Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!
Salut prezenţa în această sală a distinşilor reprezentanţi ai autorităților locale:
- Domnul prefect Dan Purcărescu
- Domnul Ion Prioteasa, președintele Consiliului Județean Dolj
- Domnul prof. univ. dr Cezar Ionuţ Spânu, rectorul Universităţii din Craiova
- Doamna prof. Leontina Monica Sună, inspector şcolar general
Profit de această ocazie pentru a le mulţumi tuturor colaboratorilor Băncii Naţionale, dar şi colegilor care au contribuit cu succes la realizarea acestui proiect - refacerea vechiului sediu al Sucursalei Regionale Dolj a Băncii Naționale a României: dl. Marian Petcu, director general Recon SA; dl. George Petcu, director Recon SA; prof. univ. dr. Adrian Spirescu, şef proiect; dl. Victor Golfiţă, şef şantier; dl. arh. Gabriel Tureanu; dl. Dumitru Păduraru, director executiv Secant Security; dna Maria Chitescu, şef serviciu, Direcţia Patrimoniu şi Investiţii, BNR; dl. Marian Stancu, expert principal Direcţia Protecţia Valorilor; dl. Ioan Rădulescu, referent de specialitate Direcţia Patrimoniu şi Investiţii, BNR. De asemenea, vă spun tuturor „Bine ați venit!” în sediul vechi de 130 de ani și totuși nou al Sucursalei Regionale Dolj a Băncii Naționale a României.
Doamnelor şi domnilor,
În primăvara anului 1880, atunci când membrii Comitetului delegaţilor, care au întocmit proiectul Legii pentru înfiinţarea unei bănci de scompt şi circulaţiune, menţionau oraşul Craiova ca reşedinţă a uneia dintre primele patru sucursale ale Băncii Naţionale, au avut în vedere, fără îndoială, că reşedinţa Banilor Olteniei devenise de-a lungul secolului al XIX-lea un însemnat centru de comerţ şi industrie, care a profitat din plin de aşezarea lui la răscruce de drumuri.
Aici – după cum ne spune domnul profesor Nicolae Panea, concitadinul Dumneavoastră, în studiul său „Craiova, un loc mental” – lumea colorată a Sudului se întâlnea cu lumea Vestului şi a Estului. Sudicii îşi aşezau comerţul, ca să pornească apoi spre Viena şi Lipsca, iar vesticii, la rândul lor, porneau în descoperirea Balcanilor trecând prin acest oraş.
Probabil a contat şi faptul că activitatea economică şi comercială a marilor familii de boieri olteni, ca şi afacerile celor peste 300 de comercianţi şi mici industriaşi, ale zarafilor și ale împrumutători de bani, care activau la această răscruce de drumuri comerciale înainte de 1880, precum şi prezenţa unui însemnat corp de funcţionari publici, magistraţi şi avocaţi, militari, medici, profesori, mulţi cu putere financiară importantă, erau realităţi bine cunoscute de inițiatorii legii pentru înființarea Băncii Naționale. Ne gândim, în primul rând, la Eugeniu Carada, întemeietorul Băncii Naționale, născut la Craiova, într-o foarte veche familie de boieri olteni după mamă (familia Slăvitescu, Şirineasa, Vâlcea), precum și la Gheorghe Chiţu, unul dintre cei şase artizani ai legii, comisar cu propaganda în Oltenia, în timpul Revoluţiei de la 1848, şi apoi primar al Craiovei.
Prin urmare, actul de naștere al Sucursalei BNR Craiova datează din anul 1880 și este reprezentat de art. 3 din Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scompt şi circulaţiune, care consemnează că „Banca Naţională a României va institui câte o sucursală în fiecare capitală de judeţ. Acum imediat va înfiinţa sucursale în Iaşi, Galaţi, Brăila şi Craiova.”
Sucursala BNR din Craiova și-a început activitatea la 2/14 martie 1881, într-un local închiriat, pe strada Sfinții Arhangheli din orașul Dumneavoastră. Primele operațiuni efectuate pentru clienți au fost înregistrate în „Registrul jurnal contabil” pe anii 1881-1884. Am avut satisfacția să descoperim că acest document, foarte important pentru activitatea bancară, s-a păstrat până astăzi la Arhivele Naționale și am putut să-l consultăm. Astfel, am constat că:
- Prima operaţiune înregistrată în „Registrul jurnal” a fost încasarea unor efecte comerciale cu diferite scadenţe, subscrise de proprietari și comercianţi craioveni;
- La 13/25 martie 1881, s-a efectuat şi prima operaţiune de „avansuri pe efecte publice”, adică împrumuturi acordate pe gaj constituit din depozite de efecte publice naţionale, scrisuri funciare sau alte valori garantate de stat;
- În martie și aprilie 1881, Consiliul de administrație al BNR a aprobat listele cu propunerile venite de la BNR Craiova pentru admiterea mai multor persoane „la compt curent cu facultatea de scompt”, astfel că la 3/15 aprilie 1881 Sucursala Craiova este pregătită să efectueze prima operaţiune de scont, prezentatorul efectelor de comerţ pentru scontare fiind un „banquer” de pe strada Lipscani, din Craiova.
În câțiva ani, volumul operațiunilor și numărul clienților au crescut foarte mult, mai ales că, începând cu anul 1884, au putut beneficia de creditul ieftin de la Sucursala BNR Craiova și comercianţii din:
- Calafat, Caracal, Turnu Severin, Târgu Jiu, Slatina, Drăgăşani, Râmnicu Vâlcea şi din alte localităţi ale Olteniei, unde BNR nu înființase încă agenții.
Această situație a impus construirea unui sediu adecvat rolului și importanței pe care BNR Craiova o avea deja în viața Olteniei. Ca urmare:
- Consiliul general al BNR, care avea pentru dezvoltarea patrimoniului imobiliar al băncii planuri temeinic gândite și foarte concrete, a aprobat în anul 1885 cumpărarea unui teren în Craiova, situat la intersecția străzilor Unirii și Liceului, în „inima comercială” a orașului, în mahalaua Sfânta Troiţă.
- Tot în această zonă, fie existau, fie au apărut mai târziu, mai multe clădiri monumentale: Casa Vălimărescu, Casa Stoilow-Bolintineanu, Biserica Catolică, Biserica Evanghelică, Şcoala Lazaro – Otetelişanu, Liceul Carol I, Palatul Mihail, construit în primul deceniu al secolului al XX-lea; iar după Primul Război Mondial, Palatul Băncii Olteniei și Hotel Palace;
- Pe terenul cumpărat cu 54 000 lei, în 1885, de la moștenitorii boierului Barbu Isvoranu, în perioada 1887-1888, la comanda Băncii Naționale, antreprenorii craioveni Domenico Costa şi Dimitrie Nedelcu au construit sediul sucursalei, edificiul în care ne aflăm acum;
- La 20 octombrie 1888, arhitectul - inginer Nicolae Cerkez a prezentat în fața Consiliului de administrație al BNR situația construirii celor patru sedii ale BNR de la Iași, Galați, Brăila și Craiova. Primele trei sedii erau deja gata, dar din cauza dificultăților întâmpinate (ex.: terenuri cu hrube la Iași și Brăila), se făcuseră cheltuieli suplimentare. În schimb, la Craiova, terenul fiind bun şi materialele mai ieftine s-au făcut economii, astfel că suma de 844.000 lei, prevăzută pentru construirea celor patru sucursale, nu a fost depăşită. În ceea ce privește situația clădirii de la Craiova, aceasta era terminată şi se preconiza mutarea în scurt timp a funcționarilor Băncii, rămânând ca împrejmuirea, pavarea şi alte lucrări să se facă din fondul încă disponibil, în cuantum de 40.000 lei.
- Această clădire, care este de 130 de ani sediul aceleiași instituții, reprezintă, foarte probabil, unul dintre acele cazuri rare la noi, în care statornicia instituțională a asigurat mai bine de un secol continuitatea activității în același edificiu. Au existat, totuși, două excepții, impuse de situații excepționale: în Primul Război Mondial, când sucursala a fost evacuată mai întâi la București și apoi la Iași, și în al Doilea Război Mondial, când a fost evacuată la București.
În cei 137 de ani de activitate, sucursala Băncii Naționale din Craiova a avut doar 16 directori. Iată, o altă dovadă de stabilitate!
Primul şi cel mai longeviv director, Elefterie Cornetti, numit în această funcţie de Consiliul general al BNR în noiembrie 1880, provenea dintr-o familie foarte bogată, cu rădăcini în sudul Dunării. Era fiul lui Crăciun Ioan Ioanovici, mare negustor și proprietar de pământuri în Oltenia. După ce a primit moștenire de la tatăl său moşia Cornetu, și-a italienizat numele de familie, după cum era moda vremii, devenind Elefterie Cornetti. A fost o personalitate marcantă a timpului său, implicată în viața politică și economică a Olteniei, cu mult înainte de a ajunge director la BNR Craiova:
- în anul 1859, în timp ce era consilier municipal, a participat activ la desemnarea deputaţilor pentru Adunarea Electivă a Ţării Româneşti; a fost casier al Consiliului Municipal Craiova (1859-1861); membru al Comitetului de Organizare a Plebiscitului din 1866, organizat pentru aducerea principelui Carol în țară; deputat de Dolj, din 1867; membru în Comisia de aprovizionare a armatei din judeţul Dolj, în timpul Războiului de Independență (1877); prefect de Mehedinţi (1878-1879).
A devenit director la Craiova, la 49 de ani, când „totul era de făcut” (formulare pe care o întâlnim des în documentele de arhivă din această perioadă):
- angajarea primilor funcționari;
- organizarea Tezaurului, a Contabilității și a Casieriei;
- organizarea operațiunilor bancare, mai ales a scontului;
- construirea acestei excepționale clădiri, în care ne aflăm acum.
După 27 de ani petrecuți la BNR Craiova, în noiembrie 1907, când avea 76 de ani, şi-a dat demisia din motive de sănătate, iar în documentele Consiliul de administraţie al băncii se consemnează că:
- „viceguvernatorul Theodor Ştefănescu (care de fapt, avea atribuții de guvernator, deoarece guvernatorul Anton Carp fusese numit ministru – n.n.), a arătat că Elefterie Cornetti a ocupat cu demnitate şi competenţă funcţia de director la Craiova, chiar de la înfiinţarea sucursalei și a propus să se exprime viile regrete ale Consiliului pentru demisia sa şi mulţumiri pentru însemnatele servicii ce a adus Băncii în timpul celor 27 de ani de activitate. Totodată, a propus ca în semn de recunoştinţă să i se acorde demisionarului titlul de director onorific al Sucursalei Craiova şi pentru ca aceasta să nu fie privată în totalitate de cunoştinţele sale, să fie numit membru permanent în Consiliul de administraţie”.
Elefterie Cornetti a murit la Viena, în septembrie 1910, în același an cu Eugeniu Carada, întemeietorul Băncii noastre Naționale. Cu numai un an înainte, în 1909, banca suferise o altă pierdere grea, prin decesul guvernatorului Theodor Ștefănescu, un extraordinar profesor de Contabilitate, organizatorul Contabilității generale a BNR. Ei au făcut parte din pleiada primilor conducători ai instituției, care a reunit distinşi jurişti şi economişti, teoreticieni de înaltă clasă şi practicieni familiarizaţi cu problemele economice, politice, sociale şi administrative ale vremii, persoane cu o cultură solidă, dobândită prin studii aprofundate în marile capitale europene. Acest fapt a asigurat, decenii de-a rândul, coerenţa politicii BNR şi a inspirat încredere publicului şi cercurilor financiare și politice din ţară și din străinătate.
În perioada 1907-1909:
- au asigurat interimatul la conducerea sucursalei doi remarcabili funcționari de bancă și profesori de contabilitate la Colegiul „Fraţii Buzeşti” și la Școala de Comerț din Craiova;
- este vorba despre Constantin Neamțu, care a fost director interimar, precum și despre Ștefan Constantinescu, șeful Contabilității. După plecarea de la BNR, au făcut cariere strălucite la băncile comerciale din oraș. Constantin Neamțu la Banca Comerțului din Craiova, pe care a înființat-o și a condus-o timp de 37 de ani, până în anul 1946, iar Ștefan Constantinescu la Banca Olteniei din Craiova, pe care a condus-o până în anul 1926.
A urmat la conducerea Sucursalei Craiova, pentru o perioadă relativ scurtă, între 1909 și 1910, Nicolae Vişineanu, absolvent al Şcolii Comerciale din Anvers, care fusese angajat ca „impiegat” în Administrația centrală a băncii în anul 1888. Îl cunoscuse îndeaproape pe Eugeniu Carada și ne-a lăsat un extraordinar portret al acestuia, publicat în Revista „Ramuri”, din martie 1910:
- „Mi-aduc aminte cu drag şi nu voiu uita niciodată cuvintele ce mi-a rostit în anul 1888, când am intrat funcţionar în Banca Naţională: Consiliul speră să găsească în dumneata un harnic şi devotat funcţionar pentru a dovedi că şi noi românii suntem capabili a conduce instituţiuni financiare şi economice, dacă nu mai bine ca streinii, cel puţin tot aşa de bine ca şi ei”;
- „Carada cucerea spiritele căci avea darul de a pătrunde până în cutele cele mai tăinuite ale sufletului. Vorbea scurt, apăsat şi sonor într-o română perfectă ca frază şi accent. Părea foarte mâhnit când ordinele date erau rău înţelese şi greşit aplicate şi foarte satisfăcut când nu avea nevoie de multă explicaţie pentru executarea ordinelor date. Era sever fără a fi absurd sau nedrept.”
Într-adevăr avem puţine lucrări scrise rămase de la Carada, dar cele existente sunt ĩncă de mare actualitate: „Să nu datorezi niciodată mai mult de jumătate din ceea ce poţi plăti uşor”; „dacă ĩnşeli un creditor, acesta devine pentru tine o fântână secată”; „nu făgădui decât jumătate din ceea ce poţi face cu uşurinţă”; „pentru o Românie liberă oricând, oricum, cu oricine, contra oricui”.
De-a lungul timpului, la Craiova, instituția noastră a desfășurat o intensă activitate bancară, traversând și momente excepționale. Așa a fost în timpul Primului Război Mondial, în toamna anului 1916, când Sucursala Craiova, alături de celelalte agenţii BNR din Muntenia au intrat sub regimul ocupaţiei.
Întrucât ne aflăm în Anul Centenarului, dați-mi voie să dezvolt câteva aspecte din activitatea Sucursalei Dolj din timpul Primului Război Mondial şi după:
- La 8/21 noiembrie 1916, Craiova este ocupată de trupele germane. Peste două zile, la 10/23 noiembrie grupul de armate aflate sub comanda feldmareşalui Mackensen forţează Dunărea la Zimnicea, ameninţând Bucureştiul, iar armata germano-austro-ungară reuşeşte să treacă Oltul la Stoeneşti şi începe asaltul în Câmpia Munteniei;
- La 11/24 noiembrie 1916, Consiliul de administraţie ia act că Sucursala BNR Craiova şi-a încetat activitatea şi că s-a dispus ca toate valorile sale să fie predate Centralei BNR de către directorul Mihail Georgescu, cel care a condus sucursala în perioada 1910-1921.
- În aprilie 1917, în teritoriul ocupat se redeschid sediile BNR cu scopul de a fi utilizate de către Casa de Împrumut pentru Agricultori (LDK), înfiinţată de forţele de ocupaţie ca instituție de credit specializată, care funcționa sub control militar german, cu funcționari ai BNR. Au fost redeschise sediile BNR din Turnu Severin, Craiova, Târgu Jiu (tot la Craiova), Râmnicu Vâlcea, Caracal, Slatina, Turnu Măgurele, Piteşti (în sediul Băncii Populare, deoarece clădirea BNR era ocupată de Administraţia Militară Germană), Târgovişte, Ploieşti, Giurgiu (în sediul Băncii „Măgurele“, deoarece clădirea BNR fusese distrusă) şi din Călăraşi;
- La 8/12 mai 1917, aici, la sediul sucursalei, s-au reluat și unele operațiuni bancare specifice: rambursări de împrumuturi şi eliberări de efecte publice depuse în gaj; încasări de dobânzi aferente împrumuturilor pe efecte publice; acordări de noi împrumuturi pe gaj de efecte publice; primiri de sume depuse în numerar de clienţi pentru a fi transferate după aceea prin virament în alte localităţi, inclusiv în beneficiul unor persoane care se aflau în Moldova ocupată.
Din 1918 și până în anul 1947, sucursala a fost condusă de patru directori: Grigore Bălănescu (1922-1931), Constantin Teodorescu (1931-1936), Ştefan Stanoevici (1936-1940), Nicolae Dumitru (1940-1947). Aceștia, alături de funcționarii sucursalei, au fost implicați, pe lângă operațiunile bancare tradiționale, în:
- atenuarea efectelor monetare ale crizei economice postbelice și, apoi, ale Marii Crize economice din 1929-1933;
- unificarea monetară;
- controlul comerţului cu aur şi devize;
- aplicarea legii de conversiune a datoriilor;
- participarea la cel de-Al Doilea Război Mondial, pe front și în spatele frontului.
Cu directorul Nicolae Dumitru se încheie, în 1947, o epocă din istoria Sucursalei Craiova a Băncii Naţionale.
Mă opresc aici cu prezentările istorice, iar în continuare daţi-mi voie să vă spun câteva cuvinte despre clădirea pe care am reinaugurat-o astăzi. Primele patru sedii de sucursale construite de Banca Națională intre 1880-1890 au fost Craiova, Iaşi, Brăila şi Galaţi.
Ar trebui să mai adaug aici că, probabil, toate cele patru sedii au fost construite după proiectul realizat de arhitectul Grigore Cerchez pentru sucursala Brăila, proiectul fiind adaptat pentru fiecare amplasament în parte, așa încât specialiștii spun că cele 4 sucursale sunt din punct de vedere arhitectural, strâns înrudite.
Stilistic, clădirile sunt o expresie a eclectismului epocii cu influențe predominante din renașterea franceză, arhitectul Grigore Cerchez fiind absolvent al Școlii centrale de artă și manufactură / École Centrale des Arts et Manufactures din Paris.
Partiul, volumetria și decorațiile celor patru sucursale ale BNR exprimă exigențele funcționale, tehnice și culturale ale vremii, constituidu-se în clădiri de referință ale epocii, în fiecare dintre orașele în care au fost construite.
Revenind la imobilul Sucursalei Regionale Dolj, acesta a fost construit în trei etape:
- În prima etapă, în perioada 1887-1888, a fost înălțat un corp de clădire având demisol, parter și pod, în stil arhitectural specific sfârșitului de secol XIX. Clădirea, având fațada placată cu cărămidă și piatră sculptată, impresiona prin înălțimea camerelor și decorațiunile interioare. Acest corp de clădire avea forma literei I era compus din două aripi dispuse pe laturile de nord și de sud ale terenului, cu dimensiunile de 7,40 x 21,80m, unite printr-un corp central cu dimensiunile de 17,00 x 11,00m. Acest corp central era paralel cu Calea Unirii.
- În etapa a doua, perioada 1930-1931, s-a realizat completarea clădirii pe latura de est și în zona centrală, închizând spațiul dintre cele două aripi.
- În etapa a treia, perioada 1956-1957, s-a realizat un nou corp de clădire, atașat celei existente, pe latura vest, opus intrării principale, în continuarea zonei centrale a corpului realizat în prima etapă.
În prezent, clădirea are demisol, parter, etaj parțial și pod.
Compozițional, clădirea Sucursalei Regionale Dolj a BNR este reprezentată de un volum compact, predominant parter și demisol, cu zona centrală supraînălțată. Fațada principală, orientată către Calea Unirii, ca și cele două fațade laterale sunt alcătuite din două registre orizontale corespunzătoare demisolului și parterului, marcate prin finisaje diferite.
Interiorul clădirii este organizat funcțional în jurul unui hol central, situat în axul intrării principale, această alcătuire fiind o caracteristică a clădirilor bancare de la sfărșitul sec al XIX-lea.
Cele două aripi laterale ale clădirii, ca și etajul 1 parțial sunt rezervate birourilor. Puține elemente de decorație interioară originale s-au păstrat. Între acestea, amintim colonetele din fontă din holul central, caracteristice sfâșitului de secol XIX, care, înaintea începerii lucrărilor de restaurare din 2015 erau complet acoperite de pereți ușori fără să se știe de existența lor.
În urma cutremurelor din 1977 și 1986, structura de rezistență a întregii clădiri a avut de suferit, fapt pentru care, după 1990, clădirea a fost expertizată în două etape.
Având în vedere noile necesități funcționale și ca urmare a modificării a codurilor de proiectare seismică, în anul 2011, BNR a lansat concursul de soluții pentru Consolidarea, amenajarea, restaurarea și modernizarea sediului BNR - Agentia Dolj.
Pe lângă lucrările efectuate asupra clădirii, au fost restaurate piese de mobilier vechi, casele de bani originale și ușile de tezaur (Haffner – Paris 1881 și Radcliff and Horner - Londra 1893).
Spațiile interioare au fost puse în valoare și cu ajutorul corpurilor de iluminat, realizate din alamă antichizată și sticlă. Designul acestora respectă caracterul arhitectural al clădirii și stilul decorațiunilor interioare.
Desfacerile efectuate la interior au scos la lumină doi stâlpi de fontă, originali, similari celor din biblioteca Palatului vechi al B.N.R. din București. Aceștia au fost restaurați și sunt puși în valoare în sala multifuncțională de la parterul imobilului.
Această clădire, care este de 130 de ani sediul aceleiași instituții, reprezintă, foarte probabil, unul dintre acele cazuri rare la noi, în care statornicia instituțională a asigurat mai bine de un secol continuitatea activității în același edificiu.
După 137 de ani, suntem tot aici, de 130 de ani în aceeași clădire, intrată între timp în patrimoniul național, și ne îndeplinim, în continuare, rolul nostru firesc în viața financiar-bancară, socială și culturală a Olteniei, de fapt în viața acestei țări. Vă mulțumesc pentru atenție și, începând cu ora 12,00, vă invit să participați la cel de-al treilea moment al manifestării noastre de la Craiova, respectiv la Conferința cu tema Patrimoniul Băncii Naționale a României, care va fi găzduită de Universitatea din Craiova, în Aula „Mihai I”.
1. Nicolae Panea, „Craiova, un loc mental”, în volumul „Craiova – Oraşul întâlnirilor”, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 2008, p. 164.
2. C.I. Băicoianu, „Istoria politicei noastre monetare şi a Băncii Naţionale, 1880-1914”, Vol. II, Partea I, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1932, p. 51-57.
3. Dicţionar biografic de istorie a României, coordonator Stan Stoica, Editura Meronia, Bucureşti, 2008.
4. Colecţia Revistei „Ramuri”, Anul V, nr. 6-7, 15 martie-1 aprilie, 1910, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” Craiova.