Anul 1918 nu părea să aducă nimic bun, românii se găseau într-o „besnă a păcii”, după expresia Reginei Maria, consemnată de ambasadorul francez, contele de Saint – Aulaire. Totuși, a existat și un prim moment luminos, reprezentat de Unirea Basarabiei cu România, pe 27 martie 1918.

Proces-verbal al Consiliului general al BNR
din 7 noiembrie 1918 cu privire la
situația din Bucovina (Arhiva BNR)
 

Al doilea moment luminos din anul 1918 a fost acela al unirii Bucovinei cu România. Și de această dată, Banca Națională a României a reacționat înaintea declarării unirii propriu - zise. Astfel, pe 7 noiembrie 1918, guvernatorul Bibicescu prezenta Consiliului general al BNR telegrama primită de la Nicu Flondor, secretar de stat pentru afacerile financiare ale Bucovinei, care solicita ca un delegat al BNR să studieze la faţa locului problema înfiinţării unei sucursale a BNR la Cernăuţi, precum şi alte probleme financiare privitoare la Bucovina.

Având în vedere experiența pe care directorul Corneliu Cioranu o dobândise deja în cazul Basarabiei, Consiliul general l-a desemnat tot pe el pentru a merge și la Cernăuți.

Directorul Corneliu Cioranu
(Fototeca Arhivei BNR)
 

La 19 noiembrie 1918 (st.v.), Corneliu Cioranu se întorsese de la Cernăuți și comunica rezultatele vizitei sale:

• Conducătorii bucovineni doreau înființarea unei sucursale BNR la Cernăuți cât mai curând posibil, ceea ce Corneliu Cioranu considera că „se impune atât pentru a da satisfacţiune populaţiei româneşti din Bucovina, cât şi pentru a da sprijinul şi sfatul său înjghebărilor comerciale româneşti, ce fără îndoială vor lua, în scurt timp, fiinţă“;
• În acest sens, Cioranu închiriase deja o casă pentru viitoarea sucursală, în centrul oraşului Cernăuţi, de la Banca Ţării, cu preţul de 6.200 lei pe an, pe termen de 3 ani.

Pentru a omagia împlinirea unui secol de la unirea Basarabiei, Bucovinei, respectiv Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, Banca Națională a României a emis în anul 2018 monede pentru colecționare dedicate acestor evenimente.

Revenind la anul 1918, la 18 noiembrie/1 Decembrie 1918, a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, iar familia regală și instituțiile statului român aveau să revină în curând la București. România devenise rotundă și prin eforturile de netăgăduit ale Băncii Naționale a României.

Una din fotografiile
realizate de Samoilă Mârza la
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
 

La 1/14 decembrie 1918, conducerea Băncii Naționale a României ținea prima ședință acasă, în palatul din București, din strada Lipscani nr. 25. Palatul fusese confiscat de autoritățile germane de ocupație, iar postamentul pregătit în grădina Băncii pentru ridicarea statuii lui Eugeniu Carada fusese distrus.

Sintetizând rolul Băncii centrale în timpul Războiului de Reîntregire, Raportul Consiliului de administrație al BNR din februarie 1919 prezentat de guvernatorul Ioan G. Bibicescu insera:

Revenirea regelui Ferdinand și a reginei Maria
la București (după Constantin Kirițescu) 

„În condițiuni din cele mai grele, am continuat în Iași munca noastră, dovedind pentru toți cât bine a putut face instituțiunea Băncii Naționale, acum în timpuri extraordinare și mai ales în aceste împrejurări excepționale”.

După provocările războiului urmau provocările păcii. În teritoriile unite, rolul Băncii Naționale a României avea să fie de o complexitate aparte. Prima din operațiunile în care Banca a fost implicată a fost unificarea monetară, „menită – în opinia guvernatorului Bibicescu – să cimenteze ideea de stat în cadrul noilor hotare, pe care le-au făurit cu atâta eroism moneda și viteaza noastră armată”.

Astfel, în acei ani grei de jertfe și suferințe, de renaștere și miracole, Banca Națională a României și-a îndeplinit misiunea pentru care fusese creată, identificându-se cu destinul naţional.