Procesul de prenotificare


Obligaţia României de prenotificare a actelor naţionale de transpunere se regăseşte în articolul 53.1 din Tratatul de aderare a Bulgariei şi a României la Uniunea Europeană. La rândul său, Comisia Europeană, în calitatea sa de "gardian al tratatelor" are obligaţia de a controla dacă statele membre au implementat la timp directivele UE.

Începând cu data aderării, România va avea obligaţia de a aplica în întregime acquis-ul comunitar, cu excepţia directivelor la care au fost obţinute perioade de tranziţie în cadrul negocierilor de aderare. În aceste condiţii, potrivit legislaţiei comunitare, România va avea obligaţia de notificare, către Comisia Europeană, a măsurilor luate pentru transpunerea prevederilor tuturor directivelor în vigoare. Întrucât, din considerente practice, notificarea în bloc a Măsurilor Naţionale de Executare (MNE), pentru toate directivele in vigoare, nu este posibilă la momentul aderării, în intervalul dintre semnarea Tratatului şi data aderării, statele în curs de aderare trebuie să prenotifice Comisiei Europene măsurile de transpunere a directivelor, respectiv să înainteze oficial Comisiei Europene legislaţia naţională relevantă şi tabelele de concordanţă aferente.

Din punct de vedere tehnic, instrumentul de notificare oficială a măsurilor naţionale de transpunere (acte normative şi tabele de concordanţă) către Secretariatul General al Comisiei Europene este reprezentat de interfaţa comună a sistemului electronic de notificare.

Banca Naţională a României a participat la procesul de prenotificare alături de celelalte instituţii, prin transmiterea către Ministerul Integrării Europene a măsurilor naţionale de transpunere a directivelor aferente domeniului său de activitate.