Domnule Preşedinte Emil Constantinescu, Președinte de Onoare al Senatului Universității,

Domnule Rector, Domnule Președinte al Senatului Universității,

Alteța Voastră,

Prea Fericirea Voastră Părinte Daniel,

Înaltpreasfinția Voastră Monsenior Robu,

Domnule Președinte al Senatului României,

Doamnelor şi domnilor Miniștri,

Domnule Președinte al Academiei Române,

Doamnelor și domnilor Rectori,

Doamnelor și domnilor Profesori,

Distins auditoriu,

Participăm, în ambianţa generoasă a Palatului Facultăţii de Drept, la o solemnitate cu încărcătură istorică: Universitatea Bucureşti împlineşte 150 de ani. Vă rog să-mi îngăduiţi să-i doresc acestei „Bătrâne Doamne” a şcolii româneşti, din partea „Bătrânei Doamne” a pieţei noastre bancare şi financiare, încă mulţi ani de viaţă şi de strălucită carieră în serviciul ţării.

Anul 1864, când a fost întemeiată Universitatea Bucureşti, şi anul 1880, când s-a înfiinţat Banca Naţională a României, cea de-a 16-a bancă centrală din lume, se înscriu în acelaşi context istoric: acele momente de entuziasm constructiv de după Unirea de la 1859.

Dar entuziasmul, singur, nu ajungea. Era nevoie cu deosebire de idei noi și de oameni întreprinzători, care să le dea viaţă. Valori ce nu puteau fi dobândite decât prin educaţie, prin cultură: legile școlare, înmulțirea școlilor normale, orientarea învățământului românesc către școli reale și de meserii, pe lângă cele de învățământ clasic, dezvoltarea învățământului superior, înființarea Academiei Române. Nu este, deci, deloc întâmplător faptul că tocmai în astfel de împrejurări a luat fiinţă Universitatea Bucureşti. Și nu întâmplător, în acei ani, când în țară se dezvolta un climat de creație politică, economică și socială, s-au înălțat clădiri reprezentative, care să găzduiască instituțiile menite să dea expresie rolului istoric al noului stat român, să le confere prestanţă şi autoritate.

Dacă, în centrul Bucureștilor, de la intersecția străzilor Ion Ghica și Toma Caragiu, privim în dreapta, în față şi în stânga, vedem profilându-se într-o parte Palatul Universităţii, în alta clădirile unor societăți financiar-bancare, apoi Palatul Bursei de Valori, clădirile Băncii Naţionale. Zidurile acestor impunătoare edificii redau un tablou impresionant, ce-și are originea în România din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului XX, cu tot ce avea mai promiţător: stilul civilizat de viaţă, morala muncii, cultul onestităţii şi al valorilor, simţul civic, patriotismul decent. Zidurile acestor edificii sunt vii, măreţe, evocând prin strălucirea lor, încă actuală, obişnuinţa de atunci a lucrului bine făcut. Ele n-ar fi rezistat până acum şi nu ne-am mândri şi acum cu ele dacă oamenii care le-au înălţat, în acele timpuri, n-ar fi pus în ziduri sârguinţă şi pricepere, pasiunea de a construi înălţător şi durabil.

Nu elogiez acum numai aceste clădiri; mă refer mai cu seamă la specialiştii care au lucrat acolo, inclusiv la Banca Naţională. N-au fost puţini cei ce au învăţat în străinătate, dar cei mai mulţi s-au format în şcolile superioare româneşti, Universitatea Bucureşti fiind cu adevărat reprezentativă.

Edificator în acest sens este și faptul că mai mulți guvernatori ai Băncii Naționale au absolvit Dreptul la Universitate; și mult mai mulți specialiști ai băncii centrale s-au format pe băncile Universității.

Nu numai predecesorii mei mă apropie de Universitate. Personal, sunt legat de Universitatea Bucureşti şi prin titlul de Doctor Honoris Causa, pe care generoasa Alma Mater mi-a făcut cinstea să mi-l acorde. Sunt însă legat şi prin faptul că cei trei profesori-economişti sub îndrumarea cărora m-am format – Costin Murgescu, Costin Kirițescu şi Constantin Ionete – au fost absolvenți ai Universității Bucureşti în perioada interbelică. Acest lucru nu este surprinzător, ASE-ul era atunci o înaltă şcoală comercială (Business) iar economiştii propriu-zişi (doctrinari), se formau la facultățile de filosofie sau drept. În multe centre universitare, departajarea este valabilă şi în prezent (London Business School – London School of Economics).

Din perioada formarii mele, îmi amintesc că la centenarul Universităţii, în 1964, academicianul Daicoviciu a rostit o frază care acum capată pentru mine un tâlc profund: „Sunt dascăl şi sunt sentimental”. Şi eu sunt dascăl şi sunt sentimental. Acum, la cea de-a 150-a aniversare a Universităţii Bucureşti, în acest moment în care venerăm istoria şi-i omagiem pe înaintaşi, mă simt solidar cu toţi cei ale căror gânduri se îndreaptă spre rosturile, obiectivele şi misiunea pe care această înaltă şcoală le are de îndeplinit în anii ce vin. Este răspunderea generaţiilor de azi şi de mâine să-i asigure un viitor pe măsura trecutului ei.

La mulți ani, Universitatea București!

Cu ocazia acestei frumoase aniversări, alături de urările calde de la mulți ani, am considerat, aşadar, un gest în firea lucrurilor ca Banca Naţională a României, să lanseze în circuitul numismatic, drept omagiu adus Universităţii Bucureşti, un set de trei monede (din aur, din argint şi din tombac cuprat) şi, separat, o monedă din argint.

Reversul este comun pentru cele trei monede, în imagine fiind frontonul unei intrări a Universităţii din Bucureşti alături de inscripţiile „1864” – anul înfiinţării Universităţii şi sediul ei – „BUCUREŞTI”. Pe avers cele trei monede redau imaginea Universităţii din Bucureşti la 1864, portretul lui Alexandru Ioan Cuza, întemeietorul, alături de inscripţiile în arc de cerc „ROMANIA” şi „ALEXANDRU IOAN CUZA”, de stema României şi anul de emisiune – „2014”. Detaliile specifice se rezumă la valoarea nominală înscrisă pe avers: „100 LEI” pe moneda de aur; „10 Lei” pe cea de argint; şi „1 Leu” pe moneda din tombac.

Un element cu semnificație istorică pentru această emisiune numismatică: caracteristicile monedei de aur sunt similare cu cele ale primei monede de aur româneşti de 20 lei (polul) emisă de domnitorul şi apoi regele României Carol I în 1868, la patru ani de la înființarea Universității din Bucureşti: greutate – 6,452g aur; titlu 900‰ (22 carate); diametrul de 21mm.

Monedele sunt ambalate, separat, în capsule de metacrilat transparent, fiind însoţite de broşuri de prezentare în limbile română, engleză şi franceză și de certificate de autenticitate semnate de guvernatorul Băncii Naţionale a României şi de casierul central. Toate monedele din această emisiune omagială, cele din aur, din argint şi din tombac cuprat, au putere circulatorie pe teritoriul României.

Vă mulțumesc.

București, 16 iulie 2014