Având în vedere prevederile art. 44 şi 55 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 lit. m), ale art. 59 alin. (2) lit. g), ale art. 168 şi 177 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată şi modificată prin Legea nr. 200/2002,
în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările şi completările ulterioare,
Banca Naţională a României emite prezentele norme.
Art. 1. - Prezentele norme se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor de credit străine, autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, denumite în continuare împrumutători, şi reglementează condiţiile de acordare, garantare şi derulare a creditelor de consum.
Art. 2. -(1) Creditul de consum reprezintă creditul acordat persoanelor fizice în vederea satisfacerii nevoilor personale, ale familiei sau ale gospodăriei acestora sau a achiziţionării de bunuri.
(2) Nu sunt considerate credite de consum creditele destinate să finanţeze construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie locativă.
Art. 3. - Acordarea, garantarea şi derularea creditelor de consum se realizează de împrumutători pe baza unor norme interne de creditare aprobate de consiliul de administraţie, în cazul instituţiilor de credit persoane juridice române, şi, respectiv, de organele statutare, în cazul sucursalelor instituţiilor de credit străine.
Art. 4. - În cadrul normelor interne de creditare, pentru fiecare tip de credit din categoria creditelor de consum, se reglementează cel puţin următoarele elemente:
a) organizarea activităţii de acordare, garantare şi derulare a respectivului tip de credit;
b) clauzele obligatorii ale contractului de credit;
c) documentaţia care stă la baza contractului de credit. În acest sens împrumutătorii trebuie să întocmească modele ale contractului de credit, ale declaraţiilor prevăzute la art. 6 şi, dacă este cazul, ale contractelor de garanţie;
d) competenţele de aprobare a creditelor, în funcţie de valoarea acestora. În acest scop fiecare împrumutător trebuie să stabilească valoarea de la care un credit este considerat credit de valoare mare;
e) indicatorii pe baza cărora se evaluează bonitatea solicitanţilor de credite de consum şi modul de calcul al acestor indicatori.
Art. 5. - Creditele de consum sunt acordate pe baza unui contract de credit ale cărui clauze vor fi stabilite prin normele interne ale împrumutătorilor, cu respectarea prevederilor prezentelor norme.
Art. 6. - Documentaţia care stă la baza contractului de credit de consum trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) documente care atestă capacitatea persoanelor în cauză de a dispune de venituri certe cu caracter permanent, precum adeverinţă de salariu, declaraţie de venit;
b) declaraţie pe propria răspundere privind valoarea angajamentelor de plată ale solicitantului şi ale familiei acestuia şi în mod special a obligaţiilor devenite exigibile şi neonorate la scadenţă. Împrumutătorii pot solicita copii de pe documentele care atestă gradul de îndatorare a solicitantului şi a membrilor familiei sale;
c) declaraţie pe propria răspundere privind litigiile cu terţii, cu precizarea, după caz, a motivelor care au condus la situaţiile respective.
Art. 7. -(1) Aprobarea fiecărui credit de consum se face în condiţiile stabilite de normele interne de creditare ale împrumutătorilor.
(2) Condiţiile trebuie să se refere cel puţin la următoarele elemente:
a) datele de identificare a solicitantului, precum numele, prenumele, domiciliul/reşedinţa, codul numeric personal, cetăţenia;
b) informaţii/date referitoare la creditul solicitat, precum valoarea creditului, scadenţa/schema de rambursare, destinaţia, moneda şi, dacă este cazul, avansul depus de solicitant şi garanţiile prezentate;
c) informaţii despre bonitatea solicitantului, cu respectarea prevederilor art. 8;
d) situaţiile speciale în care se află solicitantul de credit de consum în raport cu terţii, precum litigii care ar putea afecta în mod semnificativ bonitatea acestuia.
Art. 8. - La evaluarea bonităţii solicitantului se va avea în vedere ca ratele de plătit, respectiv principalul şi dobânda, să reprezinte cel mult 30% din veniturile nete ale solicitantului şi ale familiei sale, calculate ca diferenţă între veniturile totale şi angajamentele evidenţiate în declaraţia prevăzută la art. 6 lit. b).
Art. 9. -(1) În situaţia în care creditul de consum are ca destinaţie achiziţionarea de bunuri, solicitantul trebuie să prezinte garanţii personale din partea unor terţi sau să achite un avans de minimum 25% din valoarea respectivelor bunuri.
(2) Acordarea creditelor de consum care au alte destinaţii decât cea prevăzută la alin. (1) este condiţionată de prezentarea de către solicitant a unor garanţii reale şi/sau de prezentarea unor garanţii personale din partea unor terţi, la nivelul creditului solicitat.
(3) Împrumutătorii evaluează bonitatea terţilor menţionaţi la alin. (1) şi (2) potrivit condiţiilor stabilite prin normele proprii de creditare.
(4) Pot face excepţie de la prevederile alin. (2) facilităţile de creditare prin trageri în descoperit de cont, precum şi creditele acordate prin intermediul cardurilor de credit care nu au asociat un cont de depozit, a căror valoare nu depăşeşte de trei ori nivelul venitului net lunar cu caracter permanent al solicitantului, calculat ca diferenţă între veniturile totale cu caracter permanent ale acestuia şi angajamentele evidenţiate în declaraţia prevăzută la art. 6 lit. b), fără a depăşi însă o limită stabilită prin normele interne de creditare ale împrumutătorului.
Art. 10. - Contractele de credit încheiate de împrumutători cu societăţi comerciale, în baza cărora sunt acordate acestora linii de credit pentru achiziţionarea fondului de marfă, trebuie să includă clauze potrivit cărora, în situaţia vânzării în rate/pe credit a respectivelor bunuri, societăţile comerciale vor impune condiţii de acordare, derulare şi garantare a creditelor cel puţin la fel de stricte precum cele prevăzute de prezentele norme.
Art. 11. -(1) Pot face excepţie de la prevederile art. 8 şi 9 următoarele tipuri de credite de consum: creditele pentru studii, creditele pentru vacanţă şi călătorii, creditele pentru efectuarea de tratamente medicale, creditele pentru participarea la conferinţe şi simpozioane organizate în străinătate, creditele cu destinaţie agricolă.
(2) Împrumutătorii vor stabili prin normele proprii de creditare condiţiile de acordare şi de garantare a tipurilor de credite prevăzute la alin. (1).
Art. 12. - Pe durata derulării creditului de consum împrumutătorii au obligaţia să urmărească îndeplinirea condiţiilor prevăzute în contractul de credit de consum, precum cele referitoare la destinaţia creditului şi plata la scadenţă a ratelor reprezentând principalul şi dobânda.
Art. 13. - Până la data intrării în vigoare a prezentelor norme, băncile vor proceda la modificarea în mod corespunzător a normelor interne de creditare, iar casele centrale vor proceda la modificarea în mod corespunzător a reglementărilor-cadru privind condiţiile de acordare, garantare şi derulare a creditelor de consum de către cooperativele de credit afiliate, fără a putea stabili cerinţe mai puţin stricte decât prezentele norme.
Art. 14. - Casele centrale vor supraveghea respectarea de către cooperativele de credit afiliate a cerinţelor prevăzute în prezentele norme.
Art. 15. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme atrage aplicarea sancţiunilor şi/sau a măsurilor prevăzute la art. 69 alin. 2 şi la art. 70 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, la art. 189 şi 191 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată şi modificată prin Legea nr. 200/2002.
Art. 16. - Prezentele norme intră în vigoare la data de 1 februarie 2004.
Preşedintele Consiliului de administraţie
al Băncii Naţionale a României,
Mugur Isărescu
Bucureşti, 18 decembrie 2003.
Nr. 15.