Distinși oaspeți,

Doamnelor și Domnilor,

Bună ziua și bine ați venit la Banca Națională a României!

Competitivitatea României este, fără îndoială, un subiect foarte complex, de care însă se vorbeşte nu atât de mult pe cât ar trebui și nici cu profunzimea necesară asigurării unei dinamici economico-sociale adecvate pe termen mediu şi lung.

Tema pe care o pune azi în dezbatere publicaţia cursdeguvernare.ro ar trebui, consider eu, să fie o preocupare prioritară, un obiectiv strategic, pentru toți decidenții – antreprenori, manageri, mediu academic, analişti etc. România are nevoie de priorități şi orientări clare de dezvoltare a societății atât la nivel macro, cât şi la nivel microeconomic.

Salutăm inițiativa de a aborda subiectul Competitivitatea României și suntem bucuroşi să găzduim o astfel de analiză-dezbatere menită să evidențieze contextul național în care se dezvoltă afacerile pe fondul unui mediu economic internațional aflat în schimbare, prezentând multe riscuri si incertitudini. Sperăm ca această dezbatere să reliefeze soluții viabile pentru a trasa o evoluție ascendentă a României în economia mondială.

Competitivitatea unei țări se măsoară într-o combinație de 12 criterii, 12 piloni. România se plasează acum pe locul 76 din 148 de țări în ierarhia mondială a competitivităţii, în ușoară creștere faţă de anul trecut. Aceasta este o veste relativ bună.

Dar, trebuie să consolidăm pilonii la care suntem performanți și să identificăm totodată soluții de creștere în domeniile care pot deveni puncte–forte și unde suntem doar în a doua jumătate a clasamentului. Aici mă refer în special la zone precum Eficiența pieței, Instituții, Piaţa muncii, Infrastructura, Sofisticarea afacerilor și Inovarea, capitole unde România se clasează mai jos de locul 97. Remarc faptul că eforturile de consolidare macro din ultimii ani plasează țara noastră pe poziția 47 la Stabilitatea macro, o adevarată performanță. Aceasta înseamnă că există deja condițiile fundamentale pentru o dezvoltare sustenabilă, durabilă și incluzivă.

Este deja un truism, o axiomă, faptul că trăim într-o lume globalizată, în care economiile, înainte de-a se echilibra, dau un examen aspru într-o competiție pe toate palierele. Avem deja experiență în această privință – sunt firme romanesti care luptă cu succes pe piața americană ori vest-europeană, cel mai relevant exemplu fiind industria IT. Dar avem și competitori occidentali ori orientali care sunt lideri pe piața românească, în domenii unde România are potențial intern propriu insuficient valorificat, așa cum sunt agricultura și industria alimentară.

Vrem sa avansăm, să creștem economic, să ne consolidăm poziția pe harta comunitară. Ca urmare, apare necesar să privim permanent prin prisma interesului național, în contextul mai larg al apartenenței la Uniunea Europeană, interes care trebuie să fie baza de plecare în demersurile noastre pentru asigurarea echilibrului și dezvoltării în plan economic și social. Astfel, cei 12 piloni ai competitivității se constituie, sub acest aspect, în tot atâtea obiective de politici generale naționale, ce trebuie asumate cu maximă responsabilitate atât la nivel guvernamental cât și antreprenorial. Iar atingerea obiectivelor respective presupune strategii, pe care trebuie să le urmezi consecvent și să le adaptezi în funcţie de realități și tendințe.

Am să închei adresandu-vă câteva întrebari inspirate din realitatea curentă, întrebări la care dezbaterea de azi poate să evidențieze răspunsuri pertinente:

1. Care este locul României într-o economie mondială în care multe dintre state încearcă să treacă de la sectorul primar către sectorul secundar si terțiar?
2. Prin ce este atractivă economia românească, societatea românească sub toate aspectele?
3. Avem o poziție foarte bună la Stabilitate macro: cum folosim acest atu?
4. Care sunt motoarele de creștere sustenabilă? Cum trecem de la stadiul economic actual spre miza pe eficiență si apoi pe inovare?
5. În ce măsură sistemul legislativ și instituțional ajută competitivitatea conferită de sistemul de educație şi de capacitatea de a implementa tehnologii înalte – criterii la care România are poziții bune în topul mondial?
6. Care ar putea fi soluțiile viabile pentru ca antreprenorii români să valorifice mai bine avantajul dimensiunii relativ mari a pieței?
7. Care sunt zonele cu potențial real pe care România nu și l-a valorificat corespunzător până acum?

Vă mulțumesc și vă urez o dezbatere fructuoasă!