Scenariul de bază curent a fost construit sub ipoteza unei persistențe prelungite a războiului din Ucraina, însoțită de continuarea aplicării sancțiunilor economice impuse Rusiei pe tot parcursul intervalului de prognoză. De asemenea, detensionarea piețelor en gros de energie este prevăzută a avea loc în mod gradual, în paralel cu disiparea sincopelor din lanțurile globale de valoare adăugată, ambele urmând să continue, deși în ritmuri presupus diferite, pe parcursul următorilor doi ani.

În România, deși datele statistice oficiale au indicat o reziliență sporită a economiei inclusiv pe parcursul trimestrului III 2022, evoluțiile cele mai recente, în special cele sectoriale, profilează o încetinire semnificativă a activității economice în ultima parte a anului trecut. O astfel de evoluție este sugerată și de temperarea, la același orizont, a dinamicii economiilor partenerilor comerciali din Europa, în condițiile în care cererea externă robustă a reprezentat un resort important al rezilienței recente a economiei românești. În contextul revizuirilor oficiale ale seriei istorice a PIB, este de așteptat ca pe ansamblul anului 2022, dinamica PIB să rămână una ridicată, în jurul valorii de 5 la sută, ritm însă inferior atât celui proiectat în runda anterioară pentru acest an, cât și celui înregistrat în 2021. În plus, decelerările mai importante de ritm anticipate pentru ultima parte a anului trecut și pentru începutul celui curent se vor răsfrânge inclusiv asupra dinamicii viitoare a economiei. În aceste condiții, se preconizează o diminuare relativ mai puternică a ritmului creșterii economice din 2023, în tandem cu revizuirile probabile, în același sens, așteptate atât în plan regional, cât și la nivel global.

Chiar și în aceste condiții, dinamica economiei românești este de așteptat să fie semnificativ mai ridicată comparativ cu cea a partenerilor externi din Europa. Această prognoză este strict condiționată de ipoteza demarării atragerii unui volum amplu, atât în termeni absoluți, cât și ca procent în PIB, de fonduri europene disponibile prin diverse facilități de finanțare (cadrul financiar multianual 2014-2020, cu termen limită de absorbție anul 2023, cadrul financiar 2021-2027, programul „Next Generation EU”). Alături de celelalte surse de finanțare care au înregistrat recent progrese notabile, cum ar fi investițiile străine directe, acestea ar putea permite menținerea pe un termen mai îndelungat a dinamicii anuale alerte a formării brute de capital fix din România, observată chiar de pe parcursul anului precedent. Totuși, atât pentru 2023, cât și în perspectivă, contribuția predominantă la creșterea economică va rămâne cea a consumului populației, componentă cu o pondere de aproape trei ori mai ridicată la formarea PIB decât cea a FBCF. Cu toate acestea, consumul final va cunoaște, cel puțin în acest an, o încetinire semnificativă a ritmului de creștere. Impactul dominant va reveni, pe de o parte, unei reescaladări a incertitudinii, iar pe de altă parte, unei diminuări persistente a puterii de cumpărare a veniturilor gospodăriilor. Raportat la impactul major al acestor determinanți, măsurile stimulative cu caracter temporar adoptate recent de autorități și care sprijină în special puterea de cumpărare a unor categorii de persoane cu venituri reduse vor asigura consumului doar o reziliență temporară.

În plan extern, orice prelungire a crizei energetice și a celei a materiilor prime, atât prin impactul pe care îl au asupra dinamicii economice a partenerilor comerciali, impact propagat inclusiv asupra celei a exporturilor românești, cât și prin efecte adverse de preț, va influența direct dimensiunea valorică a deficitului comercial și, implicit, pe cea a contului curent. În 2022, deficitul extern a înregistrat o nouă deteriorare, pornind de la valoarea deja ridicată consemnată în 2021 (respectiv, 7,2 la sută din PIB). În perspectivă, o corecție a acestuia va depinde, pe de o parte, de disiparea problemelor din lanțurile globale de producție, accentuate de conflictul din Ucraina și de problemele din China, iar pe de altă parte, de ritmul procesului de consolidare fiscală, de dinamismul economic al partenerilor externi, precum și de adresarea cât mai eficientă a problemelor structurale persistente ale economiei românești.

Reflectând evoluțiile economice cele mai recente, magnitudinea gap-ului pozitiv al PIB a fost reevaluată în sus, însă corecția acestuia este evaluată să debuteze încă din trimestrul IV 2022 și să fie în cea mai mare parte finalizată până la jumătatea anului viitor (cu două trimestre întârziere față de ultimul Raport). Resorbirea excedentului de cerere agregată va fi favorizată de impactul advers al războiului din Ucraina, de efectele decalate ale normalizării politicii monetare, atât pe plan global, cât și în România, precum și de progresul anticipat, pe termen mediu, al consolidării fiscale.

Până în trimestrul III 2024 (luna august), proiecția ratei anuale a inflației IPC din scenariul de bază curent a fost revizuită semnificativ în jos, ca urmare a includerii în analiză a parametrilor noii scheme de plafonare a prețurilor la energie electrică și gaze naturale, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2023. Astfel, după atingerea probabilă a unui maxim al acestui ciclu în luna noiembrie 2022 (16,8 la sută), traiectoria proiectată a inflației IPC va fi una continuu descendentă, rămânând, însă, până la finele orizontului prognozei, la valori peste ținta de inflație. Specific scenariului actual, se remarcă o temperare neîntreruptă, pronunțată, a contribuției grupei „energie” la dinamica inflației, indusă de extinderea schemei de plafonare asupra prețului energiei electrice și gazelor naturale. În plus, decelerări importante ale dinamicii prețurilor produselor energetice, implicit aportul ușor negativ al grupei la rata anuală a inflației din luna decembrie 2023, vor proveni din modificarea acoperirii schemei pentru energia electrică, precum și din efecte statistice asociate majorărilor semnificative ale prețurilor tuturor produselor grupei pe parcursul anului anterior. În aceste condiții, nivelul proiectat al ratei anuale a inflației IPC va coborî până la 7 la sută în luna decembrie 2023, cu 4,2 puncte procentuale sub nivelul proiectat în precedentul Raport asupra inflației. Inflația headline își va continua traiectoria descrescătoare și în 2024, atingând un nivel de 4,2 la sută la finele acestuia. Începând din luna septembrie 2024, traiectoria inflației din noul scenariu de bază o va depăși pe cea din ultimul Raport, date fiind, pe de o parte, revizuirea în sus, pe întregul interval, a presiunilor de la nivelul inflației de bază, iar pe de altă parte, epuizarea, de la finele trimestrului III 2024, a tracțiunii dezinflaționiste mai ample exercitate de noua schemă de plafonare a prețurilor la energie.

Șocurile de natura ofertei, amplificate de războiul din Ucraina, rămân principalul resort al presiunilor inflaționiste viitoare, implicit și al revizuirii ascendente a traiectoriei ratei anuale a inflației CORE2 ajustat din scenariul curent. Pe termen scurt, influența acestor factori este potențată de condițiile de cerere care se mențin favorabile și care, astfel, înlesnesc transmisia costurilor mai ridicate de producție ale companiilor în prețurile finale ale bunurilor și serviciilor. În aceste condiții, încă de la finele trimestrului I, rata anuală a inflației de bază o va depăși pe cea a indicatorului headline, ecartul dintre acestea urmând să se majoreze până în trimestrul III al anului curent, iar ulterior să se diminueze până la un minim de 0,5 puncte procentuale în decembrie 2024 (când rata anuală a inflației de bază se va plasa la 4,7 la sută). Dinamica acestei componente va fi, de asemenea, continuu descendentă în următoarele opt trimestre, dar pe un palier superior celui prezentat în ultimul Raport. La aceasta vor contribui resorbirea graduală a șocurilor de ofertă, pe măsura normalizării piețelor materiilor prime și a lanțurilor globale, comprimarea treptată și, ulterior, înregistrarea de valori ușor negative de către gap-ul PIB, diminuarea presiunilor din partea prețurilor bunurilor din import, precum și corecția, ca efect al tuturor determinanților menționați, a așteptărilor de inflație până la valori compatibile pe termen mediu cu ținta de inflație.

Conduita recentă a politicii monetare a BNR a fost configurată într-o manieră prudentă, pentru ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu și pentru stimularea economisirii prin creșterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.

Ulterior presiunilor inflaționiste extrem de ridicate înregistrate în 2022, începând cu anul curent balanța riscurilor în cazul ratei anuale a inflației este evaluată a fi redevenit relativ echilibrată. Deși persistă riscuri ale unor noi puseuri inflaționiste, determinanții dezinflaționiști și-au sporit importanța relativă în actuala rundă de proiecție. La aproape un an de la izbucnirea războiului din Ucraina, implicațiile economice ale conflictului rămân principala sursă de riscuri și incertitudini la adresa proiecției macroeconomice. În situația unei prelungiri a acestor tensiuni, a implementării pe perioade nerezonabil de lungi a schemelor de plafonare a prețurilor la energie ori a unor dificultăți în refacerea stocurilor de gaze naturale în sezonul rece 2023-2024, o amplificare a deficitului de resurse energetice ar putea conduce la noi presiuni asupra prețurilor acestora, cu reverberații asupra activității economice și condițiilor financiare. În paralel, același cumul de factori ar putea provoca o prelungire și chiar o accelerare a presiunilor inflaționiste din economie. Combinația creștere economică redusă – presiuni inflaționiste pronunțate, ar putea ridica probleme din perspectiva calibrării optimale a mixului de politici macroeconomice, esențială în vederea unei corecții absolut necesare și într-o manieră ordonată a dezechilibrelor intern și extern.

Date fiind natura globală a șocurilor de ofertă din ultimii ani, precum și dependența sporită a unor țări europene de resursele energetice rusești, nu poate fi exclus riscul unei comprimări și mai accentuate decât cea prognozată în scenariul de bază a cererii externe pentru produsele românești. Orice reamplificare a șocurilor adverse ar putea diminua drastic reziliența companiilor, respectiv capacitatea acestora de a-și continua activitatea într-un mediu caracterizat de menținerea, pe perioade mai lungi de timp, a presiunilor ascendente asupra tuturor componentelor costurilor de producție. Într-un asemenea context marcat de fragilitate, o eventuală aplanare a presiunilor inflaționiste ocazionată de un episod de corecție amplă și abruptă a activității economice ar reprezenta o modalitate suboptimală de corecție a ratelor inflației de la nivelurile actuale extrem de ridicate.

Pe plan intern, conduita viitoare a politicii fiscale își menține relevanța ca factor de risc la adresa cadrului macroeconomic. Având în vedere calendarul electoral extrem de încărcat din anul 2024, suprapus unei conjuncturi economice deja dificile, nu este exclus ca autoritățile să adopte noi măsuri expansioniste sau să prelungească aplicabilitatea unora din cele aflate deja în vigoare. O asemenea conduită ar putea periclita stabilitatea de ansamblu a economiei, putând afecta inclusiv finanțarea ordonată a dezechilibrelor externe. Totodată, un astfel de parcurs al politicii fiscale ar intra în contradicție cu angajamentul autorităților naționale de a elimina deficitul fiscal excesiv până la orizontul anului 2024. În schimb, indiferent de conduita viitoare a politicii fiscale, presiunile asupra soldului bugetar ar putea fi parțial degrevate de implementarea fără sincope a programului „Next Generation EU”, în special a fondurilor de natura granturilor alocate prin Mecanismul de redresare și reziliență.

Un alt efect posibil al războiului și al alimentării unor presiuni inflaționiste mai ridicate ar fi reprezentat de erodarea în și mai mare măsură a puterii de cumpărare a populației. O astfel de evoluție ar putea ocaziona presiuni viitoare în sensul unor creșteri salariale diferențiate, probabil, atât ca magnitudine, cât și ca potențial de acomodare, în raport cu sectorul de activitate vizat. În plus, necesarul de forță de muncă calificată ar putea spori extrem de rapid în contextul ponderii ridicate din următorii ani a fondurilor europene alocate proiectelor inovatoare destinate digitalizării și economiei verzi (programul „Next Generation EU”), putând ocaziona unele desincronizări între cererea și oferta de forță de muncă. De aceea, evoluțiile viitoare de pe piața muncii își mențin relevanța ca factori de risc. Într-o economie precum cea a României, afectată atât de un spor natural negativ, cât și de un proces de mobilitate transfrontalieră având o balanță negativă, o exacerbare, pe termen mediu, a penuriei de forță de muncă ar fi de natură să impulsioneze mai semnificativ dinamica salariilor, cu efect propagat asupra presiunilor inflaționiste din economie.

Decizia de politică monetară

Dată fiind perspectiva descreșterii semnificativ mai alerte a ratei anuale a inflației până la mijlocul anului viitor decât s-a anticipat anterior, îndeosebi din trimestrul III 2023, în condițiile prelungirii schemelor de plafonare a prețurilor la energie, și având în vedere riscurile și incertitudinile asociate acesteia, Consiliul de administrație al BNR a decis în ședința din 9 februarie 2023 menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,00 la sută. Totodată, s-a decis menținerea la 8,00 la sută a ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) și la 6,00 la sută a ratei dobânzii la facilitatea de depozit. De asemenea, Consiliul de administrație al BNR a hotărât păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și, respectiv, în valută ale instituțiilor de credit.

1. Evoluția inflației

Rata anuală a inflației IPC a avansat marginal în ultimul trimestru din 2022 și a încheiat anul la 16,37 la sută (cu 0,49 puncte procentuale peste variația înregistrată la finele intervalului anterior), luna noiembrie consemnând punctul de maxim al acestui ciclu (16,76 la sută). Decelerarea a fost favorizată de o anumită detensionare a piețelor de energie, într-un context internațional și intern caracterizat de moderarea cererii, incertitudine și perspective pesimiste cu privire la evoluția activității; influențe dezinflaționiste pe acest segment au continuat să exercite măsurile administrative de protejare a consumatorilor. În contrast cu atenuarea traiectoriei ascendente a indicatorului agregat, rata anuală a inflației de bază a crescut alert, până la 14,6 la sută, cererea de consum relativ robustă favorizând transmisia în prețurile finale a presiunilor acumulate la nivelul costurilor de producție în ultimul an (Grafic 1.1).

Tarifele pentru energie electrică și gaze naturale nu au înregistrat modificări notabile în ultimele trei luni ale anului, acestea continuând să se afle sub incidența schemei de plafonare[1].În absența acesteia, se estimează că rata anuală a inflației s-ar fi situat cu circa 11 puncte procentuale mai sus la finalul anului 2022. Variații pozitive au consemnat doar prețurile suportate de gospodăriile cu un consum lunar de electricitate de peste 255 kWh care și-au reînnoit contractele de furnizare în acest trimestru – la prețuri superioare celor din urmă cu un an[2],Durata unui contract este, de regulă, de 12 luni. chiar dacă pe piața en gros cotațiile s-au corectat puternic ulterior maximelor istorice atinse în luna august. În acest sens, dincolo de efectele produse de slăbirea cererii, un rol important l-a jucat nivelul adecvat al depozitelor de gaze din Europa, pe fondul diversificării surselor de aprovizionare, precum și al temperaturilor sensibil mai ridicate față de cele caracteristice sezonului rece. Astfel, cotația TTF a încheiat anul la circa 75 euro/MWh (față de aproape 350 euro/MWh în a doua jumătate a lunii august), în timp ce prețul de tranzacționare al energiei electrice pe trei piețe europene de referință s-a situat în trimestrul IV la o medie de aproximativ 235 euro/MWh (jumătate din nivelul observat în intervalul anterior); cotațiile interne au urmat în bună măsură traiectoria celor europene, dat fiind gradul ridicat de deschidere și interconectare a piețelor. Cu toate că prețurile plătite de către toți consumatorii casnici, indiferent de consum, vor rămâne plafonate până în martie 2025 (conform celei mai recente forme a schemei de sprijin, aprobată în decembrie 2022), diminuarea cotațiilor produselor energetice poate reprezenta o supapă de slăbire a presiunilor inflaționiste resimțite și transmise în prețurile finale de agenții economici, sugerând o tendință de scădere a inflației în perioada următoare.

Spre deosebire de indicele agregat, inflația de bază CORE2 ajustat a continuat traiectoria puternic ascendentă, ajungând în luna decembrie la 14,6 la sută (comparativ cu 11,9 la sută în septembrie). De această dată, la accelerare au contribuit toți cei trei subindici principali (Grafic 1.3), prețurile de consum reflectând presiunile acumulate la nivelul majorității componentelor costurilor de producție (materii prime și materiale, utilități, forță de muncă). Similar trimestrelor anterioare, excedentul de cerere agregată a constituit un factor favorizant al transmisiei acestor presiuni către consumatorul final.

În structură, prețurile alimentelor procesate și-au majorat dinamica anuală până la 22,9 la sută în luna decembrie 2022; principalele contribuții la accelerare au revenit produselor lactate și celor din carne, în ambele cazuri intervenind constrângeri la nivelul ofertei[3] Evoluții similare s-au consemnat și pe segmentul alimentelor neprocesate (care nu sunt cuprinse în inflația de bază), prețurile citricelor și ale ouălor fiind cel mai vizibil propulsate de dificultățile de pe partea ofertei. – seceta din lunile de vară a limitat suprafețele de pășune viabilă și a ridicat costurile cu furajele (unii fermieri recurgând chiar la sacrificări pentru reducerea efectivelor de animale), iar la nivel comunitar au reapărut focare de pestă porcină și gripă aviară. Pe segmentul bunurilor nealimentare, rata anuală a inflației și-a intensificat ritmul de creștere până la 9,0 la sută în luna decembrie. Evoluția poate fi explicată de sezonalitatea specifică lunilor de toamnă, dar și de includerea în prețurile de consum a presiunii costurilor de producție netransmise pe parcursul anului (prețurile din această categorie manifestă o rigiditate mai pronunțată). O accentuare a traiectoriei ascendente a consemnat și variația anuală a prețurilor serviciilor de piață (8,1 la sută la finele anului 2022), în principal pe fondul unui nou episod de majorare a tarifelor RCA în luna noiembrie.

Similar inflației observate, și anticipațiile privind evoluția prețurilor par, în linii mari, să fi depășit punctul de maxim. Astfel, așteptările pe orizontul de trei luni ale operatorilor economici din industrie, comerț și, mai ales, din construcții s-au redus în trimestrul IV, în timp ce în domeniul serviciilor acestea se mențin la valori comparabile cu cele din intervalul iulie-septembrie (Grafic 1.4). Analiștii bancari anticipează pentru finele anului 2023 o rată anuală a inflației IPC ușor mai ridicată comparativ cu perspectiva prevalentă la sfârșitul trimestrului precedent, dar indicatorul vizând orizontul de doi ani a fost revizuit în sens descendent, apropiindu-se de limita superioară a intervalului-țintă.

În ultimul trimestru al anului 2022, valoarea medie a ratei anuale a inflației și-a continuat traiectoria ascendentă, atingând nivelul de 13,8 la sută pentru indicatorul calculat pe baza metodologiei naționale și 12 la sută pentru indicatorul calculat conform structurii armonizate (+2,0 puncte procentuale, respectiv +1,8 puncte procentuale față de finele trimestrului III). Deși ecartul față de media UE s-a extins până la 2,8 puncte procentuale (comparativ cu 2,5 puncte procentuale în trimestrul anterior), România continuă să se poziționeze, din punct de vedere al nivelului inflației medii IAPC, sub cele mai multe state din regiune: Slovacia, Bulgaria, Polonia, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania și Estonia (Grafic 1.5).

Față de valoarea prognozată în ediția din luna noiembrie a Raportului asupra inflației, rata anuală a inflației IPC la finele trimestrului IV 2022 a consemnat un nivel efectiv marginal superior (+0,1 puncte procentuale).

Caseta 1. Inflația alimentelor procesate: o analiză a evoluțiilor recente

Prețurile alimentelor procesate și-au accelerat consistent și generalizat ritmul de creștere de-a lungul anului 2022, pe fondul unei suite de șocuri manifestate relativ în sincron pe piețele materiilor prime energetice și agroalimentare. Analiza de față își propune să identifice influențele șocurilor respective, demers care ar permite conturarea unei perspective cu privire la inflația alimentelor procesate în contextul unei decuplări a evoluțiilor cotațiilor celor două categorii de mărfuri, de tipul celei consemnate în ultimele luni, în care a fost observată o atenuare vizibilă a tensiunilor pe piețele de energie, în timp ce cotațiile produselor agroalimentare stagnează la niveluri ridicate. citește mai mult

În cazul energiei electrice, cotațiile și-au demarat ascensiunea ulterior primului val pandemic, odată cu redeschiderea economiilor, însă traiectoria lor a devenit pronunțat ascendentă la mijlocul anului 2021, în contextul în care creșterea prețurilor certificatelor de emisii CO2, dar și condițiile meteo nefavorabile producerii de electricitate în centrale hidro și eoliene au determinat restrângerea ofertei, iar vremea caniculară a condus la expansiunea cererii. Producția de electricitate s-a orientat astfel spre centralele pe bază de gaze naturale, antrenând și majorarea prețurilor acestora, într-un context caracterizat de un nivel redus al stocurilor, dificultăți de aprovizionare și un declin al producției[4].A se vedea Caseta „Creșterea prețurilor energiei: impact asupra ratei inflației și a activității economice” din Raportul asupra inflației, ediția din noiembrie 2021, și Caseta „Designul piețelor de energie din Europa” din Raportul asupra inflației, ediția din august 2022, pentru explicații detaliate privind cauzele majorărilor recente ale cotațiilor energiei electrice și gazelor naturale. Declanșarea conflictului armat din Ucraina în februarie 2022 a propulsat cotațiile energiei electrice și gazelor naturale pe plan european la noi maxime istorice – piețele au reacționat prompt la riscul unei viitoare reduceri a ofertei de gaze naturale rusești, materializat de altfel, ulterior, prin decizia Rusiei de a diminua treptat cantitatea de gaze exportată către țările europene. Aceleași tensiuni geopolitice au generat și majorarea abruptă a cotației petrolului în prima jumătate a anului 2022.

În ceea ce privește prețurile materiilor prime agroalimentare, acestea au avansat pe parcursul ultimilor doi ani într-un ritm mai moderat comparativ cu cel consemnat în zona energetică. Războiul din Ucraina a avut totuși un impact major, ambele state beligerante numărându-se printre cei mai mari exportatori de cereale și oleaginoase pe plan global. Conform FAO, în 2021 Rusia a fost al doilea cel mai mare exportator de grâu la nivel mondial (furnizând circa 15 la sută din exporturile globale), în timp ce Ucraina a ocupat locul al șaselea (cu o cotă de piață de 10 la sută). Totodată, cele două țări furnizează împreună peste 70 la sută din exporturile globale de semințe și ulei de floarea-soarelui, ocupând, de asemenea, poziții importante în comerțul mondial cu porumb și orz. În plus, în anul 2021 Rusia s-a numărat și printre cei mai mari exportatori de îngrășăminte chimice. Conflictul a condus la reducerea suprafeței recoltate și a forței de muncă disponibile pentru producție în Ucraina, în timp ce deteriorarea infrastructurii de transport și costurile mai mari cu asigurarea bunurilor transportate au îngreunat și au scumpit exporturile de cereale din ambele țări. Totodată, asupra evoluției crescătoare a cotațiilor mărfurilor agricole și-au pus amprenta seceta severă și extinsă din anul 2022, care a afectat randamentul recoltelor, dar și presiunea costurilor cu energia, agricultura fiind o ramură cu intensitate energetică relativ ridicată (o analiză a IEA estimează că în cazul exploatărilor moderne cheltuielile directe și indirecte cu energia reprezintă circa 40-50 la sută din costurile variabile).

Estimarea contribuției acestor șocuri la inflația alimentelor procesate impune modelarea legăturii dintre prețurile de consum și costurile de producție (Grafic A), dar într-o manieră care să permită manifestarea de influențe în ambele direcții. Un nivel ridicat al costurilor de producție se va transpune în majorarea prețurilor de consum, dar și o relație în sens invers este posibilă, dinamici ridicate ale prețurilor de consum încurajând furnizorii de profil să opereze cu mai mare ușurință majorări ale tarifelor practicate. Dincolo de existențaunei corelații semnificative între prețurile de consum ale alimentelor procesate și cele de producție, procesul inflaționist în cazul alimentelor procesate manifestă și un caracter puternic autoregresiv, un model simplu autoregresiv de ordinul 1 estimat pe eșantioane caracterizate de staționaritate având o putere explicativă (R-pătrat) de circa 0,7-0,8. Acest context sugerează oportunitatea estimării unui model de tip vector autoregresiv (VAR), metodologie care are avantajul funcționării pe baza unor asumpții teoretice minimale[5].Două abordări complementare privind analiza efectului șocului energetic asupra ratei inflației IPC pot fi consultate în Caseta „Creșterea prețurilor energiei: impact asupra ratei inflației și a activității economice” din Raportul asupra inflației, ediția din noiembrie 2021 (analiză bazată pe estimarea unor relații de cointegrare), și în Caseta „Mecanisme de ajustare a prețurilor în contextul șocului energetic” din Raportul asupra inflației, ediția din noiembrie 2022 (analiză bazată pe postularea și calibrarea unui model sectorial de tip DSGE). Specificația utilizată în prezenta analiză include dinamica prețurilor alimentelor procesate, alături de variabile care surprind costurile de producție (indicele prețurilor producției industriale pentru piața internă din industria alimentară, prețurile materiilor prime agricole pe piața internă, indicele prețurilor energetice), dar și de un proxy pentru cererea de consum (indicele de volum al comerțului cu amănuntul). Eșantionul cuprinde date lunare aferente perioadei februarie 2004 − noiembrie 2022, iar criteriile de selecție a structurii optimale indică utilizarea a trei lag-uri.

Dată fiind așa-numita problemă a echivalenței observaționale (parametrii în formă redusă care pot fi estimați sunt practic compatibili cu o infinitate de configurații ale parametrilor structurali care caracterizează relațiile dintre variabile), strategia de identificare a relațiilor structurale a constat în impunerea unor restricții de semn în ceea ce privește răspunsul variabilelor de interes la șocurile manifestate pe segmentele energetic și agroalimentar, direcția răspunsurilor având totuși un caracter intuitiv: ambele șocuri conduc la creșterea costurilor de producție și a prețurilor finale (șocul energetic având, totodată, o influență în sens ascendent și asupra cotațiilor produselor agroalimentare), precum și la reducerea cererii, în cazul celui din urmă.

Descompunerea istorică a evoluției inflației alimentelor procesate relevă o contribuție semnificativă a celor două categorii de cotații (Grafic B). Profilul efectelor inflaționiste este într-o vizibilă corespondență cu vârfurile consemnate pe piețele materiilor prime internaționale în 2007-2008 (apogeu al expansiunii economice anterioare crizei financiare) și 2010-2011 (un nou punct de maxim al ciclului materiilor prime, atins într-un context dominat de creșterea economică robustă a economiei chineze, dar și de influența unor recolte mai puțin favorabile).

În perioada recentă, valorile foarte înalte ale inflației alimentelor procesate sunt alimentate în proporție similară de cele două șocuri, explicând o parte consistentă a acestui episod inflaționist. Rezultatele obținute indică o legătură puternică între evoluția inflaționistă recentă și factori (exogeni) de natura ofertei, implicația imediată fiind aceea că o eventuală liniștire a piețelor de energie și/sau materii prime agroalimentare ar trebui să inițieze un proces dezinflaționist. Este important de menționat faptul că, cel mai probabil, specificația implementată subestimează influența celor doi factori, în contextul în care procesul inflaționist și-a modificat configurația în perioada recentă[6],Observațiile caracterizate de valori ridicate ale inflației alimentelor procesate sunt subreprezentate în eșantion. în sensul că operatorii acordă o atenție sporită evenimentelor de pe piețele de materii prime, acționând în consecință – această caracteristică implică elasticități diferite în cadrul modelului. Problematica regimurilor diferite nu se extinde doar asupra prețurilor de consum, ci și asupra pieței energetice autohtone, marcată de modificări repetate ale cadrului de reglementare cu privire la prețurile plătite de către consumatorii industriali. Coerența estimării a fost asigurată prin utilizarea unui indice agregat, și anume indicele prețurilor de producție din industria energetică, în locul unor serii separate pentru energia electrică, gaze naturale și produse petroliere. Alți factori care contribuie la dinamizarea inflației pe parcursul anului 2022 pot include costurile ridicate cu forța de muncă, caracterul prociclic al politicii de marje a operatorilor (cererea de consum dovedindu-se rezilientă) sau diferite întreruperi de natură logistică manifestate odată cu izbucnirea conflictului militar din Ucraina.

ascunde

2. Evoluții ale activității economice

1. Cererea și oferta

În trimestrul III, PIB real a consemnat o nouă încetinire de ritm anual (până la 3,8 la sută), imprimată de temperarea cererii de consum și de adâncirea dezechilibrului comercial, într-un context marcat în continuare – pe plan local și internațional – de inflație accentuată, măsuri de înăsprire a politicii monetare și incertitudine ridicată (Grafic 2.1).

Consumul populației și-a atenuat rata anuală de creștere în trimestrul III (până la 3,3 la sută), pe fondul contracției veniturilor reale, al restrângerii accesului la finanțare și al incertitudinii cu privire la evoluția viitoare a activității economice. Cererea de consum va evolua probabil pe aceleași coordonate în următorul trimestru și în prima parte a anului 2023, majorarea cheltuielilor cu utilitățile pe parcursul sezonului rece contribuind suplimentar la conturarea unui comportament rezervat al consumatorilor, de natură a limita influența creșterii salariului minim și a punctului de pensie de la 1 ianuarie 2023 (Grafic 2.2).