Stimați organizatori,
Distinși membri ai panelului de deschidere,
Onorată audiență,
Mă bucur să fiu astăzi alături de dumneavoastră și să iau parte la evenimentul desfășurat în cadrul ediției din acest an a programului European Money Week, destinat noilor tendințe în reglementare. Vizând aprofundarea înțelegerii domeniului protecției consumatorului de servicii financiare, atât în rândul clienților, cât și la nivelul decidenților publici, simpozionul organizat de Asociația Română a Băncilor, în colaborare cu Institutul Bancar Român, în calitate de partener educațional al comunităţii bancare și la acest eveniment, prezintă valențe tematice, în mare măsură, specifice evoluțiilor din țara noastră, raportate la preocupările la nivel european, care privesc transformările digitale din domeniul financiar, respectiv tehnologiile inovative și abilitățile de profil.
În acest context, deși nu mai reprezintă, demult, o noutate pentru majoritatea dintre dumneavoastră, reiterez mesajul fostului Comisar European pentru Piața internă, dl. Michel Barnier, care, pornind de la constatarea că bugetele publice, în majoritatea statelor membre, au fost afectate de criza financiară internațională, afirma, la finalul mandatului său, că reforma reglementării şi supravegherii sistemului financiar european reprezintă o parte esenţială a strategiei Uniunii Europene de revenire pe drumul unei creşteri economice inteligente, durabile şi incluzive, generatoare de locuri de muncă şi competitivitate întărită. Nu cred că se poate contesta faptul că pașii parcurși pe acest drum au fost urmați de evoluții promițătoare în planul economiei reale.
În ceea ce privește situația României, cadrul de reglementare prudențială a evoluat, de la momentul aderării la Uniunea Europeană, în linie cu regulile de profil ale spațiului comunitar, respectând principiile care guvernează piața unică la nivel european, dar și în spiritul îndemnului făcut de Claudio Borio, şeful Departamentului Economic şi Monetar al Băncii Reglementelor Internaţionale, respectiv că în dozarea deciziilor şi acţiunilor în domeniul bancar, trebuie să ţinem seama de faptul că “[…] secretul succesului este să îmbini ambiţia cu modestia.
În prezent, este evident faptul că, în România, traversăm o perioadă efervescentă la nivel legislativ. Sunt promovate, într-un ritm relativ alert, reglementări care îşi propun creșterea gradului de protecție a consumatorului de servicii financiare. Obiectivul declarat al acestor inițiative este eliminarea acelor practici nedorite ale unor actori ai pieţei financiare care vulnerabilizează clientela deservită.
Provocarea majoră în demersurile legislative care se circumscriu acestui obiectiv este menținerea unui echilibru între drepturile și obligațiile părților contractuale. Pornind de la acest deziderat, este de înţeles multitudinea de dezbateri și păreri exprimate în spațiul public pe acest subiect atunci când impactul unor inițiative legislative este evaluat ca generând riscuri majore la adresa stabilității sistemului bancar.
În acest context, Băncii Naționale a României îi este adresată destul de des întrebarea: de ce, deși are atribuții de supraveghere și respectiv de monitorizare a instituțiilor de credit şi a instituțiilor financiare nebancare, nu se implică în modul în care entitățile în cauză relaționează cu clienții lor?
Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să ne raportăm la modalitatea în care, conform legislației în vigoare, sunt definite și repartizate competențele de supraveghere față cele privind protecția consumatorului. Astfel, în baza atribuțiilor de supraveghere Banca Națională a României urmărește, în esență, capacitatea instituțiilor financiare ce fac obiectul supravegherii de a administra corespunzător sumele atrase cu titlu de depozite sau alte fonduri rambursabile care reprezintă sursele de finanțare a creditelor acordate populației și companiilor, astfel încât aceste instituții să poată onora la termen și integral obligațiile de plată ce le revin în legătură cu sursele atrase. Aceste competențe sunt strâns legate de obiectivele stabilite de legiuitor băncii centrale de a asigura menținerea stabilității financiare și protecția deponenților, în condițiile în care și aceștia reprezintă o categorie a consumatorilor de servicii financiare, deşi mult mai puțin mediatizată.
În ceea ce privește competențele pe palierul protecției clienților de servicii financiare, acestea sunt clar stabilite, la nivel de lege, în sarcina unei autorităţi distincte, respectiv Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Exercitarea acestor competențe presupune intervenția, atunci când legea o impune, în relațiile contractuale încheiate de consumatori cu creditorii profesioniști. Ca urmare, implicarea băncii centrale în relația consumator-creditor, în condiţiile menţionate, ar fi lipsită de autoritate legală.
În perioada recentă se poate constata, inclusiv la nivelul Uniunii Europene o anumită preocupare sporită a legiuitorului în ceea ce privește emiterea de reglementări în domeniul creditării, urmărind asigurarea unei mai adecvate informări și a unei protecții crescute a consumatorului.
În contextul inițiativelor legislative în domeniul protecției consumatorului trebuie clar punctată, însă, o premisă esențială a activității de creditare, aceea că accesul la astfel de servicii nu reprezintă și nu poate reprezenta un drept al consumatorului și, implicit, o obligație pentru creditor, ci este un serviciu eminamente comercial, oferit pe baza cererii și ofertei, și pentru care este necesar acordul ambelor părți în vederea încheierii contractului, cu deplina cunoaștere a riscurilor asumate.
Fără a se încadra pe linia de competențe a Băncii Naționale a României, trebuie spus că problematica protecției consumatorului prezintă o importanță deosebită. România se situează, încă, în partea de jos a clasamentelor, atât la nivel european, cât și mondial, în ceea ce privește educația financiară, incluziunea și intermedierea financiară. Aceste elemente, coroborate cu gradul ridicat de îndatorare, în special în cazul persoanelor cu venituri mici, și cu o încredere scăzută în sistemul financiar - bancar conduc în unele cazuri către o tendință de reglementare dezechilibrată în sensul supra-protejării consumatorilor.
Deşi o astfel de abordare poate da iluzia soluţionării problemelor, nu trebuie neglijate efectele secundare ale acesteia, atât cele imediate, cât şi cele pe termen mediu şi lung, respectiv: perturbarea mecanismelor de funcționare a pieței creditului și prejudicierea intereselor creditorilor de bună credință, ce pot conduce chiar la decizii de reamplasare a investiţiilor, dar şi la influențarea negativă a clienților prin încetinirea inovaţiei în domeniu, restrângerea ofertei de creditare sau stimularea unui comportament caracterizat printr-o responsabilitate scăzută din partea debitorului, cu creşterea gradului de nerambursare a creditelor.
De altfel, nu trebuie trecut cu vederea faptul că în România complexitatea produselor financiare oferite clientelei din categoria consumatorilor este semnificativ mai scăzută raportat la piața financiară existentă în alte state membre, iar intervenția pe acest palier ar trebui să țină cont inclusiv de acest aspect.
În acest sens, apreciem drept absolut necesar ca orice măsuri de reglementare să se realizeze cât mai echilibrat, în raport de necesitățile pieței și să fie îndreptate strict către produsele care ar putea induce riscuri ce nu ar fi ușor înțelese de către consumatori. O măsură cu caracter general, nejustificată de obiectivul final urmărit și care nu ia în seamă impactul pe care îl poate produce asupra pieței ar crea efecte adverse dificil de gestionat.
Trebuie să ne asumăm însă, așa cum am spus, nivelul precar al educației financiare a clientelei de produse financiare, ce se traduce prin nevoia acută de informare și educare a consumatorilor cu privire la implicațiile deciziilor adoptate în această materie. Banca Națională a României se implică în promovarea și susținerea educației financiare, inclusiv printr-o serie de programe educaționale pe care le derulează în rândul elevilor, studenților și cadrelor didactice din învățământul universitar. Nu trebuie însă neglijată sarcina deloc ușoară ce revine fiecărei entități ce prestează activități cu caracter financiar, și anume aceea de a identifica modalități de implicare activă în îmbunătățirea gradului de cunoaștere și conștientizare a populației cu privire la efectele pe care le pot avea deciziile luate în materie financiară.
Dincolo de aspectele specifice vizate de legislația protecției consumatorului referitoare la necesitatea derulării, pe baze oneste, transparente și cu profesionalism, de către creditori a relațiilor contractuale cu consumatorii, băncile trebuie să își intensifice eforturile în sensul educării financiare a propriilor clienți.
Ne așteptăm, de asemenea, la implicarea activă a asociațiilor profesionale ale industriei financiare atât în rezolvarea problemei educației financiare, cât și în realizarea de demersuri reale pentru recâștigarea încrederii consumatorilor prin promovarea principiilor de creditare corectă în cadrul codurilor de conduită adoptate de membrii acestor entități și prin sancționarea celor care nu le respectă, inclusiv cu excluderea din asociație. Acest mesaj a fost transmis în repetate rânduri de reprezentanții Băncii Naționale a României cu ocazia participării la evenimentele organizate de asociațiile profesionale care activează în domeniu.
Până vom ajunge, însă, la momentul la care vom vedea în mod real și efectiv roadele acestor demersuri, ar putea fi necesar, ca lipsa de educație financiară a clienților proprii să fie suplinită de acțiuni ale creditorilor. Aceștia trebuie să își asume responsabilitatea fiecărui credit acordat în ceea ce privește evaluarea riscului din ambele perspective - a creditorului şi a debitorului - cel puţin până la momentul la care clienții vor atinge un nivel suficient de informare pentru a fi în măsură să participe în mod activ la propria protecție și să-şi minimizeze riscul de supraîndatorare.
Nu în ultimul rând, pentru a putea face față provocărilor viitoare și a asigura premisele pentru crearea unui cadru de reglementare adecvat, flexibil și adaptat nevoilor pieței, consider că este de o importanță vitală comunicarea continuă și reală între industrie și clientela pe care o deservește, de o manieră care să fie vizibilă la nivel public pentru înlăturarea oricăror bănuieli privind lipsa de transparență sau reaua-credință în ceea ce privește conduita creditorilor profesioniști.
Fără a diminua rolul protecției consumatorilor, este în același timp deosebit de important ca fiecare autoritate de supraveghere să își exercite competențele cu responsabilitate, dar și cu deschidere și cooperare cu alte autorități care pot avea un interes în domeniul reglementat, în așa fel încât niciuna din părțile implicate să nu fie afectată, iar piața în ansamblu să nu fie distorsionată.
În plus, asigurarea unui mediu concurenţial stimulativ, concomitent cu diminuarea efectelor de contagiune directe sau indirecte asupra celorlalte instituţii din sistemul bancar, reprezintă o exigenţă pe care trebuie să o privim ca prioritate. Menţinerea unui sistem bancar sănătos implică şi existenţa unor mecanisme complementare reglementărilor prudențiale sau privind conduita afacerilor, precum disciplina de piaţă. Într-o economie liberă, concurențială, clienții și creditorii firmelor trebuie ei înşişi să-şi protejeze interesele, întreprinzând acţiuni pentru a “disciplina” societatea comercială, sau altfel spus, pentru a influenţa comportamentul acesteia într-un sens favorabil stabilității economice durabile.
Doamnelor și domnilor,
În contextul actual industria serviciilor financiar-bancare trece prin importante reconfigurări structurale, inclusiv pe fondul intensificării competiției din partea unor noi furnizori de servicii specializate. Aceștia sunt capabili să răspundă rapid cerințelor clienților și dovedesc o mare agilitate în a oferi noi produse și servicii solicitate de către piață. Deși asemenea evoluții sunt monitorizate de banca centrală, inclusiv pe baza interacțiunii cu operatorii pe piață, cadrul de reglementare nu are menirea, și nici nu ar fi rezonabil să presupunem, că acesta poate acoperi toate inovațiile financiare. În scopul asigurării unor condiții concurențiale echitabile, precum și al protejării stabilității financiare, oportunitatea revizuirii și completării regulilor pe piață, din perspectivă prudențială, este judecată în strânsă legătură cu riscul potențial aferent activităților inovative, dat mai ales de volumul operațiunilor raportat la dimensiunea pieței. Se aplică, cu alte cuvinte, principiul proporționalității, acțiunea de reglementare fiind declanșată atunci când extinderea şi complexitatea activităţilor în cauză devin semnificative din punct de vedere sistemic. Reiterez recenta măsură a Băncii Naționale a României reprezentată de modificarea Regulamentului nr. 20/2009 privind instituțiile financiare nebancare, în contextul în care ponderea activității IFN-urilor în total creditare, a depășit pragul de 10 la sută începând cu anul 2016.
Totodată, considerăm că, pe termen mediu și lung, în scopul evitării supra-îndatorării persoanelor fizice și a persoanelor juridice, este necesar să ne amintim că libertatea înseamnă responsabilitate, după cum afirma George Bernard Shaw. Ipoteza unui tandem de genul libertate decizională cât mai mare cu responsabilitate minimă asupra riscurilor generează destabilizarea sistemului și dezechilibre economico-financiare cu costuri greu suportabile de societate. Prin urmare, numai un reglaj adecvat al libertății decizionale și responsabilității asupra riscurilor poate asigura stabilitate financiară și creștere economică sustenabilă.
În încheierea acestei intervenții, doresc să transmit felicitări organizatorilor acestui eveniment, ARB și IBR, să urez succes dezbaterilor ce vor urma și sper ca următoarea dată când ne vom întâlni să putem spune că cele discutate astăzi, aici, au fost de folos în găsirea unor soluții pentru îmbunătățirea situației actuale.
Conferința „Noi tendințe în reglementare cu focus pe protecția consumatorului”, Ediția a IV-a, organizată la Institutul Bancar Român (IBR) de către Asociația Română a Băncilor (ARB) și Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR), în cadrul săptămânii European Money Week, București, 12 martie 2018