Distinsă audienţă,
Doamnelor şi domnilor,

Revin cu plăcere la cea de-a patra ediție a evenimentului anual Summer Banking Academy, organizat de Institutul Bancar Român. Apreciez, și de această dată, parteneriatele educaționale de elită pe care IBR le stabilește cu prestigioase asociații profesionale în domeniul financiar, dintre care amintesc: ACCA (Association of Chartered Certified Accountants), AAFBR (Asociația Analiștilor Financiari-Bancari din România) și CFA (Chartered Financial Analyst Society), parteneriate care contribuie la consacrarea acestui eveniment drept cel mai amplu proiect de educaţie specializată în cadrul industriei serviciilor financiare.

Temele puse în discuție în cele patru zile de dezbateri sunt de mare actualitate și prezintă un interes deosebit atât pentru sistemul bancar și financiar-nebancar, cât și pentru economia reală. Astfel, abordările privind managementul riscurilor, strategiile anti-fraudă și guvernanța corporativă constituie subiecte în legătură directă cu elementul central al discuțiilor de astăzi, respectiv creditarea. Este bine cunoscut faptul că activitatea de creditare reprezintă un factor important al creșterii economice și principalul obiectiv al băncilor.

Remarci privind creditarea

Din analizele economice recente, rezultă necesitatea accelerării, pe baze sustenabile, a creditării firmelor. Aceasta deoarece accesul la finanțare are un impact important asupra activității economice.

Majoritatea companiilor au nevoie de creditare, într-o anumită proporție, pentru a-și pune în mișcare mecanismele și procesele interne. În practică, se întâlnesc frecvent cazuri în care o firmă poate să obțină un credit comercial de la furnizori, pe termen de 30 de zile, dar propriul ei ciclu de vânzări poate fi de 60, 90 sau chiar mai multe zile. Ceea ce înseamnă că există un decalaj care poate fi relativ lung ca durată între momentul în care firma trebuie să-și plătească furnizorul și momentul în care ea însăși este plătită de beneficiari. Pentru a surmonta acest decalaj dintre plăți și încasări, finanțarea bancară este primordială. Dacă un agent economic nu are acces la creditare, întregul ciclu al activității economice se poate opri.

Dacă băncile nu creditează, nu se declanșează în economie efectul favorabil de multiplicare a circuitului banilor în economie.

Creditarea alimentează creșterea economică, permițând întreprinderilor să investească mai mult decât disponibilul efectiv, populației să achiziționeze case și bunuri de folosință îndelungată fără a economisi întregul cost al acestora în avans, iar guvernelor să își gestioneze adecvat politica fiscal-bugetară și să investească în proiectele de infrastructură, atât de necesare pentru susținerea economiei.

Aceleași concluzii se păstrează și atunci când nu vorbim numai de creditarea clasică, ci și despre conturile overdraft sau descoperit de cont. Dacă băncile decid să reducă aceste facilități acordate firmelor, acestea din urmă vor întâmpina dificultăți determinate de scăderea flexibilității în procesul de gestionare a propriilor bugete. O astfel de evoluție nefavorabilă poate cauza un ciclu vicios rezultat din imposibilitatea de plată de către firme a partenerilor de afaceri, acumularea de datorii și scăderea generală a încrederii în sistemul economic și financiar. În România, la momentul actual, viteza de creștere a intermedierii financiare este limitată, pe fondul acțiunii unor factori structurali, atât pe partea ofertei de credit, cât și pe partea cererii de credit. Aceștia vizează în principal: procesul de reducere a creditelor neperformante; fenomenul de dezintermediere la nivelul instituţiilor de credit; problemele legate de sănătatea financiară și disciplina de plată a firmelor; bancabilitatea scăzută pentru o parte ridicată dintre gospodării; gradul redus de educație financiară în societate etc.

Această stare de fapt reclamă adoptarea de măsuri pe mai multe paliere, din care, în opinia mea, esențial este cel referitor la îmbunătățirea performanțelor financiare ale firmelor. În acest fel, se poate asigura orientarea sporită a resurselor băncilor către finanțarea segmentului companiilor, sprijinind dezvoltarea acestora, implicit creșterea economică și crearea de locuri de muncă mai stabile și mai bine plătite.

Criza financiară ne-a reamintit rolul crucial pe care îl au băncile în oferirea de împrumuturi pentru economie, în special în situații dificile. Acest rol de finanțator al economiei diferă de cel prezentat în modelele tradiționale de creditare bancară. În special, cu ocazia crizei financiare am observat că întregul mecanism de transmisie monetară s-a schimbat ca urmare a de-reglementării, a inovării financiare și a rolului tot mai mare al investitorilor instituționali. Această evoluție a condus la schimbări în modelele de afaceri ale băncilor și la utilizarea mai intensă a surselor alternative de finanțare existente pe piață, cum ar fi, de exemplu, piața securitizării.

Impactul noilor modele de afaceri și al inovării financiare asupra mecanismului de transmisie a politicii monetare impune o supraveghere financiară mai cuprinzătoare și mai intensă, inclusiv la nivelul instituțiilor financiare nebancare (așa-numitul sistem bancar alternativ), lărgind astfel perimetrul de reglementare prudențială. Această evoluție, la rândul său, impune ca băncile centrale să solicite date tot mai cuprinzătoare și mai timpurii privind instituțiile de credit și alți intermediari financiari, în special datele referitoare la acele entități care ar putea deveni de importanță sistemică.

Băncile trebuie să facă față noilor cerințe de reglementare și să găsească un echilibru între dezvoltarea propriei afaceri și protecția clienților, persoane juridice și fizice.

În categoria noilor cerințe de reglementare se înscrie și propunerea Comisiei Europene, din luna martie a anului curent, privind pachetul legislativ care vizează accelerarea reducerii volumului creditelor neperformante din sectorul bancar, ce are în vedere, printre altele, încurajarea dezvoltării piețelor secundare pentru credite neperformante. Astfel, prin această inițiativă se urmărește elaborarea unui set armonizat de cerințe pentru administratorii de credite, precum și instituirea unui regim de supraveghere a activității acestora. De asemenea, în scopul asigurării transparenței în legătură cu transferul creditelor, Comisia propune și instituirea, în sarcina cesionarilor de credite, a obligației de raportare către autorități.

Educația financiară

IMM-urile reprezintă categoria dominantă de firme în cadrul economiei europene. De exemplu, în zona euro, acest tip de companii reprezintă 98% din numărul total de firme, angajând 75% din resursa umană activă și generând circa 60% din valoarea adăugată a regiunii.

Ținând cont că relația IMM-bănci este, în multe cazuri, limitată (de exemplu, în România circa 80% dintre aceste firme nu au avut niciodată un credit bancar), se desprinde necesitatea îmbunătățirii gradului de educație financiară în rândul antreprenorilor din acest segment de afaceri, prin programe specifice, ținând cont și de responsabilitatea socială pe care instituțiile financiare o au față de societate.

De asemenea, politicile publice ar trebui să promoveze educația întreprinzătorilor, în scopul cunoașterii și înțelegerii de către aceștia a gamei largi de instrumente financiare disponibile, precum și a modificărilor legislative relevante pentru activitatea IMM-urilor. Astfel, s-ar majora gradul de incluziune financiară a acestei categorii de întreprinderi, prin sporirea accesului lor la diferite servicii financiar-bancare.

Educația financiară a IMM-urilor se impune, totodată, să aibă în vedere și responsabilizarea antreprenorilor față de propria afacere, prin înțelegerea riscurilor și a necesității asumării răspunderii pentru deciziile economice adoptate. În prezent, sectorul IMM din România prezintă o serie de vulnerabilități structurale concretizate în capitalizarea precară, volumul substanțial al arieratelor și pierderilor, frecvența ridicată a cazurilor de insolvență etc.

Astfel, managerii IMM trebuie stimulați pentru adoptarea unei abordări strategice pe termen lung referitor la propria afacere, cu accent pe analiza și planificarea financiară, dobândirea unor competențe avansate în domeniul digital și al comunicării. Preocupări deosebite trebuie avute în vedere inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea calității planurilor de afaceri ale întreprinderilor nou-înființate (start-up-uri) și a proiectelor de investiții pentru IMM-uri, în special pentru segmentele de activitate cu un nivel mai ridicat al riscului.

Și, cu siguranță nu e întâmplător faptul că azi ne aflăm și discutăm despre aceste lucruri chiar în locul unde se elaborează programe de educație financiară, la Institutul Bancar Român, educator social strategic la nivelul economiei naționale, care acționează conform coordonatelor recomandate de membrii săi fondatori, Banca Națională a României și Asociația Română a Băncilor.

Un lucru este cert, în contextul revoluției digitale, activitatea instituțiilor de credit se schimbă, iar acest proces va continua, după ce, mult timp, sectorul bancar a încercat să se schimbe cât mai puțin, ajustându-și doar modelele de lucru la modificările tehnologice, însă, în esență, păstrându-și structura. Actuala revoluție digitală schimbă total modul în care clienții interacționează cu banca, aceștia așteptându-se ca oricând și oriunde să beneficieze de o experiență ultra-personalizată în relația cu instituția de credit.

Doamnelor şi domnilor,

În încheiere, încredințat fiind că expunerile şi dezbaterile din cele patru zile ale evenimentului vor aduce plusvaloare profesională participanților, vă doresc succes pe parcursul lucrărilor Summer Banking Academy 2018.