Interviul a fost acordat în limba maghiară pe platforma web www.penzcsinalok.transindex.ro

Potrivit membrului Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, soluțiile aplicate pe jumătate sunt acum foarte riscante, deoarece odată cu trecerea timpului efectele epidemiei asupra economiei se vor adânci. Profunzimea acestei crizei va fi influențată în primul rând de perioada de timp până la oprirea pandemiei. Măsurile economice de combatere a situației luate pe plan intern și extern ne pot oferi o șansă pentru o recuperare relativ rapidă. Eforturile privind atenuarea problemelor de lichiditate cu care se confruntă întreprinderile au o importanță ridicată pentru a sprijini păstrarea locurilor de muncă, a declarat Csaba Bálint, membru al Consiliului Băncii Naționale a României, într-un interviu acordat transindex.ro. El a mai explicat cum măsurile luate de banca centrală, considerate istorice, pot ajuta economia.

Cât de mare este problema în economie? Cât de adâncă poate fi recesiunea?

Pentru a evalua acest lucru, trebuie mai întâi să analizăm motivele fundamentale aflate în spatele problemei. Dacă privim înapoi la 2008 sau la celelalte crize ale secolului trecut, putem vedea că cele mai multe dintre ele au fost legate într-un fel sau altul de sistemul financiar. Însă de această dată ne confruntăm cu o criză foarte diferită, a cărei cauză o știm cu toții. În consecință, profunzimea acestei crizei va depinde în primul rând de perioada de timp până la oprirea pandemiei. În acest sens există deja câteva exemple pozitive: China și Coreea de Sud par să fi gestionat eficient situația. China este, în acest moment, în proces de relansare a economiei sale, iar îmbolnăvirile recente au fost “importate”.

Din păcate, nu avem medicament sau vaccin împotriva coronavirusului. Autoritățile din România sau din celelalte țări ale lumii nu au capacitatea de a asigura tuturor măști și echipamente de protecție adecvate, astfel că singura opțiune acum este să reducem drastic numărul de interacțiuni sociale. Pe de altă parte, asta înseamnă că economia trebuie menținută la parametri minimali timp de 2-4 luni. Experiența arată că dacă sunt luate măsurile corecte, această perioadă de timp poate fi suficientă pentru a face față situației. Nu avem altă opțiune, aceasta fiind singura modalitate prin care putem controla răspândirea epidemiei și de a evita o eventuală criză umanitară. De asemenea, este adevărat că reducerea activității în unele domenii, cum ar fi turismul și industria ospitalității, va duce la o pierdere de 80-90% din venituri, sau chiar mai mult, în aceste sectoare. În plus, deja este clar că nu numai aceste sectoare vor avea de suferit, ci practic întreaga economie. Dacă fabricile din Germania se opresc, lanțurile valorice se vor deteriora, iar noi vom fi obligați să oprim și mai multe activități industriale. De asemenea, pot suferi și alte sectoare din segmentul serviciilor. Mai mult decât atât, ar fi greu de imaginat ca industria construcțiilor să nu fie afectată de criză: fiind în stare de urgență, populația nu va cumpăra acum locuințe noi, iar companiile vor amâna numeroase investiții.

Ce înseamnă acest lucru la nivelul companiilor? În această perioadă de 2-4 luni, veniturile acestora sunt reduse semnificativ, ceea ce duce la probleme de flux de numerar sau de lichiditate. Dacă o companie are o scădere semnificativă a încasărilor, nu va putea să își plătească angajații și celelalte cheltuieli. Aceste probleme pot duce la închiderea companiilor, la concedieri și dacă nu acționăm suficient de repede, va exista riscul ca sectoarele foarte vulnerabile să contamineze și acele companii care în acest moment par a fi rezistente. Prin aceasta, efectele negative pot deveni mai accentuate în bugetul statului, dar și în calitatea portofoliilor de credite.

Este posibilă o redresare economică rapidă?

Depinde cât de curând putem acționa în fața problemei. Dacă suntem disciplinați și luăm măsurile de precauție necesare, atunci, așa cum am văzut și în exemplul Coreei de Sud sau al Chinei, răspândirea epidemiei poate fi frânată. Totuși, lucrurile făcute cu jumătate de măsură sunt foarte riscante. Chiar și o mică întârziere poate provoca pagube imense. Situația din Italia ne poate îndemna la prudență.

Dacă reușim să limităm răspândirea epidemiei în termen de 2 până la 4 luni și sunt luate măsurile corespunzătoare de politică fiscală și monetară, atunci poate urma o revenire dinamică. Pe de altă parte, dacă aplicăm doar soluții pe jumătate și nu reușim să controlăm răspândirea epidemiei în Europa și Statele Unite, odată cu trecerea timpului efectele negative asupra economiei vor deveni mai profunde și mai persistente.

Ținând cont de măsurile de atenuare a impactului economic aplicate în ultimele zile și săptămâni atât în străinătate, cât și pe plan local, considerate de presa de specialitate drept istorice, cred că avem șansa la o redresare relativ rapidă. În opinia mea personală, în momentul de față, acesta este cel mai probabil scenariu.

Deocamdată, pentru România avem la dispoziție puține date statistice. Datele preliminare pentru ianuarie și februarie sugerează că anul a început bine pe plan local, însă luna martie s-ar putea să tragă în jos întregul trimestru, astfel încât impactul epidemiei va putea fi resimțit în PIB încă din primul trimestru. Scăderea cu adevărat semnificativă însă este așteptată în al doilea trimestru, când vom putea avea un declin economic chiar și de două cifre. Stabilizarea poate începe în trimestrul al treilea odată cu restrângerea epidemiei, iar în ultimul trimestru al anului 2020 putem vorbi despre o creștere, care poate continua și anul viitor.

Cu toate acestea, este de menționat că incertitudinea este încă ridicată. Dacă în Europa și Statele Unite epidemia se va prelungi mai mult decât se aștepta, din păcate ne putem confrunta cu o criză în formă de U sau mai rău, în formă de L. Din cauza dificultăților prelungite, din ce în ce mai multe companii pot decide să își oprească activitatea complet și să concedieze angajații, astfel ar fi foarte dificil de repornit motorul economiei odată ce epidemia s-a încheiat. Un astfel de scenariu amenință cu deteriorarea semnificativă a capacității de producție, ceea ce ar duce la o scădere mai accentuată și la o recuperare lentă.

Care pot fi măsurile corecte de politică fiscală și monetară în această situație?

În opinia mea, cea mai importantă este atenuarea problemelor de lichiditate ale companiilor, susținând astfel păstrarea locurilor de muncă. Este esențială furnizarea unei surse de finanțare intermediară pentru câteva luni, astfel încât companiile de altfel bine administrate să aibă șanse mai mari să supraviețuiască acestei perioade dificile. S-au făcut deja câțiva pași în această direcție din partea politicii fiscale, de exemplu extinderea garanțiilor de stat. Acest lucru este important deoarece cu o garanție de stat, un IMM va avea acces mult mai facil la o finanțare bancară. Un alt pas constă în preluarea sarcinii financiare a șomajului tehnic. De asemenea, merită menționată amânarea plății anumitor taxe. Acestea pot ajuta la ameliorarea efectelor șocului.

Politica monetară poate ajuta cel mai mult la aceste eforturi oferind suficientă lichiditate. Putem spune că în acest sens, banca centrală a luat multe decizii istorice în ultimele săptămâni. Pentru că din păcate trăim aceste vremuri istorice, au fost necesari acești pași hotărâți. Una dintre măsurile de susținere a lichidității a fost decizia privind tranzacțiile repo. Ce este o tranzacție repo? Acestea sunt de fapt tranzacții reversibile prin care băncile comerciale, în schimbul titlurilor de stat deținute de ele, primesc de la banca centrală fonduri pe o perioadă de timp prestabilită. Cu ajutorul sistemului bancar, aceste resurse financiare pot fi redirecționate către companii și gospodării. În plus, banca centrală a adoptat un instrument și mai puternic: achiziția de titluri de stat pe piața secundară. Prin aceasta, banca centrală oferă lichiditate sistemului financiar fără un anumit termen. Suplimentar, banca centrală a redus dobânda de politică monetară cu 50 de puncte de bază (la 2%) și a redus coridorul simetric de dobândă de la +/- 1% la +/- 0,5%, ceea ce rezultă într-o scădere a ratelor interbancare cu 75-100 puncte de bază (0,75 -1,00 de puncte procentuale). În general, acest pachet de măsuri asigură sistemului bancar un volum de lichiditate semnificativ, la un cost mai redus.

Banca centrală nu poate finanța statul sau sectorul privat în mod direct, nu există nici cadru de reglementare în acest sens. Pe de altă parte, are capacitatea să pună la dispoziție resursele necesare, având încrederea că sistemul bancar le va putea canaliza eficient către companii, gospodării și buget.

În aceste perioade acordăm o atenție deosebită sistemului financiar și bancar. Am auzit foarte des de la experți că sistemul bancar din România este într-o stare foarte bună. Cum va face față sistemul bancar intern?

În cadrul sistemului bancar românesc într-adevăr, adecvarea capitalului este peste media din UE. În această perioadă dificilă este important de menționat și faptul că indicatorii de lichiditate ai băncilor comerciale sunt printre cei mai buni din UE. Sistemul bancar se află acum pe o bază mult mai solidă decât în ​​2008 și nu am văzut nici creditare explozivă în ultimii ani. Înainte de 2008 una dintre probleme a fost creșterea prea rapidă a datoriilor gospodăriilor și companiilor către bănci, însă nu putem spune acest lucru și în situația actuală. Împrumuturile au crescut într-un mod sustenabil, iar eu, personal, aș fi dorit să văd cifre chiar ușor mai mari în sectorul antreprenorial. Faptul că situația actuală în ansamblu este mai bună se vede și în raportul credite/depozite. Raportul credite/depozite în prezent se apropie de 70%, cu alte cuvinte, la 100 de lei atrași în depozite băncile au dat 70 de lei în credite, în timp ce în 2008-2009 acest raport era la 100 de lei depozite la 130 de lei credite date. Consider că acțiunile băncii centrale și fundamentele solide ale sistemului bancar formează un factor foarte important în atenuarea impactului cauzat de epidemie. Bineînțeles, nu putem aștepta ca efectele negative să nu fie resimțite profund de economie, acest lucru nu este posibil nicăieri în lume. Chiar și în China, unde se pare că dificultățile au fost în mare parte deja depășite, epidemia și-a lăsat amprenta asupra performanței economiei în ciuda tuturor demersurilor de sprijin.

Totodată, o economie mai mică, considerată de investitori ca fiind mai riscantă, nu are la fel de mult spațiu de manevră ca marile economii ale lumii. Nu ne ajută nici faptul că în ultimii ani deficitul bugetar a fost relativ ridicat. Germania a realizat excedent bugetar de mulți ani și astfel are la dispoziție o rezervă mult mai mare. Cu toate acestea, în limite rezonabile - fără a provoca probleme noi în altă parte - este important să facem tot ce putem pentru a oferi suport. În România trebuie să acordăm mai multă atenție echilibrului. Dacă sectorul public își asumă o povară prea mare, se pot ridica semne de întrebare cu privire la finanțarea deficitului bugetar, iar dacă sectorul bancar nu acordă atenția cuvenită situației, încrederea în sistemul financiar poate avea de suferit. Trebuie găsit echilibrul potrivit în toate ariile. Acest lucru este valabil și pentru rolul băncii centrale.

Pentru ce ar trebui să fie pregătiți oamenii și companiile? Aveți un mesaj pentru ei legat de asta?

Aș spune că soarele va răsări din nou. Această criză va trece, la fel cum au trecut toate crizele de până acum. Fiecare trebuie să încerce să facă tot ceea ce poate în situația lui particulară. Se poate trece de această perioadă numai cu solidaritate și disciplină socială, astfel încât daunele cauzate să nu fie persistente. Lumea va fi cu siguranță diferită după actuala criză, dar va exista. Pe lângă faptul că trebuie să ne menținem sănătatea, trebuie să fim atenți să păstrăm cât mai multe companii bune și cât mai multe locuri de muncă posibile, astfel încât atunci când soarele va răsări, să fie mai ușor să repornim economia.

31 martie 2020
www.penzcsinalok.transindex.ro