Încă din anul 1933 s-a ridicat problema extinderii spaţiilor de lucru ale băncii, necesare bunei funcţionări şi dictate de extinderea prerogativelor băncii referitoare la organizarea şi supravegherea comerţului cu devize, organizarea și supravegherea circulaţiei metalelor preţioase, precum şi pentru extinderea şi modernizarea tezaurului existent prin creşterea gradului de siguranţă.

Proiectul noului palat a fost realizat în Serviciul de Arhitectură al băncii, în cadrul unui colectiv condus de arhitectul Radu Dudescu, care exprima convingerea că noua clădire va trebui să satisfacă nevoile băncii „pentru un timp nelimitat”. Pentru pregătirea proiectului, dar şi pentru realizarea ulterioară a instalaţiilor şi finisajelor interioare, arhitectul efectuează călătorii de documentare la Geneva, Paris şi Berlin.

Radu Dudescu preia ca model faţada principală a Palatului Vechi şi îl dezvoltă, repetând coloane de aceeaşi înălţime la aceeşi distanţă faţă de ax. Transformările succesive conduc la un motiv arhitectural nou, cu o faţadă complet diferită, rezultatul fiind o construcţie impunătoare, de expresie clasicizantă, încadrată arhitectural în curentul monumental al anilor ‘30.

Clădirea corespunde noilor necesităţi de spaţiu ale activităţii băncii prin distribuţia funcţiunilor, flexibilitatea spaţiilor de birouri, noutăţile tehnice ale instalaţiilor, finisajele exterioare şi interioare. Urmare marelui cutremur din noiembrie 1940, proiectul structurii de rezistenţă a palatului este refăcut, astfel încât să respecte cele mai noi normative de protecţie antiseismică europene.

Palatul Nou al Băncii Naţionale a României, intrarea din strada Doamnei

Demarată în anul 1940, construcţia palatului s-a întins pe durata a peste 10 ani, din cauza dificultăţilor apărute în obţinerea materialelor de construcţie şi a lipsei mâinii de lucru din perioada războiului.

Cu toate acestea, sunt de remarcat calitatea de excepţie a execuţiei şi a materialelor, precum şi grija pentru detaliu cu care a fost realizată construcţia. Toate acestea s-au întâmplat şi datorită atenţiei şi exigenţei pe care guvernatorii băncii din acea perioadă le-au arătat.

Sobrietatea clădirii şi aspectul său clasic sunt accentuate de faţadele placate cu piatră de Vraţa. Treptele ample şi soclul de la intrarea principală din strada Doamnei sunt placate cu granit de Măcin.

Spațiile de la parterul palatului sunt spaţii publice, de reprezentare, al căror unic material de finisaj este marmura de Ruşchiţa. Utilizarea acesteia pune în valoare calităţile pietrei şi mai puţin ornamentația interioară, plăcile fiind aşezate astfel încât desenul creat să constituie decorul spaţiilor. Se remarcă, totuși, rotonda din holul central, a cărui parapet este decorat cu elemente geometrice, tavanul aceluiași spațiu central fiind pictat. Sălile Mitiţă Constantinescu şi Alexandru Ottulescu (în guvernările cărora s-au desfăşurat lucrările de construcţie ale palatului) sunt destinate conferinţelor şi evenimentelor specifice activităţilor băncii centrale. În restul clădirii îşi desfăşoară astăzi activitatea conducerea şi angajații Băncii Naţionale a României.