Domnule Prim-ministru,
Domnilor miniștri,
Dragi colegi,
Stimat auditoriu,
Doamnelor și domnilor,

Sunt onorat să pot deschide acest seminar cu un titlu mai mult decât incitant, dar și cu o problematică mai mult decât actuală: "Crearea unei piețe de capital internaționale în România". Acest seminar are la bază un studiu efectuat de către o echipă de specialiști, lideri ai pieței de capital, practicieni, reprezentanți ai administrației publice, ai autorităților de supraveghere. Acest grup de lucru a fost creat în luna noiembrie 2013 și a produs o lucrare pe care eu o salut cu căldură. Cred că este o foarte bună bază de discuție pentru seminarul și masa rotundă care vor avea loc astăzi. Ca un comentariu general aș mai vrea să salut și formarea în România a unui număr remarcabil de actori ai pieței pentru a produce un studiu consistent și constructiv și un studiu care identifică probleme și propune soluții.

Îi felicit pe cei care au lucrat în această echipă, îi felicit în mod special pe coordonatori și salut încă o dată faptul că acest studiu nu rămâne numai la nivel general de direcții, el identifică 8 domenii distincte în care acțiunea autorităților statului, acțiunea instituțiilor însărcinate cu reglementarea și supravegherea piețelor financiare din România ar putea avea un rol important în dezvoltarea Bursei de Valori din București și în transformarea acesteia într-o instituție internațională.

Aș mai spune în deschidere două lucruri. Primul este legat de faptul că din punct de vedere macroeconomic, necesitatea dezvoltării bursei este un lucru evident, mai ales în momentul actual, în care băncile comerciale încă preocupate de repararea bilanțurilor proprii, de îmbunătățirea raportului dintre capital și activele totale au reticențe în relansarea creditării, iar finanțarea unor noi proiecte, care există, le vedem cu toții, prin investiții ar putea să fie preluată de către piața de capital. Desigur, nu sunt un visător, acesta va fi un proces relativ îndelungat, dar el este posibil, cum s-a dovedit nu numai în țările occidentale, nu numai în America, dar și în țări vecine nouă, de exemplu Polonia. Tot la nivel macroeconomic și economisirea, care pare să fie descurajată de faptul că unii deponenți, de tip investitori, consideră nivelul dobânzilor insuficient de atractiv, nivelul la care s-a ajuns în prezent. Acești deponenți, potențiali investitori, ar putea chiar să devină investitori dacă ar găsi în piața de capital din România mecanisme și instrumente transparente, viabile, dacă ar avea încredere și ar investi pe acestă cale direct în piața de capital și indirect în economia românească.

Al doilea lucru pe care vreau să-l spun este următorul: rezolvarea problemelor identificate în studiu nu ar fi suficientă în lipsa a două ingrediente fundamentale care fac atractivă o Bursă de Valori și acestea sunt încrederea și transparența. Aceste două elemente se potențează reciproc , se câștigă greu și se pot pierde foarte repede. În plus, încrederea și transparența nu presupun doar măsuri tehnico-organizatorice ci, îndrăznesc chiar să subliniez, presupun o adevărată schimbare culturală care să privească atât reglementatorii, cât și emitenții, investitorii de pe piețele de capital. Aici, la acest punct, aș sublinia un lucru, listarea companiilor de stat, care este de multe ori privită numai ca un proces de privatizare, sau un mijloc important de privatizare este cel puțin în egală măsură în opinia mea un instrument esențial, singurul care a funcționat cu succes pentru creșterea transparenței și responsabilității corporative a acestora.

Cred, în consecință, că la aproape 20 de ani de când Bursa de Valori din București s-a înființat aici, exact în această clădire, la Banca Națională, cu un grup de tineri entuziaști, dincolo de atribuțiile pe care le are de regulă o bancă centrală, toți școliți în străinătate, cred că este nevoie de maturizarea pieței, de ieșirea de sub imperiul traderilor, aceia care vedeau bursa numai ca un joc de câștig pe termen scurt și transformarea bursei într-o advărată piață de capital, o alternativă la finanțarea prin intermediul băncilor comerciale. De aceea, închei această introducere spunând că asistăm astăzi la un exercițiu care lansează sau relansează un parteneriat, pentru că și atunci în 1995 când s-a deschis Bursa a fost și Guvernul României, a fost și Ministerul de Finanțe, a fost și Banca Națională. Relansarea unui parteneriat între piețe și autorități, între guvern în sens larg, instituții care reglementează, instituții care legiferează în România și funcționarea piețelor private. Salut acest parteneriat, îi doresc mult succes și sper ca întâlnirea de astăzi să fie una de succes.

Trec la a doua parte a prezentării și vreau să reamintesc aici mai ales că este prezent domnul prim-ministru, cele 8 obstacole identificate de către autorii studiului. Primul este accesul dificil și lent la piața de capital. Al doilea obstacol, procedurile lungi și costisitoare de conformare fiscală a investitorilor. A treia barieră este dificultatea în a înțelege procesul de respectare a drepturilor corporative recunoscute internațional. O a patra dificultate, lipsa unei proceduri de plată a dividendelor aliniate la standardele internaționale. O a cincea dificultate, costul excesiv de mare al comisioanelor. A șasea dificultate, neclaritățile privind aspectele fiscale aferente tranzacțiilor pe piața de capital. Cea de-a șaptea dificultate, procedurile complicate de pe piața primară și în sfârșit ultima dificultate identificată, regimul de emisiune învechit al obligațiunilor.

Ca o remarcă generală din partea unui veteran al domeniului, primele două dificultăți mi s-au părut total pertinente, accesul la piața locală, unde în definitiv pot să și propun măsuri de simplificare, de exemplu eliminarea cerințelor de traducere și de legalizare a documentelor, sau unele documente din partea investitorilor străini să rămână și în engleză. De asemenea, la raporturile cu autoritățile fiscale unde se identifică o multitudine de obligații de raportare în situații în care nu se datorează impozit, deci raportări inutile și unde eliminarea acestora după modelul Uniunii Europene va aduce mai multă concurență și mi se pare justificată.

De asemenea, mi se pare justificată și propunerea 5, legată de costul excesiv de mare al comisioanelor, nejustificată de la prima citire. Nu este rolul meu să intru foarte în adâncime. În definitiv de aceea ne-am adunat aici să discutăm pe toate aceste chestiuni. În ceea ce privește nerespectarea drepturilor corporative ale investitorilor sau lipsa unor proceduri standard la plata dividendelor, aici cred că privirea trebuie să fie mai largă, pentru că este vorba de schimbarea mai multor legi, nu numai ce se sugerează în studiu.

Mă opresc la aceste comentarii nu înainte de a trece la a treia parte a prezentării mele , unde de asemenea, din calitate de gazdă îmi permit să mai fac o sugestie legată de dezbaterile de astăzi. Am vorbit despre un parteneriat între piețe și autorități, între sectorul privat și stat, un parteneriat care cred că îl putem considera relansat cu acest seminar. Pentru ca el să fie viabil aș sugera încă de la început, din timpul dezbaterilor, să evităm câteva capcane. Eu am identificat 3 la o citire nu foarte aprofundată a materialului: nu cred că dă bine acum să încercăm orice diferențiere între investiitorii străini și investitorii români. Piețele în România sunt deschise, avem convertibilitate totală a leului, nu ne creăm decât probleme dacă vorbim despre investitori străini și nu vorbim despre investitori în general.

O a doua capcană ar fi următoarea: este clar că piața de capital din România prin succesiunea de legi și de reglementări a suferit o suprareglementare, nici nu sunt reglementări propriu-zise, multe sunt acte birocratice cel puțin parțial inutile, dar să nu cădem în capcana să sărim într-un exces de dereglementare. Nu noi, cei din România am vorbit despre "irrational exuberance". Această noțiune a fost lansată chiar de președintele FED-ului încă înainte ca criza să se declanșeze ca atare. Trebuie să accentuăm faptul că deseori piețele de capital se comportă mai puțin rațional, ca să nu spun irațional și este nevoie de o reglementare, dar să nu confundăm reglementarea cu excesul de reglementare, cu "over regulations", și mai ales să nu confundăm reglementarea eronată cu o reglementare corectă, flexibilă, adaptată la realități.

În sfârșit, cea de-a treia capcană ar fi că după 20 de ani în care piața de capital și bursa din România au evoluat cum au evoluat, să vrem acum să le facem pe toate. Dacă cuvintele nu vor fi înțelese greșit aș prefera o evoluție rapidă unei revoluții de genul vrem să schimbăm peste noapte lucrurile. Mai trebuie să avem în vedere și faptul că suntem într-un an electoral, politizarea se face foarte repede, de aceea ne trebuie și ceva răbdare și mai ales capacitatea de a explica din nou și din nou, de nu știu câte ori, măsurile care se discută aici. Există tendința bineînțeles ca ele să fie politizate și atunci tot efortul nostru va fi dat peste cap. Am să dau un exemplu pe care l-am trăit recent: am citit un comentariu al unui distins profesor de economie legat de piața valutară din România și dânsul spunea că Banca Națională trebuie să lase cursul liber să fie determinat numai de cerere și ofertă, să nu intervină în piață. Las la o parte faptul că, de vreo 15 ani, pe site-ul Băncii Naţionale noi vorbim despre flotare controlată şi spunem că ne rezervăm dreptul să intervenim când există o volatilitate mai mare, dar chiar cu câteva zile înainte am explicat despre vânzările de valută ale Ministerului de Finanţe. Fac ele parte din oferta de valute de pe piaţă sau nu, mai ales când sunt sume mari? Uitați, pe 15 ianuarie, Ministerul de Finanțe se duce și împrumută 2 miliarde de dolari SUA pentru a finanța deficitul bugetar, adică a acoperi prin transformarea dolarilor în lei cheltuielile care sunt mai mari decât veniturile și vine și vinde această sumă. În conformitate cu legile din România toate conturile sunt ținute la Banca Națională. El vinde Băncii Naționale, noi facem emisiune monetară, trebuie să o retragem și vindem acea sumă în piață. Şi întrebarea este, în concepţia dânsului şi a multora care vorbesc despre cursul liber stabilit de cerere şi ofertă, aceste vânzări ale Ministerului de Finanţe fac parte din oferta pieţei? Dacă nu fac parte din oferta pieţei înseamnă că trebuie să creăm o altă piaţă pentru operaţiuni guvernamentale şi să revenim la curs dual, la cursuri triple. Asta se doreşte? Uitați că, mai explic o dată cum este cu intervențiile Băncii Naționale și cu sumele pe care le vinde Ministerul de Finanțe și el va vinde în continuare sume foarte mari. Dau acest exemplu pentru că, bănuiesc că așa se va întîmpla și cu acest seminar. Nu este vina nici a mass-mediei și nici a publicului dacă nu vor înțelege din prima problemele de aici, va fi numai vina noastră că nu avem răbdare să explicăm din nou și din nou și iarăși cum credem că trebuie făcute lucrurile pentru ca Bursa de Valori din România să meargă înainte.

Cu aceste cuvinte dati-mi voie să urez succes seminarului, participanților la acest seminar, să exprim încă o dată speranța că acest seminar va reprezenta începutul unui proces de dezvoltare sustenabilă a pieței de capital, să mulțumesc domnului prim-ministru că participă la acest seminar și să-l rog să ia cuvântul să-și prezinte opiniile.

Vă mulțumesc!

12 februarie 2014