Act legislativ


 


Banca Naţională a României
Regulament nr. 2 din 23.feb.2005
Monitorul Oficial, Partea I 265 31.mar.2005
Intrare în vigoare la 8.apr.2005
privind ordinul de plată utilizat în operaţiuni de transfer-credit

   Având în vedere prevederile art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, ale art. 56 alin. 1 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, ale art. 164 şi 285 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările ulterioare, şi ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările şi completările ulterioare,
   în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

   Banca Naţională a României emite prezentul regulament.

   CAPITOLUL I
 Dispoziţii generale

   Art. 1. - Prezentul regulament se aplică ordinelor de plată pentru plăţile efectuate în monedă naţională pe teritoriul României, cu excepţia ordinelor de plată pentru plăţile efectuate în baza instrucţiunilor de transfer-credit între diferite unităţi ale Trezoreriei Statului, celor procesate în conformitate cu Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 10/1994 privind compensarea multilaterală a plăţilor interbancare fără numerar pe suport hârtie, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 bis din 29 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ordinelor de plată procesate în conformitate cu prevederile Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 1/2003 privind decontarea plăţilor de mică valoare în relaţia cu Trezoreria Statului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 14 iulie 2003.
   Art. 2. - În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
   1. ordin de plată - o instrucţiune necondiţionată, dată în orice formă de emitent instituţiei receptoare, în mod direct sau prin intermediul unui sistem de plăţi, în scopul punerii la dispoziţia unui beneficiar a sumei de plată indicate în ordinul de plată, prin creditarea unui cont al acestuia deschis la instituţia destinatară sau, după caz, prin eliberarea sumei respective în numerar, în condiţiile în care:
   a) instituţia receptoare dispune de fondurile corespunzătoare sumei de bani prevăzute în ordinul de plată fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea în numerar a sumei respective de la emitent;
   b) instrucţiunea nu prevede că plata trebuie să fie efectuată la cererea beneficiarului;
   2. transfer-credit - o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de către plătitor a unui ordin de plată dat unei instituţii de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani şi care se finalizează prin acceptarea respectivului ordin de plată de către instituţia destinatară;
   3. emitent - persoana care emite un ordin de plată pe cont propriu; poate fi plătitorul sau orice instituţie emitentă, inclusiv instituţia iniţiatoare;
   4. plătitor - prima persoană care emite, în nume şi pe cont propriu, ordinul de plată în cadrul unui transfer-credit; plătitorul poate fi un client al instituţiei iniţiatoare sau instituţia iniţiatoare;
   5. beneficiar - persoana desemnată prin ordinul de plată de către plătitor să primească o anumită sumă de bani; beneficiarul poate fi un client al instituţiei destinatare sau instituţia destinatară;
   6. instituţie iniţiatoare - prima instituţie care emite un ordin de plată pe cont propriu în cadrul unui transfer-credit;
   7. instituţie destinatară - instituţia care recepţionează şi acceptă un ordin de plată fie în nume propriu, fie pentru a pune la dispoziţia beneficiarului o anumită sumă de bani, prin creditarea contului beneficiarului sau prin eliberarea sumei respective în numerar, în cadrul unui transfer-credit;
   8. instituţie emitentă - orice instituţie, cu excepţia instituţiei destinatare, care emite un ordin de plată, inclusiv instituţia iniţiatoare;
   9. instituţie receptoare - instituţia care recepţionează un ordin de plată în vederea executării acestuia, inclusiv instituţiile iniţiatoare şi destinatară;
   10. instituţie intermediară - orice instituţie emitentă sau receptoare, alta decât cea a emitentului sau a beneficiarului, care participă la executarea unui transfer-credit;
   11. instituţie - oricare dintre următoarele entităţi:
   a) o instituţie de credit, în accepţiunea legislaţiei bancare în vigoare;
   b) Trezoreria Statului;
   c) Banca Naţională a României;
   12. recepţie - procedura prin care o instituţie recunoaşte că a primit un ordin de plată în vederea verificării autenticităţii acestuia printr-o procedură de securitate, a acceptării şi executării ordinului de plată;
   13. acceptare - procedura prin care o instituţie recunoaşte ca valabil un ordin de plată recepţionat, în vederea executării, obligându-se să execute serviciul de a transfera fondurile corespunzătoare sumei prevăzute în ordinul de plată, la termenele şi în condiţiile dispuse de emitent prin ordinul de plată respectiv;
   14. procedură de securitate - o procedură stabilită prin convenţie între emitent şi instituţia receptoare, în scopul:
   a) de a determina dacă un ordin de plată, o modificare sau o revocare a unui ordin de plată provine de la persoana indicată ca fiind emitent;
   b) de a detecta erorile în transmiterea sau în conţinutul ordinului de plată ori a comunicării de modificare sau revocare a acestuia;
   15. executare - procedura de emitere a unui ordin de plată de către o instituţie emitentă cu scopul de a pune în aplicare un ordin de plată acceptat anterior sau, în cazul instituţiei destinatare, punerea la dispoziţia beneficiarului a sumei indicate în ordinul de plată;
   16. perioadă de executare - o perioadă de o zi sau două zile bancare consecutive în care un ordin de plată poate fi executat, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, care începe cu ziua bancară în care ordinul de plată a fost acceptat;
   17. zi bancară - acea parte a unei zile pe parcursul căreia o instituţie recepţionează, acceptă sau refuză executarea ordinelor de plată, a modificărilor şi revocărilor acestora;
   18. procesare directă (în engl. straight-through-processing sau STP) - procesare automată a ordinelor de plată de către instituţii, inclusiv în ceea ce priveşte acceptarea şi executarea acestora, fără nici o intervenţie umană;
   19. revocarea unui ordin de plată - anularea unui ordin de plată dat de un emitent unei instituţii receptoare, la solicitarea emitentului, până cel mai târziu în momentul acceptării acestuia de către instituţia receptoare.

   CAPITOLUL II
 Conţinutul ordinului de plată

   Art. 3. -(1) Fără a restricţiona instituţia iniţiatoare şi plătitorul să convină şi includerea altor menţiuni sau utilizarea unui anumit format, ordinul de plată trebuie să includă următoarele elemente obligatorii:
   a) identificarea ca ordin de plată;
   b) identificarea plătitorului, prin nume/denumire şi cont (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituţia iniţiatoare, codul IBAN atribuit centralei ori unităţii teritoriale a instituţiei iniţiatoare sau, după caz, codul BIC) ori doar prin nume/denumire, în cazul în care plătitorul nu are cont deschis la instituţia iniţiatoare;
   c) identificarea beneficiarului, prin nume/denumire şi cont (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituţia destinatară, codul IBAN atribuit centralei ori unităţii teritoriale a instituţiei destinatare sau, după caz, codul BIC) ori prin nume/denumire şi adresă, în cazul în care beneficiarul nu are cont deschis la instituţia destinatară;
   d) identificarea instituţiei iniţiatoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unităţii teritoriale şi/sau codul BIC, în cazul în care plătitorul diferă de instituţia iniţiatoare;
   e) identificarea instituţiei receptoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unităţii teritoriale şi/sau codul BIC, în cazul în care beneficiarul diferă de instituţia receptoare;
   f) suma şi denominarea sumei;
   g) data emiterii ordinului de plată, care trebuie să fie unică, posibilă şi certă;
   h) elementul sau elementele care să permită verificarea autenticităţii ordinului de plată de către instituţia iniţiatoare.
   (2) În cazul plăţilor efectuate în relaţia cu Trezoreria Statului, ordinul de plată va conţine în plus următoarele elemente obligatorii:
   a) codul de identificare fiscală al plătitorului;
   b) codul de identificare fiscală al beneficiarului;
   c) numărul de evidenţă a plăţii, alocat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
   d) numărul ordinului de plată dat de plătitor;
   e) referinţe privind conţinutul economic al operaţiunii;
   f) data debitării contului plătitorului de către instituţia iniţiatoare (care se va completa de către instituţia iniţiatoare).
   (3) În plus faţă de menţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), instituţia iniţiatoare va putea conveni cu plătitorul ca acesta să furnizeze, după caz, şi elemente suplimentare, cum ar fi, spre exemplu:
   a) exprimarea în litere a sumei prevăzute în ordinul de plată;
   b) data plăţii, care reprezintă ziua bancară în care plătitorul doreşte ca fondurile să fie puse la dispoziţia beneficiarului de către instituţia destinatară, în cazul în care această dată este prevăzută de plătitor;
   c) referinţe privind conţinutul economic al operaţiunii care a generat ordinul de plată, în cazul plăţilor interbancare;
   d) ordinul expres al plătitorului ca instituţia iniţiatoare să execute ordinul de plată printr-un anumit sistem de plăţi sau printr-o anumită instituţie intermediară;
   e) codul de identificare fiscală al plătitorului, în cazul plăţilor interbancare.
   (4) Ordinele de plată introduse de instituţii în sistemele de plăţi vor satisface şi cerinţele prevăzute în regulile sistemelor respective.
   (5) În cazul în care în ordinele de plată sunt prevăzute informaţii în formă codificată sau trunchiată conform înţelegerii instituţiilor receptoare cu emitenţii (inclusiv instituţii emitente), instituţiile receptoare vor dezvolta în operaţiunile lor metode de decodificare (relevare) cu performanţe minime acceptate de comun acord, care să permită evitarea riscului de a opera cu menţiuni obligatorii insuficient definite şi nesatisfăcătoare pentru cel care se constituie obligat printr-un ordin de plată.
   (6) În cazul ordinelor de plată care iau forma unor mesaje electronice de plată transmise prin sisteme de plăţi, datorită restricţiilor impuse de utilizarea unor mesaje electronice standard, numele/denumirile titularilor de conturi şi, după caz, adresele acestora pot fi trunchiate de instituţii în momentul completării mesajelor electronice aferente. Trunchierea se va realiza prin metode stabilite prin convenţie încheiată între instituţii. Metodele de trunchiere trebuie să asigure un grad adecvat de siguranţă în interpretarea informaţiilor trunchiate şi vor fi aduse de instituţii la cunoştinţă clienţilor, în scris.

   CAPITOLUL III
 Obligaţiile părţilor şi principii de procedură

   SECŢIUNEA 1
Obligaţiile emitentului

   Art. 4. -(1) Ordinele de plată vor fi completate în conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 3.
   (2) Un emitent este obligat printr-un ordin de plată numai dacă acesta a fost emis de el sau de o persoană mandatată de acesta.
   (3) În cazul în care un ordin de plată a fost supus aplicării unei proceduri de securitate, alta decât simpla comparare a semnăturilor, un prezumat emitent, care nu este obligat conform prevederilor alin. (2), va fi ţinut răspunzător dacă:
   a) instituţia receptoare a acceptat ordinul de plată recepţionat, în urma verificării autenticităţii acestuia prin aplicarea procedurii de securitate;
   b) procedura de securitate aplicată de instituţia receptoare reprezintă o metodă rezonabilă pentru asigurarea protecţiei împotriva plăţilor neautorizate, acceptată şi utilizată de instituţiile de credit.
   Art. 5. -(1) Un prezumat emitent nu este totuşi ţinut răspunzător conform art. 4 alin. (3) dacă dovedeşte că ordinul de plată acceptat de instituţia receptoare, în forma recepţionată, a rezultat din acţiunea unei persoane, alta decât:
   a) un actual sau un fost angajat al prezumatului emitent; sau
   b) o persoană a cărei relaţie cu prezumatul emitent i-a permis acesteia accesul la procedura de securitate.
   (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care instituţia receptoare dovedeşte că ordinul de plată a rezultat din acţiunea unei persoane care a avut acces la procedura de securitate din vina prezumatului emitent.
   Art. 6. -(1) Un emitent este obligat printr-un ordin de plată în termenii prevăzuţi în ordinul de plată recepţionat de instituţia receptoare.
   (2) Emitentul nu este ţinut răspunzător de un duplicat eronat al unui ordin de plată, de o eroare sau de o neconcordanţă dintr-un ordin de plată, dacă:
   a) emitentul şi instituţia receptoare au convenit o procedură de detectare a duplicatelor eronate, a erorilor sau neconcordanţelor din ordinele de plată; şi
   b) utilizarea procedurii de la lit. a) de către instituţia receptoare a evidenţiat ori ar fi putut evidenţia duplicatul eronat, eroarea sau neconcordanţa.
   Art. 7. - Obligaţia emitentului de a plăti instituţiei receptoare pentru un ordin de plată emis se naşte la momentul când instituţia receptoare acceptă respectivul ordin de plată, dar această plată nu este obligatoriu a fi efectuată înainte de începutul perioadei de executare a respectivului ordin de plată. În cazul în care plata se face totuşi înaintea începutului perioadei de executare a ordinului de plată, aceasta se consideră efectuată pe riscul emitentului.
   Art. 8. - Prevederile art. 4-7 se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificării şi revocării unui ordin de plată.
   Art. 9. - Plata obligaţiei emitentului faţă de instituţia receptoare, conform art. 7, se consideră a fi efectuată:
   a) în momentul în care s-a făcut debitarea contului emitentului, în cazul în care acesta are un cont deschis la instituţia receptoare, sau în momentul punerii la dispoziţie instituţiei receptoare a fondurilor aferente ordinului de plată, în numerar, în cazul în care emitentul nu deţine un cont la instituţia receptoare; sau
   b) în momentul în care instituţia emitentă creditează un cont al instituţiei receptoare deschis la aceasta; sau
   c) în momentul în care instituţia emitentă creditează un cont al instituţiei receptoare deschis la o altă instituţie; sau
   d) în momentul în care decontarea finală este făcută în contul instituţiei receptoare în conformitate cu regulile unui sistem de plăţi sau cu un acord de compensare bilaterală existent între instituţia emitentă şi cea receptoare; sau
   e) la un alt moment prevăzut de legislaţie, dacă prevederile lit. a), b), c) şi d) nu sunt aplicabile.

   SECŢIUNEA a 2-a
Acceptarea sau refuzul unui ordin de plată de către o instituţie
receptoare, alta decât instituţia destinatară

   Art. 10. - O instituţie receptoare poate accepta sau poate refuza un ordin de plată recepţionat de la emitent.
   Art. 11. - Un ordin de plată se consideră acceptat de către instituţia receptoare în oricare dintre următoarele situaţii:
   a) la recepţia sa de la emitent, în cazul în care între emitent şi instituţia receptoare există un acord în acest sens, în vigoare la începutul perioadei de executare a ordinului de plată, inclusiv cu privire la procedura de înregistrare a momentului recepţiei;
   b) în momentul în care instituţia receptoare l-a înştiinţat pe emitent privind acceptarea; sau
   c) în momentul în care instituţia receptoare procedează la executare;
   d) în momentul în care instituţia receptoare a debitat un cont al emitentului deschis la aceasta, ca plată pentru ordinul de plată respectiv;
   e) în momentul încasării în numerar de la emitent a sumei prevăzute în ordinul de plată, în cazul în care emitentul nu are cont deschis la instituţia receptoare.
   Art. 12. - O instituţie receptoare care nu acceptă un ordin de plată este obligată să transmită emitentului, în forma convenită între aceştia, o comunicare de refuz a executării ordinului de plată, inclusiv motivul refuzului, până cel târziu la sfârşitul ultimei zile a perioadei de executare.
   Fac excepţie de la această regulă situaţiile în care:
   a) instituţia receptoare nu îl poate identifica pe emitent din lipsă de informaţii;
   b) plata urmează să se realizeze prin debitarea contului emitentului deschis la instituţia receptoare şi nu există suficiente fonduri pentru aceasta;
   c) plata urmează să se realizeze în alte moduri şi aceasta nu a fost efectuată.
   Art. 13. - Un ordin de plată recepţionat îşi încetează efectele dacă nu este nici acceptat nici refuzat, conform art. 10-12, până la sfârşitul celei de-a doua zile bancare următoare momentului recepţiei inclusiv.

   SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţiile instituţiei receptoare, alta decât instituţia destinatară

   Art. 14. -(1) O instituţie receptoare care acceptă un ordin de plată are obligaţia să execute respectivul ordin de plată până cel târziu în ziua bancară următoare datei acceptării.
   (2) Dacă în ordinul de plată este indicată o anumită dată a plăţii mai îndepărtată, instituţia receptoare va executa ordinul de plată acceptat, astfel încât data respectivă să fie respectată.
   Art. 15. - O instituţie receptoare care recepţionează un ordin de plată după încheierea zilei bancare are dreptul să considere că ordinul de plată respectiv a fost recepţionat în ziua bancară următoare acestei date.
   Art. 16. -(1) Dacă o instituţie receptoare consideră că nu este posibil să execute un ordin de plată primit de la un emitent în condiţiile cerute de acesta sau că executarea respectivului ordin de plată ar determina costuri excesive ori întârzieri în finalizarea transferului-credit, respectiva instituţie trebuie să aducă de îndată acest fapt la cunoştinţă emitentului, printr-o comunicare în scris, înainte de încheierea perioadei de executare a ordinului de plată şi să îi solicite instrucţiuni suplimentare.
   (2) Dacă un ordin de plată nu poate fi executat deoarece nu conţine poate menţiunile obligatorii sau datorită insuficienţei ori inconsecvenţei datelor pe care le conţine, instituţia receptoare îl va înştiinţa pe emitent, dacă acesta poate fi identificat, prin mijloacele convenite de părţi, cel mai târziu în ziua bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare.
   (3) Dacă termenul prevăzut la alin. (1) şi (2) nu a fost respectat, instituţia receptoare poate datora emitentului dobânzi de întârziere pentru orice sumă primită de la emitent pentru perioada în care a reţinut suma respectivă peste termenele prevăzute la alin. (1) şi (2). Această dobândă va fi dedusă din dobânda de întârziere plătibilă beneficiarului conform art. 30 alin. (1).

   SECŢIUNEA a 4-a
Acceptarea sau refuzul unui ordin de plată
de către instituţia destinatară

   Art. 17. - Instituţia destinatară poate accepta sau poate refuza un ordin de plată primit de la un emitent.
   Art. 18. -(1) În cazul în care ordinul de plată primit de la instituţia destinatară identifică beneficiarul atât prin nume/denumire, cât şi printr-un cod IBAN/BIC, iar aceste două informaţii identifică persoane diferite, în vederea acceptării, instituţia beneficiarului poate proceda după cum urmează:
   a) în cazul în care instituţia destinatară procesează ordinele de plată în mod direct, aceasta va lua în considerare doar codul IBAN/BIC ca element unic de identificare a beneficiarului în vederea creditării contului acestuia;
   b) în celelalte cazuri, instituţia destinatară va verifica dacă numele/denumirea beneficiarului şi codul IBAN/BIC identifică acelaşi beneficiar, în caz contrar acceptarea ordinului de plată neputându-se realiza.
   (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), instituţia destinatară nu este ţinută răspunzătoare pentru ordinele de plată în care numele/denumirea beneficiarului şi codul IBAN/BIC nu identifică acelaşi beneficiar.
   (3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), la solicitarea emitentului, instituţia destinatară va depune diligenţele necesare pentru recuperarea fondurilor băneşti direcţionate în mod necuvenit în contul beneficiarului identificat doar după codul IBAN/BIC şi pentru returnarea acestora emitentului, cu deducerea corespunzătoare a tuturor cheltuielilor legate de returnare.
   (4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), pentru creditarea eronată a unui cont, altul decât cel al beneficiarului identificat şi prin nume/denumire, instituţia destinatară este ţinută răspunzătoare de consecinţele ce decurg din această acţiune.
   (5) În cazul în care ordinul de plată primit de Trezoreria Statului în calitate de instituţie destinatară identifică beneficiarul atât prin nume/denumire, cât şi printr-un cod de identificare fiscală, iar aceste două informaţii identifică persoane diferite, aceasta va lua în considerare doar codul de identificare fiscală ca element unic de identificare a beneficiarului în vederea creditării contului acestuia.
   (6) În cazul în care ordinul de plată primit de Trezoreria Statului în calitate de instituţie destinatară identifică conţinutul economic al operaţiunii atât prin explicaţii, cât şi printr-un cod IBAN, iar aceste două informaţii reprezintă informaţii diferite, aceasta va lua în considerare doar codul IBAN ca element unic de identificare a conţinutului economic al operaţiunii în vederea creditării contului beneficiarului.
   (7) În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (6), Trezoreria Statului nu este ţinută răspunzătoare pentru ordinele de plată în care numele/denumirea beneficiarului şi codul de identificare fiscală nu identifică acelaşi beneficiar sau pentru ordinele de plată în care referinţele privind conţinutul economic al operaţiunii şi codul IBAN nu exprimă acelaşi lucru.
   (8) Restituirea, la solicitarea emitentului, a sumelor înregistrate în conturi bugetare de către Trezoreria Statului potrivit prevederilor alin. (5) şi (6) se efectuează potrivit reglementărilor legale în vigoare în domeniul fiscal.
   Art. 19. - Un ordin de plată se consideră acceptat de către instituţia destinatară în oricare dintre următoarele situaţii:
   a) la recepţia sa de la emitent, în cazul în care între emitent şi instituţia destinatară există un acord în acest sens în vigoare la momentul recepţiei, inclusiv cu privire la procedura de înregistrare a momentului recepţiei;
   b) în momentul în care instituţia destinatară l-a înştiinţat pe emitent privind acceptarea;
   c) în momentul în care instituţia destinatară a debitat un cont al emitentului deschis la aceasta ca plată pentru ordinul de plată respectiv;
   d) în momentul în care a creditat contul beneficiarului sau a pus, în alt mod, fondurile băneşti la dispoziţia acestuia;
   e) în momentul în care a comunicat beneficiarului că are dreptul să retragă sau să utilizeze fondurile provenite în urma acceptării ordinului de plată respectiv;
   f) în momentul în care instituţia destinatară a utilizat fondurile pentru acoperirea unei datorii a beneficiarului faţă de aceasta sau le-a folosit în conformitate cu hotărârea unei instanţe judecătoreşti ori a unei alte autorităţi competente.
   Art. 20. - Instituţia destinatară care nu acceptă un ordin de plată recepţionat este obligată să transmită emitentului, în forma convenită între aceştia, o comunicare de refuz a executării ordinului de plată, inclusiv motivul refuzului, până cel târziu la sfârşitul zilei bancare următoare ultimei zile din perioada de executare. Fac excepţie de la această regulă situaţiile în care:
   a) instituţia destinatară nu poate identifica emitentul din lipsă de informaţii;
   b) plata obligaţiei emitentului faţă de instituţia destinatară, respectiv a sumei prevăzute în ordinul de plată, nu se poate realiza;
   c) executarea ordinului de plată a fost refuzată de un sistem de plăţi, caz în care comunicarea de refuz se realizează în conformitate cu regulile sistemului respectiv.
   Art. 21. - Un ordin de plată îşi încetează efectele dacă nu este nici acceptat nici refuzat, conform art. 19 şi 20, până la sfârşitul celei de-a doua zile bancare următoare ultimei zile a perioadei de executare.

   SECŢIUNEA a 5-a
Obligaţiile instituţiei destinatare

   Art. 22. - În urma acceptării unui ordin de plată, instituţia destinatară are obligaţia să pună fondurile la dispoziţia beneficiarului în ziua acceptării sau cel mai târziu în ziua bancară următoare ori să le folosească în concordanţă cu menţiunile conţinute de ordinul de plată şi cu relaţiile contractuale existente între ea şi beneficiar.
   Art. 23. - Dacă un ordin de plată nu poate fi executat deoarece nu conţine toate menţiunile obligatorii sau datorită insuficienţei ori inconsecvenţei datelor pe care le conţine, instituţia destinatară îl va înştiinţa pe emitent, dacă acesta poate fi identificat, prin mijloacele convenite de părţi, cel mai târziu în ziua bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare.
   Art. 24. -(1) În cazul în care beneficiarul, altul decât o instituţie, nu are cont deschis la instituţia destinatară, iar fondurile prevăzute în ordinul de plată urmează să fie puse la dispoziţia beneficiarului în numerar, instituţia destinatară are obligaţia înştiinţării beneficiarului identificabil, cel mai târziu în ziua bancară următoare finalizării transferului-credit.
   (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), instituţia destinatară va păstra la dispoziţia beneficiarului suma aferentă ordinului de plată pentru o perioadă de maximum 10 zile bancare de la data finalizării transferului-credit, după care va returna instituţiei iniţiatoare suma respectivă în ziua bancară următoare expirării acestui termen, mai puţin costurile aferente returnării.

   CAPITOLUL IV
 Soluţionarea transferurilor-credit nefinalizate,
eronate sau întârziate

   SECŢIUNEA 1
Returnarea fondurilor băneşti în cazul
transferurilor-credit nefinalizate

   Art. 25. -(1) În cazul în care un transfer-credit nu este finalizat, instituţia iniţiatoare este obligată să returneze plătitorului suma primită de la acesta în baza ordinului de plată.
   (2) Dacă la restituirea sumei rezultând din ordinul de plată neexecutat apar din partea plătitorului pretenţii de dobânzi de întârziere, acestea vor fi achitate plătitorului de către instituţia iniţiatoare, pentru intervalul de timp cuprins între începutul perioadei de executare şi data returnării sumei.
   (3) Instituţia iniţiatoare şi fiecare instituţie emitentă ulterioară au dreptul la recuperarea oricăror fonduri băneşti plătite instituţiei receptoare către care au emis ordinul de plată, împreună cu dobânda de întârziere calculată pentru intervalul de timp cuprins între începutul perioadei de executare şi data returnării sumei.
   (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi schimbate printr-un acord intervenit între părţi.
   (5) Dacă ordinul de plată nu s-a executat din cauza unor motive care nu ţin de plătitor, achitarea dobânzilor de întârziere datorate conform alin. (2) şi (3) se va face la cererea plătitorului sau a oricărei instituţii emitente.
   (6) O instituţie receptoare nu este obligată conform alin. (1) să returneze fondurile băneşti care au făcut obiectul unui ordin de plată recepţionat dacă, la rândul său, instituţia nu poate obţine returnarea respectivelor fonduri deoarece instituţia intermediară care a primit ordin expres să execute transferul-credit a suspendat executarea respectivei plăţi sau este oprită de lege să efectueze returnarea respectivei sume.
   Art. 26. - O instituţie receptoare obligată să returneze o sumă pentru un transfer-credit nefinalizat este descărcată de această obligaţie faţă de emitentul ordinului de plată respectiv atunci când face returnarea direct plătitorului. În aceste condiţii, instituţia iniţiatoare, precum şi orice altă instituţie obligată să returneze suma sunt descărcate de respectiva obligaţie de plată.
   Art. 27. - Un plătitor care, conform prevederilor prezentei secţiuni, are dreptul să recupereze o sumă prevăzută într-un ordin de plată poate recupera fondurile respective de la orice instituţie obligată să returneze suma, în cazul în care acea instituţie nu a făcut anterior acest lucru.
   Art. 28. - Prevederile art. 26-27 nu se aplică unei instituţii dacă prin aplicarea acestora ar fi afectate drepturile şi obligaţiile instituţiei respective decurgând dintr-un acord sau din regulile unui sistem de plăţi, în vigoare, şi la care ea participă.

   SECŢIUNEA a 2-a
Soluţionarea transferurilor-credit eronate

   Art. 29 - (1) În cazul în care suma prevăzută într-un ordin de plată emis de către o instituţie receptoare este mai mică decât suma prevăzută în ordinul de plată pe care l-a acceptat anterior în vederea executării şi aceasta nu se datorează deducerii costurilor aferente transferului, respectiva instituţie este obligată să emită un ordin de plată pentru diferenţă.
   (2) În cazul în care transferul-credit a fost finalizat, dar suma prevăzută într-un ordin de plată emis de către instituţia emitentă este mai mare decât cea prevăzută în ordinul de plată pe care l-a acceptat anterior în vederea executării, respectiva instituţie are dreptul să recupereze diferenţa de la beneficiar, respectiv beneficiarul este obligat să restituie în această circumstanţă diferenţa respectivă către instituţia emitentă la prima cerere a acesteia.

   SECŢIUNEA a 3-a
Soluţionarea transferurilor-credit finalizate cu întârziere

   Art. 30. -(1) În cazul în care un transfer-credit este finalizat cu întârziere datorită faptului că o instituţie receptoare nu şi-a respectat obligaţiile conform art. 16 alin. (1) şi (2), beneficiarul poate solicita plata unei dobânzi de întârziere, calculată la suma prevăzută în ordinul de plată pentru perioada de întârziere cauzată, pentru această obligaţie fiind emise instrumente de plată distincte.
   (2) Obligaţia unei instituţii receptoare conform alin. (1) poate fi stinsă prin efectuarea plăţii către instituţia receptoare următoare sau direct către beneficiarul ordinului de plată. În cazul în care o instituţie receptoare, alta decât instituţia destinatară, primeşte o astfel de sumă, aceasta are obligaţia să transmită respectiva sumă următoarei instituţii receptoare. În cazul în care instituţia receptoare este instituţia destinatară, aceasta va transmite respectiva sumă beneficiarului.
   Art. 31. - Instituţia iniţiatoare şi orice instituţie receptoare ulterioară care nu este instituţie obligată conform art. 30 alin. (1) are dreptul să-şi recupereze dobânda de întârziere plătită emitentului de la care a recepţionat un ordin de plată, fie de la instituţia receptoare căreia i-a transmis această sumă, fie de la instituţia obligată conform aceluiaşi articol.
   Art. 32. -(1) O instituţie receptoare care nu face o comunicare conform art. 16 alin. (1) şi (2) este obligată să plătească dobândă de întârziere emitentului ordinului de plată pentru orice sumă pe care a primit-o de la acesta conform art. 7 pentru perioada în care a reţinut suma respectivă peste perioada prevăzută la art. 16 alin. (1) şi (2).
   (2) O instituţie destinatară care nu face o comunicare conform art. 23-24 este obligată să plătească dobândă de întârziere emitentului ordinului de plată pentru orice sumă pe care a primit-o de la acesta conform art. 7, calculată pentru perioada în care a reţinut suma respectivă.
   (3) În cazul în care instituţia destinatară nu îşi îndeplineşte una dintre obligaţiile prevăzute la art. 22-24, aceasta este obligată faţă de beneficiar, în termenii înţelegerilor dintre cele două părţi.
   Art. 33. -(1) Dobânzile de întârziere datorate conform art. 30-32 se achită la cererea celor îndreptăţiţi.
   (2) Dobânda de întârziere se va calcula prin aplicarea unei rate a dobânzii convenite, care nu poate fi mai mică decât rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României.

   CAPITOLUL V
 Finalizarea transferului-credit

   Art. 34. -(1) În cazul în care un ordin de plată a fost emis în scopul stingerii unei obligaţii a plătitorului faţă de beneficiar, această obligaţie este stinsă în momentul în care instituţia destinatară acceptă ordinul de plată în favoarea beneficiarului.
   (2) Un transfer-credit este finalizat atunci când are loc acceptarea prevăzută la alin. (1).
   (3) În momentul în care transferul-credit este finalizat, instituţia destinatară devine obligată faţă de beneficiar pentru suma înscrisă pe ordinul de plată acceptat.
   Art. 35. -(1) Un transfer-credit este finalizat indiferent dacă suma prevăzută în ordinul de plată acceptat de instituţia destinatară este mai mică decât suma prevăzută iniţial de către plătitor în ordinul de plată datorită faptului că una sau mai multe instituţii receptoare au dedus valoarea costurilor aferente.
   (2) Finalizarea transferului-credit nu împiedică exercitarea dreptului beneficiarului de a recupera ulterior totalul acestor costuri aferente de la plătitor.
   Art. 36. - Până la finalizarea unui transfer-credit fiecare instituţie implicată în acesta are obligaţia de a sprijini plătitorul sau oricare instituţie emitentă anterioară. De asemenea, fiecare instituţie implicată are dreptul de a solicita sprijinul oricărei instituţii receptoare ulterioare, în vederea finalizării în condiţii corespunzătoare a transferului-credit.

   CAPITOLUL VI
 Dispoziţii finale

   Art. 37. - Prezentul regulament intră în vigoare la data de 8 aprilie 2005.

   Preşedintele Consiliului de administraţie
al Băncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isărescu

   Bucureşti, 23 februarie 2005.
   Nr. 2.