Sucursala Regională Timiş a BNR

Scurtă prezentare a patrimoniului istoric și imobiliar


După realizarea Unirii de la 1 Decembrie 1918, Banca Națională a României a început procesul de extindere a rețelei sale teritoriale în Banat, Transilvania, Basarabia și Bucovina. În condițiile necesității unificării monetare și a organizării eficiente a activității financiar-bancare la nivel național, Consiliul General al Băncii Naționale a României a hotărât, în ședința din 6 noiembrie 1919, înființarea primului sediu BNR din Banat: Agenția Timișoara. Un an mai târziu, pe 11 octombrie 1920, Guvernatorul Ioan G. Bibicescu propunea data de 15 octombrie pentru începerea efectivă a funcționării Agenției Timișoara, întrucât aceasta „nu mai are niciun motiv de a fi întârziată”.

În primii ani de activitate, principala operațiune pe care Agenția Timișoara a desfășurat-o a fost cea de realizare a unificării monetare, prin retragerea din circulație a însemnelor monetare străine (în special a coroanelor austro-ungare) și transformarea leului BNR în unitate monetară oficială pe întreg teritoriul național. Volumul de operațiuni derulate de Agenția Timișoara s-a extins în următorii ani la toate nivelurile de activitate ale băncii centrale, determinând Consiliul General al BNR să o ridice la rangul de sucursală în ședința din 26 mai 1927.

Încă de la înființare, activitatea BNR la Timișoara s-a desfășurat în sediul actual, construit în anii 1903-1904. Clădirea a fost ridicată pe un teren achiziționat de către Banca Austro-Ungariei de la Primăria Timișoara, pentru suma de 100 de coroane. Era prima bancă timişoreană al cărei sediu nu se afla în interiorul Cetăţii, ci în imediata vecinătate a acesteia, pe terenul eliberat de zidurile fortificaţiei şi de poarta Transilvaniei. Ulterior, edificiul a intrat în patrimoniul BNR în baza contractului de vânzare-cumpărare a „terenurilor, clădirilor și instalațiunilor” filialelor fostei Bănci a Austro-Ungariei.

Amplasată pe Bulevardul I. C. Brătianu nr. 1 (lângă „Poșta Mare”), în zona centrală a orașului Timișoara, clădirea se remarcă printr-un stil eclectic, cu elemente arhitecturale neoclasice. Proiectul și planurile edificiului îl au ca autor pe arhitectul Josef Hubert, iar lucrările de execuție au fost încredințate antreprenorului Alois Schlosser. Clădirea a avut de la început destinația de bancă, ceea ce a presupus realizarea unui fundații solide, care să permită amenajarea depozitelor blindate pentru adăpostirea tezaurului.

Faţada se remarcă prin decoruri specifice barocului vienez târziu combinat cu stilul Secession. Capetele de lei, cu care aceasta este decorată, simbolizează puterea şi bogăţia instituției. Clădirea este înconjurată de o grădină împrejmuită cu un gard realizat din zidărie şi un grilaj din fier forjat. Interiorul este și mai spectaculos, dezvăluind un hol elegant, împodobit de coloane impresionante, de unde vizitatorii au acces la ghişeele dedicate operațiunilor cu publicul. O scară interioară duce la etaj, unde se găsesc spaţii la fel de sobre şi de elegante, pe măsura unui edificiu cu o asemenea destinaţie.


În linia preocupărilor BNR pentru conservarea patrimoniului arhitectural, clădirea Sucursalei Regionale Timișoara a fost supusă unui amplu proces de restaurare între anii 2004-2005. Astfel, s-au demarat lucrări privind consolidarea și refacerea gardului de împrejmuire, precum și a fațadei și a acoperișului. De asemenea, au fost realizate lucrări de hidroizolație a clădirii și de drenare a apelor pluviale pentru a nu afecta structura de rezistență și fundația.

Cu foarte multe clădiri istorice, Timișoara este considerat cel mai bogat oraș din România din punct de vedere al numărului de imobile ridicate înainte de 1940. Printre cele mai frumoase și reprezentative edificii pentru patrimoniul cultural local se află și imobilul Sucursalei Regionale Timiș, parte a moștenirii istorice a Băncii Naționale a României.