În timpurile moderne utilizarea banilor în formă clasică (bancnote și monede) sau electronică a intrat în obișnuință și nu putem concepe lipsa lor din viața cotidiană. Banii au avut însă o evoluție complexă de-a lungul timpului.

Cea mai veche monedă descoperită în România,
la Histria, în anul 1955:
hekte din electrum, Cyzic, secolul VI a. Chr.

Istoria ne învață că primele monede de formă circulară, cu o greutate controlată și garantată de o autoritate statală, au apărut în urmă cu circa 2.600 de ani în Lidia, un regat din Asia Mică (Turcia de astăzi), de pe al cărui teritoriu erau exploatate minereuri de aur și argint. Bogăția regelui lidian Cresus, a cărui sursă principală erau minele de metal prețios, a rămas legendară, așa cum povestește părintele istoriei, Herodot.

De va fi fost într-adevăr Regele Cresus cel care a inventat prima monedă nu se știe, cert este că din aceeași perioadă provin emisiunile din electrum (aur nativ care conține o mare cantitate de argint) ale orașului grecesc Cyzic (Turcia de astăzi), care au fost utilizate pe scară largă, ajungând și pe teritoriul țării noastre, la Histria.

Vremurile de dinaintea apariției banilor pot fi reconstituite prin studierea mijloacelor de schimb utilizate de comunitățile primitive, aflate în prezent în zone izolate. S-a observat că noțiunea de valoare este diferită de la o comunitate la alta. Locuitorii insulei Yap, aflată în Oceanul Pacific, utilizează încă, ocazional, monede din piatră în formă de roată a căror dimensiune variază de la câțiva centimetri până la patru metri; dimensiunea, aspectul şi calitatea acestora fiind un indicator al valorii. Alte comunități primitive din zona Pacificului sau din Africa au utilizat până de curând colți de câine, cochilii de scoici, perle, boabe de cafea, inele de diferite dimensiuni.

În urmă cu patru mii de ani, în Orientul Mijlociu, societățile avansate sumeriene și babiloniene au trecut de la schimburile în natură, la plata serviciilor și a mărfurilor prin intermediul unor piese din cupru sau metal prețios, unele sub formă de lingouri. Aceste obiecte aveau un mare avantaj: nu erau perisabile și erau uşor transportabile. Una dintre cele mai vechi legi din lume, Codul lui Hamurabi, apărut în urmă cu peste 3.760 de ani, arată că societatea babiloniană era obișnuită cu activitățile financiare și noțiunea de bani, chiar dacă într-o formă primitivă, premonetară. Dezvoltarea comerțului la distanță a impus diversificarea formelor premonetare din cupru, argint și electrum în Orientul Mijlociu și Europa.

Tezaurul de la Perșinari

Cercetările arheologice și descoperirile întâmplătoare arată că și pe teritoriul țării noastre au fost utilizați bani primitivi încă din anii c. 1500-1400 î. Chr. În acest sens, mărturie stă tezaurul descoperit în anul 1962 la Perșinari (județul Dâmbovița), format din piese din aur, în formă de pumnal. Tezaurul a stârnit interesul specialiștilor din întreaga lume care l-au considerat un import din Micene (important centru al civilizației grecești) sau dimpotrivă, un produs din aur exploatat pe plan local.

Însă povestea recuperării lui este mai puțin cunoscută. Astfel, în anul 1963, 11 piese din tezaur au fost aduse de către autoritățile vremii la filiala din Târgoviște a Băncii Naționale a României și apoi trimise la sediul central, cu recomandarea de a fi topite. Intrigat de forma neobișnuită a pieselor din aur, Ion M. Brutus, director al Direcției Metale Prețioase a amânat topirea pieselor și a solicitat opinia renumitului numismat Octavian Iliescu, cercetător la Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, în acea perioadă. Astfel, prin colaborarea specialiștilor celor două instituții, această spectaculoasă descoperire a fost salvată și ulterior prezentată publicului din țară, în anul 1964, la Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române. Tezaurul a fost admirat pentru prima dată de publicul din străinătate în cadrul unei mari expoziții cu tema Tezaure de artă veche din România, organizată în anii 1970-1971 la Paris, Stockholm, Göteborg și Londra de către Oficiul pentru Organizarea Expozițiilor. La întoarcerea în țară, tezaurul de la Perșinari a fost împrumutat Muzeului Național de Istorie a României în a cărui expoziție se află și astăzi.

Monedă din aur cu tezaurul de la Perșinari emisă de Banca Națională a României în anul 2005

În urmă cu peste 2.700 de ani, întemeierea orașelor grecești pe litoralul Mării Negre și creșterea volumului schimburilor cu populația locală au determinat apariția pe scară largă a unor semne premonetare din bronz. Acești precursori ai monedei, de forme diferite, erau produși prin turnare în cetățile grecești, fiind destinați facilitării relațiilor comerciale.

Semn premonetar de tip vârf de săgeată

Cel mai răspândit semn premonetar din bronz utilizat în țara noastră, în urmă cu 2.600 de ani, a fost vârful de săgeată, numit astfel după forma sa. Tezaure compuse din sute de vârfuri de săgeți au fost scoase la lumină în Dobrogea, arătând rolul economic pe care îl aveau semnele monetare de acest tip.

Mai rar întâlnit și mai puțin cunoscut este delfinul a cărui formă amintește de rolul important pe care îl are Marea Neagră pentru comunitățile locale și negustorii greci stabiliți în zona litoralului. Din aceeași categorie a semnelor premonetare face parte și arcul cu săgeată în miniatură.

Semn premonetar de tip delfin (st.) | Semn premonetar de tip arc cu săgeată (dr.)

Formele semnelor premonetare nu sunt alese la întâmplare, simbolistica lor semnificând puterea (vârf de săgeată) și specificul zonei (delfin). Producerea și utilizarea semnelor premonetare a încetat după apariția primelor monede emise pe teritoriul țării noastre de către orașul grecesc Istros (Histria), în urmă cu două milenii și jumătate.

Colecțiile Muzeului Băncii Naţionale a României cuprind toate cele trei tipuri de semne premonetare prezentate. În cadrul expoziției permanente aflată în Sala de Marmură a Palatului Vechi al Băncii Naționale pot fi admirate două exemplare din tipul vârf de săgeată, precursor al monedelor arhaice puse în circulație de orașul Histria.

Cea mai veche monedă emisă pe teritoriul țării noastre, didrahmă de argint histriană