Act legislativ


 


Banca Naţională a României
Normă nr. 12 din 15.dec.2003Actualizat Indaco până la 6.iul.2006
Intrare în vigoare la 21.ian.2004
privind supravegherea solvabilităţii şi expunerilor mari ale instituţiilor de credit

   ___________
   Text actualizat la data de 06.07.2006. Actul include modificările din următoarele acte:
   -Circulara BNR nr. 12/2004 publicată în MOF nr. 541 din 16/06/2004
   -Norma BNR nr. 9/2004 publicată în MOF nr. 786 din 26/08/2004
   -Norma BNR nr. 12/2005 publicată în MOF nr. 840 din 16/09/2005
   -Norma BNR nr. 9/2006 publicată în MOF nr. 586 din 06/07/2006.

   Având în vedere prevederile art. 26 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 38 alin. 1 şi 2, art. 45 lit. a) şi c), art. 66, 681, 836 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2003, precum şi ale art. 3 alin. 2, art. 171 alin. 2 şi ale art. 284 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată şi modificată prin Legea nr. 200/2002, cu modificările ulterioare,
   în temeiul dispoziţiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 101/1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 93 din Legea nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare,

   Banca Naţională a României emite prezentele norme.

   CAPITOLUL I
 Dispoziţii generale

   ARTICOLUL 1
Sfera de aplicare

   Prezentele norme se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi reglementează supravegherea solvabilităţii şi expunerilor mari, pe bază individuală şi consolidată.

   ARTICOLUL 2
Definiţii

   Termenii şi expresiile următoare au semnificaţia prevăzută de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată: instituţie de credit, autorizaţie, sucursală, autoritate competentă, instituţie financiară, stat membru de origine, stat membru gazdă, control, acţionar semnificativ, societate prestatoare de servicii auxiliare sau conexe, conducători.
   De asemenea, pentru scopul aplicării prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
   1. zona A - toate statele membre şi toate celelalte ţări care sunt membre depline ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.C.D.E.), precum şi acele ţări care au încheiat acorduri speciale de împrumut cu Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) în cadrul acordurilor generale de împrumut ale F.M.I., precum şi România. Totuşi, orice ţară care îşi reeşalonează datoria publică externă este exclusă din zona A pe o perioadă de 5 ani;
   2. zona B - toate ţările care nu sunt incluse în zona A;
   3. instituţii de credit din zona A - toate instituţiile de credit autorizate în statele membre, în conformitate cu art. 4 din Directiva nr. 2.000/12/EC, inclusiv sucursalele lor în ţări terţe, şi toate societăţile private şi instituţiile publice care corespund definiţiei instituţiei de credit şi autorizate în alte ţări din zona A, inclusiv sucursalele lor, precum şi toate instituţiile de credit autorizate în România, în conformitate cu normele Băncii Naţionale a României care reglementează autorizarea instituţiilor de credit, inclusiv sucursalele lor;
   4. instituţii de credit din zona B - toate societăţile private şi instituţiile publice, autorizate în afara zonei A, care corespund definiţiei instituţiei de credit, inclusiv sucursalele lor din zona A;
   5. sector nebancar - toţi împrumutaţii, alţii decât instituţiile de credit, aşa cum au fost definite la pct. 3 şi 4, bănci centrale, administraţiile centrale, regionale şi locale, Comunităţile Europene, Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi băncile de dezvoltare multilaterală, aşa cum sunt ele definite la pct. 6;
   6. bănci de dezvoltare multilaterală - Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Corporaţia Financiară Internaţională, Banca Interamericană de Dezvoltare, Banca Asiatică de Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare, Fondul de Restructurare al Consiliului Europei, Banca Nordică de Investiţii, Banca de Dezvoltare din Caraibe, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Fondul European de Investiţii, Corporaţia Interamericană de Investiţii şi Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor;
   7. elemente din afara bilanţului, care prezintă un risc ridicat, un risc mediu, un risc moderat şi un risc scăzut - elementele menţionate la art. 6 pct. 2 şi care sunt prezentate în anexa nr. I;
   8. expuneri - reprezintă, în scopul aplicării prevederilor art. 8, 9 şi 10, activele şi elementele din afara bilanţului, nete de provizioane, menţionate la art. 6 şi în anexele nr. I şi III, fără aplicarea ponderărilor sau gradelor de risc prevăzute; riscurile menţionate în anexa nr. III trebuie calculate în conformitate cu metoda descrisă în anexa nr. II; vor fi excluse din definirea expunerilor elementele deduse din fondurile proprii; expunerile nu vor cuprinde:
   -în cazul operaţiunilor pe curs de schimb, expunerile înregistrate în cursul normal al decontării pe durata a 48 de ore de la efectuarea plăţii; sau
   -în cazul operaţiunilor de cumpărare sau de vânzare de titluri, expunerile înregistrate în cursul normal al decontării pe perioada a 5 zile lucrătoare de la data efectuării plăţii ori de la data efectuării livrării, în funcţie de care dintre aceste operaţiuni a intervenit mai devreme;
   9. un singur debitor - orice persoană sau grup de persoane fizice şi/sau juridice faţă de care instituţia de credit are o expunere şi:
   -care constituie, dacă nu se dovedeşte altfel, un singur risc, deoarece una dintre ele deţine, direct sau indirect, controlul asupra celeilalte ori celorlalte; sau
   -între care nu există o relaţie de control în sensul exprimat la prima liniuţă, dar care trebuie să fie considerate ca reprezentând un singur risc, deoarece între ele există asemenea legături încât, dacă una dintre ele s-ar confrunta cu probleme financiare, există o probabilitate considerabilă ca cealaltă sau toate celelalte să se confrunte cu dificultăţi de rambursare;
   10. burse recunoscute - reprezintă burse recunoscute de Banca Naţională a României, care:
   a) funcţionează regulat;
   b) au reguli, stabilite sau aprobate de autorităţile competente din ţara de origine a bursei, care definesc atât condiţiile de funcţionare a bursei, condiţiile de acces pe această bursă, cât şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un contract înainte de a putea fi efectiv tranzacţionat pe bursă;
   c) dispun de un mecanism de compensare care prevede că acele contracte care sunt menţionate în anexa nr. III sunt supuse cerinţelor în materie de marje zilnice ce oferă o protecţie adecvată în opinia autorităţilor competente;
   11. societate-mamă - o societate-mamă în sensul prevăzut de Legea nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice entitate care, în opinia Băncii Naţionale a României, exercită efectiv o influenţă dominantă (control) asupra altei entităţi;
   12. filială - o filială în sensul prevăzut de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice entitate asupra căreia, în opinia Băncii Naţionale a României, o societate-mamă exercită efectiv o influenţă dominantă (control).
   Toate filialele entităţilor-filială vor fi, de asemenea, considerate filiale ale entităţii care este societatea-mamă de origine a entităţilor-filială;
   13. control comun - împărţirea controlului asupra unei activităţi economice;
   14. influenţă semnificativă - autoritatea de a participa la luarea deciziilor de politică financiară şi de exploatare ale unei activităţi economice, dar care nu reprezintă controlul sau controlul comun asupra politicilor respective;
   15. asociere în participaţie - înţelegere contractuală prin care două sau mai multe părţi întreprind o activitate economică supusă controlului comun;
   16. grup - mai multe entităţi (membri) reunite după un anumit criteriu. Prin grupul instituţiei de credit se va înţelege grupul reprezentând «un singur debitor», din care face parte instituţia de credit însăşi.
   Pentru scopurile acestei definiţii, va fi luat în considerare şi cazul particular în care un grup este format dintr-o singură entitate (membru);
   17. entitate sau membru din cadrul unui grup - orice entitate sau membru, persoană fizică ori juridică, care face parte dintr-un grup; în cazul grupului instituţiei de credit, se va înţelege şi instituţia de credit însăşi;
   18. grup de persoane aflate în relaţii speciale cu un membru al grupului instituţiei de credit - acel grup reprezentat de:
   a) ceilalţi membri ai grupului instituţiei de credit;
   b) membrii oricărui grup reprezentând «un singur debitor» asupra căruia grupul instituţiei de credit:
   -are o influenţă semnificativă; sau
   -exercită o influenţă semnificativă;
   c) membrii oricărui grup reprezentând «un singur debitor» care:
   -are o influenţă semnificativă asupra grupului instituţiei de credit;
   sau
   -exercită o influenţă semnificativă asupra grupului instituţiei de credit;
   d) membrii oricărui grup reprezentând «un singur debitor» împreună cu care grupul instituţiei de credit întreprinde o activitate economică şi împreună cu care grupul instituţiei de credit:
   -are controlul comun asupra acesteia; sau
   -exercită controlul comun asupra acesteia.
   Se prezumă că un grup reprezentând «un singur debitor» are influenţă semnificativă asupra altui grup reprezentând «un singur debitor» în situaţia în care cel puţin un membru al primului grup este acţionar semnificativ, administrator sau persoană care deţine funcţie executivă în cadrul unuia sau mai multor membri din cel de-al doilea grup; de asemenea, se prezumă că are influenţă semnificativă asupra grupului instituţiei de credit fiecare dintre membrii consiliilor de administraţie ale autorităţilor competente responsabile cu supravegherea prudenţială a membrilor - instituţii de credit din cadrul grupului instituţiei de credit.
   Se prezumă că un grup reprezentând «un singur debitor» are, împreună cu alt grup reprezentând «un singur debitor», control comun asupra unei activităţi economice în cazul în care există o înţelegere contractuală de tipul asocierii în participaţie (joint venture) între membrii din cele două grupuri;
   19. persoană aflată în relaţii speciale - orice membru din grupul de persoane aflate în relaţii speciale;
   20. personal - grupul reprezentat de salariaţii unei entităţi din cadrul grupului instituţiei de credit, angajaţi cu contract individual de muncă.
   În scopul aplicării acestei definiţii în cadrul prezentelor norme, fiecare salariat va fi luat în considerare împreună cu ceilalţi membri ai grupului reprezentând «un singur debitor» din care face parte salariatul.
   Se prezumă că un grup reprezentând «un singur debitor», din care face parte un salariat, conţine cel puţin salariatul respectiv şi membrii familiei acestuia;
   21. operaţiune în condiţii de favoare (non-arm's length transaction) - orice operaţiune care este încheiată de către părţi de pe alte poziţii decât cele care reprezintă interese economice diferite.
   La aprecierea caracterului unei astfel de operaţiuni pot fi avute în vedere, fără a se limita la acestea, următoarele aspecte:
   -disponibilitatea instituţiei de a efectua o operaţiune identică sau similară cu orice altă persoană, probată prin accesul larg la acest tip de operaţiune;
   -termenii în care au fost încheiate operaţiuni similare şi care predomină la momentul efectuării operaţiunii în cauză. Dintre termenii consideraţi se pot menţiona:
   ▪ în cazul operaţiunilor de acordare de credite - evaluarea creditului, durata, ratele de dobândă, scadenţarul, cerinţele de garanţii colaterale; iar
   ▪ în cazul operaţiunilor de atragere de depozite - dobânda bonificată;
   -tranzacţionarea unui activ sau decontarea unei datorii la valoarea sa justă;
   22. administrator - un administrator al unei entităţi, indiferent dacă beneficiază sau nu de indemnizaţie. Un administrator consultant (advisory director) nu este considerat administrator dacă acesta:
   -nu este ales de către acţionari/asociaţi;
   -nu este autorizat să voteze în cadrul consiliului de administraţie; şi
   -acordă consiliului de administraţie consultanţă numai în ceea ce priveşte politicile generale;
   23. persoană care deţine funcţie executivă1)Termenul nu include persoanele care pot exercita puterea de decizie într-o anumită măsură, în cadrul desfăşurării atribuţiilor lor, inclusiv în ceea ce priveşte acordarea de credite, dar care nu participă la stabilirea politicilor majore ale entităţii şi a căror putere de decizie este limitată prin norme interne stabilite de conducerea superioară a entităţii. De exemplu, termenul nu include un conducător sau conducător-adjunct al sucursalei unei entităţi decât dacă acesta participă sau este autorizat să participe la luarea deciziilor de politică financiară şi de exploatare ale entităţii.

   24. grup de persoane fizice cu influenţă semnificativă asupra unei/unor entităţi din cadrul grupului instituţiei de credit - orice grup format din membrii unui grup reprezentând «un singur debitor», dintre cele prevăzute la pct. 18 lit. c), care sunt persoane fizice.
   În scopul aplicării acestei definiţii în cadrul prezentelor norme, vor fi luate în considerare numai acele grupuri de persoane fizice cu influenţă semnificativă, care au în componenţa lor cel puţin un membru care are calitatea de salariat al unei/unor entităţi din cadrul grupului instituţiei de credit.
   Totodată, pentru scopurile acestei definiţii, va fi luat în considerare şi cazul particular în care un grup de persoane fizice cu influenţă semnificativă este format dintr-un singur membru.
   Unele dintre cele mai întâlnite cazuri de grupuri de persoane fizice cu influenţă semnificativă sunt:
   -cazul unui grup reprezentat de membrii unei familii din care un membru este persoană care deţine funcţie executivă (pe baza prezumţiei că, în cadrul unei familii, între soţi, rude şi afini până la gradul al doilea inclusiv, există o relaţie similară celei de control); totodată pot exista cazuri în care între un membru al familiei şi o altă persoană există, în sensul că se exercită, o relaţie similară celei de control, în aceste cazuri membrii familiei împreună cu persoana respectivă constituind un grup de persoane fizice cu influenţă semnificativă;
   -cazul unui grup reprezentat de membrii unei familii din care un membru este administrator sau acţionar semnificativ în una dintre entităţile grupului instituţiei de credit, iar alt membru are calitatea de salariat în aceeaşi/altă entitate din acest grup;
   25. familie - soţi, rude şi afini până la gradul al doilea inclusiv.
   __________
   Pct. 11 de la alin. (2) a fost modificat prin art. I pct. 2 din Norma BNR nr. 9/2004.
   -Pct. 12 de la alin. (2) a fost modificat prin art. I pct. 3 din Norma BNR nr. 9/2004.
   -Pct. 13-25 de la alin. (2) au fost introduse prin art. I pct. 4 din Norma BNR nr. 9/2004.
   -Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 1 din Norma BNR nr. 12/2005.
   -Pct. 6 de la alin. (2) a fost modificat prin art. I din Norma BNR nr. 9/2006.

   ARTICOLUL 21@
Operaţiuni în condiţii de favoare

   1. Instituţia de credit nu va efectua alte operaţiuni în condiţii de favoare decât cele prevăzute de pachetele de măsuri remuneratorii şi stimulente pentru salariaţii entităţilor membre ale grupului instituţiei de credit, în condiţiile în care pachetele respective prevăd operaţiuni în condiţii de favoare care, dacă sunt efectuate cu un membru al unui grup de persoane fizice cu influenţă semnificativă, în calitatea sa de salariat:
   a) sunt larg disponibile pentru salariaţii entităţii/entităţilor, din cadrul grupului instituţiei de credit, în care acel grup de persoane fizice cu influenţă semnificativă are sau exercită o asemenea influenţă; şi
   b) nu favorizează nici un membru al grupului de persoane fizice cu influenţă semnificativă faţă de salariaţii entităţilor în care acel grup de persoane fizice cu influenţă semnificativă are sau exercită o asemenea influenţă.
   2. Operaţiunile în condiţii de favoare prevăzute de pachetele de măsuri remuneratorii şi stimulente pentru salariaţii entităţilor membre ale grupului instituţiei de credit vor putea fi efectuate numai după analizarea acestora de către Direcţia supraveghere şi obţinerea aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României.
   3. Banca Naţională a României poate stabili, diferit faţă de instituţia de credit, dacă o operaţiune prezintă caracteristici care conduc la încadrarea acesteia în categoria operaţiunilor în condiţii de favoare.
   4. Expunerile1)Se au în vedere, în principal, expunerile înregistrate, în baza drepturilor oferite prin pachetele de măsuri remuneratorii şi stimulente pentru salariaţii entităţilor membre ale grupului instituţiei de credit, faţă de persoanele care, la momentul determinării nivelului fondurilor proprii, nu mai fac parte dintre salariaţii proprii.

   5. Respectarea obligaţiilor prevăzute la pct. 1, 2, 3 şi 4 va fi monitorizată de către Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere, pe bază individuală şi consolidată.
   __________
   Articolul a fost introdus prin art. I pct. 5 din Norma BNR nr. 9/2004.

   CAPITOLUL II
 Indicatorul de solvabilitate

   ARTICOLUL 3
Principii generale

   1. Indicatorul de solvabilitate exprimă fondurile proprii, aşa cum sunt definite în normele Băncii Naţionale a României care reglementează fondurile proprii ale instituţiilor de credit, ca proporţie din totalul activelor şi elementelor din afara bilanţului, nete de provizioane, ajustate în funcţie de risc conform cu art. 5.
   2. Indicatorii de solvabilitate ai instituţiilor de credit vor fi calculaţi pe bază individuală.
   3. Indicatorii de solvabilitate ai instituţiilor de credit care sunt societăţi-mamă vor fi calculaţi pe bază consolidată, în conformitate cu metodele stabilite în prezentele norme, în normele Băncii Naţionale a României care stabilesc regulile generale de consolidare, precum şi în normele Băncii Naţionale a României care stabilesc regulile contabile de consolidare.
   4. De asemenea, în scopul supravegherii repartizării adecvate a capitalului în cadrul unui grup bancar, Banca Naţională a României poate solicita, în conformitate cu prevederile art. 13, unei societăţi-mamă, care este instituţie de credit, şi calcularea unui indicator subconsolidat atât în ceea ce priveşte societatea-mamă, cât şi în ceea ce priveşte oricare dintre filialele acesteia care se supun autorizării şi supravegherii Băncii Naţionale a României.
   5. Instituţiile de credit vor raporta Băncii Naţionale a României, trimestrial, indicatorii de solvabilitate calculaţi pe bază individuală, potrivit pct. 2, şi, semestrial, indicatorii de solvabilitate calculaţi pe bază consolidată potrivit pct. 3.
   În ceea ce priveşte indicatorii de solvabilitate calculaţi pe bază subconsolidată, prevăzuţi la pct. 4, raportarea se va efectua potrivit prevederilor art. 13.
   6. Activele şi elementele din afara bilanţului vor fi evaluate în conformitate cu reglementările contabile armonizate cu Directiva nr. 86/635/CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate aplicabile instituţiilor de credit.

   ARTICOLUL 4
Numărătorul indicatorului de solvabilitate: fonduri proprii

   Fondurile proprii, aşa cum sunt definite în normele Băncii Naţionale a României care reglementează fondurile proprii ale instituţiilor de credit, constituie numărătorul indicatorului de solvabilitate.

   ARTICOLUL 5
Numitorul indicatorului de solvabilitate: active şi elemente
din afara bilanţului, ajustate în funcţie de risc

   1. În conformitate cu dispoziţiile art. 6, se atribuie elementelor de activ grade de risc de credit exprimate prin ponderi procentuale. Valoarea din bilanţ a fiecărui activ va fi înmulţită cu ponderea adecvată pentru a se obţine o valoare ajustată în funcţie de risc.
   2. În cazul elementelor din afara bilanţului, enumerate în anexa nr. I, se va efectua un calcul în două etape, descris la art. 6 pct. 2.
   3. În cazul elementelor din afara bilanţului, menţionate la art. 6 pct. 3, costurile potenţiale de înlocuire a contractelor, în cazul neonorării obligaţiei de către contrapartidă, se calculează prin aplicarea metodei descrise în anexa nr. II. Aceste costuri vor fi înmulţite cu ponderile aferente contrapartidei care figurează la art. 6 pct. 1, cu excepţia ponderilor de 100% care vor fi înlocuite cu ponderi de 50% pentru a se obţine valori ajustate în funcţie de risc.
   4. Suma valorilor ponderate în funcţie de risc ale activelor şi elementelor din afara bilanţului, menţionate la pct. 2 şi 3, constituie numitorul indicatorului de solvabilitate.

   ARTICOLUL 6
Ponderi de risc

   1. Următoarele ponderi se vor aplica diferitelor categorii de active:
   a) Pondere zero
   1. numerar şi elemente echivalente;
   2. elemente de activ constituind creanţe asupra administraţiilor centrale şi băncilor centrale din zona A;
   3. elemente de activ constituind creanţe asupra Comunităţilor Europene;
   4. elemente de activ constituind creanţe garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de către administraţiile centrale şi băncile centrale din zona A sau de Comunităţile Europene;
   5. elemente de activ constituind creanţe asupra administraţiilor centrale şi băncilor centrale din zona B, exprimate şi finanţate în moneda naţională a împrumutatului;
   6. elemente de activ constituind creanţe garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de către administraţiile centrale şi băncile centrale din zona B, exprimate şi finanţate în moneda naţională comună garantului şi împrumutatului;
   7. elemente de activ garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naţionale a României, printr-un colateral sub formă de titluri emise de administraţiile centrale sau de băncile centrale din zona A ori de titluri emise de Comunităţile Europene sau de depozite în numerar plasate la instituţia împrumutătoare sau de certificate de depozit ori de instrumente similare emise de către instituţia împrumutătoare şi încredinţate acesteia;
   8. elemente de activ deduse din fondurile proprii.
   b) Pondere 20%
   1. elemente de activ constituind creanţe asupra BEI;
   2. elemente de activ constituind creanţe asupra băncilor de dezvoltare multilaterală;
   3. elemente de activ constituind creanţe garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de către BEI;
   4. elemente de activ constituind creanţe garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de către băncile de dezvoltare multilaterală;
   5. elemente de activ constituind creanţe asupra administraţiilor regionale sau locale din zona A;
   6. elemente de activ constituind creanţe garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de către administraţiile regionale sau locale din zona A;
   7. elemente de activ constituind creanţe asupra instituţiilor de credit din zona A, dar care nu constituie fonduri proprii ale acestor instituţii;
   8. elemente de activ constituind creanţe cu scadenţă reziduală mai mică ori egală cu un an, asupra instituţiilor de credit din zona B, dar care nu constituie fonduri proprii ale acestor instituţii;
   9. elemente de activ garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de către instituţiile de credit din zona A;
   10. elemente de activ constituind creanţe cu scadenţă reziduală mai mică sau egală cu un an şi care sunt garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat de către instituţii de credit din zona B;
   11. elemente de activ garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naţionale a României, cu colateral sub formă de titluri emise de BEI sau de băncile de dezvoltare multilaterală;
   12. elemente reprezentând numerar în curs de încasare.
   c) Pondere 50%
   1. împrumuturi integral garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naţionale a României, cu ipoteci în favoarea instituţiei de credit, de ranguri superioare ipotecilor instituite în favoarea altor creditori asupra unei proprietăţi rezidenţiale care este sau va fi ocupată ori dată cu chirie de împrumutat. Valoarea proprietăţii va fi calculată pe baza unor criterii de evaluare riguros definite prin dispoziţii legislative, reglementări sau prin prevederi administrative, care, în opinia Băncii Naţionale a României, sunt considerate adecvate. Evaluarea va fi efectuată cel puţin o dată pe an.
   Împrumuturi integral garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naţionale a României, cu acţiuni în societăţi finlandeze din domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză privind societăţile din domeniul locativ din 1991 sau cu legislaţia echivalentă ulterioară, acordate în legătură cu proprietăţi rezidenţiale care sunt ori vor fi ocupate sau date cu chirie de împrumutat.
   Titluri acoperite cu creanţe ipotecare (mortgagebacked securities) - care pot fi tratate în acelaşi mod cu împrumuturile acordate, menţionate la primul alineat, dacă acestea sunt echivalente în ceea ce priveşte riscul de credit. Instituţiile de credit trebuie să se asigure în special că:
   (i) aceste titluri sunt complet şi direct acoperite printr-un ansamblu de ipoteci care sunt de aceeaşi natură cu cele definite la primul alineat şi sunt perfect sănătoase, din punct de vedere al capacităţii de rambursare a creditului ipotecar, în momentul creării titlurilor acoperite cu creanţe ipotecare;
   (ii) un drept de rang superior celor instituite în favoarea altor creditori asupra activelor ipotecate este deţinut fie direct de investitorii în titluri acoperite cu creanţe ipotecare, fie în contul lor printr-un administrator fiduciar (trustee) sau un reprezentant mandatat, în aceeaşi proporţie ca şi cea a titlurilor deţinute;
   2. cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate, care nu au fost deduse din fondurile proprii: aceste active sunt supuse ponderării care corespunde contrapartidei în cazul în care instituţia de credit este în măsură să o determine în conformitate cu reglementările contabile armonizate cu Directiva nr. 86/635/CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate aplicabile instituţiilor de credit; dacă nu se poate determina contrapartida, se aplică o pondere fixă de 50%.
   d) Pondere 100%
   1. elemente de activ constituind creanţe asupra administraţiilor centrale şi băncilor centrale din zona B, cu excepţia cazului în care sunt exprimate şi finanţate în moneda naţională a împrumutatului;
   2. elemente de activ constituind creanţe asupra administraţiilor regionale sau locale din zona B;
   3. elemente de activ constituind creanţe cu scadenţă reziduală mai mare de un an, asupra instituţiilor de credit din zona B;
   4. elemente de activ constituind creanţe asupra sectoarelor nebancare din zona A şi din zona B;
   5. imobilizări corporale, în sensul reglementărilor contabile armonizate cu Directiva nr. 86/635/CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate aplicabile instituţiilor de credit;
   6. portofolii de acţiuni, participaţii şi alte elemente componente ale fondurilor proprii ale altor instituţii de credit, care nu sunt deduse din fondurile proprii ale instituţiilor creditoare;
   7. toate celelalte active, cu excepţia celor care sunt deduse din fondurile proprii.
   2. Tratamentul descris mai jos se aplică elementelor din afara bilanţului, altele decât cele menţionate la pct. 3. În prima etapă aceste elemente vor fi încadrate în funcţie de categoriile de risc care figurează în anexa nr. I. Elementele care prezintă risc maxim vor fi luate în calcul la valoarea lor totală; elementele care prezintă un risc mediu, într-un procent de 50% din valoarea lor totală; cele care prezintă un risc moderat, într-un procent de 20%, în timp ce valoarea elementelor care prezintă un risc scăzut va fi considerată zero. A doua etapă constă în înmulţirea valorilor elementelor din afara bilanţului, ajustate în modul descris mai sus, cu ponderile aferente contrapartidelor relevante, în conformitate cu tratamentul prevăzut pentru elementele de activ de la pct. 1. În cazul acordurilor de vânzare şi răscumpărare de active (repo) şi al angajamentelor ferme de cumpărare la termen, ponderile vor fi cele ataşate activelor în cauză şi nu contrapartidelor din tranzacţii. Partea capitalului subscris şi nevărsat la Fondul European de Investiţii va fi ponderată cu 20%.
   3. Metoda prevăzută în anexa nr. II va fi aplicată elementelor din afara bilanţului, enumerate în anexa nr. III, cu excepţia:
   -contractelor tranzacţionate pe burse recunoscute;
   -contractelor pe cursul de schimb (fără contractele pe aur) a căror scadenţă iniţială este de 14 zile calendaristice sau mai puţin.
   4. În cazul în care elementele din afara bilanţului sunt garantate în mod direct, expres, irevocabil şi necondiţionat, ele vor fi ponderate ca şi când acestea ar fi fost asumate faţă de garant şi nu faţă de contrapartidă. În cazul în care expunerea potenţială rezultată din tranzacţiile din afara bilanţului este garantată integral, în mod adecvat în opinia Băncii Naţionale a României, cu oricare dintre activele recunoscute ca şi colateral la pct. 1 lit. a) subpct. 7 şi pct. 1 lit. b) subpct. 11, ponderea aplicată va fi zero sau de 20%, în funcţie de colateralul în discuţie.
   Se va aplica o pondere de 50% elementelor din afara bilanţului, reprezentate de garanţii având caracterul substitutelor de credit şi care sunt integral garantate, în mod adecvat în opinia Băncii Naţionale a României, cu ipoteci care îndeplinesc condiţiile de la pct. 1 lit. c) subpct. 1, cu condiţia ca garantul să beneficieze de un drept direct asupra unui asemenea colateral.
   5. În cazul în care elementele de activ şi elementele din afara bilanţului beneficiază de o pondere mai mică datorită existenţei garanţiilor directe, exprese, irevocabile şi necondiţionate sau colateralului acceptabil în opinia Băncii Naţionale a României, ponderea mai mică va fi aplicată doar părţii care este garantată sau care este acoperită integral de colateral.

   ARTICOLUL 7
Nivelul indicatorului de solvabilitate

   1. Instituţiile de credit sunt obligate să menţină în permanenţă indicatorul definit la art. 3 la un nivel de cel puţin 12%.
   2. În cazul în care indicatorul scade sub nivelul de 12%, instituţiile de credit în cauză vor lua măsurile adecvate în vederea restabilirii, cât mai repede cu putinţă, a nivelului minim al acestui indicator.

   CAPITOLUL III
 Expuneri mari
   __________
   Capitolul III, ce conţine art. 8-10, a fost modificat prin art. I pct. 6 din Norma BNR nr. 9/2004.

   ARTICOLUL 8
Monitorizarea şi raportarea expunerilor mari

   1. Expunerea unei instituţii de credit faţă de «un singur debitor» este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egală sau depăşeşte 10% din fondurile proprii ale instituţiei de credit respective.
   Această prevedere nu se va aplica în cazul grupurilor reprezentând «un singur debitor» care intră în componenţa grupului de persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit sau în componenţa personalului instituţiei de credit.
   2. Banca Naţională a României poate stabili, diferit faţă de instituţia de credit, componenţa unui grup reprezentând «un singur debitor».
   3. În situaţia în care există îndoieli justificate în ceea ce priveşte încadrarea unor persoane fizice şi/sau juridice în categoria «un singur debitor» sau în situaţia în care se consideră că persoanele respective nu constituie un singur risc, chiar şi în condiţiile în care între acestea există relaţii de natura celor pe baza cărora se determină componenţa «unui singur debitor», instituţia de credit va discuta situaţia respectivă cu Direcţia supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României pentru a se stabili modul de raportare a expunerii/expunerilor, pentru scopurile supravegherii pe bază individuală, consolidată şi/sau, după caz, subconsolidată.
   4. Expunerea unei instituţii de credit faţă de grupul de persoane aflate în relaţii speciale este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egală sau depăşeşte 10% din fondurile proprii ale instituţiei de credit respective.
   5. În anumite situaţii în care există relaţii speciale suficient de îndepărtate cu instituţia de credit (relaţii în care posibilitatea exercitării unei influenţe asupra instituţiei de credit în vederea obţinerii unor condiţii de favoare este foarte redusă), la solicitarea instituţiei de credit şi în urma discuţiilor purtate între Direcţia supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României şi instituţia de credit respectivă, Direcţia supraveghere va decide cu privire la excluderea unei persoane, alta decât cele din grupul instituţiei de credit, din grupul persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit, pentru scopurile supravegherii pe bază individuală, consolidată şi/sau, după caz, subconsolidată. În cazul în care persoana exclusă este membră a unui grup reprezentând «un singur debitor», se va decide şi cu privire la excluderea întregului grup.
   6. Pentru scopurile pct. 5 vor putea fi luate în considerare, fără a fi limitative, situaţiile în care o persoană are, în cadrul unei alte entităţi, membră a grupului instituţiei de credit, calitatea de administrator sau de persoană care deţine funcţie executivă şi sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii:
   a) prin hotărâre a consiliului de administraţie sau prin actele constitutive ale instituţiei de credit persoana în cauză nu are autoritatea să participe în cadrul instituţiei de credit la luarea deciziilor de politică financiară şi de exploatare, iar persoana respectivă nu participă efectiv la luarea acestor decizii;
   b) entitatea respectivă nu are controlul asupra instituţiei de credit;
   c) activele entităţii respective, determinate anual, nu reprezintă mai mult de 10% din activele consolidate ale entităţii:
   -care are controlul asupra instituţiei de credit; şi
   -asupra căreia nici o altă entitate nu are controlul;
   d) persoana respectivă nu este, în altă calitate decât cele menţionate, persoană aflată în relaţii speciale cu instituţia de credit.
   Pentru scopurile lit. a), prin hotărâre a consiliului de administraţie sau prin actele constitutive ale instituţiei de credit, persoana respectivă poate:
   -să fie menţionată în cadrul unei liste cuprinzând numele persoanelor/funcţiile care sunt excluse de la participarea la luarea deciziilor de politică financiară şi de exploatare;
   -să nu fie menţionată în cadrul unei liste cuprinzând numele persoanelor/funcţiile care sunt incluse la participarea la luarea deciziilor de politică financiară şi de exploatare.
   7. Expunerea unei instituţii de credit faţă de o persoană aflată în relaţii speciale, membră a propriului grup, este considerată ca fiind expunere mare individuală în valoare relativă atunci când valoarea acesteia este egală sau depăşeşte 5% din fondurile proprii ale instituţiei de credit respective.
   8. Expunerea unei instituţii de credit faţă de o persoană aflată în relaţii speciale, alta decât cele din grupul instituţiei de credit, este considerată ca fiind expunere mare individuală în valoare absolută atunci când valoarea acesteia este egală sau depăşeşte o limită absolută stabilită de instituţia de credit prin proceduri interne aprobate de Banca Naţională a României. În cazul în care persoana respectivă este membră a unui grup reprezentând «un singur debitor», expunerea luată în considerare va fi cea faţă de întregul grup.
   9. Expunerea unei instituţii de credit faţă de personalul propriu este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egală sau depăşeşte 10% din fondurile proprii ale instituţiei de credit respective.
   10. În scopul supravegherii expunerilor rezultate din alte forme de concentrare a riscului de credit, Banca Naţională a României poate stabili şi alte criterii de monitorizare (cum sunt, fără a se limita la acestea, cele reprezentate de sectoarele de activitate şi zonele geografice), precum şi regimul de supraveghere al acestor expuneri.
   11. Orice operaţiune care conduce la înregistrarea unei expuneri mari, aşa cum este definită la pct. 1, sau la majorarea acesteia va fi efectuată numai cu aprobarea prealabilă a consiliului de administraţie sau a conducătorilor instituţiei de credit. O asemenea operaţiune va putea fi efectuată numai în condiţiile în care decizia este aprobată în unanimitate de către toţi conducătorii instituţiei de credit, stabiliţi prin actul constitutiv şi/sau prin hotărârea organelor statutare ale acesteia. Consiliul de administraţie al instituţiei de credit va analiza lunar operaţiunile aprobate de conducători, de natura celor prevăzute la alin. 1, pentru a se asigura că respectivele operaţiuni sunt în conformitate cu strategia, politicile şi limitele referitoare la riscul de credit aprobate de către acesta.
   111. - Orice operaţiune care conduce la înregistrarea unei expuneri mari, aşa cum este definită la pct. 4 şi 9, sau la majorarea acesteia, precum şi orice operaţiune care prezintă în alt fel un risc deosebit vor fi efectuate numai cu aprobarea prealabilă a consiliului de administraţie.
   În cazul în care contrapartida este o persoană aflată în relaţii speciale cu instituţia de credit, consiliul de administraţie va putea aproba o asemenea operaţiune numai în condiţiile în care:
   -decizia este luată de majoritatea întregului consiliu de administraţie şi, dacă este cazul,
   -partea interesată se abţine de la vot.
   12. Orice operaţiune cu o persoană aflată în relaţii speciale cu instituţia de credit, care conduce la înregistrarea unei expuneri mari individuale în valoare relativă, aşa cum este definită la pct. 7, sau la majorarea acesteia, va fi efectuată în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute la pct. 11.
   13. Orice operaţiune cu o persoană aflată în relaţii speciale cu instituţia de credit, care conduce la înregistrarea unei expuneri mari individuale în valoare absolută, aşa cum este definită la pct. 8, sau la majorarea acesteia, va fi efectuată în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute la pct. 11.
   14. O instituţie de credit va raporta Băncii Naţionale a României orice expunere mare, aşa cum este definită la pct. 1, 4 şi 9.
   Raportarea tuturor expunerilor mari se va efectua trimestrial.
   15. Instituţiile de credit vor dispune de proceduri administrative şi contabile sănătoase, împreună cu mecanisme adecvate de control intern, în scopul identificării şi înregistrării tuturor expunerilor mari şi a schimbărilor care pot interveni asupra lor, în conformitate cu definiţiile şi cu cerinţele din prezentele norme, precum şi pentru monitorizarea acestor expuneri în funcţie de politica fiecărei instituţii de credit în materie de expuneri.
   16. În ceea ce priveşte supravegherea expunerilor faţă de grupul de persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit, pe lângă cerinţele prevăzute la pct. 15, instituţiile de credit vor dispune de sisteme informaţionale în scopul identificării şi înregistrării fiecărei expuneri, a sumei totale a acestora, a expunerilor mari individuale în valoare absolută şi relativă, precum şi a schimbărilor care pot interveni asupra lor. Totodată sistemele informaţionale vor permite monitorizarea acestor expuneri prin intermediul unui proces de administrare independent.
   __________
   Pct. 11 a fost modificat prin art. I pct. 2 din Norma BNR nr. 12/2005.
   -Pct. 111 a fost introdus prin art. I pct. 3 din Norma BNR nr. 12/2005.

   ARTICOLUL 9
Limitele aplicabile expunerilor mari

   1. O instituţie de credit nu va înregistra faţă de «un singur debitor» o expunere a cărei valoare depăşeşte 25% din fondurile proprii.
   Această prevedere nu se va aplica în cazul grupurilor reprezentând "un singur debitor", care intră în componenţa grupului de persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit sau în componenţa personalului instituţiei de credit.
   2. O instituţie de credit nu va înregistra faţă de grupul de persoane aflate în relaţii speciale o expunere a cărei valoare depăşeşte 25% din fondurile proprii.
   3. O instituţie de credit nu va înregistra faţă de ceilalţi membri ai propriului grup o expunere a cărei valoare depăşeşte 20% din fondurile proprii.
   4. O instituţie de credit nu va înregistra faţă de o persoană aflată în relaţii speciale, alta decât cele din grupul instituţiei de credit, o expunere a cărei valoare depăşeşte o limită absolută stabilită de instituţia de credit prin proceduri interne aprobate de Banca Naţională a României. În cazul în care persoana respectivă este membră a unui grup reprezentând «un singur debitor», expunerea luată în considerare va fi cea faţă de întregul grup.
   5. O instituţie de credit nu va înregistra faţă de personalul propriu o expunere a cărei valoare depăşeşte 25% din fondurile proprii.
   6. Valoarea cumulată a expunerilor mari ale unei instituţii de credit, aşa cum sunt definite la art. 8 pct. 1, 4 şi 9, nu va depăşi 800% din fondurile ei proprii.
   La determinarea valorii cumulate, în cazul suprapunerii criteriilor de monitorizare a concentrării riscului de credit, expunerea faţă de un anumit grup reprezentând «un singur debitor» va fi luată în calcul o singură dată.
   7. Banca Naţională a României poate impune pentru cazuri particulare, atunci când circumstanţele o justifică, limite mai stricte (inclusiv interdicţii) decât cele prevăzute la pct. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6.
   8. O instituţie de credit trebuie să respecte în permanenţă limitele cu referire la expunerile mari, stabilite la pct. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6, şi/sau cele stabilite conform pct. 7. Dacă într-un caz excepţional, expunerile depăşesc aceste limite, este necesară raportarea imediată a acestei situaţii Băncii Naţionale a României, care poate acorda, atunci când circumstanţele o justifică, un termen limită până la care instituţia de credit să se conformeze cu limitele impuse.
   9. Banca Naţională a României poate recunoaşte, la solicitarea unei instituţii de credit, exceptarea, integrală sau parţială, de la aplicarea pct. 2, 3, 5nr. 9/2004.

   ARTICOLUL 12
Cerinţe de raportare la nivelul reţelelor cooperatiste de credit

   Pe lângă raportările prevăzute la art. 15 şi 16, casele centrale ale cooperativelor de credit vor transmite semestrial Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere formularele prevăzute în anexele nr. IV şi nr. V, întocmite la nivelul reţelei, astfel:
   -prin intermediul reţelei de comunicaţii interbancare, în termen de cel mult 17 zile calendaristice de la sfârşitul perioadei pentru care acestea se întocmesc; şi
   -în formă letrică, în termen de 20 de zile calendaristice de la sfârşitul perioadei pentru care acestea se întocmesc.

   CAPITOLUL V
 Dispoziţii de aplicare

   ARTICOLUL 13@
Atribuţii ale Băncii Naţionale a României

   În scopul aplicării prezentelor norme, Banca Naţională a României, prin intermediul Direcţiei supraveghere, va exercita următoarele atribuţii:
   a) stabilirea şi actualizarea listei cu bursele recunoscute de Banca Naţională a României. Lista iniţială nu va avea caracter exhaustiv, urmând a fi actualizată de către Direcţia supraveghere ori de câte ori aceasta va considera necesar sau atunci când, în urma analizei solicitate de o instituţie de credit, aceasta va decide că o bursă care nu este inclusă în lista menţionată îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. 2 pct. 10;
   b) exprimarea punctului de vedere referitor la aspectele menţionate la art. 2 alin. 2 pct. 11 şi 12, art. 6 pct. 1, lit. a) subpct. 7, art. 6 pct. 1 lit. b) subpct. 11, art. 6 pct. 1 lit. c) subpct. 1, art. 6 pct. 4 şi 5, art. 9 pct. 10 lit. a) subpct. 5, art. 9 pct. 10 lit. c) subpct. 1 şi 2, art. 9 pct. 11 şi la anexa nr. I categoria "Risc scăzut" liniuţa a doua;
   c) identificarea cazurilor prevăzute la 21 pct. 3 şi încadrarea corespunzătoare a operaţiunilor.
   În scopul supravegherii operaţiunilor în condiţii de favoare şi a operaţiunilor efectuate cu membrii grupului de persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit, în contextul legăturii dintre aceste operaţiuni, Direcţia supraveghere va examina, fără a se limita la acestea, următoarele:
   -operaţiunile efectuate cu orice persoană aflată în relaţii speciale cu instituţia de credit pentru a verifica dacă, în legătură cu aceste operaţiuni, au fost respectate prevederile art. 21 pct. 1;
   -cazurile prevăzute la art. 21 pct. 3, pentru a stabili dacă persoanele cu care au fost efectuate asemenea operaţiuni se încadrează în grupul persoanelor aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit.
   Pentru situaţiile prevăzute mai sus vor fi avute în vedere inclusiv operaţiunile materializate în elemente de activ care au făcut obiectul scoaterii în afara bilanţului;
   d) stabilirea de cerinţe în aplicarea prevederilor art. 3 pct. 4 şi art. 3 pct. 5 alin. 2;
   e) identificarea şi clarificarea cazurilor prevăzute la art. 8 pct. 2;
   f) luarea deciziilor cu privire la stabilirea criteriilor de monitorizare şi a regimului de supraveghere aferent expunerilor rezultate, prevăzute la art. 8 pct. 10;
   g) aprobarea procedurilor interne ale instituţiilor de credit prevăzute la art. 8 pct. 8 şi la art. 9 pct. 4;
   h) identificarea cazurilor prevăzute la art. 9 pct. 7 şi stabilirea corespunzătoare a limitelor. Pentru aplicarea prevederilor art. 9 pct. 7, unul dintre aspectele ce vor putea fi avute în vedere îl constituie pierderile excesive, în valoare absolută sau relativă, înregistrate pe seama anumitor grupuri reprezentând «un singur debitor» şi, în principal, cele înregistrate pe seama membrilor grupului de persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit ori pe seama operaţiunilor în condiţii de favoare. Totodată, pentru scopul menţionat, vor putea fi luate în considerare şi expunerile excesive, în valoare absolută sau relativă, din credite neperformante;
   i) luarea deciziilor cu privire la cazurile prevăzute la art. 9 pct. 8;
   j) luarea deciziilor cu privire la stabilirea de excepţii în aplicarea art. 9 pct. 9;
   k) avizarea normelor menţionate la art. 11 alin. 2;
   l) stabilirea specificaţiilor prevăzute la art. 18 pct. 2;
   m) luarea deciziilor privind acceptarea considerentelor prevăzute la anexa nr. II pct. 2 lit. b) alin. 3.
   __________
   Articolul a fost modificat prin art. I pct. 8 din Norma BNR nr. 9/2004.

   ARTICOLUL 14
Considerente privind elementele din afara bilanţului

   Având în vedere că, în contextul supravegherii pe bază consolidată, aplicarea prezentelor norme presupune o încadrare cât mai uniformă a operaţiunilor desfăşurate de instituţii de credit ce operează pe pieţe supuse unor reglementări diferite, în anexa nr. VI a fost prevăzută o listă, cu caracter orientativ, ce conţine principalele categorii de elemente din afara bilanţului împreună cu caracteristicile definitorii ale acestora, precum şi o serie de considerente privind tratarea acestora din punct de vedere al riscului de credit.

   ARTICOLUL 15
Cerinţe de raportare a indicatorului de solvabilitate

   În aplicarea prevederilor art. 3 pct. 5 alin. 1 instituţiile de credit vor transmite Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere formularele prevăzute în anexa nr. IV, astfel:
   -prin intermediul reţelei de comunicaţii interbancare, în termen de cel mult 17 zile calendaristice de la sfârşitul perioadei pentru care acestea se întocmesc; şi
   -în formă letrică, în termen de 20 de zile calendaristice de la sfârşitul perioadei pentru care acestea se întocmesc.

   ARTICOLUL 16
Cerinţe de raportare a expunerilor mari

   În aplicarea prevederilor art. 10 instituţiile de credit vor transmite Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere formularele prevăzute în anexa nr. V, astfel:
   -prin intermediul reţelei de comunicaţii interbancare, în termen de cel mult 17 zile calendaristice de la sfârşitul perioadei pentru care acestea se întocmesc; şi
   -în formă letrică, în termen de 20 de zile calendaristice de la sfârşitul perioadei pentru care acestea se întocmesc.

   ARTICOLUL 17@
Cerinţe suplimentare de raportare

   Direcţia supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României poate solicita instituţiilor de credit orice informaţii suplimentare pe care le consideră relevante pentru scopurile prezentelor norme. În acest sens, Direcţia supraveghere va comunica instituţiilor de credit în cauză toate elementele necesare raportării informaţiilor menţionate, respectiv formularele de raportare, modalitatea de transmitere, precum şi periodicitatea, dacă este cazul.
   __________
   Articolul a fost modificat prin art. I pct. 9 din Norma BNR nr. 9/2004.

   CAPITOLUL VI
 Dispoziţii tranzitorii şi finale
   __________
   Capitolul VI, ce conţine art. 18-21, a fost modificat prin art. I pct. 10 din Norma BNR nr. 9/2004.

   ARTICOLUL 18
Dispoziţii tranzitorii

   1. Instituţia de credit se va încadra în limitele prevăzute la art. 9, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme. În această perioadă instituţia de credit nu va efectua operaţiuni care:
   -să conducă la expuneri ce depăşesc acele limite, prevăzute la art. 9, în care instituţia de credit se încadrează ca urmare a aplicării prezentelor norme;
   -să conducă la majorarea expunerilor care depăşesc acele limite, prevăzute la art. 9, în care instituţia de credit nu se încadrează ca urmare a aplicării prezentelor norme.
   2. Prevederile art. 21 pct. 4 se vor aplica după 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme. În această perioadă instituţia de credit va identifica toate expunerile existente la data intrării în vigoare a prezentelor norme, care au fost înregistrate în urma efectuării de operaţiuni în condiţii de favoare, şi va lua măsuri în vederea reducerii nivelului acestor expuneri. Totodată instituţia de credit va întocmi, potrivit specificaţiilor Direcţiei supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României, o listă care va cuprinde toate operaţiunile respective, pe care o va raporta acestei direcţii la sfârşitul perioadei menţionate. Pentru fiecare dintre aceste operaţiuni specificaţiile se vor referi cel puţin la:
   -datele de identificare a contrapartidei;
   -nivelul expunerii la data intrării în vigoare a prezentelor norme;
   -caracteristicile de favoare aferente operaţiunii;
   -dacă contrapartida se află, conform definiţiei de la art. 2 alin. 2 pct. 18, în relaţii speciale cu instituţia de credit, iar în caz contrar, natura relaţiei.
   După cele 60 de zile expunerile aferente operaţiunilor menţionate vor intra sub incidenţa prevederilor art. 21 pct. 4.

   ARTICOLUL 19
Sancţiuni şi măsuri

   Nerespectarea prezentelor norme atrage aplicarea sancţiunilor şi/sau a măsurilor prevăzute de Legea nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările şi completările ulterioare.

   ARTICOLUL 20
Intrare în vigoare

   Prezentele norme intră în vigoare la data de 1 octombrie 2004, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la supravegherea solvabilităţii şi expunerilor mari pe bază consolidată, care se vor aplica începând cu 1 ianuarie 2005.

   ARTICOLUL 21
Norme abrogate

   La data intrării în vigoare a prezentelor norme se abrogă Normele Băncii Naţionale a României nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al instituţiilor de credit, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 iunie 1999, cu modificările şi completările ulterioare.

   Preşedintele Consiliului de administraţie
al Băncii Naţionale a României,
Mugur Isărescu,
guvernator

   Bucureşti, 15 decembrie 2003.
   Nr. 12.

   ANEXA  Nr. I

   CLASIFICAREA ELEMENTELOR DIN AFARA BILANŢULUI

   Risc maxim:
   -garanţii având caracter de substitut de credit;
   -acceptări;
   -andosări de efecte care nu poartă numele altei instituţii de credit;
   -tranzacţii cu recurs;
   -scrisori de credit standby irevocabile având caracter de substitut de credit;
   -angajamente ferme de cumpărare la termen;
   -depozite forward forward;
   -partea neplătită a acţiunilor şi titlurilor parţial plătite;
   -facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, de achiziţionare de titluri sau angajamente de furnizare de facilităţi de garantare ori acceptare) cu caracter irevocabil (indiferent de scadenţă) şi a căror utilizare este certă;
   -alte elemente purtătoare de risc maxim.
   __________
   Liniuţa 9, de la categoria "Risc maxim", a fost modificată prin art. I pct. 11 lit. a) din Norma BNR nr. 9/2004.

   Risc mediu:
   -credite documentare emise şi confirmate;
   -garanţii cunoscute pe plan internaţional sub denumirea de waranties, indemnities (inclusiv tender bonds, performance bonds, customs bonds şi tax bonds) şi alte garanţii care nu au caracter de substitut de credit;
   -acorduri de vânzare de active cu opţiune de răscumpărare;
   -scrisori de credit standby irevocabile care nu au caracter de substitut de credit;
   -facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, de achiziţionare de titluri sau angajamente de furnizare de facilităţi de garantare ori acceptare) cu caracter irevocabil, a căror scadenţă iniţială este mai mare de un an şi a căror utilizare nu este certă;
   -facilităţi de emisiune de efecte (Note Issuance Facilities - NIF) şi facilităţi reînnoibile de preluare fermă (Revolving Underwriting Facilities - RUF);
   -alte elemente purtătoare de risc mediu.
   __________
   Liniuţa 5, de la categoria "Risc mediu", a fost modificată prin art. I pct. 11 lit. b) din Norma BNR nr. 9/2004.

   Risc moderat:
   -credite documentare în care bunurile supuse livrării reprezintă colateral şi alte tranzacţii care se lichidează de la sine;
   -alte elemente purtătoare de risc moderat.

   Risc scăzut:
   -facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, de achiziţionare de titluri sau angajamente de furnizare de facilităţi de garantare ori acceptare) cu caracter irevocabil, a căror scadenţă iniţială este mai mică sau egală cu un an şi a căror utilizare nu este certă;
   -facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, de achiziţionare de titluri sau angajamente de furnizare de facilităţi de garantare sau acceptare) care pot fi anulate necondiţionat în orice moment fără notificare şi care sunt acordate de către instituţia de credit în mod justificat, în opinia Băncii Naţionale a României;
   -alte elemente cu risc scăzut.
   __________
   Liniuţa 1, de la categoria "Risc scăzut", a fost modificată prin art. I pct. 11 lit. c) din Norma BNR nr. 9/2004.

   ANEXA  Nr. II

   TRATAREA ELEMENTELOR DIN AFARA BILANŢULUI

   1. Metoda abordării prin "marcare la piaţă"
   Etapa (a): prin ataşarea valorilor curente de pe piaţa contractelor (marcarea la piaţă), se obţine costul curent de înlocuire a tuturor contractelor cu valori pozitive.
   Etapa (b): pentru a obţine valoarea expunerii de credit potenţiale viitoare (exceptând contractele swap într-o singură deviză pe rate ale dobânzii variabile - single-currency "floating/floating" interest rate swaps - caz în care va fi calculat numai costul curent de înlocuire), valorile noţionalului sau valorile suport sunt înmulţite cu următoarele procente:

   Tabel 1^a,b
   
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Contracte Contracte Contracte Contracte pe Contracte pe
Scadenţă pe rata pe cursul pe metale mărfuri, altele
reziduală^c dobânzii de schimb acţiuni preţioase, cu decât metalele
şi pe aur excepţia aurului preţioase
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Până la un an 0% 1% 6% 7% 10%
inclusiv
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Între 1 şi 5 ani 0,5% 5% 8% 7% 12%
inclusiv
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Peste 5 ani 1,5% 7,5% 10% 8% 15%
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

   a) Contractele care nu se încadrează în nici una dintre cele 5 categorii indicate în acest tabel vor fi tratate ca şi contractele pe mărfuri, altele decât metalele preţioase.
   b) Pentru contractele care implică schimburi multiple ale principalului, procentele vor fi înmulţite cu numărul de plăţi rămase de efectuat în conformitate cu contractul.
   c) Pentru contractele structurate astfel încât expunerile rămase, ulterioare datelor de plată specificate, să fie regularizate şi la care termenii sunt revizuiţi astfel încât valoarea de piaţă a contractelor la acele date specificate este zero, scadenţa reziduală va fi egală cu timpul rămas până la următoarea dată de revizuire. În cazul contractelor pe rata dobânzii care îndeplinesc aceste criterii şi au o scadenţă rămasă mai mare de un an, procentul nu va mai fi mai mic de 0,5%.
   Etapa (c): costul potenţial de înlocuire, obţinut ca sumă dintre costul curent de înlocuire şi expunerea de credit potenţială viitoare, este înmulţit:
   -în cazul determinării indicatorului de solvabilitate - cu ponderile de risc alocate pentru contrapartidele relevante prevăzute la art. 6;
   -în cazul determinării expunerilor mari - cu ponderile alocate pentru contrapartidele relevante prevăzute la art. 9 pct. 10 şi 11, cu excepţia ponderilor de 100% care vor fi înlocuite cu ponderi de 50%, avându-se în vedere şi prevederile art. 6 pct. 3
   În vederea aplicării acestei metode instituţiile de credit trebuie să se asigure că suma noţionalului care trebuie luată în considerare este un etalon adecvat pentru riscul inerent contractului. În cazul în care, de exemplu, contractul permite multiplicarea fluxurilor de numerar, suma noţionalului trebuie ajustată pentru a putea lua în considerare efectele multiplicării asupra structurii riscului acelui contract.
   __________
   Liniuţa 2, de la pct. 2 etapa (c), a fost modificată prin art. I pct. 12 din Norma BNR nr. 9/2004.

   2. Compensare bilaterală contractuală (contracte de novaţie şi alte acorduri de compensare bilaterală)
   a) Tipuri de compensare bilaterală recunoscute
   În scopul acestui punct prin contrapartidă se înţelege orice entitate (inclusiv persoane fizice) care are capacitatea de a încheia un acord de compensare bilaterală contractuală.
   Se consideră ca fiind diminuatoare de risc următoarele tipuri de compensări bilaterale contractuale:
   (i) contracte bilaterale de novaţie între o instituţie de credit şi contrapartida sa, prin care creanţele şi obligaţiile reciproce sunt automat amalgamate într-o asemenea manieră încât această novaţie stabileşte o singură sumă netă de fiecare dată când se aplică novaţia şi astfel creează un singur nou contract obligatoriu din punct de vedere legal care anulează contractele anterioare;
   (ii) alte acorduri bilaterale încheiate între o instituţie de credit şi contrapartida sa.
   b) Condiţii de recunoaştere
   Se consideră compensarea bilaterală contractuală ca fiind diminuatoare de risc numai în următoarele condiţii:
   (i) o instituţie de credit trebuie să aibă un acord de compensare bilaterală contractuală cu contrapartida sa, care creează o singură obligaţie legală, acoperind toate tranzacţiile incluse, astfel încât, în situaţia în care contrapartida nu îşi îndeplineşte obligaţiile datorită incapacităţii de plată, falimentului, lichidării sau oricărei alte situaţii similare, instituţia de credit va avea dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti numai suma netă a valorilor pozitive şi negative, marcate la piaţă, ale tranzacţiilor individuale incluse;
   (ii) o instituţie de credit trebuie să fi făcut disponibile autorităţii competente considerente legale justificate şi scrise, astfel încât, în cazul unui diferend, instanţele competente şi autorităţile administrative vor constata, în cazurile descrise la pct. (i), că creanţele şi obligaţiile instituţiei de credit vor fi limitate la suma netă, aşa cum este descris la pct. (i), sub incidenţa:
   -legii jurisdicţiei în care contrapartida a fost înfiinţată şi, dacă este implicată sucursala străină a unei societăţi, de asemenea sub incidenţa legii jurisdicţiei în care este localizată sucursala;
   -legii care guvernează tranzacţiile individuale incluse; şi
   -legii care guvernează orice contract sau acord necesar efectuării compensării bilaterale contractuale;
   (iii) o instituţie de credit trebuie să aibă implementate proceduri care să asigure că validitatea legală a compensării sale bilaterale contractuale este ţinută sub observaţie având în vedere modificările posibile ale legilor relevante.
   În cazul în care sunt implicate alte jurisdicţii, compensarea bilaterală contractuală trebuie să fie legal validă sub incidenţa legii fiecărei jurisdicţii. Banca Naţională a României va recunoaşte ca diminuator de risc un acord de compensare bilaterală contractuală, numai dacă acesta este valid din punct de vedere legal în ambele jurisdicţii implicate şi dacă este recunoscut de ambele autorităţi competente implicate.
   Banca Naţională a României poate accepta considerente legale justificate, în funcţie de diferite tipuri de compensări bilaterale contractuale.
   Nu poate fi recunoscut ca diminuator de risc nici un contract care conţine o prevedere ce permite unei contrapartide care nu se află în incapacitate de plată să facă numai plăţi limitate sau să nu facă nici o plată în contul averii contrapartidei aflate în procedură de faliment, chiar dacă aceasta din urmă este creditor net (walkaway clause).
   Se vor considera ca diminuatoare de risc acordurile de compensare bilaterală contractuală care acoperă contracte pe cursul de schimb cu scadenţă iniţială de până la 14 zile calendaristice inclusiv, contracte options vândute sau elemente similare din afara bilanţului la care prevederile prezentei anexe nu se aplică întrucât acestea implică un risc de credit neglijabil sau nu implică risc de credit. Totuşi, având în vedere faptul că, în funcţie de valoarea de piaţă pozitivă sau negativă a acestor contracte, includerea lor într-un alt acord de compensare bilaterală poate duce la creşterea sau diminuarea cerinţelor de capital, instituţiile de credit vor trebui să aplice un tratament coerent în ceea ce priveşte utilizarea acordurilor de compensare bilaterală, menţionate, la creşterea sau diminuarea cerinţelor de capital, în caz contrar acordurile amintite nefiind considerate ca diminuatoare de risc.
   c) Efecte ale recunoaşterii
   (i) Contracte de novaţie
   Ponderarea va fi aplicată de preferat sumelor nete unice stabilite prin contractele de novaţie, decât sumelor brute implicate. Astfel, în aplicarea metodei prevăzute la pct. 1, la
   -etapa (a): costul curent de înlocuire, iar la
   -etapa (b): sumele noţionale sau valorile suport pot fi obţinute ţinându-se cont de contractul de novaţie.
   (ii) Alte acorduri de compensare bilaterală
   În aplicarea metodei de la pct. 1:
   -la etapa (a) costul curent de înlocuire pentru contractele incluse într-un acord de compensare bilaterală poate fi obţinut prin luarea în considerare a costului net de înlocuire ipotetic actual care rezultă din acord; în cazul în care compensarea bilaterală duce la o obligaţie netă pentru instituţia de credit care calculează costul net de înlocuire, costul curent de înlocuire este luat în calcul la valoarea zero;
   -la etapa (b) valoarea expunerii de credit potenţiale viitoare pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare bilaterală poate fi redusă în conformitate cu următoarea ecuaţie:
   ECP(red) = 0,4 x ECP(brut) + 0,6 x RNB x ECP(brut),
   unde:
   -ECP(red) = valoarea redusă a expunerii de credit potenţiale viitoare pentru toate contractele cu o contrapartidă dată, incluse într-un acord de compensare bilaterală valid din punct de vedere legal;
   -ECP(brut) = totalul valorilor aferente expunerilor de credit potenţiale viitoare pentru toate contractele cu o contrapartidă dată, care sunt incluse într-un acord de compensare bilaterală, valid din punct de vedere legal, şi care sunt calculate prin înmulţirea valorilor lor noţionale cu procentele stabilite în tabelul 1;
   -RNB = raportul net-brut: calculat de instituţia de credit, fie prin:
   (i) calcul separat: cota din costul net de înlocuire a tuturor contractelor incluse într-un acord de compensare bilaterală, valid din punct de vedere legal, cu o contrapartidă dată (numărător) şi costul de înlocuire brut a tuturor contractelor incluse într-un acord de compensare bilaterală, valid din punct de vedere legal, cu acea contrapartidă (numitor); fie prin
   (ii) calcul agregat: cota din suma costului net de înlocuire, calculat pe o bază bilaterală pentru toate contrapartidele ţinând cont de contractele incluse în acorduri de compensare bilaterală, valide din punct de vedere legal (numărător), şi costul brut de înlocuire a tuturor contractelor incluse în acordurile de compensare bilaterală, valide din punct de vedere legal (numitor).
   Instituţiile de credit vor utiliza metoda aleasă în mod uniform.
   Pentru calculul expunerii de credit potenţiale viitoare, corespunzător formulei de mai sus, contractele perfect corespondente care sunt incluse în acordul de compensare bilaterală pot fi luate în considerare ca un singur contract cu un noţional echivalent cu rezultatele nete. Contractele perfect corespondente sunt contracte la termen pe cursul de schimb sau contracte similare în care noţionalul este echivalent cu fluxurile de numerar dacă acestea devin scadente la aceeaşi dată a valutei şi sunt exprimate total sau parţial în aceeaşi deviză.

   ANEXA  Nr. III

   TIPURI DE ELEMENTE DIN AFARA BILANŢULUI

   1. Contracte pe rata dobânzii
   a) contracte swap într-o singură deviză pe rata dobânzii (single-currency interest rate swaps);
   b) contracte swap de bază (basis-swaps);
   c) forward rate agreements (FRA);
   d) contracte futures pe rata dobânzii (interest-rate futures);
   e) contracte options pe rata dobânzii, cumpărate (interestrate options purchased);
   f) alte contracte de natură similară.
   2. Contracte pe cursul de schimb şi contracte pe aur:
   a) contracte swap în devize diferite pe rata dobânzii (cross-currency interest rate swaps);
   b) contracte forward pe cursul de schimb (forward foreign-exchange contracts);
   c) contracte futures pe devize (currency futures);
   d) contracte options pe devize, cumpărate (currency options purchased);
   e) alte contracte de natură similară;
   f) contracte pe aur de natură similară celor de la lit. a)-e).
   3. Contracte de natură similară celor de la pct. 1 lit. a)-e) şi pct. 2 lit. a)-d) privind alte elemente de referinţă sau indici, referitoare la:
   a) acţiuni;
   b) metale preţioase, cu excepţia aurului;
   c) mărfuri, altele decât metalele preţioase;
   d) alte contracte de natură similară.

   ANEXA  Nr. IV1)Anexa nr. IV este reprodusă în facsimil.

   Cod raportare1) Codul raportării - cod alfanumeric, stabilit de către instituţia de credit raportoare, care să permită identificarea în mod unic a unei raportări în cazul în care aceasta este transmisă pe suport hârtie. Astfel, codul va fi alocat în funcţie de data raportării, denumirea instituţiei de credit raportoare şi perimetrul de consolidare şi va fi înscris pe fiecare dintre paginile raportării.
   2) În cazul raportărilor întocmite la nivelul reţelelor cooperatiste de credit de către casele centrale ale acestora, se va citi "Organizaţii cooperatiste de credit din cadrul reţelei:".

   Tabel 1nr. 9/2004.
   
                                                                                   - mil. lei -
┌───────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────┬───────────┐
│ │ │ Valoarea │ Valoarea │
│ │ │elementelor│ponderată a│
│Ponderi│ Elemente din afara bilanţului │ din afara │elementelor│
│ │ │bilanţului │ din afara │
│ │ │ │bilanţului │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ 100% │Risc maxim │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Garanţii având caracter de substitut de credit │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Acceptări │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Andosări de efecte care nu poartă numele altei instituţii de │ │ │
│ │credit │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Tranzacţii cu recurs │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Scrisori de credit standby irevocabile având caracter de │ │ │
│ │substitut de credit │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Angajamente ferme de cumpărare la termen │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Depozite forward forward │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Partea neplătită a acţiunilor şi titlurilor parţial plătite │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, │ │ │
│ │de achiziţionare de titluri, sau angajamente de furnizare de │ │ │
│ │facilităţi de garantare sau acceptare) cu caracter irevocabil│ │ │
│ │(indiferent de scadenţă) şi a căror utilizare este certă │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Alte elemente purtătoare de risc maxim │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ 50% │Risc mediu │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Credite documentare emise şi confirmate │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Garanţii cunoscute pe plan internaţional sub denumirea de │ │ │
│ │waranties, indemnities (inclusiv tender bonds, performance │ │ │
│ │bonds, customs bonds şi tax bonds) şi alte garanţii care nu │ │ │
│ │au caracter de substitut de credit │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Acorduri de vânzare de active cu opţiune de răscumpărare │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Scrisori de credit standby irevocabile care nu au caracter de│ │ │
│ │substitut de credit │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, │ │ │
│ │de achiziţionare de titluri, sau angajamente de furnizare de │ │ │
│ │facilităţi de garantare sau acceptare) cu caracter │ │ │
│ │irevocabil, a căror scadenţă iniţială este mai mare de un an │ │ │
│ │şi a căror utilizare nu este certă │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Facilităţi de emisiune de efecte (Note issuance facilities - │ │ │
│ │NIF) şi facilităţi remnoibile de preluare fermă (Revolving │ │ │
│ │underwriting facilities - RUF) │ │ │
│ │Alte elemente purtătoare de risc moderat │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ 20% │Risc moderat │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Credite documentare în care bunurile supuse livrării │ │ │
│ │reprezintă colateral şi alte tranzacţii care se lichidează de│ │ │
│ │la sine │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Alte elemente purtătoare de risc moderat │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ 0% │Risc scăzut │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, │ │ │
│ │de achiziţionare de titluri, sau angajamente de furnizare de │ │ │
│ │facilităţi de garantare sau acceptare) cu caracter │ │ │
│ │irevocabil, a căror scadenţă iniţială este mai mică sau egală│ │ │
│ │cu un an şi a căror utilizare nu este certă │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, │ │ │
│ │de achiziţionare de titluri, sau angajamente de furnizare de │ │ │
│ │facilităţi de garantare sau acceptare) care pot fi anulate │ │ │
│ │necondiţionat în orice moment fără notificare, şi care sunt │ │ │
│ │acordate de către instituţia de credit în mod justificat, în │ │ │
│ │opinia Băncii Naţionale a României │ │ │
├───────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │Alte elemente cu risc scăzut │ │ │
├───────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────┤
│ Total │ │ │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────┴───────────┘


   Tabel 2nr. 9/2004.
   
                                                 SITUAŢIA
privind expunerile mari
Cod raportare: [ ]
Data raportării: [ / / ]
Denumirea instituţiei de credit raportoare: ....................
Entităţi incluse în perimetrul de consolidare:1)
- mil. lei -
┌────────┬──────────────────────────────────┐ ┌────────────────────┬─────────────────────────────────┐
│Nr. crt.│ Denumire │ │Fonduri proprii (FP)│ │
├────────┼──────────────────────────────────┤ ├────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│ 0 │ 1 │ │ 10% din FP │ │
├────────┼──────────────────────────────────┤ ├────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│ │ │ │ 20% din FP │ │
├─ ─ ─ ─ - ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─┤ ├────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│ │ │ │ 25% din FP │ │
├─ ─ ─ ─ - ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─┤ ├────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│ │ │ │ 800% din FP │ │
└────────┴──────────────────────────────────┘ └────────────────────┴─────────────────────────────────┘
Tabel 1 - mil. lei -
┌────┬───────────────────────────────┬─────────────┬──────────────────┬─────────────────────┬────────────┐
│ │ Grup │ │ │ Expunere supusă │ │
│ ├─────┬─────────────────────────┤ │Expunere exceptată│ limitării │ │
│Nr. │ │ │Expunere mare│ de la aplicarea ├─────────────────┬───┤ Limita │
│crt.│Cod2)│ Denumire │ │ limitelor3) │valoare absolută │ % │aplicabilă4)│
│ │ │ │ │ │(col. 3 - col. 4)│din│ │
│ │ │ │ │ │ │FP │ │
├────┼─────┼─────────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───┼────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │
├────┼─────┼─────────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───┼────────────┤
│ │ │Grupul de persoane aflate│ │ │ │ │ │
│ A) │ │în relaţii speciale cu │ │ │ │ │ │
│ │ │instituţia de credit5) │ │ │ │ │ │
├────┼─────┼─────────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───┼────────────┤
│ │ │Grupul reprezentat de │ │ │ │ │ │
│ B) │ │personalul instituţiei de│ │ │ │ │ │
│ │ │credit5) │ │ │ │ │ │
├────┼─────┼─────────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───┼────────────┤
│ C) │ │Grupuri reprezentând "un │ │ │ │ │ │
│ │ │singur debitor" │ │ │ │ │ │
├────┼─────┼─────────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼─────┼─────────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───┼────────────┤
│ | | | | | | | │
├────┼─────┴─────────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───┼────────────┤
│ D) │ TOTAL A) + B) + C) │ │ │ │▒▒▒│▒▒▒▒▒▒▒▒▒▒▒▒│
└────┴───────────────────────────────┴─────────────┴──────────────────┴─────────────────┴───┴────────────┘

   1)În cazul raportărilor întocmite, de către casa centrală, la nivelul individual al reţelei cooperatiste de credit, se va citi "Organizaţii cooperatiste de credit din cadrul reţelei:".
   2)Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui grup reprezentând "un singur debitor"
   3)Expuneri exceptate potrivit art. 9 pct. 10 şi/sau 9.
   4)Limita aplicabilă este 25% potrivit art. 9 pct. 1, 2 şi 5 sau altă limită stabilită potrivit art. 9 pct. 7.
   5)În cazul în care instituţia de credit nu înregistrează expunere mare faţă de acest grup, rubricile acestui rând, aferente col. 3, 4, 5, 6 şi 7, nu vor fi completate cu date.

   ANEXA  Nr. Vb)
   __________
   Anexa V a fost modificată şi înlocuită prin art. I pct. 14 din Norma BNR nr. 9/2004.

   EXPUNERILE
faţă de grupurile reprezentând un singur debitor care se deduc
din valoarea cumulată a expunerilor mari1)
Potrivit art. 9 pct. 6 alin. 2.
   2) Expuneri exceptate potrivit art. 9 pct. 10 şi/sau 9.
   3) Număr de apariţii în cadrul expunerilor mari de la art. 8 pct. 1, 4 şi 9.
   4) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui grup reprezentând "un singur debitor".

   ANEXA  Nr. Vc)
   __________
   Anexa V a fost modificată şi înlocuită prin art. I pct. 14 din Norma BNR nr. 9/2004.

   
                                                STRUCTURA
expunerii mari faţă de grupul de persoane aflate în relaţii
speciale cu instituţia de credit

Tabel 1
- mil. lei -
┌────┬────────────────────────────────────────────┬────────┬────────────────────────────┬────────────────┐
│ │ Membrii grupului instituţiei de credit │ │ Expunere exceptată de la │ │
│ │ prevăzuţi la art. 2 alin. 2 │ │ aplicarea limitelor │Expunere supusă │
│Nr. │ pct. 18 lit. a) │Expunere│ │ limitării │
│crt.├─────────┬──────────────────────────────────┤ ├──────────────┬─────────────┤(col. 3 - col. 4│
│ │ Cod1) │ Denumire │ │ în baza │ în baza │ - col. 5) │
│ │ │ │ │art. 9 pct. 10│art. 9 pct. 9│ │
├────┼─────────┼──────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │
├────┴─────────┴──────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│A) Membrii pentru care se aplică art. 9 pct. 9 │ │ │ │ │
├────┬─────────┬──────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │ │ │ │ │ *)│
├────┼─────────┼──────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ | | | | | | *)│
├────|─────────|──────────────────────────────────|────────|──────────────|─────────────|────────────────┤
│ | | | | | | *)│
├────┴─────────┴──────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ Total A) │ │ │ │ *)│
├─────────────────────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│B) Membrii pentru care nu se aplică art. 9 pct. 9│ │ │ │ │
├────┬─────────┬──────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │ │ │ │░░░░░░░░░░░░░│ │
├────┼─────────┼──────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ | | | | |░░░░░░░░░░░░░| │
├────|─────────|──────────────────────────────────|────────|──────────────|─────────────|────────────────┤
│ | | | | |░░░░░░░░░░░░░| │
├────┴─────────┴──────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ Total B) │ │ │░░░░░░░░░░░░░│ │
├─────────────────────────────────────────────────┼────────┼──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│C) TOTAL A) + B) │ │ │ │ │
└─────────────────────────────────────────────────┴────────┴──────────────┴─────────────┴────────────────┘

   1) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui membru al grupului instituţiei de credit.
   *)Rubricile vor conţine date numai în cazul exceptării parţiale în baza art. 9 pct. 9.

   Tabel 2
   
                                                                                   - mil. lei -
┌────┬─────────────────────────────┬────────┬──────────────────┬─────────────────┬────────────┐
│ │ Grupul reprezentând "un │ │Expunere exceptată│ Expunere supusă │ Limita │
│Nr. │ singur debitor" │Expunere│ de la aplicarea │ limitării │aplicabilă2)│
│crt.│ │ │ limitelor1) │(col. 3 - col. 4)│ │
│ ├─────┬───────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │Cod3)│ Denumire │ │ │ │ │
├────┼─────┼───────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │
├────┴─────┴───────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ A) Grupuri prevăzute la art. 2 │ │ │ │ │
│ alin. 2 pct. 18 lit. b) │ │ │ │ │
├────┬────┬────────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
├────|────|────────────────────────|────────|──────────────────|─────────────────|────────────┤
├────|────|────────────────────────|────────|──────────────────|─────────────────|────────────┤
├────┴────┴────────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ B) Grupuri prevăzute la art. 2 │ │ │ │ │
│ alin. 2 pct. 18 lit. c) │ │ │ │ │
├────┬────┬────────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
├────|────|────────────────────────|────────|──────────────────|─────────────────|────────────┤
├────|────|────────────────────────|────────|──────────────────|─────────────────|────────────┤
├────┴────┴────────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ C) Grupuri prevăzute la art. 2 │ │ │ │ │
│ alin. 2 pct. 18 lit. d) │ │ │ │ │
├────┬────┬────────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
├────|────|────────────────────────|────────|──────────────────|─────────────────|────────────┤
├────|────|────────────────────────|────────|──────────────────|─────────────────|────────────┤
├────┴────┴────────────────────────┼────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ D) TOTAL A) + B) + C) │ │ │ │▒▒▒▒▒▒▒▒▒▒▒▒│
└──────────────────────────────────┴────────┴──────────────────┴─────────────────┴────────────┘

   1) Expuneri exceptate potrivit art. 9 pct. 10.
   2) Limita aplicabilă este limita stabilită potrivit art. 9 pct. 4 sau altă limită stabilită potrivit art. 9 pct. 7.
   3) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui grup reprezentând "un singur debitor".

   ANEXA  Nr. Vd)
   __________
   Anexa V a fost modificată şi înlocuită prin art. I pct. 14 din Norma BNR nr. 9/2004.

   Tabel de corelaţii
   
┌────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nr. │ Corelaţii │
│crt.│ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 1 │ Anexa V.a) Tabel 1: rd. D) col. 5 - 800% din FP sau │
│ │ Anexa V.b) Tabel: TOTAL col. 7 altă limită stabilită potrivit art. 9 pct. 7│
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2 │ Anexa V.a) Tabel 1: rd. A) col. 5 Anexa V.c) Tabel 1: rd. C) col. 6 + │
│ │ Anexa V.c) Tabel 2: rd. D) col. 5 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3 │Anexa V.c) Tabel 1: rd. Total B) col. 6 20% din FP sau │
│ │ altă limită stabilită potrivit art. 9 pct. 7│
└────┴────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

   ANEXA  Nr. Ve)

   STRUCTURA
grupurilor reprezentând "un singur debitor" faţă de care
instituţia de credit înregistrează expuneri mari1)
Mai puţin grupurile reprezentând "un singur debitor" care intră în componenţa grupului de persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit sau în componenţa grupului reprezentat de personalul instituţiei de credit.
   2) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui grup reprezentând "un singur debitor".
   3) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui membru din cadrul unui grup reprezentând "un singur debitor".

   ANEXA  Nr. Vf)
   __________
   Anexa V a fost modificată şi înlocuită prin art. I pct. 14 din Norma BNR nr. 9/2004.

   STRUCTURA
grupului de persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de
credit faţă de care instituţia de credit înregistrează expunere mare
   
┌────┬───────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────┐
│ │Grupul reprezentând "un singur debitor"│Membrii grupului reprezentând "un singur debitor"│
│Nr. ├─────────┬─────────────────────────────┼────┬──────────┬─────────────────────────────────┤
│crt.│ Cod1) │ Denumire │Nr. │ Cod2) │ Denumire │
│ │ │ │crt.│ │ │
├────┼─────────┼─────────────────────────────┼────┼──────────┼─────────────────────────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │
├────┴─────────┴─────────────────────────────┴────┴──────────┴─────────────────────────────────┤
│A) Grupul prevăzut la art. 2 alin. 2 pct. 18 lit. a) │
├────┬─────────┬─────────────────────────────┬────┬──────────┬─────────────────────────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ ├────┼──────────┼─────────────────────────────────┤
│ │ │ | | | │
├────┴─────────┴─────────────────────────────┴────┴──────────┴─────────────────────────────────┤
│B) Grupuri prevăzute la art. 2 alin. 2 pct. 18 lit. b) │
├────┬─────────┬─────────────────────────────┬────┬──────────┬─────────────────────────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ ├────┼──────────┼─────────────────────────────────┤
│ │ │ | | | │
├ ─ ─|─ ─ ─ ─ ─|─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─|─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─┤
│ │ │ | | | │
│ │ │ |─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─┤
│ │ │ | | | │
├────┴─────────┴─────────────────────────────┴────┴──────────┴─────────────────────────────────┤
│C) Grupuri prevăzute la art. 2 alin. 2 pct. 18 lit. c) │
├────┬─────────┬─────────────────────────────┬────┬──────────┬─────────────────────────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ ├────┼──────────┼─────────────────────────────────┤
│ │ │ | | | │
├ ─ ─|─ ─ ─ ─ ─|─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─|─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─┤
│ │ │ | | | │
│ │ │ |─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─┤
│ │ │ | | | │
├────┴─────────┴─────────────────────────────┴────┴──────────┴─────────────────────────────────┤
│D) Grupuri prevăzute la art. 2 alin. 2 pct. 18 lit. d) │
├────┬─────────┬─────────────────────────────┬────┬──────────┬─────────────────────────────────┤
│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ ├────┼──────────┼─────────────────────────────────┤
│ │ │ | | | │
├ ─ ─|─ ─ ─ ─ ─|─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─|─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─┤
│ │ │ | | | │
│ │ │ |─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─┤
│ │ │ | | | │
└────┴─────────┴─────────────────────────────┴────┴──────────┴─────────────────────────────────┘

   1) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui grup reprezentând "un singur debitor".
   2) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui membru din cadrul unui grup reprezentând "un singur debitor".

   ANEXA  Nr. Vg)
   __________
   Anexa V a fost modificată şi înlocuită prin art. I pct. 14 din Norma BNR nr. 9/2004.

   STRUCTURA
grupului reprezentat de personalul instituţiei de credit faţă
de care instituţia de credit înregistrează expunere mare
   
┌────┬───────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────┐
│ │Grupul reprezentând "un singur debitor"│Membrii grupului reprezentând "un singur debitor"│
│Nr. ├─────────┬─────────────────────────────┼────┬──────────┬──────────────────────┬──────────┤
│crt.│ Cod1) │ Denumire │Nr. │ Cod2) │ Denumire │Calitate3)│
│ │ │ │crt.│ │ │ │
├────┼─────────┼─────────────────────────────┼────┼──────────┼──────────────────────┼──────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │
├────┼─────────┼─────────────────────────────┼────┼──────────┼──────────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ ├────┼──────────┼──────────────────────┼──────────┤
│ │ │ | | | | │
├ ─ ─|─ ─ ─ ─ ─|─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─|─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ | ─ ─ ─ ─ ─┤
│ | | | | | | │
│ | | |─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ | ─ ─ ─ ─ ─┤
│ | | | | | | │
│ | | |─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ |─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ ─ | ─ ─ ─ ─ ─┤
│ | | | | | | │
└────┴─────────┴─────────────────────────────┴────┴──────────┴──────────────────────┴──────────┘

Conducătorul instituţiei de credit, Întocmit de: ..............................
................................... Numele şi prenumele: ......................
(numele, prenumele şi semnătura) Telefon/interior: .........................

   1) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui grup reprezentând "un singur debitor".
   2) Rubricile din această coloană se vor completa cu coduri care vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui membru din cadrul unui grup reprezentând "un singur debitor".
   3) Rubricile din această coloană se vor completa corespunzător calităţii pe care membrul respectiv o are faţă de instituţia de credit, astfel:
   "S" - salariat;
   "SP" - salariat şi persoană aflată în relaţii speciale;
   "P" - persoană aflată în relaţii speciale;
   "-" - altă calitate.

   ANEXA  Nr. VI

   SECŢIUNEA 1
Glosar de termeni

   I. Garanţii şi obligaţii contingente similare
   Acestea sunt cele mai tradiţionale expuneri extrabilanţiere, prin care o instituţie de credit a subscris obligaţiile unei terţe părţi asumându-şi riscul. Neonorarea obligaţiilor de plată de către contrapartida în numele căreia a fost scrisă garanţia poate declanşa o pierdere imediată sau, mai uzual, va rezulta în achiziţia unei creanţe substandard, respectiv care este foarte probabil să genereze pierderi. Multe dintre aceste operaţiuni sunt substitute directe de credit. Exemple şi definiţii ale celor mai tipice tipuri de expuneri din această categorie sunt prezentate mai jos.
   1. Garanţie: o operaţiune a unei instituţii de credit de a-şi asuma obligaţiile curente ale unei terţe părţi şi de a duce la îndeplinire aceste obligaţii în cazul în care partea terţă nu reuşeşte respectarea obligaţiilor sale.
   2. Acceptări: o obligaţie a unei instituţii de credit de a plăti la scadenţă valoarea nominală a unei cambii, în mod normal, când aceasta acoperă vânzarea unor bunuri.
   3. Tranzacţii cu recurs: un aranjament prin care o instituţie de credit vinde un credit sau un alt activ din portofoliul său către o terţă parte, dar reţine o obligaţie prin care îşi asumă riscul de credit în cazul în care împrumutatul nu îşi respectă obligaţiile de plată ori în cazul în care valoarea activului se deteriorează. Tipic, aceste aranjamente implică vânzarea activului aflat în prealabil în proprietatea instituţiei de credit ("activ vândut cu recurs"). Ele pot, de asemenea, să ia forma contractelor options de vânzare, unde deţinătorul activului este îndreptăţit să retrocedeze instituţiei de credit activul, dacă, de exemplu, calitatea de credit a acestuia se deteriorează.
   4. Scrisori de credit stand-by: o obligaţie a instituţiei de credit faţă de un beneficiar determinat de a executa sau de a oferi o compensaţie rezultată din prevederile contractelor suport la care acestea se referă, dacă clientul instituţiei de credit nu este capabil să le îndeplinească. Contractele suport pot implica operaţiuni financiare sau nefinanciare, ca de exemplu: plata instrumentului de debit al clientului, livrarea mărfii sau finalizarea unui contract de construcţie. Aria obligaţiilor incluse în această sferă poate fi foarte largă, de la o garanţie convenţională până la angajamentul de a prelua un instrument de debit. Dacă clientul nu îndeplineşte obligaţiile, instituţia de credit poate avea un drept preferenţial asupra activelor lui.
   5. Scrisori de credit documentar: o scrisoare de credit care garantează plata de către emitent sau instituţia de credit iniţiatoare în favoarea unui exportator în schimbul prezentării documentelor de transport şi a altor documente. În cazul emiterii acesteia de către instituţia de credit a importatorului, aceasta poate fi "confirmată" de către instituţia de credit a exportatorului. Confirmarea oferă o garantare adiţională de plată. În Statele Unite ale Americii aceste instrumente sunt cunoscute mai ales sub numele de "scrisori de credit comerciale".
   6. Warranties şi indemnities: o contragaranţie oferită de o instituţie de credit prin care clientul va plăti o sumă compensatorie dacă bunurile livrate sau serviciile (inclusiv contracte financiare) prestate unei terţe părţi nu îndeplinesc condiţiile specifice din contract (de exemplu performance bonds). De asemenea, acestea includ orice garanţie generală că un client va plăti unei terţe părţi în anumite situaţii, de exemplu custom bonds şi tax bonds.
   7. Andosări: o garanţie (sau warrant) de a plăti, la scadenţă, valoarea nominală a unei cambii (de exemplu prin andosare în aval). Unele tipuri de andosări folosite în unele ţări sunt de fapt acceptări. Totuşi, a devenit normal în multe ţări ca, atunci când o cambie este scontată în piaţă, vânzătorul să adauge andosarea lui. În cazul falimentului celorlalte părţi (trăgătorul, trasul şi andosanţii anteriori, dacă au existat), andosantului, în calitatea lui de fost deţinător al cambiei, i se poate cere să execute plata cambiei.
   II. Angajamente
   În acest caz o instituţie de credit se angajează la o tranzacţie viitoare care în mod normal va duce la achiziţionarea de către instituţia de credit a unei expuneri de credit (fie un activ sau posibil o garanţie) la o dată viitoare. În anumite cazuri angajamentul este obligatoriu pentru ambele părţi şi poate exista o dată predeterminată la care acesta trebuie exercitat. În alte cazuri angajamentul este obligatoriu doar pentru instituţia de credit, iar contrapartida poate să aleagă dacă sau când să ceară instituţiei de credit să îşi ducă la îndeplinire angajamentul. În cazul acestor angajamente instituţia de credit va fi solicitată să avanseze fonduri sau să ofere o garanţie în situaţiile în care alte părţi au refuzat să o facă (de exemplu, RUF-uri). În cele din urmă, există şi angajamente mai puţin obligatorii atunci când o instituţie de credit a deschis o linie de credit sau o facilitate de overdraft, dar are dreptul să retragă această facilitate în anumite cazuri (în special în cazul în care bonitatea potenţialului client s-a deteriorat).
   Totuşi, delimitarea dintre diferitele tipuri de angajamente, în special cele care sunt în practică irevocabile şi cele care pot fi revocate de către instituţia de credit, poate fi neclară.
   a) Angajamente irevocabile
   1. Acorduri de vânzare şi răscumpărare de active (repo): un aranjament prin care o instituţie de credit vinde unei terţe părţi un împrumut, titlu sau activ fix cu angajamentul de a răscumpăra activul după o anumită perioadă de timp sau ca urmare a producerii unui eveniment.
   2. Angajamente ferme de cumpărare la termen: un angajament de a cumpăra un împrumut, titlu sau activ fix la o dată viitoare specificată, de regulă în condiţii prestabilite.
   3. Depozite forward forward: un acord între două părţi, prin care una va plăti şi cealaltă va primi o rată de dobândă convenită, aferentă unui depozit care va fi plasat în viitor de către una dintre părţi la cealaltă la o anumită dată predeterminată. Asemenea depozite se deosebesc de FRA-uri prin faptul că, în cazul depozitelor forward forward, depozitele sunt efectiv plasate.
   4. Acţiuni şi titluri parţial plătite: în situaţia în care numai o parte din preţul de emisiune sau valoarea nominală a unui titlu cumpărat a fost subscrisă, iar emitentul poate solicita plata părţii rămase (sau a unei rate ulterioare), fie la o dată prestabilită la momentul emisiunii, fie la o dată nespecificată din viitor.
   5. Facilităţi stand-by: un angajament irevocabil de creditare la solicitarea împrumutatului, în conformitate cu facilitatea acordată. În această categorie se includ facilităţi bancare stand-by (bank stand-by facilities) şi, în Statele Unite ale Americii, linii de credit reînnoibile irevocabile (irrevocable revolving lines of credit).
   6. Facilităţi de emisiune de efecte (Note Issuance Facilities - NIF) şi facilităţi reînnoibile de preluare fermă (Revolving Underwriting Facilities - RUF): un aranjament prin care un împrumutat poate atrage fonduri până la o limită prescrisă de-a lungul unei perioade prin emisiuni repetate pe piaţă, de exemplu bilete la ordin cu scadenţă la 3 sau 6 luni. Dacă, la orice moment dat, instrumentele de debit nu pot fi plasate pe piaţă la un preţ minim, un grup care subscrie se obligă să le cumpere la un preţ prestabilit. Riscul posibil pentru instituţii de credit rezultă din rolul pe care şi-l asumă prin subscrierea unei asemenea emisiuni. Există multe variante de RUF-uri incluzând RUF-uri transferabile (Transferable Revolving Underwriting Facilities - TRUFs) şi facilităţi cu componente multiple (Multiple Component Facilities) prin care împrumutatul poate atrage fonduri într-o varietate de moduri (inclusiv Euro-notes, avansuri şi acceptări bancare pe termen scurt). O facilitate de certificate de depozit Roly-Poly (Roly-Poly CD facility) implică emiterea de certificate de depozit pe o bază similară NIF-urilor.
   b) Angajamente revocabile
   1. Linii de credit revocabile (Credit Lines): o facilitate de linie de credit pentru care instituţia de credit nu s-a angajat ferm, deschisă de către aceasta în favoarea unei alte instituţii de credit sau unui client.
   2. Facilităţi de overdraft neutilizate revocabile (Undrawn Overdraft Facilities): facilităţi revizuibile de acordare de împrumuturi, instituţia de credit având posibilitatea de a retrage angajamentul.
   III. Tranzacţii pe curs de schimb, rată a dobânzii şi indici bursieri
   Acestea sunt reprezentate, în principal, de contracte ce au la bază rata dobânzii, cursul de schimb sau indicii bursieri, în cele mai multe cazuri purtătoare de obligaţii pentru ambele părţi, iar în unele cazuri exercitabile numai la iniţiativa unei părţi (de exemplu contracte options). Cu excepţia swap-urilor pe devize, în general, nu sunt implicate transferuri ale principalului. În cazul în care tranzacţia este neacoperită (respectiv, este destinată în mod deliberat pentru a deschide o expunere) sau acoperită (pentru a neutraliza o poziţie), instituţia de credit este vulnerabilă faţă de bonitatea contrapartidei (abilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale) şi va fi expusă faţă de o expunere neaşteptată şi neintenţionată în cazul în care contrapartida nu îşi îndeplineşte obligaţiile. Această expunere poate fi măsurată teoretic în termeni ai costului de înlocuire a fluxurilor de numerar nerealizate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către contrapartidă.
   1. Tranzacţii forward pe curs de schimb (Forward foreign exchange transactions): un contract prin care urmează să se plătească şi să se primească sume specificate dintr-o deviză în schimbul alteia, la o dată viitoare şi la o rată de schimb prestabilită. Înrăutăţirea situaţiei financiare a uneia dintre părţi înainte de scadenţă expune cealaltă parte la un risc de schimb.
   2. Swap-uri de devize şi pe rata dobânzii (Currency and interest-rate swaps): într-un swap de devize două părţi convin contractual să schimbe fluxurile de numerar - de valoare prezentă netă egală - ale anumitor active sau obligaţii care sunt exprimate în monede diferite. În swap-ul pe rata dobânzii clasic (cunoscut sub denumirea plain vanilla) două părţi convin contractual să schimbe plăţi ale dobânzii (şi uneori ale principalului) aferente aceleiaşi sume de îndatorare şi cu aceleaşi date de plată, una dintre părţi efectuând plăţi ale dobânzii la o rată fixă în schimbul plăţii dobânzii, la o rată variabilă, efectuată de cealaltă parte, şi invers. Swap-urile de bază (Basis Swaps - swap-uri de rate variabile bazate pe diferiţi indici, de exemplu prime against LIBOR) şi swap-urile pe rata dobânzii şi în devize combinate (cross-currency interest-rate swaps, cunoscute şi sub denumirea circus swaps) sunt, de asemenea, comune şi există numeroase variaţii care conduc la tranzacţii swap de o mare complexitate, ce implică mai multe contrapartide. Instituţiile de credit acţionează în mod frecvent ca intermediari între participanţii la aceste tranzacţii şi fie garantează fiecare participant împotriva riscului de neplată al celuilalt, fie îndeplineşte rolul de contrapartidă pentru fiecare dintre participanţi. În unele cazuri instituţiile de credit pot opta să transforme structura portofoliului de devize sau rate ale dobânzii prin încheierea de tranzacţii swap fără încheierea unei alte tranzacţii de contrabalansare cu o altă parte. Riscurile apar pentru instituţiile de credit ca urmare a deschiderii de poziţii prin încheierea de astfel de tranzacţii swap şi ca urmare a posibilităţii ca neonorarea obligaţiilor de plată ale contrapartidei să conducă la apariţia de expuneri neaşteptate sau neprevăzute, din cursul de schimb sau din rata dobânzii, pe durata operaţiunii de swap.
   3. Contracte futures pe devize (Currency futures): acestea sunt contracte tranzacţionate la bursă cu scopul livrării unei sume standardizate dintr-o anumită deviză la o dată viitoare prestabilită. Preţul pentru acea deviză este convenit în ziua în care contractul este cumpărat sau vândut. Ca şi în cazul contractelor forward, câştigurile sau pierderile sunt înregistrate ca rezultat al fluctuaţiilor ulterioare ale devizei. Spre deosebire de pieţele forward, contractele futures sunt tranzacţionabile reflectând standardizarea mărimii contractului, a caracteristicilor şi a datei de livrare. Bursele solicită zilnic marcarea la piaţă a câştigurilor şi pierderilor.
   4. Contracte options pe devize (Currency Options): un contract options permite deţinătorului să schimbe (sau să aleagă să nu schimbe) o anumită sumă dintr-o deviză pentru o alta la o rată prestabilită, de-a lungul unei anumite perioade de timp în viitor. În cazul instituţiei care emite contractul options, riscul constă în expunerea sa faţă de fluctuaţii ale cursului de schimb între cele două devize (un risc de piaţă). Pentru o instituţie de credit care achiziţionează un contract options, riscul constă în capacitatea contrapartidei de a-şi onora obligaţia (un risc de credit). Contractele options pot fi contractate direct între contrapartide la buna înţelegere (over the counter - OTC) sau prin burse recunoscute. Acestea din urmă au termene şi date de livrare standardizate şi sunt tranzacţionabile.
   5. Contracte FRA (Forward rate agreements): un contract între două părţi care este similar cu un depozit forward forward, cu excepţia faptului că la scadenţă nici un depozit nu este plasat de una dintre părţi la cealaltă, de fapt având loc doar o decontare în numerar a diferenţei dintre rata dobânzii stabilită în contract şi rata dobânzii curentă pe piaţă.
   6. Contracte futures pe rata dobânzii (Interest rate futures): acestea sunt similare cu contractele futures pe devize, cu excepţia faptului că aceste contracte se referă la livrarea unui număr standardizat dintr-un anumit titlu, de obicei certificate de trezorerie, obligaţiuni guvernamentale şi certificate de depozit bancare. Câştigurile sau pierderile sunt înregistrate ca rezultat al modificărilor succesive ale ratei dobânzii.
   7. Contracte options pe rata dobânzii (Interest rate options): contracte similare cu contractele options pe devize. Cumpărătorul contractului options are dreptul (dar nu şi obligaţia) să se fixeze la un nivel predeterminat al ratei dobânzii pe o perioadă în viitor (în mod obişnuit dobânda LIBOR sau preţul unui titlu al Trezoreriei S.U.A.). La fel ca şi în cazul contractelor options pe devize, acest instrument poate fi tranzacţionat fie pe o piaţă la buna înţelegere (OTC), fie pe o bursă (în acest ultim caz ele sunt exprimate fie ca un contract options pe un titlu sau pe un contract futures). Cumpărătorul unui contract options pe rata dobânzii este expus faţă de capacitatea contrapartidei de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale. Emitentul contractului options pe rata dobânzii este expus la modificările ratei dobânzii. Unele contracte options pe rata dobânzii sunt vândute ca pachete de produse împreună cu alte instrumente ale pieţei de capital, de exemplu FRN-uri (Floating rate notes) limitative, respectiv unde există o limită superioară absolută a ratei dobânzii plătibile la un FRN. Garanţiile pe rata dobânzii (Interest rate guaranties - IRG), cunoscute şi sub denumirea de acorduri limitative pe rata dobânzii (interest rate capping agreements), sunt, de asemenea, o formă de contracte options pe rata dobânzii. În aceste acorduri, o instituţie, contra unui comision, garantează rata dobânzii unui împrumut care poate fi acordat de o altă instituţie. Un contract de tip "bandă" (collar) este similar cu un contract "la limită" (cap), cu deosebirea că rata dobânzii este supusă unei limite atât superioare, cât şi inferioare. IRG-urile pot, de asemenea, să fie vândute independent de un împrumut suport şi pot fi emise fie ca o garanţie a împrumutatului, fie a împrumutătorului.
   8. Contracte futures pe indici bursieri (Stock index futures): contracte similare cu cele futures pe devize şi rata dobânzii, cu excepţia faptului că elementul suport al contractului este un indice bursier (de exemplu S&P sau Financial Times). Câştigurile sau pierderile sunt înregistrate ca rezultat al modificărilor valorii indicelui.
   9. Contracte options pe indici bursieri (Stock index options): contracte similare cu contractele options pe devize şi rata dobânzii, cu diferenţa că contractele options pe indici bursieri sunt în general instrumente tranzacţionate la bursă, chiar dacă în principiu nu există nici un motiv pentru care acestea să nu poată fi tranzacţionate şi pe pieţe la buna înţelegere (OTC). Contractul options dă dreptul cumpărătorului să obţină un profit în numerar rezultat din evoluţia unui anumit indice bursier sau să cumpere ori să vândă un contract futures pe indici bursieri (contract options pe futures - futures options).

   SECŢIUNEA a 2-a
Considerente privind tratarea elementelor din afara bilanţului
din punct de vedere al riscului de credit

   I. Garanţii şi obligaţii contingente similare
   1. Garanţiile şi acceptările (care, în unele ţări, sunt raportate în bilanţ) sunt obligaţii prin care o instituţie de credit îşi asumă riscul aferent unei terţe părţi. Astfel, acestea sunt privite ca substitute directe de credit, iar riscul de credit este echivalent celui aferent unui împrumut acordat împrumutatului final sau trasului instrumentului în cazul unei acceptări (risc maxim).
   2. Tranzacţiile cu recurs, prin care o instituţie de credit reţine riscul de credit aferent activului vândut către o terţă parte, au devenit recent din ce în ce mai semnificative pe măsură ce instituţiile de credit au fost constrânse să respecte cerinţe de capital mai stringente şi, ca o consecinţă, au căutat să înlăture active din bilanţ. Acolo unde vânzătorul reţine riscul de credit, aceste instrumente sunt considerate a fi încadrate în categoria de risc maxim. În unele ţări activele vândute cu posibilitate de răscumpărare trebuie să fie raportate în bilanţul instituţiei de credit vânzătoare.
   3. În mod particular, instituţiile de credit din America de Nord înregistrează expuneri foarte mari în afara bilanţului sub forma scrisorilor de credit stand-by. Asemenea instrumente pot îndeplini diferite funcţii, cele mai întâlnite fiind menţionate în glosar. Aceste funcţii iau fie forma garanţiilor, unde, de exemplu, un împrumutat, care nu este de prim rang, utilizează numele unei instituţii de credit pentru a emite instrumente de debit (comercial paper) în condiţii de prim rang, fie sub formă de warranties, indemnities şi performance bonds. Este necesară astfel efectuarea unei deosebiri între astfel de instrumente, din punct de vedere al funcţiilor lor, şi considerând pe cele cu caracter de garanţii ca purtând risc de credit maxim, iar pe cele cu caracter de warranties, indemnities şi performance bonds ca purtând risc de credit mediu.
   4. Principala dificultate în ceea ce priveşte scrisorile de credit documentar (scrisori de credit comercial în S.U.A.) constă în stabilirea nivelului necesar de provizioane, dacă este cazul, pentru a răspunde scadenţelor în general scurte ale acestor expuneri, precum şi colateralului care le garantează în mod uzual (acesta ia forma intrării în posesie a bunurilor ce urmează a fi livrate, dar care nu întotdeauna va permite instituţiei de credit să recupereze mai mult decât o anumită parte din pierderile sale, în condiţiile în care efectuarea vânzării bunurilor cu care se garantează se poate dovedi a fi dificilă). În timp ce riscul de credit este, în principiu, echivalent cu cel aferent unui credit comercial, scadenţa scurtă, protecţia parţială conferită de colateral şi pierderile relativ mici înregistrate statistic sugerează că asemenea tranzacţii poartă, în practică, un risc mediu sau moderat. Atunci când o instituţie de credit a confirmat un credit documentar emis de către altă instituţie de credit, riscul de credit reprezintă o expunere faţă de instituţia de credit emitentă.
   5. Warranties, indemnities şi performance bonds sunt, în principiu, asemănătoare garanţiilor în sensul că riscul de credit constă în capacitatea unei terţe părţi (clientul instituţiei de credit) de a-şi îndeplini obligaţiile, dar acestea nu sunt în general substitute directe de credit (în orice caz, unele instrumente de tipul waranties şi indemnities prezintă caracteristici ale garanţiilor şi ar trebui tratate ca substitute de credit - risc maxim). Acestea nu se referă la o obligaţie financiară existentă, ci mai degrabă la capacitatea unui client de a-şi îndeplini obligaţiile uzuale de activitate şi sunt uneori referitoare la contracte specifice. Asemenea activităţi, considerate în mod agregat, nu par a implica instituţiile de credit în pierderi semnificative şi ar putea fi privite în consecinţă ca purtând risc mediu. Într-un număr redus de ţări instituţiile de credit au suferit pierderi din performance bonds, acestea putând fi considerate ca având un risc maxim.
   6. Termenul andosare are înţelesuri diferite pe diferite pieţe, astfel încât este necesar ca instituţiile de credit să distingă esenţa tranzacţiilor. O andosare pură "per aval", de exemplu, este foarte asemănătoare unei acceptări şi astfel poartă risc de credit maxim. Acolo unde, pe de altă parte, un efect de comerţ a fost deja acceptat de către o altă instituţie de credit - sau de mai multe instituţii de credit - riscul de credit poate fi considerat scăzut, deşi nu chiar neglijabil, şi reprezintă în mod esenţial un risc bancar.
   II. Angajamente
   În acest caz este util de a încerca realizarea unei distincţii între angajamentele care în practică sunt pentru o instituţie de credit obligatorii în toate situaţiile (angajamente irevocabile) şi cele din care o instituţie de credit se poate retrage fără a fi penalizată - de menţionat situaţiile referitoare la eventualitatea deteriorării bonităţii împrumutatului potenţial (angajamente revocabile), deşi este recunoscut că această distincţie poate fi dificil de realizat în practică în anumite situaţii. În delimitarea angajamentelor revocabile de cele irevocabile, poate fi imprudent să se pună prea multă bază pe clauzele referitoare la modificări adverse materiale şi alte modalităţi de protecţie similare, având în vedere faptul că, în practică, pot dovedi că oferă foarte puţină protecţie faţă de riscul de credit ce se agravează.
   a) Angajamente irevocabile
   În principiu acestea se pot împărţi în două categorii distincte:
   -angajamente irevocabile cu drepturi de exercitare sau tragere certă (dar nu neapărat o anumită dată pentru efectuarea tragerii), unde este cunoscut în avans că angajamentul va fi cu siguranţă utilizat integral; în acest caz o instituţie de credit este efectiv expusă la riscul de credit maxim;
   -angajamente irevocabile cu drepturi de exercitare sau tragere incerte, unde tragerea este pe de-a-ntregul la discreţia unei alte părţi şi este neclar dacă şi în ce măsură expunerea din credit se va materializa; în asemenea cazuri, este necesar să se ţină seama de probabilitatea şi momentul aproximativ al oricărei trageri, precum şi de calitatea activului la momentul tragerii.
   Anumite tipuri de angajamente irevocabile pot să prevadă drepturi de tragere certe sau incerte.
   1. Acordurile de vânzare şi răscumpărare de active (repos) sunt aranjamente foarte frecvente în anumite ţări, încheiate mai ales pentru scopuri de trezorerie, şi încep să devină mai comune în altele, pe măsură ce activitatea de creditare devine tot mai titlurizată (securitised). Acolo unde activul în cauză este sigur că va reveni la instituţia de credit vânzătoare la o dată prestabilită, riscul de credit al activului vândut rămâne în esenţă la instituţia de credit vânzătoare, respectiv risc maxim. Un risc de credit adiţional apare din posibilitatea neonorării obligaţiilor de plată de către contrapartida implicată în tranzacţia repo, de obicei un dealer specializat în tranzacţii cu titluri. Mărimea potenţială a acestei din urmă expuneri va depinde, printre altele, de tipul titlului vândut cu răscumpărare, aranjamentele privind marja şi plăţile dobânzii, scadenţa tranzacţiei şi fluctuaţiile preţului pe piaţă. Expunerea în acest caz este costul net de înlocuire a activului subiect al tranzacţiei repo, în cazul în care contrapartida nu îşi onorează obligaţiile de plată. Angajamentele ferme de cumpărare la termen sunt mai puţin întâlnite decât tranzacţiile repo, dar riscul de credit este în principiu acelaşi, respectiv risc maxim. Nu se consideră prudent a se contrabalansa vânzările viitoare cu cumpărările viitoare în evaluarea riscului de credit decât dacă tranzacţiile sunt încheiate cu aceeaşi contrapartidă şi, chiar şi în acest caz, pot fi probleme de natură legală ce trebuie luate în considerare.
   2. Depozitele forward forward la rate ale dobânzii prestabilite devin mai puţin întâlnite pe măsură ce instituţiile de credit recurg în schimb la FRA-uri. Instituţia de credit care s-a angajat prin contract să plaseze depozitul este expusă integral la riscul de credit faţă de contrapartidă. Pentru instituţia de credit care s-a angajat prin contract să accepte depozitul, neîndeplinirea obligaţiei de către contrapartidă de a executa plasamentul va rezulta într-o modificare neprevăzută a expunerii instituţiei de credit din rata dobânzii (precum şi într-o problemă de finanţare) şi poate implica un cost de înlocuire.
   3. Acţiunile şi titlurile parţial plătite, plătibile în rate, nu sunt uzuale în multe ţări - în Marea Britanie titlurile de stat sunt uneori emise într-o formă ce permite plata parţială în rate fixe după o schemă stabilită la momentul emiterii, iar această tehnică este utilizată uneori pe piaţa Euro-bond-urilor. Întrucât momentul tragerii este cert, angajamentele de această natură poartă un risc de credit maxim. În trecut, instrumentele de debit cu rată variabilă (floating rate notes) au fost emise în formă parţial-plătită cu solicitarea plăţilor ulterioare la discreţia emitentului. Întrucât în cazul menţionat nu este cunoscut dacă şi când poate fi solicitată efectuarea plăţilor, angajamentele de acest tip poartă un risc de credit nedeterminat de natură similară NIF-urilor şi RUF-urilor.
   4. Facilităţi stand-by şi alte angajamente de credit similare implică un risc de credit, dar mărimea expunerii finale poate varia, în timp ce calitatea expunerii va depinde de circumstanţele în care facilitatea este probabil să fie utilizată. Riscul de credit înregistrat de instituţia de credit poate fi privit ca risc mediu dacă există o probabilitate rezonabilă că numai o parte din angajament va fi vreodată utilizată.
   5. Un risc similar rezultă din subscrierea de NIF-uri şi RUF-uri. În această situaţie, expunerea de credit pentru cel care subscrie se materializează atunci când piaţa nu mai cumpără sau acceptă instrumentele emitentului în limitele de preţ convenite. Cu toate acestea, riscul este semnificativ mai ridicat decât în cazul subscrierii convenţionale, din moment ce angajamentul în mod normal suportă emisiuni continue pe termen scurt pe o perioadă de mai mulţi ani. Mai mult, dacă facilitatea este utilizată, instituţiei de credit i se poate cere să preia un risc de credit ce a fost deja refuzat de alţii. În unele ţări asemenea angajamente sunt considerate ca echivalente garanţiilor. Există un echilibru ce trebuie atins între posibilitatea ca numai un procent relativ redus din angajamentele agregate să fie utilizat şi posibilitatea că orice active achiziţionate prin aceste angajamente să fie substandard, fiind deja refuzate de alte părţi. Ca un control adiţional al acestor expuneri, instituţiile de credit pot stabili o limită generală asupra totalului de astfel de angajamente pe care sunt pregătite să le accepte.
   b) Angajamente revocabile
   Pentru instrumente cum ar fi liniile de credit şi facilităţile de overdraft neutilizate, care nu reprezintă obligaţii ferme asupra instituţiei de credit, caz în care aceasta menţine controlul absolut cu privire la posibilitatea de a retrage angajamentul în cazul unei deteriorări a calităţii creditului, nu există un risc de credit imediat. Totuşi, pentru ca instituţiile de credit să fie capabile să folosească această facilitate la maximum, acestea au nevoie de sisteme eficiente de monitorizare a evoluţiei bonităţii contrapartidelor.