Proiecţiile fiscale şi prognoza macroeconomică


În calitate de membră a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), Băncii Naţionale a României îi revine obligaţia de a realiza bianual proiecţii şi evaluări independente ale politicii fiscale naţionale, utilizând metodologia standard de prognoză şi analiză dezvoltată în cadrul Grupului pentru Finanţe Publice al SEBC, care sintetizează experienţa ţărilor membre ale sistemului, dar şi pe cea acumulată în cadrul Diviziei Politici Fiscale din BCE72.

Proiecţiile fiscale ale BNR sunt fundamentate pornind de la scenariul macroeconomic ce rezultă din modelul propriu de analiză şi prognoză macroeconomică (MAPM). Proiecţiile variabilelor macroeconomice relevante (PIB, deflatori, consum, ocupare, salarii, dobânzi, cursuri de schimb etc.) interacţionează cu măsurile discreţionare pe partea de venituri şi cheltuieli, luate de autorităţile cu atribuţii în domeniu, pentru a produce o prognoză a soldului bugetului general consolidat (BGC) pentru anul în curs şi următorii doi ani. Veniturile şi cheltuielile BGC folosite sunt conforme cu ESA 2010, diferit de cel folosit la elaborarea Legii bugetare anuale73.

Soldurile fiscale înregistrate sunt atât produsul deciziilor autorităţilor fiscale, cât şi rezultatul influenţelor factorilor aflaţi în afara controlului direct al acestora, în cadrul cărora predominante sunt fluctuaţiile înregistrate de activitatea economică. Ajustarea soldului BGC cu influenţa factorilor ciclici înlesneşte analiza politicilor bugetare şi prin urmare proiecţiile veniturilor, cheltuielilor şi soldurilor bugetare implicite sunt însoţite şi de determinarea componentei structurale a acestora - conform unei metodologii unitare la nivelul SEBC. Din punct de vedere economic, ajustarea ciclică încearcă să determine mărimea soldului BGC care ar fi prevalat în situaţia în care economia ar fi fost la nivelul său potenţial. Identificarea poziţiei fiscale structurale permite evaluarea modului în care politica fiscală îşi îndeplineşte rolul de stabilizator macroeconomic, care presupune o conduită mai laxă în perioade de recesiune şi respectiv mai restrictivă în perioade de "boom" economic. Procesul de prognoză şi ajustarea ciclică se materializează în componentele de mai jos:

  • Soldul structural (engl. structural fiscal position sau underlying fiscal position) este acea mărime a deficitului care ar fi prevalat în lipsa influenţelor ciclului economic. Un exemplu74 al descompunerii soldului bugetar este prezentat mai jos.

  • În dinamică soldul structural poate fi privit din perspectiva poziţiei fiscale (engl. fiscal stance sau orientation of fiscal policy) aceasta reflectând modificarea în soldul structural de la un moment la altul. Un indicator alternativ este impulsul fiscal, acesta fiind egal cu poziţia fiscală, dar cu semn algebric schimbat. Un impuls fiscal pozitiv indică o politică fiscală mai laxă, cu efecte inflaţioniste, chiar în situaţia în care deficitele efective ar fi în scădere. Dacă impulsul fiscal pozitiv coexistă cu un exces de cerere pe perioada analizată se poate aprecia că politica fiscală este prociclică - în sensul în care politica fiscală nu îşi îndeplineşte rolul de stabilizator al ciclului economic ci, dimpotrivă, contribuie la amplificarea fluctuaţiilor ciclice şi a presiunilor inflaţioniste din partea excesului de cerere.
  • Impulsul pe care politica fiscală îl transmite economiei este introdus în modelul pe care BNR îl foloseşte pentru proiecţie ca un element ce influenţează cererea agregată din economie. Consistenţa între scenariul macroeconomic şi proiecţia fiscală este asigurată printr-un proces iterativ, în care cele două elemente interacţionează până la convergenţă.
  • Ajustarea ciclică a deficitelor bugetare este o procedură standard în analizele macroeconomice, aplicată în mod curent de instituţii precum Comisia Europeană, OCDE, FMI, precum şi de MFP român în contextul Programului de Convergenţă actualizat anual.


72 Metodologia utilizată de către SEBC este detaliată în caietele de studii numărul 77 şi 579 ale BCE.

73 Standardul ESA 2010 are ca principale diferenţe faţă de metodologia cash înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în sistem "accrual" (pe bază de angajamente, nu de plăţi efective precum în sistemul de tip "cash") şi tratamentul fondurilor UE (UE este considerat în sistem ESA 2010 un sector separat). Detalii sunt disponibile în "Government Finance Statistics Guide - August 2014" BCE, 2014.

74 Cifrele utilizate în calculele din acest exemplu sunt ipotetice şi au scop pur ilustrativ, nefiind asociate unei situaţii istorice concrete sau unei prognoze a BNR.

75 Acest coeficient indică modificarea soldului bugetar (ca pondere în PIB) la o variaţie a excesului de cerere de 1 punct procentual.