După 1989, pe emisiunile monetare românești sunt figurate portrete ale unor personalități marcante ale culturii românești: scriitori, artiști plastici, muzicieni, inventatori, oameni care au lăsat o moștenire însemnată de valori materiale și spirituale. Prima emisiune postrevoluționară de bancnote, din luna ianuarie 1991, a avut reprezentat, pentru prima dată în istoria monetară românească, portretul lui Constantin Brâncuși.

Autoportretul lui Brâncuși în atelierul său din Paris, fotografie, circa 1917

Cel ce avea să devină unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului al XX-lea s-a născut pe data de 19 februarie 1876 în satul Hobița, județul Gorj. Copil fiind, îi plăcea să hoinărească prin natură, să culeagă pietre șlefuite de apa curgătoare în forme ciudate, să facă chipuri din argilă, să cioplească în lemn. Iar pasiunea din copilărie a cioplirii directe a păstrat-o, reluat-o și transformat-o în tehnică de lucru la maturitate. Cioplirea directă în blocuri fie de lemn, fie de piatră, fără mulaje, a fost pentru Brâncuși tehnica predilectă prin care putea să ajungă la simplificarea desăvârșită a formelor.

Căci operele lui Brâncuși nu sunt forme abstracte, ci reprezentaționale. Iar ele reprezintă esența subiectului ales: animale (păsări, broaște țestoase, pești), oameni (copii, femei) sau obiecte, în forme super-simplificate, libere de orice ornamente sau detalii neesențiale. Brâncuși a căutat să reprezinte materie redusă la esență vizibilă. Și astfel, de-a lungul timpului, a creat versiuni multiple ale aceluiași subiect.

Printre temele repetate aproape obsesiv se regăsesc Coloana fără sfârșit, Domnișoara Pogany, Măiastra sau Cocoșul. Versiuni ale acestor lucrări considerate ilustrative pentru opera brâncușiană sunt figurate și pe bancnotele emise de Banca Națională a României.

Pe bancnota cu valoarea nominală de 500 de lei, emisă în ianuarie 1991 și apoi din nou în luna aprilie a aceluiași an, este imprimată o imagine a sculptorului în atelierul său. Autorul designului este gravorul Octavian Penda, la rândul său un cunoscut artist plastic, ale cărui semnătură și monogramă apar pe fața bancnotei tipărite la Imprimeria Băncii Naționale a României, având culorile dominante maro, albastru-verzui și galben.

Hârtie; 157x75 mm

Octavian Penda a reinterpretat poate cel mai cunoscut autoportret fotografic al lui Brâncuși realizat în atelierul său din Paris. Astfel, pe bancnotă, Brâncuși este figurat șezând pe Masa tăcerii, având alături unelte, un scaun și un fragment din Coloana fără sfârșit în spate, trei dintre elementele ansamblului de la Târgu Jiu.

Brâncuși alături de reprezentante ale Ligii Naționale a Femeilor Române din Gorj

În 1935, Liga Națională a Femeilor Române din Gorj îi încredințează lui Brâncuși realizarea unui monument în memoria soldaților români căzuți în timpul Primului Război Mondial. Trei ani mai târziu este inaugurat la Târgu Jiu ansamblul memorial care cuprinde Masa tăcerii cu 12 scaune, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit.

Autoportretul lui Brâncuși în atelierul său din Paris, fotografie, 1933-1934

Brâncuși a preluat motive tradiționale românești în realizarea memorialului: în „coloana cerului”, un axis mundi care se regăsește frecvent în folclor și în arhitectura caselor țărănești, sau în motivul soarelui înscris pe stâlpii Porții sărutului. Poarta nu este un arc triumfal clasic, ci un loc care celebrează iubirea și pacea universală, din nou în forme simplificate la maximum de artist. Elementul celor două semicercuri ocrotite într-un cerc, stilizarea a două siluete îmbrățișate, este preluat și de Octavian Penda în designul bancnotelor din 1991, pe verso și pe față, alături de bustul sculptorului.

Modulele romboidale ale coloanei, sau „mărgele” după cum le numea Brâncuși, repetate pe verticală către infinit, fac referire la ascensiune și zbor. Motivul zborului l-a „ținut treaz toată viața”, după cum a mărturisit Brâncuși. Sculptorul a reluat în mod repetat tema zborului în reprezentările păsărilor sale: în văzduh, în spațiu, de aur sau doar măiastre; căci, după cum spunea chiar artistul, el nu lucra păsări, ci zboruri.

O Măiastră este figurată și pe noua bancnotă cu valoarea de 500 de lei, pusă în circulație în luna decembrie 1992. Bancnota a fost tipărită la Imprimeria Băncii Naționale a României, designul bancnotei fiind realizat tot de Octavian Penda. De data aceasta însă, culorile sunt gri deschis, albastru și maro roșcat.

Hârtie, 160x77 mm

Pe fața bancnotei sunt figurate portretul în semi-profil al lui Brâncuși, mai tânăr decât în reprezentarea de pe bancnotele din 1991, o pasăre măiastră, un fragment din coloana fără sfârşit și o multitudine de elemente decorative, stilizări ale mai multor lucrări ale sculptorului român, unele reluate și pe versoul bancnotei.

Versiunea lui Brâncuși a păsării măiastre din basmele românești este o pasăre cu aripile strânse în jurul corpului rotunjit, cu picioarele lungi, gâtul prelung și capul înălțat, o pasăre pregătită să își ia zborul.

Un alt tip de zbor este surprins de Brâncuși în reprezentarea Cocoșului, temă reluată de foarte multe ori de-a lungul anilor. Cocoșul lui Brâncuși a fost asemănat cu un fulger care se înalță tăind văzduhul. Forma de zigzag a păsării imaginate în linii geometrice clare și curate reia motive ornamentale din stâlpii ciopliți ale caselor țărănești românești.

Cocoșul este ilustrat pe versoul bancnotei din 1992 alături de alte capodopere ale artistului: Poarta sărutului, Oul și Domnișoara Pogany. Brâncuși a revenit de 19 ori asupra portretului Domnișoarei Pogany, în fiecare dintre lucrări simplificând progresiv fizionomia, rotunjind, alungind, arcuind tot mai mult contururile și reușind să surprindă grația feminității lui Margit Pogany în puținele trăsături reprezentate: ochi, păr și mâini.

Aur (puritate 999/1000); 35 mm; 31,103 g

Pentru a marca împlinirea a 125 de ani de la nașterea marelui maestru, Banca Națională a României a emis, în martie 2001, o monedă din aur cu valoarea nominală de 5.000 de lei. Gravată de Vasile Gabor, moneda bătută la Monetăria Statului într-un tiraj de 500 de exemplare are un design simplu și curat, asemenea operelor lui Brâncuși, având reprezentate pe avers un fragment din Coloana fără sfârșit, valoarea nominală, inscripția ROMÂNIA, stema țării și anul emisiunii, iar pe revers bustul sculptorului, semnătura acestuia și inscripția CONSTANTIN BRÂNCUȘI 1876-2001.

Argint (puritate 999/1000); 37 mm; 31,103 g

În ianuarie 2024, Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă de argint cu tema „Constantin Brâncuși – Surse românești și perspective universale”, prin care a marcat închiderea expoziției „Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale”, găzduită la Timișoara cu ocazia celebrării anului Capitalei Europene a Culturii. Pe aversul monedei a fost reprezentată de altfel o parte din clădirea Muzeului Național de Artă din Timișoara, cel care a găzduit expoziția cu peste 100 de piese aparținându-i marelui maestru. Reversul monedei redă portretul și numele sculptorului român, precum și anii între care acesta a trăit.

Venind dintr-o străveche civilizație a lemnului, Brâncuși a făcut necontenit referiri în lucrările sale la formele și simbolurile tradiționale românești. Și necontenit a căutat esența lucrurilor reprezentate, „ceea ce este natural, frumosul primar și direct, etern!”, după cum a mărturisit însuși artistul. Viziunea lui Constantin Brâncuși i-a făcut pe criticii de artă și pe artiști, deopotrivă, să îl considere pe sculptorul român un pioner al modernismului și, poate, cel mai important sculptor al secolului al XX-lea. Lucrările sale sunt capodopere păstrate în colecții publice și private din întreaga lume, iar moștenirea sa pentru cultura românească și mondială este de o valoare inestimabilă.