente din statul membru gazdă, cu cel puţin o lună înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen, Banca Naţională a României decide potrivit art. 81 alin. (2), putând să se opună continuării activităţii sucursalei în noile condiţii.
   Art. 83. -(1) Instituţia de credit, persoană juridică română, care intenţionează să presteze pentru prima dată servicii în mod direct într-un alt stat membru, notifică acest lucru Băncii Naţionale a României. Notificarea trebuie să indice statul membru gazdă şi activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n) pe care instituţia de credit intenţionează să le desfăşoare în acest stat membru.
   (2) Instituţia de credit, persoană juridică română, poate să presteze servicii în mod direct într-un alt stat membru din momentul efectuării notificării prevăzute la alin. (1).
   (3) În termen de o lună de la primirea notificării conform alin. (1), Banca Naţională a României o transmite autorităţii competente din statul membru gazdă.
   Art. 84. - Banca Naţională a României informează Comisia Europeană cu privire la numărul şi natura cazurilor în care aceasta s-a opus înfiinţării de către o instituţie de credit, persoană juridică română, a unei sucursale într-un alt stat membru sau continuării desfăşurării activităţii unei astfel de sucursale.
   Art. 85. -(1) Dacă Banca Naţională a României este sesizată de către autoritatea competentă din statul membru gazdă asupra faptului că, deşi avertizată, o instituţie de credit, persoană juridică română, care are o sucursală sau care prestează în mod direct servicii pe teritoriul statului membru respectiv nu respectă prevederile legale adoptate în acei stat membru, care implică competenţele autorităţii în cauză, Banca Naţională a României întreprinde, de îndată, măsurile necesare pentru a se asigura că instituţia de credit în culpă încetează comiterea faptelor sesizate. Natura acestor măsuri se comunică autorităţii competente din statul membru gazdă.
   (2) În situaţia în care, contrar măsurilor dispuse de Banca Naţională a României sau datorită faptului că astfel de măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în statul membru gazdă, instituţia de credit, persoană juridică română, în culpă persistă în încălcarea prevederilor legale prevăzute la alin. (1), aceasta este supusă măsurilor sau sancţiunilor dispuse de către autoritatea competentă din statul membru respectiv, cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, inclusiv, dacă este cazul, restricţiei de a iniţia noi tranzacţii pe teritoriul acelui stat membru.
   (3) Actele emise de autorităţile competente din statul membru gazdă prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancţiuni asupra instituţiei de credit, persoană juridică română, potrivit alin. (2) sunt recunoscute şi produc efecte de plin drept în România.
   Art. 86. - Instituţia de credit, persoană juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul altui stat membru este supusă dispoziţiilor legale în vigoare în statul membru gazdă, adoptate în scopul protejării interesului general şi măsurilor sau sancţiunilor dispuse de autorităţile statului membru respectiv, astfel de măsuri putând să includă interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul statului membru gazdă.
   Art. 87. -(1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 85, autoritatea competentă din statul membru gazdă poate lua, în cazuri de urgenţă, măsuri preventive necesare protejării intereselor deponenţilor, investitorilor şi altor persoane care beneficiază de serviciile furnizate de o instituţie de credit, persoană juridică română, care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului membru respectiv, asupra cărora Banca Naţională a României este informată în cel mai scurt timp.
   (2) La solicitarea Comisiei Europene, Banca Naţională a României comunică opinia sa cu privire la măsurile preventive adoptate potrivit alin. (1).
   Art. 88. - Banca Naţională a României informează autorităţile competente din statele membre gazdă cu privire la retragerea autorizaţiei unei instituţii de credit persoană juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre, inclusiv cu privire la consecinţele retragerii autorizaţiei sau cu privire la încetarea valabilităţii autorizaţiei, după caz.
   Art. 89. -(1) Instituţiile financiare, persoane juridice române, pot desfăşura în alte state membre, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n), prin deschiderea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă:
   a) aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit, persoane juridice române;
   b) activităţile respective sunt prevăzute în actele constitutive ale instituţiei financiare;
   c) sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a)-e), care se aplică în mod corespunzător.
   (2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi 81-83 se aplică în mod corespunzător instituţiilor financiare din România prevăzute la alin. (1).
   (3) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către Banca Naţională a României, care atestă îndeplinirea acestora concomitent cu efectuarea notificării potrivit dispoziţiilor art. 81, respectiv ale art. 83. Prin excepţie de la dispoziţiile art. 81 alin. (3), notificarea cuprinde informaţii privind nivelul fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filială şi nivelul fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital, la nivel consolidat, ale instituţiei de credit, persoană juridică română, societate-mamă.
   (4) Supravegherea instituţiei financiare-filială se asigură de către Banca Naţională a României în conformitate cu dispoziţiile art. 23-31, 172-174, 234-223 şi 225.
   (5) În situaţia în care instituţia financiară nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României notifică autoritatea competentă din statul membru gazdă, caz în care activităţile desfăşurate în statul membru gazdă de către respectiva instituţie financiară intră sub incidenţa legislaţiei acelui stat, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nemaifiind incidente.
   (6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi filialelor din România ale instituţiilor financiare prevăzute la alin. (1).
   (7) Nu beneficiază de regimul prevăzut în prezentul articol, instituţiile financiare a căror instituţie de credit-mamă este o instituţie emitentă de monedă electronică, persoană juridică română.
   Art. 90. - Dispoziţiile art. 84-88 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării de sucursale sau prestării de servicii într-un alt stat membru de către instituţiile financiare cu sediul în România prevăzute la art. 89.

   Secţiunea a 2-a
Deschiderea de sucursale în state terţe

   Art. 91. -(1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, pot desfăşura activităţile prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României pe teritoriul unui stat terţ, numai prin înfiinţarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei ordonanţe de urgenţă, toate unităţile operaţionale înfiinţate pe teritoriul unui stat terţ sunt considerate o singură sucursală.
   (2) Înfiinţarea unei sucursale într-un stat terţ este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.
   (3) Banca Naţională a României poate respinge cererea de aprobare a înfiinţării sucursalei dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia de credit, persoană juridică română, consideră ca:
   a) instituţia de credit nu dispune de un management adecvat sau de o situaţie financiară corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfăşurată prin intermediul sucursalei;
   b) cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
   c) instituţia de credit înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a indicatorilor de prudenţă bancară sau nu îndeplineşte alte cerinţe stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă sau prin reglementările emise în aplicarea acesteia.
   (4) Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înfiinţării sucursalei este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României.

   CAPITOLUL VII
 Autorizarea în situaţii speciale

   Secţiunea 1
Fuziunea şi divizarea

   Art. 92. - Fuziunea sau divizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române, se efectuează potrivit dispoziţiilor legale în materie şi cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României.
   Art. 93. -(1) Fuziunea se poate realiza:
   a) între două sau mai multe instituţii de credit;
   b) între instituţii de credit şi instituţii financiare;
   c) între instituţii de credit şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare.
   (2) Operaţiunile de fuziune şi de divizare sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.
   (3) Fuziunea sau divizarea pot fi înregistrate în Registrul Comerţului numai după obţinerea aprobării prealabile din partea Băncii Naţionale a României.
   (4) În cadrul procesului de aprobare prealabilă, Banca Naţională a României analizează documentele prezentate, precum şi toate celelalte informaţii disponibile pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerinţele prezentei ordonanţe de urgenţă.
   Art. 94. - La evaluarea unei operaţiuni de fuziune sau de divizare se au în vedere, fără a fi limitative, următoarele:
   a) îndeplinirea condiţiilor pentru autorizarea unei instituţii de credit;
   b) adecvarea capitalului la nivelul instituţiei/instituţiilor de credit rezultate;
   c) transparenţa structurii instituţiei/instituţiilor de credit rezultate, astfel încât aceasta să permită desfăşurarea unei supravegheri eficiente;
   d) calitatea persoanelor care asigură conducerea instituţiei/instituţiilor de credit rezultate.
   Art. 95. -(1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, care se înfiinţează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, precum şi instituţiile de credit care continuă să existe în urma unei asemenea operaţiuni, trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia.
   (2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, care se înfiinţează trebuie să obţină autorizaţie din partea Băncii Naţionale a României.
   Art. 96. - Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător oricărei operaţiuni în care este implicată o instituţie de credit, persoană juridică română, care are drept rezultat un transfer total sau semnificativ al patrimoniului acesteia, indiferent de modalitatea în care se realizează o astfel de operaţiune.

   Secţiunea a 2-a
Transformarea unei alte entităţi la instituţie de credit

   Art. 97. - În cazul transformării unei alte entităţi în instituţie de credit se au în vedere condiţiile prevăzute pentru autorizare la paragraful 1.1 al Secţiunii I a Capitolului II al Titlului I.
   Art. 98. - O instituţie de credit din una din categoriile prevăzute la art. 3 se poate transforma într-o instituţie de credit din altă categorie, numai dacă satisface toate cerinţele specifice aplicabile respectivei categorii.
   Art. 99. - Instituţiile financiare se pot transforma în instituţii, de credit, în condiţiile respectării tuturor dispoziţiilor cu caracter general şi special aplicabile respectivei categorii de instituţie de credit.
   Art. 100. - Procesul de transformare este supus aprobării Băncii Naţionale a României, iar instituţia de credit rezultată este supusă autorizării acesteia. Prevederile referitoare la fuziune se aplică în mod corespunzător.

   TITLUL II
CERINŢE OPERAŢIONALE

   CAPITOLUL I
 Organizare şi conducere

   Art. 101. -(1) În activitatea lor, instituţiile de credit se supun reglementărilor şi măsurilor adoptate de Banca Naţională a României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României.
   (2) Instituţiile de credit trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
   Art. 102. -(1) Instituţiile de credit se constituie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   (2) Fiecare instituţie de credit are obligaţia de a deschide cont curent la Banca Naţională a României, înainte de începerea activităţii, conform reglementărilor emise de aceasta.
   Art. 103. - În toate actele sale oficiale, instituţia de credit se identifică printr-un minim de date, conform legislaţiei aplicabile, cu menţionarea numărului şi datei de înmatriculare în registrul instituţiilor de credit prevăzut la art. 417.
   Art. 104. - Cadrul de administrare al unei instituţii de credit, procesele de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor şi mecanismele de control intern ale acesteia se stabilesc prin actele constitutive şi reglementările sale interne, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
   Art. 105. - Actul constitutiv şi reglementările interne ale instituţiei de credit se transmit Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute prin reglementări.
   Art. 106. - Consiliul de administraţie şi directorii instituţiei de credit au competenţele şi atribuţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi sunt responsabili de aducerea la îndeplinire a tuturor cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia.
   Art. 107. -(1) Conducerea operativă a activităţii instituţiei de credit este delegată de către consiliul de administraţie la cel puţin 2 directori, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale.
   (2) Directorii instituţiei de credit prevăzuţi la alin. (1) trebuie să exercite exclusiv funcţia pentru care au fost numiţi.
   Art. 108. -(1) Persoanele desemnate să exercite responsabilităţi de administrare şi de conducere operativă a unei instituţii de credit trebuie să dispună de reputaţie şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi responsabilităţilor încredinţate.
   (2) În cazul instituţiilor de credit, responsabilităţile de administrare prevăzute la alin. (1) pot fi exercitate numai de persoane fizice.
   (3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor.
   (4) Membrii consiliului de administraţie trebuie să dispună, la nivel colectiv, de calificare şi competenţă adecvate pentru a fi în măsură să se pronunţe în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la toate aspectele legate de activitatea desfăşurată de instituţia de credit, asupra cărora trebuie să decidă potrivit competenţelor lor.
   Art. 109. - Banca Naţională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate condiţiile minime prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi reglementările emise în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia, integritatea morală şi de experienţa persoanelor prevăzute la art. 108 şi de a decide dacă, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, cerinţele prevăzute sunt îndeplinite.
   Art. 110. -(1) În afara de condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la administratorii unei societăţi comerciale, o persoană nu poate fi aleasă în consiliul de administraţie al unei instituţii de credit, iar dacă a fost aleasă, decade din mandatul său, în următoarele, situaţii:
   a) persoana îndeplineşte o altă funcţie în cadrul instituţiei de credit în cauza, cu excepţia cazului în care este şi director al acesteia;
   b) în ultimii 5 ani, persoanei i s-a retras de către autoritatea de supraveghere aprobarea de a administra sau conduce o instituţie de credit, o instituţie financiară sau o societate de asigurare/reasigurare sau o altă entitate care desfăşoară activitate în sectorul financiar ori a fost înlocuită din funcţia exercitată în astfel de entităţi din motive care îi pot fi imputate;
   c) îi este interzis, printr-o dispoziţie legală, o hotărâre judecătorească sau o decizie a unei alte autorităţi, să administreze sau să conducă o entitate de natura celor prevăzute la lit. b) ori să desfăşoare activitate într-unul dintre domeniile specifice acestor entităţi.
   (2) Dispoziţiile legislaţiei în vigoare, referitoare la situaţiile de incompatibilitate şi interdicţiile prevăzute pentru administratori, inclusiv cele prevăzute la alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi directorilor care nu sunt membri ai consiliului de administraţie.

   CAPITOLUL II
 Secretul profesional în domeniul bancar şi relaţia cu clientela

   Art. 111. -(1) Instituţia de credit este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor - solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii.
   (2) În înţelesul prezentului capitol se consideră client al unei instituţii de credit, orice persoană cu care, în desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 18 şi la art. 20, instituţia de credit a negociat o tranzacţie, chiar dacă respectiva tranzacţie nu s-a finalizat şi orice persoană care beneficiază de serviciile unei instituţii de credit, inclusiv persoanele care au beneficiat în trecut de serviciile unei instituţii de credit.
   Art. 112. -(1) Orice membru al consiliului de administraţie al unei instituţii de credit, directorii, angajaţii acesteia şi orice persoană care, sub o formă sau alta, participă la administrarea, conducerea ori activitatea instituţiei de credit au obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra oricărui fapt, date sau informaţii la care se referă art. 111 de care au luat cunoştinţă în cursul exercitării responsabilităţilor lor în legătură cu instituţia de credit.
   (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu au dreptul de a folosi sau de a dezvălui nici în timpul activităţii şi nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, dacă ar deveni publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei instituţii de credit sau ale unui client al acesteia.
   (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care obţin informaţii de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale instituţiei de credit.
   Art. 113. -(1) Obligaţia de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi opusă unei autorităţi competente în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere la nivel individual sau, după caz, consolidat ori subconsolidat.
   (2) Informaţii de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situaţii:
   a) la solicitarea titularului de cont sau a moştenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanţilor legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;
   b) în cazurile în care instituţia de credit justifică un interes legitim;
   c) la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către instituţiile de credit în acest scop;
   d) la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în instanţa o cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei;
   e) la solicitarea instanţei, în scopul soluţionării diferitelor cauze deduse judecăţii.
   (3) În cererea scrisă adresată instituţiei de credit, conform alin. (2) lit. c), trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitării de informaţii, identitatea clientului la care se referă informaţiile confidenţiale care se solicită, categoria informaţiilor solicitate şi scopul pentru care se solicită acestea.
   (4) Personalul instituţiei de credit nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect, informaţii confidenţiale de natura celor prevăzute la art. 111, pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţă în orice mod.
   Art. 114. - Instituţiile de credit sunt obligate să furnizeze informaţii de natura secretului bancar, după începerea urmăririi penale împotriva unui client, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului.
   Art. 115. - Nu se consideră încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului bancar:
   a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui client nu pot fi identificate;
   b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei incidentelor de plată sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condiţiile legii;
   c) furnizarea de date auditorului financiar al instituţiei de credit;
   d) furnizarea de informaţii la cererea instituţiilor de credit corespondente, dacă aceste informaţii au legătură cu operaţiunile derulate prin conturile de corespondent;
   e) furnizarea de date şi informaţii entităţilor aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe bază consolidată şi pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
   Art. 116. - Persoanele abilitate să solicite şi/sau să primească informaţii de natura secretului bancar potrivit prezentului capitol, sunt obligate să păstreze confidenţialitatea acestora şi le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii.
   Art. 117. -(1) Instituţiile de credit pot derula tranzacţii cu clienţii doar pe baze contractuale, acţionând într-o manieră prudentă şi cu respectarea legislaţiei specifice în domeniul protecţiei consumatorului.
   (2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituţiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane, ori alte costuri şi speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract.
   (3) Instituţiile de credit care emit monedă electronică trebuie să asigure respectarea dispoziţiilor art. 320.
   Art. 118. -(1) Instituţiile de credit trebuie să asigure identificarea în mod corespunzător a clientelei, în condiţiile prevăzute de legislaţia în materie, oferirea de servicii care implică deschiderea şi operarea de conturi sau închirierea de casele de siguranţă către persoane anonime fiind interzisă.
   (2) În vederea îndeplinirii obligaţiilor care le revin potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă sau altor dispoziţii legale, instituţiile de credit pot prelucra date cu caracter personal, fără consimţământul expres al persoanei vizate.
   Art. 119. - Instituţiile de credit nu pot condiţiona acordarea de credite sau furnizarea altor produse/servicii clienţilor de vânzarea sau cumpărarea, acţiunilor sau a altor titluri de capital/instrumentelor financiare emise de instituţia de credit sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit ori de acceptarea de către client a unor alte produse/servicii oferite de instituţia de credit sau de o entitate aparţinând grupului acesteia, care nu au legătură cu operaţiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat.
   Art. 120. - Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.
   Art. 121. - Fiecare instituţie de credit întocmeşte şi păstrează la sediul social sau la sucursalele acesteia un exemplar al documentelor contractuale, documentaţia internă aferentă tranzacţiilor derulate, evidenţa zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client din care să rezulte cel puţin caracteristicile tranzacţiilor derulate şi soldul datorat clientului sau instituţiei de credit şi orice informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca Naţională a României le poate prevedea prin reglementări.

   CAPITOLUL III
 Cerinţe pentru acoperirea riscurilor

   Secţiunea 1
Nivelul de aplicare

   Art. 122. - Instituţiile de credit trebuie să respecte cerinţele prevăzute la art. 24 şi art. 126, în secţiunile a 6-a, a 7-a şi a 8-a din prezentul capitol şi cele prevăzute în Capitolul V din prezentul titlu, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat ori sub-consolidat. Aplicarea de către o instituţie de credit a acestor cerinţe, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat ori sub-consolidat, se stabileşte prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.

   Secţiunea a 2-a
Fondurile proprii şi nivelul minimul acestora pentru
acoperirea riscurilor

   Art. 123. - În scopul asigurării stabilităţii şi siguranţei activităţii desfăşurate şi/sau a îndeplinirii obligaţiilor asumate, fiecare instituţie de credit trebuie să menţină un nivel adecvat al fondurilor sale proprii.
   Art. 124. - Elementele care intră în calculul fondurilor proprii, condiţiile şi limitele în care acestea pot fi luate în considerare şi situaţiile în care pot fi depăşite aceste limite, elementele care se deduc la calculul fondurilor proprii şi orice alte cerinţe de determinare a acestora, sunt stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, atât la nivel individual, cât şi la nivel consolidat.
   Art. 125. - Orice referire la noţiunea de fonduri proprii cuprinsă în prezenta ordonanţă de urgenţă, în reglementările sau în alte acte de aplicare emise în baza acestei ordonanţe de urgenţă se consideră a fi făcută la conceptul de fonduri proprii stabilit prin reglementările emise în acest sens.
   Art. 126. -(1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 23 şi competenţelor Băncii Naţionale a României prevăzute la art. 226, instituţiile de credit trebuie să dispună, în măsura şi condiţiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, de un nivel al fondurilor proprii, care să se situeze în permanenţă cel puţin la nivelul cerinţelor de capital stabilite pentru acoperirea, după caz, a riscului de credit, inclusiv a riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a valorii creanţei, a riscului de poziţie, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar, a riscului de marfă şi a riscului operaţional.
   (2) Prin reglementări se stabilesc metodologiile de determinare a nivelului cerinţelor de capital pentru acoperirea riscurilor prevăzute la alin. (1), criteriile în funcţie de care acestea se aplică şi segmentele de activitate vizate de respectivele metodologii.

   Secţiunea a 3-a
Riscul de credit

   Art. 127. - La calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, instituţiile de credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea standard sau, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea bazată pe modele interne de rating.
   Art. 128. - Metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor prin utilizarea abordării standard se stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   Art. 129. -(1) În cazul abordării standard, calitatea creditului, inclusiv pentru expunerile provenite din securitizare, se poate determina prin raportarea la evaluările realizate de instituţii externe de evaluare a creditului sau de către agenţii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile de către Banca Naţională a României, pe baza unor criterii specifice prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   (2) O instituţie externă de evaluare a creditului care a fost recunoscută ca eligibilă în acest scop de către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, poate fi recunoscută ca eligibilă de Banca Naţională în România, fără a mai fi necesară o altă evaluare.
   (3) Banca Naţională a României face publică o prezentare a procesului de evaluare şi lista instituţiilor externe de evaluare a creditului recunoscute ca eligibile.
   Art. 130. -(1) Metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor prin utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating şi condiţiile minime în care poate fi aprobată utilizarea acestei metode se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   (2) Instituţiile de credit pot obţine aprobarea în vederea utilizării abordării bazate pe modele interne de rating, numai dacă demonstrează Băncii Naţionale a României că sistemele implementate, de administrare şi de rating pentru riscul de credit, sunt conforme standardelor şi cerinţelor minime de evaluare a conformităţii, stabilite prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   (3) Dacă o instituţie de credit nu mai îndeplineşte condiţiile în care a obţinut aprobarea pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României un plan adecvat de înlăturare a deficienţelor sau să probeze că efectele generate de neîndeplinirea condiţiilor nu sunt semnificative.
   Art. 131. - Dacă o instituţie de credit, persoană juridică romană, este instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau este o filială a unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene ori a unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, iar la nivelul grupului din care face parte se utilizează în mod unitar abordarea bazată pe modele interne de rating, Banca Naţională a României poate permite ca îndeplinirea cerinţelor minime stabilite să fie asigurată de către societatea-mamă şi filialele acesteia considerate împreună.
   Art. 132. - Dacă o instituţie de credit, persoană juridică română, este instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau este filială a unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene ori a unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene şi dacă se intenţionează utilizarea la nivel de grup a abordării bazate pe modele interne de rating, Banca Naţională a României cooperează cu autorităţile competente ale diferitelor entităţi care fac parte din grup, inclusiv în vederea acordării aprobării pentru utilizarea abordării respective, în condiţiile prevăzute la art. 182-188.
   Art. 133. -(1) Instituţia de credit care a obţinut aprobarea pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, trebuie să implementeze această abordare pentru toate expunerile.
   (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), Banca Naţională a României poate aproba implementarea graduală a abordării bazate pe modele interne de rating, în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Aceste condiţii trebuie să asigure că acest tratament nu este utilizat în mod selectiv de către instituţia de credit, în scopul de a obţine un nivel mai redus al cerinţelor sale de capital.
   (3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instituţiile de credit care au obţinut aprobarea pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, pot utiliza, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea standard pentru anumite clase de expuneri, în condiţiile prevăzute prin reglementări.
   Art. 134. - Atât în cazul utilizării abordării standard, cât şi în cazul utilizării abordării bazate pe modele interne de rating, tratamentul specific aplicabil următoarelor categorii de expuneri se stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă:
   a) expuneri care beneficiază de o protecţie a creditului;
   b) expuneri care fac obiectul securitizării şi poziţii din securitizare;
   c) expuneri din tranzacţii cu instrumente financiare derivate, din tranzacţii de răscumpărare, din tranzacţii cu termen lung de decontare, din tranzacţii de împrumutări marjă, din operaţiuni de dare de titluri/mărfuri cu împrumut şi din operaţiuni de luare de titluri/mărfuri cu împrumut.

   Secţiunea a 4-a
Riscurile de piaţă

   Art. 135. - Metodele de determinare a cerinţelor de capital pentru acoperirea riscurilor de poziţie, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar şi a riscului de marfă se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   Art. 136. -(1) Banca Naţională a României poate permite unei instituţii de credit să-şi calculeze cerinţele de capital pentru riscul de poziţie, riscul valutar şi/sau riscul de marfă utilizând propriile modele interne sau o combinaţie a acestora cu metodele stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi stabileşte condiţiile în care pot fi utilizate astfel de modele.
   (2) Fiecare instituţie de credit trebuie să solicite şi să obţină aprobarea Băncii Naţionale a României pentru utilizarea propriilor modelelor interne, în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.

   Secţiunea a 5-a
Riscul operaţional

   Art. 137. - Instituţiile de credit trebuie să dispună în permanenţă de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operaţional la care sunt expuse.
   Art. 138. -(1) În vederea determinării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional, instituţiile de credit pot utiliza abordarea de bază sau, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea standard, abordarea standard alternativă sau abordarea avansată de evaluare.
   (2) Metodologia de determinare a cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional potrivit abordărilor prevăzute la alin. (1) şi, după caz, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească instituţiile de credit pentru utilizarea abordărilor respective sunt prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   Art. 139. - Instituţiile de credit pot să utilizeze, cu acordul Băncii Naţionale a României, o combinaţie a abordărilor prevăzute la art. 138 alin. (1), în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   Art. 140. - Dispoziţiile art. 131 şi 132 se aplică în mod corespunzător în cazul utilizării abordării avansate de evaluare la determinarea cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional.

   Secţiunea a 6-a
Expuneri mari

   Art. 141. - Instituţiile de credit sunt obligate să respecte în permanenţă cerinţele privind expunerile mari stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
   Art. 142. - Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de proceduri administrative şi contabile riguroase şi de mecanisme adecvate de control intern pentru identificarea şi înregistrarea tuturor expunerilor mari şi a modificărilor ulterioare ale acestora, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor aplicabile, şi pentru monitorizarea acestor expuneri în conformitate cu politicile proprii privind expunerile.

   Secţiunea a 7-a
Participaţii calificate ale instituţiilor de credit

   Art. 143. -(1) Valoarea unei participaţii calificate a unei instituţii de credit, persoană juridică română, într-o entitate, alta decât o instituţie de credit, o instituţie financiară, o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate ce desfăşoară activităţi care reprezintă o prelungire directă a activităţii bancare, cum ar fi leasing, factoring, administrare de fonduri de investiţii, sau care prestează servicii auxiliare activităţii bancare, cum ar fi servicii de procesare de date, ori desfăşoară alte activităţi similare, nu poate să depăşească 15% din fondurile sale proprii.
   (2) Valoarea totală a participaţiilor calificate ale instituţiei de credit, persoană juridică română, în entităţile prevăzute la alin. (1) nu poate depăşi 50% din fondurile sale proprii.
   (3) Limitele prevăzute la alin. (1) şi (2) nu pot fi depăşite decât în situaţii excepţionale, caz în care Banca Naţională a României dispune instituţiei de credit să-şi majoreze fondurile proprii sau să întreprindă alte măsuri similare.
   Art. 144. - Instituţiile de credit, persoane juridice române, nu pot dobândi participaţii calificate într-o entitate de natura celor prevăzute la art. 143 alin. (1), dacă în acest fel instituţia de credit poate exercita controlul asupra entităţii respective.
   Art. 145. - Deţinerile temporare de acţiuni în cursul unei operaţiuni de asistenţă sau restructurare financiară ori în cursul normal al unei operaţiuni de subscriere sau deţinerile temporare de acţiuni în numele instituţiei de credit, persoană juridică română, dar pe contul altor persoane, nu se consideră participaţii calificate şi nu sunt luate în calculul limitelor prevăzute la art. 143 alin. (1) şi (2). De asemenea, investiţiile în acţiuni care nu întrunesc caracteristicile unei imobilizări financiare nu sunt incluse în acest calcul.
   Art. 146. -(1) Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României dobândirea de către instituţia de credit, persoană juridică română, a oricărei participaţii calificate într-o entitate dintr-un stat terţ dacă, în urma dobândirii, entitatea ar intra în sfera de consolidare prudenţială a instituţiei de credit, persoană juridică română, conform reglementărilor aplicabile.
   (2) Criteriile care stau la baza evaluării intenţiei de dobândire a participaţiilor calificate prevăzute la alin. (1), au în vedere următoarele:
   a) dobândirea participaţiei calificate să nu supună instituţia de credit, persoană juridică română, la riscuri nejustificate sau să nu împiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe bază consolidată;
   b) instituţia de credit, persoană juridică română, să dispună de suficiente resurse financiare şi de natură organizatorică pentru dobândirea şi administrarea participaţiei calificate.
   Art. 147. - Participaţiile calificate, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României conform art. 146, inclusiv cele care, în situaţii excepţionale depăşesc limitele stabilite în condiţiile art. 143 alin. (3), se notifică acesteia în termen de 5 zile de la data dobândirilor de către instituţia de credit, persoană juridică română.

   Secţiunea a 8-a
Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri

   Art. 148. -(1) Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de strategii şi procese interne formalizate, solide, eficiente şi complete de evaluare şi menţinere în permanenţă a nivelului, structurii şi distribuţiei capitalului, care, din perspectiva instituţiei de credit, sunt considerate adecvate pentru acoperirea tuturor riscurilor la care aceasta este sau poate fi expusă, într-un mod corespunzător naturii şi nivelului acestor riscuri. În acest sens, instituţia de credit trebuie să aibă în vedere, pe lângă riscurile prevăzute la art. 126, orice alte riscuri aferente activităţii desfăşurate, precum şi cele datorate unor factori externi acesteia.
   (2) Procesele şi strategiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie supuse unor revizuiri interne regulate de către instituţia de credit, astfel încât să se asigure că ele rămân în permanenţă cuprinzătoare şi proporţionale în raport cu natura, extinderea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de respectiva instituţie de credit.
   Art. 149. - Fiecare instituţie de credit este responsabilă pentru procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la profilul său de risc.

   Secţiunea a 9-a
Alte cerinţe prudenţiale

   Art. 150. -(1) Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări şi alte cerinţe de natură prudenţială, precum şi nivelul de aplicare al acestora la instituţiile de credit. Aceste cerinţe pot viza, fără a fi limitative, următoarele:
   a) riscul de lichiditate;
   b) operaţiunile instituţiei de credit cu persoanele aflate în relaţii speciale cu aceasta;
   c) externalizarea activităţilor instituţiei de credit;
   d) calitatea activelor şi provizioane;
   e) modificările operate la nivelul instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării acesteia. </