Reporter: Executivul discuta astazi despre Legea Darii in Plata, legea a fost adoptata luni in unanimitate de catre Senatori. Documentul se afla acum in faza de reexaminare. Deputatii au ultimul cuvant. Senatorii, pe scurt, au decis ca Programul Prima Casa sa fie sub incidenta legii. Au admis, de asemenea, propunerea BNR privind introducerea unui plafon maxim de 150.000 euro pentru imobilele cu destinatie de locuinta care vor fi luate in calcul la aplicarea legii. Cum vi se pare, domnule Daianu, forma in care a fost adoptata legea darii in plata la Senat?

Daniel Daianu: Banca Nationala a avut cateva propuneri care au pornit de la o judecare de ansamblu a relatiei intre un asemenea act normativ si situatia economiei romanesti. La BNR, noi suntem preocupati nu numai de ceea ce este misiunea de baza a unei banci centrale si anume, stabilitatea financiara, care include si problematica preturilor, mai precis, stabilitatea preturilor. Noi avem in vedere si ceea ce se intampla cu economia nationala in ansamblu, de aceea nu am ezitat, cand a fost cazul si fara sa ne depasim prerogativele, sa facem referiri la executia bugetara, la acte normative care au impact asupra bugetului public si asupra situatiei economice a tarii, intrucat stabilitatea financiara depinde de mersul economiei. Pentru noi, judecarea acestui act normativ nu si-a avut originea, pur si simplu, in examinarea starii bancilor. Starea bancilor depinde, la randul ei, de ceea ce se intampla in economie. Intr-o economie ce nu are crestere economica, o economie confruntata cu multe incertitudini, cu neclare acte normative in privinta consecintelor, afecteaza si situatia financiara si capacitatea bancilor de a-si exercita principala functie pe care o au in economie si anume, de a credita.
Noi am formulat o serie de propuneri pornind de la modul in care am interpretat acest act normativ in forma initiala si am considerat ca exista o ratiune, avand in vedere ceea ce s-a intamplat in ultimii ani, ca nu poti sa respingi ab initio, un asemenea act normativ daca el este modelat astfel incat sa se adreseze persoanelor care au fost lovite cel mai rau de criza si care au nevoie de un sprijin. Este vorba despre o interpretare, zic eu, fireasca, care este in consonanta cu logica economiei de piata care spune ca interventiile statului, interventii inclusiv prin ceea ce pot sa faca acte normative trebuie sa fie, folosesc un barbarism, targetate, trebuie sa fie tintite.
Asa cum de pilda, va dau un exemplu, se intampla iar ceva urat in economie, de pilda in agricultura, nu salvezi toata agricultura. Incerci sa sprijini cateva sectoare si inauntrul acestora sa sprijini anumite categorii care sunt cel mai puternic lovite. De aceea noi am facut propuneri care ni s-au parut de bun simt economic, care au incercat sa restranga aria de aplicare si sunt de notorietate propunerile BNR, in sensul introducerii unui plafon pe care dvs. déjà l-ati evocat, faptul ca trebuie sa vizeze numai locuinte, sa nu acopere si o gama larga de credite care au vizat pur si simplu operatiuni comerciale, unele speculative, firesti intr-o economie de piata, dar care nu sunt normale in opinia noastra la Banca Nationala sa intre sub incidenta acestui act normativ.
Totodata ne-am gandit si la capacitatea persoanelor de a rambursa creditele de aceea am incercat sa evaluam relatia dintre veniturile oamenilor si cat au de plata. Noi credem ca propunerile Bancii Nationale, propunerile noastre au sens economic. Este drept ca ele pornesc de la o situatie trecuta si prezenta a ceea ce numim mostenirea modului in care s-a structurat relatia dintre banci in ipostaza de creditoare si client, dar aceste propuneri trebuie sa priveasca si viitorul.

Reporter: Dar sunt parlamentari, dl Daianu, cum ar fi dna Campeanu de la PNL sau dl Dragnea de la PSD care spun ca aceste plafon de 150.000 de euro ar ridica probleme de constitutionalitate pentru ca ar crea discriminari. Vi se pare un argument valid?

D. Daianu: Eu nu sunt jurist si va marturisesc ca incep sa citesc, sa deslusesc mai bine care este dimensiunea de neconstitutionalitate a unei asemenea legi, dar am avut atunci cand a fost invocat acest argument de catre lideri politici, de catre oameni politici in general, ne-am pus o alta intrebare: interventia statului in economie, care se face prin acte normative, prin initiative legislative care sunt validate in Parlament, se caracterizeaza nu prin discriminare ci prin tintire. In fond, cand stabilim un salariu minim in economie care este un instrument si economic si social si cu implicatii de ordin politic, nu este acelasi lucru? Cineva poate sa spuna de ce stabiliti numai salariul minim, de ce nu stabiliti salariile, de ce nu stabiliti salariile care sa structureze relatia dintre intreprinderi si salariati, de ce numai salariul minim. De pilda, de ce sunt ajutate numai anumite familii, de ce nu sunt ajutate toate familiile. Vedeti ca interventiile intr-o economie de piata in general sunt selective fiindca cauta sa ajute pe cei mai vitregiti sa spunem de anumite circumstante. O interventia nu trebuie sa se faca astfel incat sa denaturzeze relatiile intr-o economie de piata.

Reporter: Deci plafonul trebuie pastrat?

D. Daianu: Vedeti 150.000, stiti cum este, aceasta este o propunere a Bancii Nationale. Propunerea Bancii Nationale, daca vreti, are o morala a ei, si anume ca este nevoie de un plafon. Nu inseamna ca Parlamentul este obligat sa ramana cu acest plafon, plafnul poate sa fie dat in jos au poate sa fie urcat. Important este sa intelegem daca exista rationalitate in introducerea unui plafon. Noi consideram ca da, tot astfel cum in opinia noastra este rational sa nu extinzi aplicabilitatea acestui act normativ la orice operatiune, la orice credit. este un nonsens. Va dati seama ca tot astfel ar putea un intreg sector economic sa solicite sprijinul statului, interventia guvernamentala. Economia de piata, totusi, inseamna ca relatiile intre parti sa fie statuate prin contracte. Si mai fac o precizare. Acest act normativ daca nu este construit cu intelepciune poate sa aiba implicatii in sensul că retroactivitatea care îl poate caracteriza poate să atragă după sine procese care să fie pierdute de statul român. Dacă vrem să ajutăm, trebuie să ne gândim la toate implicațiile. Aici nu este vorba numai despre considerente de ordin social, sunt și cele de ordin economic, de ordin juridic. De aceea noi am căutat, la Banca Națională, să judecăm toate implicațiile.
Nu am fost împotriva unui asemenea act normativ, eu împărtășesc și punctul de vedere că băncile ar trebui să fie mai smerite, pentru că au greșit de-a lungul anilor – pentru că există și argumentul că un asemenea act normativ oferă un instrument de negociere, dar instrumentul de negociere trebuie aplicat în situațiile viitoare. Nu poți să introduci un instrument de negociere acum, post factum.
Tocmai de aceea actul normativ încearcă să privească situațiile cele mai dificile în care se află unele persoane și încearcă să ajute acele persoane, dar nu poate, în opinia noastră, nu este înțelept să acopere toată gama de operațiuni între bănci și clienți.
Și mai este un lucru important: raportarea actului normativ de la noi, așa cum va fi validat de Parlament, în relație cu Directiva Europeană. Vedem că și aceea spune foarte clar că este vorba de situații viitoare și că trebuie să li se permită, apropo de instrument de negociere, celor două părți – clienți și bănci – alegeri. Ai acest instrument – darea în plată – și atunci banca reacționează într-un fel, ie nu statuezi în contract darea în plată și atunci banca reacționează în alt fel. Noi credem, la Banca Națională, că așa trebuie interpretată Directiva și așa trebuie să-și găsească funcționare și în legislația românească și în modul în care clienții discută cu băncile.
Noi am judecat lucrurile în ansamblu. Ne-am gândit și la ceea ce se poate întâmpla cu economia noastră în viitor, pentru că nu ne este indiferentă percepția în străinătate. Ne plac, nu ne plac piețele financiare, ne place sau nu ne place sistemul financiar, până una-alta, așa este croită această lume. Și nu ne poate fi indiferent dacă economia crește în anii ce vin cu o medie de 3,5% - 3% sau dacă va crește cu 2,5%, dacă, de pildă, acest credit firav nu se va accentua, ci se va diminua. La toate aceste aspecte noi am încercat să găsim unele răspunsuri și să formulăm câteva propuneri care ni s-au părut a fi de bun simț, care pot ajuta la ajungerea la o construcție optimă a acestui act normativ.