Domnilor Miniștri,
Domnilor Președinți,
Stimați invitați,
Dragi elevi și cadre didactice,

Bine ați venit la Banca Națională, să celebrăm împreună „Săptămână mondială a banilor” (Global Money Week), printr-o conferință organizată sub egida Child and Youth Finance International (CYFI), o organizație non-profit de anvergură internațională, care are ca obiectiv facilitarea accesului copiilor și tinerilor la sistemul financiar-bancar, pregătind generațiile viitoare pentru incluziune financiară.

Salutăm faptul că astăzi avem printre noi tinerii, care sunt prin excelență beneficiarii acestei săptămâni dedicate educației financiare, dar și prezența și implicarea partenerilor noștri, Ministerul Educației Naționale, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Asociația Română a Băncilor, Mastercard și, pentru prima oară alături de noi, Ministerul Finanțelor Publice - un moment cheie din acest punct de vedere.

Astăzi este o zi deosebită pentru că marcăm și un moment important. De aproape 10 ani, banca centrală se implică în proiecte majore de educație financiară, iar în ultima perioadă ni s-au alăturat tot mai mulți parteneri, în înțelegerea importanței acestui domeniu crucial pentru autoritățile publice, bănci și populație. Am început acest drum alături de Ministerul Educației Naționale, Consiliul Național al Rectorilor. Am considerat că implicarea școlii, atât a școlii superioare din România, cât și a liceelor este de bun augur. Apoi am lucrat cu Academia Română – am avut chiar acest triptic: Banca Națională, Școală, Academia Română. Treptat am inițiat și derulat proiecte și activități comune alături de Autoritatea de Supraveghere Financiară și de Asociația Română a Băncilor. Mă bucur și salut prezența, de curând, în parteneriatul nostru a Ministerului Finanțelor Publice. Este pentru prima dată când toți actorii importanți la nivel național sunt prezenți aici pentru a discuta la cel mai înalt nivel problemele actuale, dar și de perspectivă, privind educația financiară și incluziunea financiară.

S-a vorbit foarte mult despre incluziune financiară – mărturisesc faptul că în urmă cu mai mulți ani, la o conferință internațională, când am auzit prima oară despre incluziune financiară, mi-am pus și eu întrebarea despre ce este vorba. Incluziunea financiară urmărește să garanteze, treptat, că toți cetățenii, indiferent de nivelul veniturilor, au acces și pot utiliza în mod eficient serviciile financiare de care au nevoie pentru a-și îmbunătăți viața, dar și pentru a ajunge la acel nivel de civilizație financiară, monetară și fiscală pe care ni-l dorim cu toții.

Societățile mai dezvoltate în care se vorbește despre bani sau utilizarea banilor exclusiv în formă bancară, nematerială, au un grad înalt de incluziune financiară. Noi nici nu putem spera să discutăm despre acest nivel, cu excepția unei părți din populația țării, având în vedere nivelul de educație financiară pe care îl are în prezent România.

Prin urmare, ce urmărim în esență, când vorbim despre incluziune financiară, este să înțelegem conceptele, să avem o strategie la nivel național în acest domeniu.

Strategia nu trebuie să fie numai a noastră, a celor care suntem aici în sală sau a instituțiilor. Cu atât mai mult nu trebuie să fie numai a Băncii Naționale. Noi ne-am dat seama cât de periculos este să vorbești numai în interiorul unei instituții și mesajele noastre să nu poată să treacă dincolo de zidurile acestei clădiri. Populația, in extenso, trebuie să cunoască noțiunile economico-financiare pentru a face față complexității produselor financiare din ziua de astăzi, dar și complexității vieții de zi cu zi. Altfel, oricând, un eșec poate să fie transferat pe operațiunea propriu-zisă. De exemplu, creditul riscă să nu mai fie credit, să ajungă un fel de donație cu accept numai dintr-o singură parte și cu argumentația că nu este dată înapoi, și nu mai e credit pentru că debitorul nu a înțeles despre ce este vorba. Acest lucru ar bulversa total mecanismele financiare, economice, practic, o asemenea accepție ar distruge piața creditului și ar crea multiple probleme în lanț în funcționarea economiei de piață.

Ne aflăm în al cincilea an în care Banca Națională participă la acest eveniment „Saptămâna Mondială a Banilor” și, încă de la prima noastră participare, am fost desemnați câștigători, alături de Ministerul Educației Naționale. Am obținut și un premiu: „Global Money Week Award” pentru Europa. Atunci, ca și acum, pe parcursul „Global Money Week”, sucursalele și agențiile Băncii Naționale au organizat activități educaționale destinate elevilor din unitățile de învățământ preuniversitar. Prin intermediul activităților interactive, elevii au putut discuta cu specialiștii Băncii Naționale despre economisire, credit, dobândă, inflație, istoria monedei naționale, rolul și funcțiile băncii centrale. S-ar putea spune că a avut succes, mai ales că, alături de acest trofeu se află aici, în fața Dumneavoastră, un altul, mult mai valoros, „Global Inclusion Award 2017”.

Eu vă propun Dumneavoastră – colegilor, partenerilor – să nu ne culcăm pe o ureche pentru că am obținut aceste premii internaționale. A ne culca pe o ureche este total neconstructiv, neproductiv, pentru că știm foarte bine că educația financiară, economică și fiscală este foarte scăzută în România. Nu numai Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială subliniază nivelul redus al educației financiare în România, dar și Comisia Europeană subliniază acest lucru. Eu cred că de la acest adevăr trebuie să pornim.

În calitate de „veteran”, trebuie să vă spun ceva din anii precedenți: în anii '90, sub presiunea istoriei, trebuia să promovăm legi - legile reformei. Nu intram niciodată în Parlamentul României de atunci fără să ni se pună această întrebare: „Aveți un studiu de impact?” Și aveam un studiu de impact. Puteam să vin și să spun: „Știți, e presiunea timpului, trebuie să facem reformă, tranziția ne așteaptă”. Dar trebuia să facem un studiu de impact. Faptul că acum se discută legi fără studiu de impact trebuie să ne dea de gândit. A veni cu o lege care spune numai că „am înțeles eu că așa este în Uniunea Europeană” nu este deloc suficient, în primul rând trebuie să vezi ce este Uniunea Europeană, nu este o uniune standardizată în domeniul financiar-bancar, sunt, încă, multe diferențe și divergențe. Și apoi, aș pune întrebarea de la a spune că vrem ca în România creditarea să fie ca în Uniunea Europeană și până la a propune o lege prin care nivelul de trai în România să fie ca în Uniunea Europeană câți pași sunt? Sunt numai câțiva pași și ne vom pomeni și cu promovarea unei legi care să ne spună că trebuie să trăim la fel de bine ca în Uniunea Europeană.

Cred că noi, principalii actori ai educației financiare, trebuie să avem în vedere această realitate. Să nu ne culcăm pe o ureche, am luat premii internaționale în educația financiară, dar nu am reușit să trecem cu mult dincolo de pereții acestei clădiri. Și dacă am reușit să trecem în București, nu am reușit să trecem în țară. România este o țară mare, nu este numai Capitala. Educația financiară trebuie să pătrundă în întreaga societatea românească dacă vrem ca intermedierea financiară, incluziunea financiară despre care vorbim acum, să aibă succes. Altfel, rămânem la vorbe.

Voi încheia cu o legătură istorică.

Tot într-un 16 martie ca și astăzi, dar în anul 1705, marele cărturar valah, Antim Ivireanul, a fost ales episcop de Râmnic. Primă măsură luată în această calitate a marelui cărturar român a fost înfiinţarea unei tipografii. El a fost cel care a trecut tot serviciul religios din bisericile românești în limba română, a creat limba română pentru serviciul religios. Este considerat, pe bună dreptate, ca unul dintre fondatorii statalității moderne a românilor, pentru că este și fondatorul primei biblioteci românești în București, în secolul XVIII.

Metaforic vorbind, aș dori să cred că și această conferință va reprezenta un pas important în crearea unui limbaj financiar în limba română. Nu va fi uşor. Limba este vie şi, aşa cum paşoptiştii au acceptat franţuzismele, trebuie să acceptăm şi noi englezismele. Dar poate vom reuşi să consolidăm un limbaj financiar în limba română, pe înțelesul tuturor românilor. Avem nevoie de un limbaj accesibil și de o cultură economico-financiară şi fiscală, pentru a putea comunica cu publicul larg şi în special cu tinerii. Avem nevoie de educație financiară, pentru a pune bazele unei incluziuni financiare reale, de ale cărei beneficii se vor putea bucura copiii noștri, toți cetățenii, băncile și actorii pieței financiare, dar și autoritățile.

Vă doresc o dezbatere fructuoasă, aplicată, pentru a putea face pasul decisiv de la vorbe la fapte.

București, 16 martie 2018