Editorial - 13 noiembrie 2008

În şedinţa din data de 6 noiembrie 2008, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, ca rata dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare ale Eurosistemului să fie redusă din nou cu 50 puncte de bază, până la 3,25%, odată cu începutul noii perioade de constituire a rezervelor minime obligatorii la data de 12 noiembrie 2008. De asemenea, s-a luat decizia reducerii ratelor dobânzilor la facilitatea de creditare marginală şi la facilitatea de depozit cu 50 puncte de bază, până la 3,75% şi, respectiv, 2,75%, începând cu aceeaşi dată. Aceste decizii sunt urmarea reducerii coordonate a ratelor dobânzilor din data de 8 octombrie 2008.

Potrivit evaluării Consiliului guvernatorilor, perspectivele privind stabilitatea preţurilor au continuat să se îmbunătăţească. Se anticipează că ratele inflaţiei se vor menţine pe o traiectorie descendentă în lunile următoare, atingând un nivel compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor pe parcursul anului 2009. Există probabilitatea ca intensificarea şi generalizarea turbulenţelor de pe pieţele financiare să tempereze cererea pe plan internaţional şi la nivelul zonei euro pe o perioadă relativ îndelungată. În aceste condiţii, având în vedere scăderea accentuată a preţurilor materiilor prime din ultimele luni, se anticipează că şi presiunile asupra preţurilor, costurilor şi salariilor din zona euro se vor modera. În acelaşi timp, expansiunea masei monetare s-a menţinut robustă, dar a continuat să prezinte indicii de temperare. Pe ansamblu, informaţiile disponibile şi analiza actuală a Consiliului guvernatorilor indică atenuarea în continuare a riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor în cadrul orizontului pe termen mediu relevant pentru politica monetară, în pofida faptului că acestea nu au dispărut în totalitate. În acest context, este, prin urmare, esenţial ca toate părţile implicate, inclusiv autorităţile publice, participanţii la procesul de stabilire a preţurilor şi partenerii sociali, să-şi asume integral responsabilităţile. Gradul de incertitudine generat de evoluţiile de pe pieţele financiare se menţine extrem de ridicat şi se preconizează provocări deosebite în viitor. Consiliul guvernatorilor se aşteaptă ca sectorul bancar să contribuie la restabilirea încrederii. Consiliul guvernatorilor va menţine anticipaţiile inflaţioniste ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul său pe termen mediu, susţinând dezvoltarea durabilă şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi contribuind la stabilitatea financiară. În consecinţă, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile în perioada următoare.

Evoluţiile actuale ale activităţii economice se caracterizează în continuare printr-un grad de incertitudine deosebit de ridicat, generat în principal de intensificarea şi generalizarea turbulenţelor de pe pieţele financiare. Consecinţele nefavorabile se manifestă la nivelul întregii economii mondiale, pe măsură ce tensiunile se propagă dinspre sectorul financiar spre economia reală şi din economiile dezvoltate către economiile de piaţă emergente. În cazul zonei euro, cele mai recente date furnizate de sondaje confirmă faptul că activitatea economică înregistrează o pierdere de ritm pronunţată, în contextul temperării cererii interne şi a celei externe şi al înăspririi condiţiilor de finanţare. Privind în perspectivă, rămâne esenţială crearea unor baze solide pentru redresare. Pentru ca aceasta să se concretizeze cât mai curând posibil sunt vitale menţinerea disciplinei şi a unei orientări pe termen mediu în elaborarea politicilor macroeconomice, precum şi evitarea generalizării efectelor secundare. La fel de important este ca sectorul bancar să ţină pe deplin seama de măsurile de sprijin deosebite adoptate de autorităţile naţionale pentru a face faţă turbulenţelor financiare. Aceste măsuri ar trebui să susţină încrederea în sistemul financiar şi să contribuie la evitarea unor constrângeri excesive privind oferta de credite pentru întreprinderi şi populaţie. Coroborate cu recenta scădere generalizată a preţurilor materiilor prime, aceste măsuri ar trebui să contribuie la restabilirea încrederii.

În opinia Consiliului guvernatorilor, o serie de riscuri în sensul decelerării la adresa activităţii economice identificate anterior, în special cele generate de tensiunile de pe pieţele financiare, s-au materializat. Alte riscuri se referă în continuare la eventualele corecţii abrupte determinate de dezechilibrele pe plan mondial şi la intensificarea presiunilor protecţioniste, precum şi la posibilitatea unor noi scumpiri ale materiilor prime.

Referitor la evoluţia preţurilor, rata anuală a inflaţiei IAPC s-a menţinut la un nivel net superior celui compatibil cu stabilitatea preţurilor începând cu toamna anului 2007. Totuşi, aceasta a urmat o traiectorie constant descendentă din luna iulie 2007, reducându-se - potrivit estimării preliminare a Eurostat - de la 3,8% în luna august şi 3,6% în luna septembrie la 3,2% în luna octombrie. Menţinerea acestui nivel ridicat al ratei inflaţiei se datorează în mare măsură efectelor directe şi indirecte ale creşterilor anterioare considerabile consemnate de preţurile energiei şi alimentelor pe pieţele internaţionale. În plus, majorările salariale semnificative din primul semestru au condus la sporirea considerabilă a costului unitar cu forţa de muncă, în pofida încetinirii creşterii economice şi în condiţiile decelerării ritmului de creştere a productivităţii muncii în aceeaşi perioadă.

Privind în perspectivă, scăderea drastică a preţurilor materiilor prime din ultima perioadă, precum şi persistenţa temperării cererii denotă că rata anuală a inflaţiei IAPC se va menţine pe o traiectorie descendentă în perioada următoare, atingând un nivel compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor pe parcursul anului 2009. În funcţie mai ales de evoluţia viitoare a preţurilor petrolului şi ale altor materii prime, nu pot fi excluse unele tendinţe chiar mai accentuate de moderare a ratei inflaţiei IAPC la jumătatea anului viitor, în special datorită efectelor de bază. Acestea ar trebui să se manifeste temporar, nefiind, prin urmare, relevante din perspectiva politicii monetare. Totuşi, făcând abstracţie de această volatilitate, riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor în cadrul orizontului relevant pentru politica monetară se află într-un proces de temperare. Persistă riscuri în sensul creşterii care se referă la majorări neanticipate ale preţurilor materiilor prime, precum şi ale impozitelor indirecte şi ale preţurilor administrate şi la manifestarea unor efecte secundare generalizate asupra procesului de stabilire a preţurilor şi a salariilor, în special în cadrul acelor economii în care salariile nominale sunt indexate în funcţie de indicele preţurilor de consum. Consiliul guvernatorilor solicită în continuare eliminarea acestor mecanisme. Este imperios necesar ca anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu şi lung să se menţină ferm ancorate la niveluri compatibile cu stabilitatea preţurilor.

În ceea ce priveşte analiza monetară, deşi s-a menţinut robustă, dinamica anuală a creditului şi a masei monetare a continuat să se tempereze în luna septembrie. Pe termen mediu, datele monetare pentru perioada anterioară lunii septembrie confirmă că riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor se diminuează, dar nu au dispărut în totalitate.

O analiză aprofundată a datelor referitoare la credite şi la agregatul monetar în sens larg indică faptul că recenta intensificare a tensiunilor financiare a avut deja efecte evidente, în special sub forma unor ieşiri din fondurile de piaţă monetară şi a unor plasamente suplimentare în depozitele overnight. Cu toate acestea, efectele incertitudinii manifestate în rândul investitorilor în privinţa procesului de alocare a portofoliilor vor fi resimţite pe deplin abia în lunile următoare. Realocările de portofolii fie între activele monetare şi cele nemonetare, fie între diferite tipuri de active monetare, nu pot fi, aşadar, excluse în perioada următoare. În consecinţă, aceste efecte vor trebui luate în considerare la evaluarea expansiunii monetare şi a implicaţiilor acesteia asupra stabilităţii preţurilor pe termen mediu.

Datele pentru luna septembrie demonstrează, într-o anumită măsură, că recenta intensificare şi generalizarea tensiunilor financiare au condus la restrângerea accesului la credite bancare pentru rezidenţii zonei euro, care s-a concretizat, în mare parte, prin reducerea deţinerilor de titluri. În acelaşi timp, pe ansamblul zonei euro, până în luna septembrie nu au existat indicii referitoare la apariţia unor constrângeri privind oferta de credite pentru populaţie şi societăţile nefinanciare. În mod deosebit, structura pe scadenţe a împrumuturilor bancare sugerează că societăţile nefinanciare au obţinut în continuare finanţare, chiar şi cu scadenţă relativ îndelungată. Cu toate acestea, sunt necesare date suplimentare şi analize mai aprofundate pentru fundamentarea unui raţionament solid.

În concluzie, există probabilitatea ca intensificarea şi generalizarea turbulenţelor de pe pieţele financiare să tempereze cererea pe plan internaţional şi la nivelul zonei euro pe o perioadă relativ îndelungată. În aceste condiţii, având în vedere scăderea pronunţată a preţurilor materiilor prime din ultimele luni, se anticipează că şi presiunile asupra preţurilor, costurilor şi salariilor se vor modera. În acelaşi timp, expansiunea masei monetare s-a menţinut robustă, dar a continuat să prezinte indicii de temperare. Coroborarea rezultatelor analizei economice cu cele ale analizei monetare confirmă atenuarea în continuare a riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor în cadrul orizontului pe termen mediu relevant pentru politica monetară, în pofida faptului că acestea nu au dispărut în totalitate. În acest context, este, prin urmare, esenţial ca toate părţile implicate, inclusiv autorităţile publice, participanţii la procesul de stabilire a preţurilor şi partenerii sociali, să îşi asume integral responsabilităţile. Gradul de incertitudine generat de evoluţiile de pe pieţele financiare se menţine extrem de ridicat şi se preconizează provocări deosebite în viitor. Consiliul guvernatorilor se aşteaptă ca sectorul bancar să contribuie la restabilirea încrederii. Consiliul guvernatorilor va menţine anticipaţiile inflaţioniste ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul său pe termen mediu, susţinând dezvoltarea durabilă şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi contribuind la stabilitatea financiară. În consecinţă, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile în perioada următoare.

În domeniul politicii fiscale, provocările pe termen mediu, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, evidenţiază pregnant necesitatea ca această politică să se concentreze asupra sustenabilităţii pe termen mediu şi, prin urmare, asupra restabilirii încrederii. În consecinţă, după cum au confirmat recent Consiliul ECOFIN şi Consiliul European, dispoziţiile privind politica fiscală prevăzute de Tratatul de la Maastricht şi de Pactul de stabilitate şi creştere ar trebui în continuare să fie aplicate în totalitate. Normele fiscale reprezintă unul dintre pilonii indispensabili ai UEM şi ai monedei unice, care trebuie să rămână categoric în vigoare pentru a nu submina încrederea în sustenabilitatea fiscală. În final, situaţia actuală impune furnizarea unor informaţii statistice oportune şi de calitate privind intervenţiile autorităţilor naţionale pentru a asigura utilizarea transparentă şi responsabilă a fondurilor publice.

În ceea ce priveşte politicile structurale, datorită activităţii economice reduse din perioada actuală şi gradului ridicat de incertitudine privind perspectivele economice, economia zonei euro trebuie să manifeste o rezistenţă sporită. Prin urmare, situaţia actuală ar trebui considerată drept un catalizator menit să stimuleze aplicarea reformelor necesare la nivel naţional, care să permită ţărilor valorificarea tuturor avantajelor oferite de intensificarea comerţului internaţional şi de gradul de integrare a pieţelor, în concordanţă cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă.

Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde trei articole. Primul evidenţiază, din perspectiva politicii monetare, importanţa monitorizării evoluţiei costurilor cu forţa de muncă şi a indicatorilor de competitivitate în ţările din zona euro. Cel de-al doilea articol prezintă cadrul de evaluare a pieţelor bursiere şi a primelor de risc de capital. Cel de-al treilea articol analizează primii zece ani de existenţă a sistemului TARGET şi lansarea TARGET2.