Act legislativ


 


Banca Naţională a României
Normă nr. 13 din 15.dec.2003
Monitorul Oficial, Partea I 921 22.dec.2003
Intrare în vigoare la 22.dec.2003
pentru modificarea şi completarea Normelor Băncii Naţionale a României nr. 3/2002 privind standardele de cunoaştere a clientelei

   În temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) şi ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările şi completările ulterioare,
   având în vedere prevederile art. 2, 45, 55, 621 alin. 4 şi ale art. 836 alin. 1 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ şi prevederile art. 105 lit. g), ale art. 284 alin. 2 şi art. 285 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările ulterioare,

   Banca Naţională a României emite prezentele norme.

   Art. I. - Normele Băncii Naţionale a României nr. 3/2002 privind standardele de cunoaştere a clientelei, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2002, se modifică şi se completează după cum urmează:
   1. Alineatul (1) al articolului 1 va avea următorul cuprins:
   "Art. 1. - (1) Prezentele norme se aplică băncilor, organizaţiilor cooperatiste de credit, caselor de economii în domeniul locativ şi instituţiilor emitente de monedă electronică, denumite în continuare instituţii de credit, şi reprezintă un cadru general pentru elaborarea de către acestea a politicilor şi procedurilor proprii de cunoaştere a clientelei, ca parte esenţială a unei gestiuni prudente a riscului şi a unor sisteme eficiente de control intern."
   2. După litera d) a alineatului (2) al articolului 3 se introduce litera e) cu următorul cuprins:
   "e) orice persoană sau entitate care utilizează ori beneficiază de un serviciu sau de un produs oferit de o instituţie de credit, fie că operaţiunea implică ori nu deschiderea unui cont."
   3. Alineatul (2) al articolului 12 va avea următorul cuprins:
   "(2) Instituţiile de credit nu vor deschide şi opera conturi anonime pentru care identitatea titularului nu este cunoscută şi evidenţiată în mod corespunzător şi nici conturi sub nume fictive."
   4. După alineatul (2) al articolului 12 se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:
   "(3) În situaţia în care după deschiderea unui cont apar probleme legate de verificarea identităţii beneficiarului şi/sau de provenienţa fondurilor, care nu pot fi soluţionate, instituţia de credit trebuie să închidă contul şi să restituie banii sursei de la care i-a primit, cu respectarea tuturor obligaţiilor instituite prin legislaţia privind combaterea şi sancţionarea spălării banilor."
   5. După articolul 17 se introduce articolul 171 cu următorul cuprins:
   "Art. 171. - (1) La realizarea unui transfer de fonduri instituţiile de credit vor include în instrucţiunile de transfer informaţii referitoare la numele ordonatorului, adresa şi, după caz, numărul de cont al acestuia.
   (2) La primirea unui transfer de fonduri instituţiile de credit vor acorda o atenţie specială în cazurile în care informaţiile privind ordonatorul transferului nu sunt complete şi vor lua măsurile corespunzătoare pentru obţinerea tuturor informaţiilor prevăzute la alin. (1) şi, după caz, pentru restituirea fondurilor către sursa de la care le-a primit, cu respectarea tuturor obligaţiilor instituite prin legislaţia privind combaterea şi sancţionarea spălării banilor, în cazul în care aceste informaţii nu pot fi obţinute."
   6. Articolul 34 va avea următorul cuprins:
   "Art. 34. - (1) Instituţiile de credit trebuie să obţină suficiente informaţii despre instituţiile de credit cu care au relaţii de corespondent pentru a înţelege în întregime natura activităţii acestora. La stabilirea relaţiilor de corespondent instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere anumiţi factori, care includ:
   a) informaţii despre managementul instituţiei de credit corespondente, despre activitatea de bază, unde este localizată şi eforturile acesteia în prevenirea şi detectarea faptelor de spălare a banilor;
   b) scopul pentru care este deschis contul de corespondent;
   c) identitatea oricărei terţe părţi care va utiliza serviciile bancare de corespondent;
   d) condiţiile reglementărilor şi supravegherii în ţara de origine a instituţiei de credit corespondente.
   (2) Instituţiile de credit trebuie să stabilească relaţii de corespondent numai cu instituţii de credit din străinătate care sunt supravegheate în mod eficient de către autorităţile competente şi care dispun de programe eficiente de cunoaştere a clientelei. Instituţiile de credit trebuie să refuze să intre în relaţii de corespondent sau să continue asemenea relaţii cu o altă instituţie de credit care este înregistrată într-o jurisdicţie în care aceasta nu are o prezenţă fizică, respectiv conducerea activităţii şi evidenţele instituţiei nu sunt situate în acea jurisdicţie, şi să acorde o atenţie specială atunci când continuă relaţii de corespondent cu o instituţie de credit situată într-o jurisdicţie în care nu există reglementate cerinţe privind cunoaşterea clientelei sau care a fost identificată ca nefiind cooperantă în lupta împotriva spălării banilor."
   7. Alineatul (2) al articolului 45 va avea următorul cuprins:
   "(2) Deosebit de obligaţia de a raporta autorităţilor competente operaţiunile în cazul cărora suspectează că fondurile provin din, au legătură cu sau urmează să fie utilizate în scopul săvârşirii de infracţiuni, instituţiile de credit vor raporta operaţiunile suspecte şi Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere, în situaţia în care aceste operaţiuni pot afecta în mod semnificativ situaţia financiară şi/sau reputaţia instituţiei de credit ori reprezintă o operaţiune de valoare semnificativă în raport cu volumul activităţii instituţiei de credit. Raportarea va cuprinde elemente de identificare a clientului, sumele implicate în operaţiune, justificarea operaţiunii oferite de client, motivele pentru care operaţiunea solicitată este considerată suspectă şi orice alte informaţii considerate relevante de către instituţia de credit."
   Art. II. -(1) În tot cuprinsul Normelor nr. 3/2002, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezentele norme, termenul bancă şi derivatele acestuia vor fi înlocuite cu sintagma instituţii de credit sau derivatele acesteia.
   (2) Sintagma control intern din cuprinsul art. 23 alin. (2), art. 44 lit. a), art. 48 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 49 alin. (2) se va înlocui cu sintagma audit intern.
   Art. III. - În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, casele centrale ale cooperativelor de credit vor adopta programe unitare de cunoaştere a clientelei, care vor fi implementate la nivelul fiecărei organizaţii cooperatiste de credit din reţea în termen de 3 luni de la adoptarea acestora. Până la implementarea programului unitar la nivelul reţelei, organizaţiile cooperatiste de credit vor asigura identificarea clienţilor existenţi şi întocmirea evidenţelor corespunzătoare în conformitate cu standardele cuprinse în Normele nr. 3/2002, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezentele norme.

   Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,
Mugur Isărescu,
guvernator

   Bucureşti, 15 decembrie 2003.
   Nr. 13.