Editorial - 15 mai 2009

În şedinţa din data de 7 mai 2009, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, reducerea ratei dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare ale Eurosistemului cu încă 25 puncte de bază şi a celei la facilitatea de creditare marginală cu 50 puncte de bază, până la 1,00% şi, respectiv, 1,75%, începând cu data de 13 mai 2009. Rata dobânzii la facilitatea de depozit va rămâne nemodificată la nivelul de 0,25%. Prin această decizie, diminuările ratei dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare ale Eurosistemului începând cu data de 8 octombrie 2008 au totalizat 325 puncte de bază.

Luând în considerare toate informaţiile şi analizele disponibile, nivelul actual al ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE este corespunzător. Pe lângă reducerile aplicate ratelor dobânzilor, la data de 7 mai 2009, Consiliul guvernatorilor a hotărât menţinerea sprijinului pentru consolidarea creditării. În scopul asigurării continuităţii şi coerenţei în raport cu operaţiunile întreprinse începând cu luna octombrie 2008 şi ca o recunoaştere a rolului principal al sistemului bancar în finanţarea economiei zonei euro, Eurosistemul va derula operaţiuni de refinanţare pe termen lung destinate furnizării de lichiditate, cu scadenţa la un an, prin intermediul unor proceduri de licitaţie cu rată fixă a dobânzii şi cu alocare integrală. Rata fixă pentru prima operaţiune, care urmează să fie anunţată la data de 23 iunie 2009, va fi rata dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare aplicabilă la acea dată. Ulterior, rata fixă a dobânzii ar putea include o primă aferentă dobânzii aplicate operaţiunilor principale de refinanţare, în funcţie de situaţia existentă la data respectivă.

Consiliul guvernatorilor a hotărât, în principiu, că Eurosistemul va cumpăra obligaţiuni garantate în euro, emise în zona euro. Procedurile detaliate vor fi anunţate după şedinţa Consiliului guvernatorilor din data de 4 iunie 2009.

De asemenea, Consiliul guvernatorilor a decis că Banca Europeană de Investiţii va deveni contrapartidă eligibilă în ceea ce priveşte operaţiunile de politică monetară ale Eurosistemului începând cu data de 8 iulie 2009, în aceleaşi condiţii aplicabile tuturor contrapartidelor.

Scopul acestor decizii este de a susţine scăderea constantă a ratelor dobânzilor la termen de pe piaţa monetară, de a încuraja băncile să menţină şi să majoreze volumul creditelor acordate clienţilor, de a contribui la îmbunătăţirea nivelului de lichiditate pe anumite segmente importante de pe piaţa titlurilor de credit ale sectorului privat, precum şi de a relaxa condiţiile de finanţare pentru bănci şi întreprinderi.

Deciziile iau în considerare anticipaţiile potrivit cărora evoluţia preţurilor va fi în continuare afectată de ieftinirea considerabilă a materiilor prime din perioada anterioară şi de pierderea pronunţată de ritm înregistrată de activitatea economică în zona euro şi la nivel mondial. Cele mai recente date economice şi informaţiile din sondaje relevă primele indicii de stabilizare la valori foarte scăzute, după rezultatele mult sub aşteptări din trimestrul I 2009. Economia mondială, inclusiv cea a zonei euro, continuă să înregistreze un declin substanţial, existând posibilitatea ca cererea pe plan internaţional şi în zona euro să se menţină foarte scăzută în anul 2009 şi să se redreseze treptat în cursul anului 2010. Această evaluare include o serie de evoluţii nefavorabile care s-ar putea materializa în lunile următoare, cum ar fi o nouă deteriorare a condiţiilor pe pieţele forţei de muncă. În acelaşi timp, indicatorii disponibili ai anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi lung sunt în continuare ferm ancoraţi la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%, pe termen mediu. Rezultatul analizei monetare confirmă faptul că presiunile inflaţioniste sunt în scădere, pe fondul temperării în continuare a dinamicii creditului şi a agregatelor monetare în ultimele luni. În acest context, în urma deciziilor din data de 7 mai 2009, Consiliul guvernatorilor anticipează faptul că stabilitatea preţurilor se va menţine pe termen mediu, sprijinind astfel puterea de cumpărare a populaţiei din zona euro.

În ceea ce priveşte analiza economică, aceasta arată că, sub impactul turbulenţelor de pe pieţele financiare, dinamica economiei a continuat să se tempereze în zona euro în trimestrul I 2009, în paralel cu menţinerea încetinirii creşterii economice la nivel mondial. Atenuarea din trimestrul I 2009 pare să fi fost mult mai pronunţată decât cea proiectată în luna martie. Recent, datele din sondaje au relevat primele indicii de stabilizare, deşi la niveluri foarte scăzute. Pe ansamblu, este posibil ca activitatea economică să se menţină foarte scăzută pe tot parcursul anului, dar se anticipează o redresare treptată în cursul anului 2010. În special, ieftinirea considerabilă a materiilor prime, începând cu vara anului 2008, reprezintă un factor de susţinere a venitului real disponibil şi, implicit, a consumului. De asemenea, cererea externă şi la nivelul zonei euro ar trebui să beneficieze tot mai mult de efectele stimulentelor macroeconomice substanţiale în curs de aplicare, precum şi de măsurile adoptate până în prezent pentru a restabili funcţionarea sistemului financiar atât în interiorul, cât şi în afara zonei euro.

Având în vedere toate aceste măsuri şi efectele lor, precum şi creşterea economică pronunţat negativă din trimestrul I 2009 şi prognozele publicate recent de unele instituţii publice, riscurile la adresa acestei perspective se menţin, în general, echilibrate. În ceea ce priveşte aspectele negative, există preocupări care vizează posibilitatea ca turbulenţele de pe pieţele financiare să aibă un impact mai puternic asupra economiei reale, intensificarea presiunilor protecţioniste şi eventualitatea unor evoluţii nefavorabile la nivelul economiei mondiale, ca urmare a unei corecţii abrupte a dezechilibrelor pe plan internaţional. În acelaşi timp, datorită ieftinirii materiilor prime şi măsurilor adoptate, efectele pozitive ar putea depăşi aşteptările.

Potrivit estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC s-a situat la 0,6% în luna aprilie, nivel nemodificat faţă de cel consemnat în luna martie. Scăderea ratei inflaţiei începând cu vara anului 2008 reflectă în principal ieftinirea considerabilă a materiilor prime la nivel mondial în această perioadă. De asemenea, indiciile privind atenuarea generalizată a presiunilor inflaţioniste sunt tot mai numeroase. Privind în perspectivă, efectele de bază determinate de evoluţia anterioară a preţurilor energiei vor avea un rol semnificativ în dinamica pe termen scurt a inflaţiei IAPC. În consecinţă, Consiliul guvernatorilor anticipează reducerea în continuare a ratelor anuale ale inflaţiei totale, care vor consemna temporar valori negative, într-un interval de câteva luni, la jumătatea anului şi, ulterior, o nouă majorare. Această dinamică pe termen scurt nu este totuşi importantă din perspectiva politicii monetare. Pe termen mai îndelungat, este posibil ca rata inflaţiei calculate pe baza IAPC să se menţină la niveluri pozitive, sub 2%, în anul 2010, evoluţia preţurilor fiind în continuare afectată de persistenţa slăbirii cererii în zona euro şi pe plan internaţional. Indicatorii disponibili privind anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu şi lung se menţin ferm ancoraţi la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu.

Riscurile la adresa acestor perspective sunt, în general, echilibrate şi se referă în special la cele privind activitatea economică, precum şi la preţurile materiilor prime.

În ceea ce priveşte analiza monetară, cele mai recente date confirmă decelerarea în continuare a expansiunii masei monetare, care este semnalată, de exemplu, de persistenţa scăderilor concomitente ale ritmului anual de creştere a agregatului monetar M3 (până la 5,1%) şi ale volumului creditelor acordate sectorului privat (până la 3,2%). Această decelerare confirmă evaluarea potrivit căreia presiunile inflaţioniste pe termen mediu sunt în scădere.

Evoluţiile lunare ale M3 şi ale componentelor acestuia au fost în continuare caracterizate de volatilitate, datele pentru luna martie indicând o scădere la nivelul majorităţii soldurilor respective. Aceasta poate reflecta parţial plasamentele financiare ale participanţilor pe piaţă efectuate ca reacţie la reducerile anterioare ale ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE care au condus la scăderea remunerării depozitelor pe termen scurt şi a instrumentelor negociabile şi au determinat realocări de fonduri atât în cadrul M3, cât şi în favoarea unor instrumente neincluse în acest agregat monetar.

Soldul creditelor acordate de IFM sectorului privat a consemnat o nouă diminuare în luna martie, reflectând în principal fluxul negativ al creditelor acordate societăţilor nefinanciare. Valoarea redusă a finanţării s-a datorat din nou, cu precădere, creditelor pe scadenţe scurte, în timp ce volumul net al creditelor pe scadenţe îndepărtate s-a menţinut la niveluri pozitive. Reducerea creditelor pe termen scurt ar putea indica, în mare măsură, diminuarea cererii de credite în urma deteriorării accentuate a activităţii economice şi a perspectivelor referitoare la mediul de afaceri la începutul anului. Ratele dobânzilor la creditele bancare pe termen scurt şi cu dobândă variabilă acordate populaţiei şi societăţilor nefinanciare au scăzut semnificativ în ultimele luni, sugerând continuarea procesului de transmitere a impulsurilor de politică monetară asupra economiei. Pe ansamblu, cele mai recente date referitoare la credit şi la agregatul monetar în sens larg susţin evaluarea potrivit căreia atât băncile, cât şi sectoarele deţinătoare de monedă îşi reduc gradul înalt de îndatorare din ultimii ani.

În concluzie, deciziile Consiliului guvernatorilor din data de 7 mai 2009 iau în considerare anticipaţiile potrivit cărora evoluţia preţurilor va fi în continuare afectată de ieftinirea considerabilă a materiilor prime din perioada anterioară şi de pierderea pronunţată de ritm înregistrată de activitatea economică în zona euro şi la nivel mondial. Cele mai recente date economice şi informaţiile din sondaje relevă primele indicii de stabilizare la valori foarte scăzute, după rezultatele mult sub aşteptări din trimestrul I 2009. Economia mondială, inclusiv cea a zonei euro, continuă să înregistreze un declin substanţial, existând posibilitatea ca cererea pe plan internaţional şi în zona euro să se menţină foarte scăzută în anul 2009 şi să se redreseze treptat în cursul anului 2010. Această evaluare include o serie de evoluţii nefavorabile care s-ar putea materializa în lunile următoare, cum ar fi o nouă deteriorare a condiţiilor pe pieţele forţei de muncă. În acelaşi timp, indicatorii disponibili ai anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi lung sunt în continuare ferm ancoraţi la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%, pe termen mediu. Coroborarea cu rezultatul analizei monetare confirmă faptul că presiunile inflaţioniste sunt în scădere, pe fondul temperării în continuare a dinamicii creditului şi a agregatelor monetare în ultimele luni. În acest context, în urma deciziilor din data de 7 mai 2009, Consiliul guvernatorilor anticipează faptul că stabilitatea preţurilor se va menţine pe termen mediu, sprijinind astfel puterea de cumpărare a populaţiei din zona euro.

Pe ansamblu, după intensificarea crizei financiare în luna septembrie 2008, Eurosistemul a adoptat o serie de măsuri fără precedent prin natura, sfera de cuprindere şi sincronizarea acestora. În consecinţă, s-a înregistrat o scădere evidentă a ratelor dobânzilor reprezentative de pe pieţele monetare utilizate, în general, de băncile din zona euro ca referinţă pentru ajustarea dobânzilor la creditele cu rată variabilă şi stabilirea celor aferente creditelor noi pe termen scurt, ceea ce a condus la diminuări semnificative ale ratelor dobânzilor la aceste credite acordate populaţiei şi societăţilor nefinanciare. Având în vedere decalajele specifice procesului de transmitere a politicii monetare, efectele măsurilor adoptate de Consiliul guvernatorilor se vor resimţi treptat la nivelul întregii economii. Astfel, prin toate măsurile adoptate, politica monetară a sprijinit continuu populaţia şi sectorul corporativ.

Consiliul guvernatorilor va asigura faptul că, odată cu îmbunătăţirea mediului macroeconomic, măsurile adoptate vor putea fi rapid anulate, iar lichiditatea furnizată va fi absorbită, astfel încât orice risc la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi lung să poată fi contracarat cu eficienţă şi promptitudine. Consiliul guvernatorilor va asigura în continuare ancorarea fermă a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu. Aceasta constituie o condiţie sine qua non pentru susţinerea dezvoltării durabile şi a creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă, contribuind la stabilitatea financiară. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile în perioada următoare.

În ceea ce priveşte politicile fiscale, cele mai recente proiecţii pentru ţările din zona euro indică revizuirea în continuare a prognozelor şi estimărilor referitoare la soldurile bugetare. Adâncirea deficitelor bugetare şi impactul fiscal al măsurilor de sprijin din sectorul financiar vor conduce la ponderi semnificativ mai mari ale datoriei publice în PIB. De asemenea, proiecţiile actualizate de către Comisia Europeană şi Comitetul de politică economică, mandatate de Consiliul ECOFIN, relevă că majoritatea ţărilor se confruntă cu dificila sarcină de soluţionare a problemei costurilor bugetare pe care le presupune îmbătrânirea populaţiei. Prin urmare, este esenţial ca ţările să îşi asume angajamente ferme şi credibile în direcţia consolidării, în vederea revenirii la poziţii bugetare solide, cu respectarea strictă a dispoziţiilor Pactului de stabilitate şi creştere. Aceasta va contribui la menţinerea încrederii publicului în sustenabilitatea finanţelor publice şi va susţine atât redresarea economiei, cât şi creşterea economică pe termen lung. Credibilitatea angajamentelor de consolidare fiscală va spori dacă acestea sunt incluse în cadrul politicilor naţionale pe termen mediu.

Referitor la politicile structurale, este esenţială concentrarea asupra consolidării capacităţii de ajustare şi a flexibilităţii economiei zonei euro, în concordanţă cu principiul unei economii de piaţă deschise. Aceasta necesită accelerarea ritmului de aplicare a reformelor pe piaţa forţei de muncă în vederea facilitării procesului de stabilire corespunzătoare a salariilor şi a mobilităţii forţei de muncă între sectoare şi regiuni, precum şi a reformelor de pe piaţa de bunuri şi servicii pentru stimularea concurenţei şi impulsionarea restructurării.

Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde trei articole. Primul analizează rolul fundamental al anticipaţiilor în politica monetară, în special al anticipaţiilor inflaţioniste ferm ancorate pe termen lung. Cel de-al doilea articol prezintă principalele caracteristici instituţionale şi economice ale celor 12 ţări care au aderat la Uniunea Europeană în mai 2004 şi ianuarie 2007, oferind o viziune de ansamblu asupra progreselor înregistrate după aderare. Cel de-al treilea articol ilustrează principalele evoluţii şi aspecte de politică referitoare la reglementarea agenţiilor de rating.