Nr. 18/16
Banca Naţională a României
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezentul regulament stabileşte metodologia de determinare a valorilor ponderate la risc ale expunerilor care fac obiectul securitizării, denumite pe parcursul prezentului regulament expuneri securitizate, şi ale poziţiilor din securitizare, în vederea calculării cerinţelor minime de capital pentru riscul de credit şi, după caz, riscul de diminuare a valorii creanţei potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Prezentul regulament se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(3) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea în conformitate cu prevederile prezentului regulament a cadrului general aferent cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementările emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor care fac obiectul securitizării şi ale poziţiilor din securitizare, în vederea calculării cerinţelor minime de capital pentru riscul de credit şi, după caz, riscul de diminuare a valorii creanţei ale cooperativelor de credit, şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naţionale a României.
(4) Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
(5) Prezentul regulament se aplică la nivel individual şi, după caz, la nivel consolidat, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, cu modificările ulterioare.
(6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistă.
Art. 2. - (1) Termenii şi expresiile folosite în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Expresiile protecţie finanţată a creditului şi protecţie nefinanţată a creditului au semnificaţiile prevăzute în Regulamentul BNR - CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, cu modificările şi completările ulterioare, iar expresiile instituţie externă de evaluare a creditului, instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă, expunere şi rating au semnificaţiile prevăzute în Regulamentul BNR - CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Expresiile risc de diminuare a valorii creanţei, pierdere, pierdere aşteptată şi factor de conversie au semnificaţiile prevăzute în Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Expresia portofoliu de tranzacţionare are semnificaţia prevăzută în Regulamentul BNR - CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Expresia structură de conducere are semnificaţia prevăzută în Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activităţilor acestora, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Termenul trust are semnificaţia prevăzută în Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 4/2009 pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(7) În scopul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) securitizare - o tranzacţie sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranşe şi care are următoarele caracteristici:
- plăţile în cadrul tranzacţiei sau schemei depind de performanţa aferentă expunerii sau portofoliului de expuneri; şi
- subordonarea tranşelor determină modul de alocare a pierderilor pe parcursul întregii durate de viaţă a tranzacţiei sau a schemei;
b) securitizare tradiţională - securitizarea ce presupune transferul economic al expunerilor care fac obiectul securitizării către o entitate special constituită în scopul securitizării, care emite titluri. Aceasta se realizează prin transferul proprietăţii asupra expunerilor securitizate de la instituţia de credit iniţiatoare sau prin tehnica subparticipării. Titlurile emise nu reprezintă obligaţii de plată ale instituţiei de credit iniţiatoare;
c) securitizare sintetică - securitizarea în cadrul căreia segmentarea riscului de credit pe tranşe se realizează prin utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit sau a garanţiilor şi în care portofoliul de expuneri rămâne în bilanţul instituţiei de credit iniţiatoare;
d) tranşă - un segment, stabilit pe bază contractuală, al riscului de credit asociat unei expuneri sau unui număr de expuneri, în condiţiile în care o poziţie din cadrul segmentului implică un risc de pierdere din credit superior ori inferior celui pe care îl implică o poziţie de valoare egală din orice alt segment, fără a lua în considerare protecţia creditului furnizată de terţi în mod direct deţinătorilor de poziţii din respectivul segment sau din alte segmente ale riscului de credit;
e) poziţie din securitizare - o expunere faţă de o securitizare;
f) iniţiator - oricare dintre următoarele:
- o entitate care, fie ea însăşi, fie prin intermediul entităţilor legate, a fost implicată direct ori indirect în contractul iniţial care a dat naştere obligaţiilor sau obligaţiilor potenţiale ale debitorului ori ale debitorului potenţial, care au condus la înregistrarea expunerilor care fac obiectul securitizării; sau
- o entitate care achiziţionează expunerile unei terţe părţi, le include în propriul său bilanţ şi apoi le securitizează;
g) sponsor - o instituţie de credit, alta decât o instituţie de credit iniţiatoare, care înfiinţează şi administrează un program ABCP sau o altă schemă de securitizare ce implică achiziţionarea de expuneri de la entităţi terţe;
h) îmbunătăţirea calităţii creditului - o înţelegere contractuală prin care calitatea creditului aferentă unei poziţii dintr-o securitizare este ameliorată faţă de cum ar fi fost aceasta dacă nu s-ar fi produs îmbunătăţirea şi care include îmbunătăţirea furnizată de tranşele din securitizare de rang inferior şi de alte tipuri de protecţie a creditului;
i) entitate special constituită în scopul securitizării - o entitate organizată ca trust sau o altă entitate, diferită de o instituţie de credit, constituită pentru desfăşurarea uneia sau mai multor securitizări, ale cărei activităţi sunt limitate la acelea corespunzătoare pentru atingerea acestui obiectiv, a cărei structură vizează izolarea obligaţiilor sale de cele ale instituţiei de credit iniţiatoare şi în care deţinătorii de interese generatoare de beneficii au dreptul să gajeze sau să schimbe respectivele interese nerestricţionat;
j) marjă în exces - suma veniturilor de natură financiară şi a altor venituri din comisioane încasate aferente expunerilor securitizate, nete de costuri şi cheltuieli;
k) opţiune de solicitare a stingerii securitizării (clean-up call option) - o opţiune contractuală care permite iniţiatorului să răscumpere sau să închidă poziţiile din securitizare înainte de rambursarea integrală a expunerilor-suport, în cazul în care valoarea expunerilor rămase de rambursat scade sub un nivel specificat;
l) facilitate de lichiditate - poziţia din securitizare care provine dintr-o înţelegere contractuală de finanţare care vizează să asigure plata la timp a fluxurilor de numerar către investitori;
m) K(IRB) - suma următoarelor două elemente:
- 8% din valorile ponderate la risc ale expunerilor securitizate care ar fi fost calculate potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare, dacă acestea nu ar fi fost securitizate; şi
- valorile pierderilor aşteptate asociate respectivelor expuneri calculate potrivit aceluiaşi regulament;
n) metoda bazată pe ratinguri - metoda de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor din securitizare, potrivit prevederilor art. 77-81;
o) metoda formulei reglementate - metoda de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor din securitizare, potrivit prevederilor art. 82-84;
p) poziţie care nu beneficiază de rating - o poziţie din securitizare care nu beneficiază de un rating eligibil furnizat de către o instituţie externă de evaluare de credit eligibilă;
q) poziţie care beneficiază de rating - o poziţie din securitizare care beneficiază de un rating eligibil furnizat de către o instituţie externă de evaluare de credit eligibilă;
r) program ABCP - program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active (asset-backed commercial paper), respectiv un program de securitizare în cadrul căruia titlurile emise au, în mod predominant, forma de titluri pe termen scurt cu o scadenţă iniţială de cel mult un an;
s) formalizare - descrierea şi, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituţiei de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate şi detaliere.
CAPITOLUL II
Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor
în cadrul unei operaţiuni de securitizare
Art. 3. - (1) În cazul în care o instituţie de credit utilizează abordarea standard prevăzută în Regulamentul BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor aferente clasei de expuneri căreia i-ar fi atribuite, potrivit prevederilor art. 4 din regulamentul menţionat, expunerile securitizate, instituţia de credit în cauză calculează valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă unei poziţii din securitizare potrivit prevederilor art. 37-68.
(2) În toate celelalte cazuri, instituţia de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerii în conformitate cu prevederile art. 37-41 şi ale art. 69-103.
Art. 4. - (1) În cazul în care un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat de la instituţia de credit iniţiatoare în condiţiile prevederilor cap. IV, acea instituţie de credit poate:
a) în cazul unei securitizări tradiţionale, să excludă expunerile pe care le-a securitizat de la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dacă este cazul, a valorilor pierderilor aşteptate; şi
b) în cazul unei securitizări sintetice, să calculeze valorile ponderate la risc ale expunerilor şi, dacă este cazul, valorile pierderilor aşteptate, aferente expunerilor securitizate, potrivit prevederilor cap. IV.
(2) În cazul în care se aplică prevederile alin. (1), instituţia de credit iniţiatoare calculează, pentru eventualele poziţii pe care le deţine în respectiva securitizare, valorile ponderate la risc ale expunerilor potrivit prevederilor art. 22-103.
(3) În cazul în care instituţia de credit iniţiatoare nu realizează transferul unui nivel semnificativ al riscului de credit potrivit prevederilor alin. (1), aceasta nu trebuie să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerii pentru niciuna dintre poziţiile pe care eventual le deţine în respectiva securitizare.
Art. 5. - (1) În vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare, valorii expunerii aferente poziţiei îi sunt atribuite ponderi de risc în conformitate cu prevederile art. 22-103, pe baza calităţii creditului respectivei poziţii.
(2) În vederea determinării calităţii creditului aferente unei poziţii din securitizare, în sensul alin. (1), se poate utiliza ratingul furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului sau o altă metodă, potrivit prevederilor art. 22-103.
Art. 6. - (1) În cazul în care există o expunere faţă de diferite tranşe ale unei securitizări, expunerea faţă de fiecare tranşă este considerată o poziţie distinctă din securitizare.
(2) Furnizorii de protecţie a creditului pentru poziţiile din securitizare sunt consideraţi deţinători de poziţii în securitizare.
(3) Poziţiile din securitizare trebuie să includă expunerile faţă de o securitizare care provin din instrumente financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute.
Art. 7. - În cazul în care o poziţie din securitizare face obiectul unei protecţii finanţate sau nefinanţate a creditului, ponderea de risc aplicabilă pentru poziţia respectivă poate fi modificată potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, corelate cu cele ale prezentului regulament.
Art. 8. - Pentru scopul calculării cerinţelor de capital pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 13/18/2006, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care primeşte un coeficient de ponderare de 1.250% este inclusă în totalul valorilor ponderate la risc ale expunerilor instituţiei de credit, fără a aduce atingere prevederilor art. 22 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 9. - (1) În vederea determinării ponderii de risc a unei poziţii din securitizare potrivit prevederilor art. 5-8, se poate utiliza un rating furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului numai dacă aceasta din urmă a fost recunoscută ca eligibilă în acest scop de către Banca Naţională a României, fiind denumită în continuare instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă.
(2) Banca Naţională a României recunoaşte o instituţie externă de evaluare a creditului ca fiind eligibilă pentru scopurile alin. (1) numai dacă respectiva instituţie îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 6 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, prin luarea în considerare a criteriilor tehnice stabilite în cap. IV din cadrul aceluiaşi regulament şi dacă aceasta dispune de competenţă dovedită în domeniul securitizării, care poate fi probată printr-un grad ridicat de acceptare din partea pieţei. În cazul în care o instituţie externă de evaluare a creditului este înregistrată ca agenţie de rating de credit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009, se consideră ca fiind îndeplinite cerinţele de obiectivitate, independenţă, revizuire continuă şi transparenţă aferente metodologiei de evaluare.
(3) În situaţia în care o instituţie externă de evaluare a creditului a fost recunoscută ca fiind eligibilă pentru scopul alin. (1) de către autorităţile competente dintr-un stat membru, Banca Naţională a României poate recunoaşte respectiva instituţie externă de evaluare a creditului ca fiind eligibilă pentru acest scop, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de evaluare.
(4) Banca Naţională a României publică procedura de recunoaştere a instituţiilor externe de evaluare a creditului, precum şi lista acestor instituţii recunoscute ca fiind eligibile.
(5) Pentru a putea fi utilizat în scopul prevăzut la alin. (1), un rating furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să respecte principiile de credibilitate şi transparenţă prevăzute în cap. V.
Art. 10. - (1) În vederea aplicării ponderilor de risc aferente poziţiilor din securitizare, Banca Naţională a României determină corespondenţa dintre nivelurile scalei de evaluarea a calităţii creditului prevăzute la art. 22-103 şi ratingurile relevante furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului eligibile.
(2) Determinarea corespondenţei în sensul alin. (1) trebuie să fie obiectivă şi consecventă.
(3) În situaţia în care autorităţile competente dintr-un stat membru sau Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare au făcut o determinare a corespondenţei în sensul alin. (1), Banca Naţională a României poate recunoaşte respectiva determinare, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de determinare a corespondenţei.
Art. 11. - (1) Utilizarea ratingurilor furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului în vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor unei instituţii de credit potrivit prevederilor art. 5-8 trebuie să fie consecventă şi în conformitate cu prevederile cap. V.
(2) Pentru scopurile alin. (1), ratingurile nu trebuie să fie utilizate în mod selectiv.
Art. 12. - (1) În cazul securitizării unor expuneri reînnoibile supuse unei clauze de amortizare anticipată, instituţia de credit iniţiatoare calculează, potrivit prevederilor art. 22-103, o valoare ponderată la risc a expunerii suplimentară pentru riscul de creştere a nivelului riscului de credit la care este expusă respectiva instituţie de credit, ca urmare a producerii efectelor clauzei de amortizare anticipată.
(2) Pentru scopul alin. (1), o expunere reînnoibilă reprezintă expunerea în cazul căreia soldurile sumelor rămase de rambursat ale clienţilor pot fluctua în funcţie de deciziile acestora de a lua cu împrumut şi de a rambursa, până la o limită convenită cu instituţia de credit, iar o clauză de amortizare anticipată reprezintă o clauză contractuală care impune ca la producerea unor evenimente definite poziţiile investitorilor să fie răscumpărate înainte de scadenţa convenită iniţial pentru titlurile emise.
Art. 13. - (1) O instituţie de credit sponsor sau o instituţie de credit iniţiatoare care, în legătură cu o securitizare, a utilizat prevederile art. 4 la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor are interdicţia de a furniza suport securitizării peste obligaţiile sale contractuale în vederea reducerii pierderilor potenţiale sau efective ale investitorilor.
(2) În situaţia în care o instituţie de credit iniţiatoare sau o instituţie de credit sponsor nu respectă dispoziţiile alin. (1) în ceea ce priveşte o securitizare, Banca Naţională a României solicită acesteia cel puţin să deţină capital pentru toate expunerile securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.
(3) Instituţia de credit aflată în situaţia prevăzută la alin. (2) trebuie să facă public faptul că a furnizat suport peste obligaţiile sale contractuale, precum şi impactul acestei acţiuni asupra capitalului reglementat.
CAPITOLUL III
Expuneri la riscul de credit transferat
Art. 14. - (1) O instituţie de credit, în altă calitate decât cea de iniţiator, sponsor sau creditor iniţial, este expusă la riscul de credit al unei poziţii din securitizare din portofoliul de tranzacţionare ori din afara portofoliului de tranzacţionare numai dacă iniţiatorul, sponsorul sau creditorul iniţial a făcut cunoscut în mod explicit instituţiei de credit faptul că va reţine, pe bază continuă, un interes economic net semnificativ care, în niciun caz, nu poate fi mai mic de 5%.
(2) Pentru scopurile acestui articol reţinerea unui interes economic net înseamnă:
a) păstrarea a cel puţin 5% din valoarea nominală a fiecăreia dintre tranşele vândute sau transferate investitorilor;
b) în cazul securitizărilor expunerilor reînnoibile, păstrarea interesului iniţiatorului de cel puţin 5% din valoarea nominală a expunerilor securitizate;
c) păstrarea unor expuneri selectate aleatoriu, echivalente cu cel puţin 5% din valoarea nominală a expunerilor securitizate, în cazul în care aceste expuneri ar fi fost, altfel, securitizate în respectiva securitizare, cu condiţia ca numărul expunerilor potenţial securitizate să fie de cel puţin 100 la iniţierea tranzacţiei de securitizare; sau
d) păstrarea tranşei care suportă prima pierdere şi, dacă este necesar, a altor tranşe cu un profil de risc similar sau mai sever decât cele transferate sau vândute investitorilor şi care nu sunt scadente mai devreme decât cele transferate sau vândute investitorilor, astfel încât reţinerea să reprezinte în total cel puţin 5% din valoarea nominală a expunerilor securitizate.
(3) Interesul economic net este cuantificat la iniţierea tranzacţiei de securitizare şi trebuie păstrat pe bază continuă. Acesta nu face obiectul diminuării riscului de credit, poziţiilor scurte sau altei acoperiri. Interesul economic net este determinat pe baza valorii noţionale a elementelor din afara bilanţului.
(4) În sensul prezentului articol, pe bază continuă înseamnă că poziţiile, interesul sau expunerile reţinute nu sunt acoperite ori vândute.
(5) Pentru nicio securitizare nu va exista o aplicare multiplă a cerinţelor de reţinere.
Art. 15. - (1) În cazul în care o instituţie de credit mamă la nivelul Uniunii Europene, o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau una dintre filialele sale securitizează, în calitate de iniţiator sau sponsor, expuneri de la mai multe instituţii de credit, firme de investiţii sau alte instituţii financiare care sunt incluse în aria de cuprindere a supravegherii pe bază consolidată, cerinţa prevăzută la art. 14 poate fi îndeplinită pe baza situaţiei consolidate a instituţiei de credit mamă la nivelul Uniunii Europene sau a societăţii financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în cazul în care instituţiile de credit, firmele de investiţii sau instituţiile financiare care au creat expunerile securitizate s-au angajat să respecte cerinţele prevăzute la art. 19 şi transmit, în timp util, iniţiatorului sau sponsorului şi instituţiei de credit mamă la nivelul Uniunii Europene sau societăţii financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene informaţiile necesare în vederea îndeplinirii cerinţelor menţionate la art. 20.
Art. 16. - (1) Art. 14 nu se aplică în cazul în care expunerile securitizate sunt creanţe sau creanţe potenţiale asupra sau garantate integral, necondiţionat şi irevocabil de:
a) administraţii centrale sau bănci centrale;
b) administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public ale statelor membre;
c) instituţii cărora li se aplică o pondere de risc de 50% sau mai mică, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare; sau
d) bănci multilaterale de dezvoltare.
(2) Art. 14 nu se aplică:
a) tranzacţiilor bazate pe un indice clar, transparent şi accesibil, în cazul în care entităţile de referinţă suport sunt identice cu cele care alcătuiesc un indice de entităţi care este tranzacţionat pe scară largă sau reprezintă titluri tranzacţionabile, altele decât poziţii din securitizare; sau
b) creditelor sindicalizate, creanţelor achiziţionate sau instrumentelor de tipul Credit Default Swap în cazul în care aceste instrumente nu sunt utilizate pentru a structura şi/sau acoperi o securitizare care intră sub incidenţa art. 14.
Art. 17. - (1) Înainte de a investi şi, dacă este cazul, ulterior, instituţiile de credit trebuie să fie în măsură să demonstreze Băncii Naţionale a României că au o înţelegere completă şi detaliată asupra fiecărei poziţii din securitizare şi că au implementat politicile şi procedurile formale, adecvate pentru portofoliul de tranzacţionare şi pentru afara portofoliului de tranzacţionare, corespunzătoare cu profilul de risc al investiţiilor lor în poziţii securitizate, în scopul de a analiza şi a înregistra următoarele elemente:
a) informaţiile aduse la cunoştinţă, conform art. 14, de către iniţiatori sau sponsori, pentru a preciza interesul economic net pe care îl reţin în securitizare pe bază continuă;
b) caracteristicile de risc ale fiecărei poziţii din securitizare;
c) caracteristicile de risc ale expunerilor suport aferente poziţiei din securitizare;
d) reputaţia şi istoricul pierderilor suferite în securitizări anterioare de iniţiatori sau sponsori, corespunzătoare claselor relevante de expuneri-suport aferente poziţiei din securitizare;
e) declaraţiile şi dezvăluirile făcute de iniţiatori, sponsori sau de agenţii ori consilierii acestora în legătură cu obligaţia de diligenţă (due diligence) privind expunerile securitizate şi, după caz, calitatea garanţiilor reale aferente expunerilor securitizate;
f) dacă este cazul, metodologiile şi conceptele pe care se bazează evaluarea garanţiilor reale aferente expunerilor securitizate, precum şi politicile adoptate de iniţiator sau de sponsor pentru a asigura independenţa evaluatorului; şi
g) toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot influenţa în mod semnificativ performanţa poziţiei din securitizare deţinute de instituţia de credit.
(2) Instituţiile de credit trebuie să efectueze periodic propriile simulări de criză adecvate pentru poziţiile lor din securitizare. În acest scop, instituţiile de credit se pot baza pe modelele financiare elaborate de o instituţie externă de evaluare a creditului, cu condiţia ca instituţiile de credit să poată demonstra, la cerere, că au manifestat o preocupare corespunzătoare, înainte de a investi, pentru a valida ipotezele relevante ale modelelor şi structurarea acestora şi pentru a înţelege metodologia, ipotezele şi rezultatele.
Art. 18. - (1) Instituţiile de credit, în altă calitate decât cea de iniţiator, sponsor sau creditor iniţial, trebuie să stabilească proceduri formale adecvate pentru portofoliul de tranzacţionare şi afara portofoliului de tranzacţionare, care să fie corespunzătoare cu profilul de risc al investiţiilor lor în poziţii securitizate, în scopul monitorizării pe bază continuă şi în timp util a informaţiilor privind performanţa expunerilor-suport aferente poziţiilor lor din securitizare.
(2) În sensul alin. (1), informaţiile includ, după caz, tipul expunerii, procentajul împrumuturilor cu întârzieri la plată de peste 30, 60 şi 90 de zile, ratele de nerambursare, ratele de rambursare anticipată, împrumuturile cu garanţia aflată în executare, tipul garanţiei reale şi rata de ocupare a acesteia şi distribuţia frecvenţei scorurilor de credit sau a altei cuantificări a bonităţii debitorilor de-a lungul expunerilor-suport, gradul de diversificare la nivel de industrie şi de arie geografică, distribuţia frecvenţei raportului dintre împrumut şi valoarea garanţiei reale (loan to value), cu intervale ale căror mărimi să permită efectuarea cu uşurinţă a unei analize de senzitivitate adecvate.
(3) În cazul în care expunerile-suport sunt ele însele poziţii din securitizare, instituţiile de credit trebuie să dispună de informaţiile menţionate la alin. (2) nu numai în ceea ce priveşte tranşele-suport din securitizare, cum ar fi numele şi calitatea creditului emitentului, ci şi în ceea ce priveşte caracteristicile şi performanţa portofoliilor-suport aferente acestor tranşe din securitizare.
(4) Instituţiile de credit trebuie să dispună de o înţelegere în profunzime a tuturor caracteristicilor structurale ale unei tranzacţii de securitizare care ar putea influenţa în mod semnificativ performanţa expunerilor provenind din această tranzacţie, cum ar fi ordinea distribuirii fluxurilor de numerar către investitori stabilită prin contract (contractual waterfall), precum şi factorii de declanşare aferenţi, îmbunătăţirea calităţii creditului, creşterea lichidităţii, factorii de declanşare legaţi de valoarea de piaţă şi definiţia stării de nerambursare specifică tranzacţiei.
(5) În cazul în care instituţia de credit nu îndeplineşte cerinţele legate de orice aspect important prevăzut la art. 17, prezentul articol şi art. 20, ca urmare a neglijenţei sau a omisiunii, Banca Naţională a României impune o pondere de risc suplimentară proporţională, de cel puţin 250% din ponderea de risc (limitată la 1.250%) care s-ar aplica, în lipsa prevederilor prezentului alineat, poziţiilor corespunzătoare din securitizare, în conformitate cu prevederile cap. VI, pondere care creşte progresiv cu fiecare încălcare ulterioară a prevederilor privind obligaţia de diligenţă.
(6) În sensul alin. (5), Banca Naţională a României ia în considerare exceptările pentru anumite securitizări, prevăzute la art. 16, prin reducerea ponderii de risc pe care de altfel ar impune-o prin prezentul articol cu privire la o securitizare căreia i se aplică prevederile art. 16.
Art. 19. - (1) În conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 6 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 23/28/2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea şi tratamentul riscurilor, precum şi criteriile tehnice utilizate de autorităţile competente pentru verificarea şi evaluarea acestora, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de credit, în calitate de sponsor şi iniţiator, trebuie să aplice expunerilor care urmează să fie securitizate aceleaşi criterii solide şi bine definite de acordare a creditelor ca în cazul expunerilor care urmează să fie deţinute în portofoliul acestora. În acest scop, instituţiile de credit, în calitate de iniţiator şi sponsor, trebuie să aplice aceleaşi procese pentru aprobarea şi, dacă este cazul, pentru modificarea termenilor contractuali aferenţi creditelor, precum şi pentru înlocuirea (reînnoirea şi refinanţarea) expunerilor.
(2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie să aplice aceleaşi standarde de analiză şi în cazul participaţiilor sau subscrierilor de titluri provenind din securitizare, achiziţionate de la terţe părţi, indiferent dacă aceste participaţii sau subscrieri urmează să fie deţinute în portofoliul lor de tranzacţionare sau în afara acestuia.
(3) În cazul în care nu se respectă cerinţele prevăzute la alin. (1), o instituţie de credit iniţiatoare nu poate aplica prevederile art. 4 alin. (1), iar respectiva instituţie de credit nu poate exclude expunerile securitizate de la calcularea cerinţelor de capital în conformitate cu prezentul regulament.
Art. 20. - (1) Instituţiile de credit, în calitate de sponsor şi iniţiator, trebuie să facă public investitorilor nivelul angajamentului lor, prevăzut la art. 14, de a menţine un interes economic net în securitizare.
(2) Instituţiile de credit, în calitate de sponsor şi iniţiator, trebuie să se asigure că investitorii potenţiali au acces imediat la toate datele relevante privind calitatea creditului şi performanţa fiecărei expuneri-suport, fluxurile de numerar şi garanţia reală aferente unei expuneri din securitizare, precum şi la alte informaţii de acest tip necesare pentru efectuarea unor simulări de criză cuprinzătoare şi bine documentate cu privire la fluxurile de numerar şi valorile garanţiei reale aferente expunerilor-suport. În acest scop, datele relevante trebuie să fie stabilite la data iniţierii operaţiunii de securitizare şi, dacă este cazul, ulterior, din considerente ce ţin de natura operaţiunii de securitizare.
Art. 21. - (1) Art. 14-20 se aplică securitizărilor noi, iniţiate începând cu 1 ianuarie 2011.
(2) Art. 14-20 se aplică, după 31 decembrie 2014, securitizărilor existente în cazul în care, după această dată, se adaugă sau se substituie noi expuneri-suport.
(3) Banca Naţională a României poate decide să suspende temporar cerinţele menţionate la art. 14 şi 15 în perioadele în care piaţa se confruntă cu o criză generală de lichiditate.
CAPITOLUL IV
Cerinţe minime pentru recunoaşterea transferului
semnificativ al riscului de credit şi pentru calcularea
valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi a valorilor
pierderilor aşteptate aferente expunerilor securitizate
SECŢIUNEA 1
Cerinţe minime pentru recunoaşterea transferului semnificativ
al riscului de credit în cadrul unei securitizări tradiţionale
Art. 22. - (1) Instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale poate exclude expunerile securitizate de la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi a valorilor pierderilor aşteptate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a) se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat către terţe părţi;
b) instituţia de credit iniţiatoare aplică o pondere de risc de 1.250% tuturor poziţiilor din securitizare pe care le deţine în această securitizare sau deduce aceste poziţii din securitizare din fondurile proprii, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Cu excepţia cazurilor specifice în care Banca Naţională a României decide că eventuala reducere a valorilor ponderate la risc ale expunerilor pe care instituţia de credit iniţiatoare ar realiza-o prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţe părţi, se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în următoarele situaţii:
a) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor-mezanin din securitizare deţinute de instituţia de credit iniţiatoare în cadrul acestei securitizări nu depăşesc 50% din valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor poziţiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;
b) în cazul în care într-o anumită securitizare nu există poziţii-mezanin din securitizare şi instituţia de credit iniţiatoare demonstrează că valoarea expunerilor aferente poziţiilor din securitizare care ar fi supuse unei deduceri din fondurile proprii sau unei ponderi de risc de 1.250% depăşeşte cu o marjă substanţială estimarea întemeiată a pierderii aşteptate aferente expunerilor securitizate, instituţia de credit iniţiatoare nu deţine mai mult de 20% din valorile expunerilor aferente poziţiilor din securitizare care ar face obiectul unui astfel de tratament.
(3) Pentru scopurile alin. (2), poziţii-mezanin din securitizare înseamnă poziţii din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc mai mică de 1.250% şi care sunt de rang inferior în raport cu poziţia de cel mai înalt rang în această securitizare şi de rang inferior în raport cu orice poziţie din securitizare în cadrul acestei securitizări căreia:
a) în cazul unei poziţii din securitizare care face obiectul prevederilor art. 42-68, i se atribuie nivelul 1 pe scala de evaluare a calităţii creditului; sau
b) în cazul unei poziţii din securitizare care face obiectul prevederilor art. 69-103, i se atribuie nivelul 1 sau 2 pe scala de evaluare a calităţii creditului.
(4) Ca alternativă la prevederile alin. (2) şi (3), se poate considera că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat dacă instituţia de credit demonstrează Băncii Naţionale a României că dispune de politici şi metodologii care să asigure că eventuala reducere a cerinţelor de capital pe care instituţia de credit iniţiatoare o realizează prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţe părţi.
(5) Pentru scopurile alin. (4), instituţia de credit iniţiatoare trebuie să demonstreze că acest transfer al riscului de credit către terţe părţi este de asemenea recunoscut în scopurile administrării interne a riscului instituţiei de credit şi în alocarea capitalului intern al acesteia.
(6) Pe lângă cerinţele menţionate la alin. (1)-(5), următoarele condiţii trebuie îndeplinite în totalitate:
a) documentaţia aferentă securitizării reflectă substanţa economică a tranzacţiei;
b) expunerile securitizate devin inaccesibile instituţiei de credit iniţiatoare şi creditorilor săi, inclusiv în caz de faliment sau de reorganizare judiciară. Îndeplinirea acestei condiţii trebuie să fie confirmată printr-o opinie juridică de specialitate;
c) titlurile emise nu reprezintă obligaţii de plată ale instituţiei de credit iniţiatoare;
d) transferul este efectuat către o entitate special constituită în scopul securitizării;
e) instituţia de credit iniţiatoare nu păstrează controlul, efectiv sau indirect, asupra expunerilor transferate. Se consideră că un iniţiator a păstrat controlul efectiv asupra expunerilor transferate dacă are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior în vederea realizării profiturilor aferente sau dacă are obligaţia de a-şi asuma din nou riscul transferat. Menţinerea de către instituţia de credit iniţiatoare a drepturilor sau obligaţiilor aferente administrării expunerilor transferate nu reprezintă în sine control indirect al expunerilor;
f) în cazul existenţei unei opţiuni de solicitare a stingerii securitizării (clean-up call option), următoarele condiţii sunt îndeplinite:
- dreptul de exercitare a opţiunii este la discreţia instituţiei de credit iniţiatoare;
- opţiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10% din valoarea iniţială a expunerilor securitizate rămâne nerambursată; şi
- opţiunea nu este structurată astfel încât să evite alocarea pierderilor asupra poziţiilor de îmbunătăţire a calităţii creditului sau asupra altor poziţii deţinute de investitori şi nici nu este structurată într-un alt mod care să furnizeze o îmbunătăţire a calităţii creditului; şi
g) documentaţia aferentă securitizării nu conţine clauze care:
- să impună, în alte cazuri decât clauza amortizării anticipate, ca poziţiile din securitizare să fie ameliorate de către instituţia de credit iniţiatoare, prin metode care includ, dar fără a se limita la acestea, modificarea expunerilor-suport sau creşterea randamentului de plătit către investitori pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferente expunerilor securitizate; sau
- să conducă la creşterea randamentului de plătit către deţinătorii de poziţii din securitizare pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferente portofoliului de expuneri- suport.
SECŢIUNEA a 2-a
Cerinţe minime pentru recunoaşterea transferului semnificativ
al riscului de credit în cadrul unei securitizări sintetice
Art. 23. - (1) Instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor şi, dacă este cazul, valorile pierderilor aşteptate aferente expunerilor securitizate, în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a) un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terţe părţi prin intermediul unei protecţii finanţate sau nefinanţate a creditului;
b) instituţia de credit iniţiatoare aplică o pondere de risc de 1.250% tuturor poziţiilor din securitizare pe care le deţine în securitizare sau deduce aceste poziţii din securitizare din fondurile proprii, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Cu excepţia situaţiilor în care Banca Naţională a României decide de la caz la caz că eventuala reducere a valorilor ponderate la risc ale expunerilor pe care instituţia de credit iniţiatoare ar realiza-o prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţe părţi, se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor-mezanin din securitizare deţinute de instituţia de credit iniţiatoare în cadrul acestei securitizări nu depăşesc 50% din valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor poziţiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;
b) în cazul în care într-o anumită securitizare nu există poziţii-mezanin din securitizare şi instituţia de credit iniţiatoare demonstrează că valoarea expunerilor aferente poziţiilor din securitizare care ar fi supuse unei deduceri din fondurile proprii sau unei ponderi de risc de 1.250% depăşeşte cu o marjă substanţială estimarea întemeiată a pierderii aşteptate aferente expunerilor securitizate, instituţia de credit iniţiatoare nu deţine mai mult de 20% din valorile expunerilor aferente poziţiilor din securitizare care ar face obiectul unui astfel de tratament.
(3) Pentru scopurile alin. (2), poziţii-mezanin din securitizare înseamnă poziţii din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc mai mică de 1.250% şi care sunt de rang inferior în raport cu poziţia de cel mai înalt rang în această securitizare şi de rang inferior în raport cu orice poziţie din securitizare în cadrul acestei securitizări căreia:
a) în cazul unei poziţii din securitizare care face obiectul prevederilor art. 42-68, i se atribuie nivelul 1 pe scala de evaluare a calităţii creditului potrivit cap. V; sau
b) în cazul unei poziţii din securitizare care face obiectul prevederilor art. 69-103, i se atribuie nivelul 1 sau 2 pe scala de evaluare a calităţii creditului potrivit cap. V.
(4) Ca alternativă la prevederile alin. (2) şi (3), se poate considera că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat dacă instituţia de credit demonstrează Băncii Naţionale a României că dispune de politici şi metodologii care să asigure că eventuala reducere a cerinţelor de capital pe care instituţia de credit iniţiatoare o realizează prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţe părţi.
(5) Pentru scopurile alin. (4), instituţia de credit iniţiatoare trebuie să demonstreze că acest transfer al riscului de credit către terţe părţi este recunoscut şi în scopurile administrării interne a riscului instituţiei de credit, precum şi în alocarea capitalului intern.
(6) În plus, transferul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) documentaţia aferentă securitizării reflectă substanţa economică a tranzacţiei;
b) protecţia creditului prin intermediul căreia se realizează transferul riscului de credit îndeplineşte cerinţele de eligibilitate şi celelalte cerinţe prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru recunoaşterea unei astfel de protecţii a creditului. Pentru scopul prezentei litere, entităţile special constituite în scopul securitizării nu sunt recunoscute în calitate de furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului;
c) instrumentele utilizate pentru transferul riscului de credit nu conţin clauze sau condiţii care:
- să impună praguri de semnificaţie supradimensionate, sub al căror nivel se consideră că producerea unui eveniment de credit nu declanşează protecţia creditului;
- să permită rezilierea protecţiei ca urmare a deteriorării calităţii creditului expunerilor-suport;
- să impună ca, în alte cazuri decât clauzele de amortizarea anticipată, poziţiile din securitizare să fie ameliorate de către instituţia de credit iniţiatoare;
- să majoreze costurile instituţiei de credit legate de protecţia creditului sau randamentul de plătit către deţinătorii de poziţii din securitizare, pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferente portofoliului de expuneri-suport; şi
d) caracterul executoriu al protecţiei creditului în toate jurisdicţiile relevante a fost confirmat printr-o opinie juridică de specialitate.
SECŢIUNEA a 3-a
Calcularea de către instituţia de credit iniţiatoare a valorilor
ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor
securitizate în cadrul unei securitizări sintetice
Art. 24. - (1) În vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor securitizate, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23, instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări sintetice utilizează, potrivit prevederilor art. 26 şi 27, metodologiile relevante de calcul prevăzute în cap. VI, şi nu pe cele prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul instituţiilor de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare, valorile pierderilor aşteptate referitoare la astfel de expuneri sunt zero.
Art. 25. - (1) Dispoziţiile art. 24 se referă la întregul portofoliu de expuneri care fac obiectul securitizării.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 26 şi 27, instituţia de credit iniţiatoare trebuie să calculeze valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor tranşelor din securitizare în conformitate cu prevederile cap. VI, inclusiv cu cele referitoare la recunoaşterea diminuării riscului de credit (de exemplu, în situaţia în care o tranşă este transferată unei terţe părţi prin intermediul unei protecţii nefinanţate a creditului, la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor instituţiei de credit iniţiatoare, pentru tranşa respectivă se aplică ponderea de risc aferentă terţei părţi).
3.1. Tratamentul decalajului de scadenţă în cadrul securitizării sintetice
Art. 26. - (1) În vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu prevederile art. 24, orice decalaj de scadenţă între scadenţa protecţiei creditului prin intermediul căreia se realizează segmentarea riscului de credit pe tranşe şi scadenţa expunerilor securitizate este tratat în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3) ale prezentului articol şi cu cele ale art. 27.
(2) Scadenţa protecţiei creditului se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Scadenţa expunerilor securitizate este cea mai mare scadenţă a oricăreia dintre expunerile respective, dar nu mai mare de 5 ani.
Art. 27. - (1) O instituţie de credit iniţiatoare trebuie să ignore orice decalaj de scadenţă la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor aferente tranşelor cărora le-a fost atribuită o pondere de risc de 1.250% în conformitate cu prevederile cap. VI.
(2) Pentru toate celelalte tranşe, tratamentul decalajului de scadenţă prevăzut în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică potrivit următoarei formule:
RW(SP) x (t - t*) RW(Ass) x (T - t)
RW* = ───────────────── + ─────────────────,
T - t* T - t*
|
unde:
- RW* reprezintă valorile ponderate la risc ale expunerilor în vederea calculării cerinţelor de capital potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
- RW(Ass) reprezintă valorile ponderate la risc ale expunerilor care s-ar fi calculat în mod proporţional dacă expunerile nu ar fi fost securitizate;
- RW(SP) reprezintă valorile ponderate la risc ale expunerilor calculate potrivit prevederilor art. 24, dacă nu ar fi existat niciun decalaj de scadenţă;
- T reprezintă scadenţa expunerilor-suport, exprimată în ani;
- t reprezintă scadenţa protecţiei creditului, exprimată în ani; şi
- t* este 0,25.
CAPITOLUL V
Ratinguri externe
SECŢIUNEA 1
Cerinţe aplicabile ratingurilor furnizate de instituţiile externe
de evaluare a creditului eligibile (ECAI)
Art. 28. - Pentru a fi utilizat în scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor, potrivit prevederilor cap. VI, un rating furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să nu existe nicio nepotrivire între tipurile de plăţi luate în considerare în cadrul procesului de evaluare a creditului şi tipurile de plăţi la care instituţia de credit este îndreptăţită potrivit contractului care dă naştere respectivei poziţii din securitizare; şi
b) ratingurile trebuie să fie în mod public disponibile participanţilor de pe piaţă. Se consideră că ratingurile sunt în mod public disponibile participanţilor de pe piaţă numai dacă au fost publicate într-un cadru accesibil publicului şi dacă au fost incluse în matricea de tranziţie (de migrare a ratingurilor dintr-o clasă în alta) a instituţiei externe de evaluare a creditului. Ratingurile care sunt disponibile numai unui număr limitat de entităţi nu sunt considerate ca fiind disponibile în mod public.
SECŢIUNEA a 2-a
Utilizarea ratingurilor
Art. 29. - O instituţie de credit poate nominaliza una sau mai multe instituţii externe de evaluare a creditului eligibile ale căror ratinguri să fie utilizate la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit prevederilor art. 3-13 (instituţie externă de evaluare a creditului nominalizată).
Art. 30. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 32-34, o instituţie de credit trebuie să utilizeze în mod consecvent ratingurile furnizate de instituţiile externe de evaluare a creditului nominalizate pentru poziţiile sale din securitizare.
Art. 31. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 32 şi 33, o instituţie de credit nu poate utiliza ratingurile furnizate de o instituţie externă de evaluare a creditului pentru poziţiile sale în unele tranşe ale unei structuri de securitizare şi ratingurile furnizate de o altă instituţie externă de evaluare a creditului pentru poziţiile sale în alte tranşe din cadrul aceleiaşi structuri, indiferent dacă acestea din urmă beneficiază sau nu de un rating furnizat de prima instituţie externă de evaluare a creditului.
Art. 32. - În cazul în care o poziţie din securitizare dispune de două ratinguri furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate, instituţia de credit utilizează ratingul mai puţin favorabil.
Art. 33. - (1) În cazul în care o poziţie din securitizare dispune de mai mult de două ratinguri furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate, instituţia de credit utilizează cele mai favorabile două ratinguri.
(2) În cazul în care cele două ratinguri prevăzute la alin. (1) sunt diferite, instituţia de credit utilizează ratingul mai puţin favorabil dintre cele două.
Art. 34. - (1) În situaţia în care o protecţie a creditului eligibilă potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, este furnizată în mod direct entităţii special constituite în scopul securitizării şi acea protecţie este luată în considerare în procesul de evaluare a creditului aferent unei poziţii din securitizare, efectuat de către o instituţie externă de evaluare a creditului nominalizată, poate fi utilizată ponderea de risc asociată acelui rating.
(2) Dacă protecţia furnizată în sensul alin. (1) nu este eligibilă conform prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ratingul nu poate fi recunoscut.
(3) În situaţia în care protecţia creditului nu este furnizată entităţii special constituite în scopul securitizării, ci în mod direct unei poziţii din securitizare, ratingul nu poate fi recunoscut.
(4) Ratingurile furnizate de instituţiile externe de evaluare a creditului cu privire la instrumentele de finanţare structurată vor putea fi folosite numai dacă acestea fac disponibilă public explicarea modului în care performanţa portofoliului de active afectează propriile ratinguri pe care le furnizează.
SECŢIUNEA a 3-a
Punerea în corespondenţă a ratingurilor cu nivelurile scalei
de evaluare a calităţii creditului (Mapping)
Art. 35. - (1) Banca Naţională a României determină corespondenţa dintre nivelurile scalei de evaluare a calităţii creditului din tabelele prevăzute în cap. VI şi ratingurile furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului eligibile.
(2) Pentru scopurile alin. (1), Banca Naţională a României diferenţiază între gradele de risc relative exprimate de fiecare rating.
(3) Pentru scopurile alin. (1), Banca Naţională a României ia în considerare factori cantitativi (cum ar fi ratele de nerambursare şi/sau ratele de pierdere) şi factori calitativi (cum ar fi gama de tranzacţii evaluate de către instituţia externă de evaluare a creditului şi semnificaţia ratingului).
Art. 36. - (1) În cadrul procesului de determinare a corespondenţei prevăzute la art. 35, Banca Naţională a României urmăreşte să se asigure că poziţiile din securitizare cărora le este atribuită aceeaşi pondere de risc pe baza ratingurilor furnizate de instituţiile externe de evaluare a creditului eligibile, prezintă un grad de risc de credit echivalent.
(2) În sensul alin. (1), Banca Naţională a României poate modifica în mod corespunzător determinarea corespondenţei dintre nivelurile scalei de evaluare a calităţii creditului şi ratinguri.
CAPITOLUL VI
Metodologia de calcul
SECŢIUNEA 1
Calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor
Art. 37. - Pentru scopurile art. 5-8, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare se calculează prin aplicarea ponderii de risc relevante la valoarea expunerii aferente poziţiei, aşa cum este precizat în cadrul acestui capitol.
Art. 38. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 39:
a) în cazul în care o instituţie de credit calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform prevederilor art. 42- 68, valoarea expunerii aferente unei poziţii din securitizare din bilanţ este egală cu valoarea sa bilanţieră;
b) în cazul în care o instituţie de credit calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform prevederilor art. 69- 103, valoarea expunerii aferente unei poziţii din securitizare din bilanţ este egală cu valoarea sa înainte de deducerea ajustărilor de valoare; şi
c) valoarea expunerii aferente unei poziţii din securitizare din afara bilanţului este egală cu produsul dintre valoarea sa nominală şi un factor de conversie, aşa cum este prevăzut în cadrul prezentului regulament. Dacă nu este specificat altfel, factorul de conversie este 100%.
Art. 39. - Valoarea expunerii aferente unei poziţii din securitizare care provine dintr-un instrument financiar derivat prevăzut în anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, cu modificările şi completările ulterioare, se determină în conformitate cu prevederile regulamentului respectiv.
Art. 40. - În cazul în care o poziţie din securitizare face obiectul unei protecţii finanţate a creditului, valoarea expunerii acelei poziţii poate fi modificată în conformitate cu şi potrivit cerinţelor din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, completate cu cele ale prezentului regulament.
Art. 41. - (1) În cazul în care o instituţie de credit deţine două sau mai multe poziţii din securitizare care se suprapun, aceasta trebuie ca, pentru partea care se suprapune, să includă în calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor numai poziţia sau partea din poziţie care produce cea mai mare valoare ponderată la risc a expunerii.
(2) Pentru scopurile acestui articol, suprapunere înseamnă că poziţiile reprezintă, total sau parţial, o expunere faţă de acelaşi risc, astfel încât partea care se suprapune este considerată o singură expunere.
SECŢIUNEA a 2-a
Calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor în cazul
utilizării abordării standard
Art. 42. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 44, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care beneficiază de rating se calculează prin aplicarea la valoarea expunerii a ponderii de risc asociate nivelului scalei de evaluare a calităţii creditului cu care a fost pus în corespondenţă ratingul de către Banca Naţională a României, în conformitate cu prevederile art. 10, aşa cum este prevăzut în tabelele nr. 1 şi 2.
Tabelul nr. 1
Poziţii, altele decât cele care beneficiază de rating pe termen scurt
┌──────────────────────────┬─────┬──────┬───────┬─────┬──────────┐
│Nivelul scalei de evaluare│ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │Cel mult 5│
│ a calităţii creditului │ │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼─────┼──────┼───────┼─────┼──────────┤
│ Pondere de risc │ 20% │ 50% │ 100% │350% │ 1.250% │
└──────────────────────────┴─────┴──────┴───────┴─────┴──────────┘
|
Tabelul nr. 2
Poziţii care beneficiază de rating pe termen scurt
┌──────────────────────────┬───────┬────────┬───────┬───────────────┐
│Nivelul scalei de evaluare│ 1 │ 2 │ 3 │Toate celelalte│
│ a calităţii creditului │ │ │ │ ratinguri │
├──────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───────────────┤
│ Pondere de risc │ 20% │ 50% │ 100% │ 1.250% │
└──────────────────────────┴───────┴────────┴───────┴───────────────┘
|
Art. 43. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 46-50, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care nu beneficiază de rating se calculează prin aplicarea unei ponderi de risc de 1.250%.
2.1. Instituţiile de credit iniţiator şi sponsor
Art. 44. - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare sau care are calitatea de sponsor, valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor sale din securitizare pot fi limitate la valorile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi fost calculate pentru expunerile securitizate dacă acestea nu ar fi fost securitizate, condiţionat de aplicarea unei eventuale ponderi de risc de 150% asupra tuturor elementelor restante şi elementelor încadrate în categoria "risc reglementat ridicat" din cadrul expunerilor securitizate.
2.2. Tratamentul poziţiilor care nu beneficiază de rating
Art. 45. - Instituţiile de credit care deţin o poziţie din securitizare care nu beneficiază de rating pot să aplice, pentru calcularea valorii ponderate la risc a expunerii aferente poziţiei respective, tratamentul prevăzut la art. 46, cu condiţia ca, în orice moment, să fie cunoscută componenţa portofoliului de expuneri securitizate.
Art. 46. - (1) O instituţie de credit poate aplica ponderea de risc medie ponderată ce ar fi aplicată expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de către o instituţie de credit care ar deţine expunerile, multiplicată cu un coeficient de concentrare.
(2) Coeficientul de concentrare prevăzut la alin. (1) este egal cu raportul dintre suma valorilor nominale ale tuturor tranşelor securitizării şi suma valorilor nominale ale tranşelor de rang inferior sau de rang egal cu cel al tranşei în care este deţinută poziţia, inclusiv valoarea nominală a respectivei tranşe.
(3) Ponderea de risc rezultată din aplicarea alin. (1) nu poate depăşi 1.250% şi nu poate fi mai mică decât orice pondere de risc aplicabilă unei tranşe de rang superior care beneficiază de rating.
(4) În situaţia în care instituţia de credit nu poate să determine ponderile de risc aplicabile expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectivei poziţii i se aplică o pondere de risc de 1.250%.
2.3. Tratamentul poziţiilor din securitizare deţinute într-o tranşă ce suportă a doua pierdere (second loss) sau într-o tranşă mai favorabilă din cadrul unui program ABCP
Art. 47. - Fără a aduce atingere posibilităţii aplicării unui tratament mai avantajos în temeiul dispoziţiilor referitoare la facilităţile de lichiditate prevăzute la art. 49 şi 50, o instituţie de credit poate aplica poziţiilor din securitizare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 48 o pondere de risc reprezentând maximum dintre 100% şi cea mai mare dintre ponderile de risc care ar fi fost aplicate oricăreia dintre expunerile securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expuneri.
Art. 48. - Tratamentul prevăzut la art. 47 poate fi aplicat dacă poziţia din securitizare:
a) este încadrată într-o tranşă care din punct de vedere economic suportă a doua pierdere (second loss) sau într-o tranşă mai favorabilă a securitizării, iar tranşa care suportă prima pierdere (first loss) trebuie să îi furnizeze acesteia o îmbunătăţire semnificativă a calităţii creditului;
b) este de o calitate cel puţin echivalentă ratingului aferent unei investiţii cu risc scăzut (investment grade); şi
c) este deţinută de o instituţie de credit care nu deţine nicio poziţie în tranşa care suportă prima pierdere (first loss).
2.4. Tratamentul facilităţilor de lichiditate care nu beneficiază de rating
2.4.1. Facilităţi de lichiditate eligibile
Art. 49. - (1) În vederea determinării valorii expunerii aferente unei facilităţi de lichiditate care nu beneficiază de rating, asupra valorii nominale a facilităţii se poate aplica un factor de conversie de 50% dacă facilitatea de lichiditate este eligibilă.
(2) O facilitate de lichiditate care nu beneficiază de rating este eligibilă în sensul alin. (1), dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) documentaţia aferentă facilităţii de lichiditate identifică şi delimitează în mod clar circumstanţele în care facilitatea de lichiditate poate fi trasă;
b) facilitatea de lichiditate nu poate fi trasă pentru a furniza suport de credit prin acoperirea pierderilor deja înregistrate la momentul tragerii (de exemplu, prin furnizarea de lichidităţi pentru expunerile aflate în stare de nerambursare la momentul tragerii sau pentru achiziţionarea de active la un preţ superior valorii lor juste);
c) facilitatea de lichiditate nu poate fi utilizată pentru a furniza finanţare permanentă sau periodică pentru securitizare;
d) rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii nu este subordonată creanţelor investitorilor, altele decât cele legate de instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute ori de comisioane sau alte astfel de plăţi, şi nici nu face obiectul unor excepţii sau amânări;
e) nu este posibilă recurgerea la facilitatea de lichiditate ulterior epuizării tuturor modalităţilor disponibile de îmbunătăţire a calităţii creditului de care respectiva facilitate poate beneficia;
f) facilitatea de lichiditate trebuie să includă o clauză care să conducă la o reducere automată a sumei care mai poate fi utilizată, cu valoarea expunerilor care se află în stare de nerambursare, în sensul prevăzut în Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sau care să conducă, atunci când portofoliul de expuneri securitizate este alcătuit din instrumente care beneficiază de rating, la revocarea facilităţii în situaţia în care calitatea medie a portofoliului se situează sub ratingul aferent unei investiţii cu risc scăzut (investment grade);
(3) Ponderea de risc care se aplică în cazul unei expuneri aferente unei facilităţi de lichiditate eligibile care nu beneficiază de rating este cea mai mare pondere care ar fi aplicată oricăreia dintre expunerile securitizate conform Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expuneri.
2.4.2. Facilităţi de furnizare de numerar în avans
Art. 50. - În vederea determinării valorii expunerii aferente unei facilităţi de lichiditate care nu beneficiază de rating şi care poate fi revocată necondiţionat, asupra valorii nominale a respectivei facilităţi de lichiditate se poate aplica un factor de conversie de 0%, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 49 şi dacă rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii are rang superior în raport cu orice alte creanţe asupra fluxurilor de numerar generate de expunerile securitizate.
2.5. Cerinţe de capital suplimentare pentru securitizarea expunerilor reînnoibile cu clauză de amortizare anticipată
Art. 51. - În afară de valorile ponderate la risc ale expunerilor calculate pentru poziţiile sale din securitizare, o instituţie de credit iniţiatoare trebuie să calculeze o valoare ponderată la risc a expunerii în conformitate cu metodologia prevăzută la art. 52-65, în situaţia în care vinde expuneri reînnoibile în cadrul unei securitizări care conţine o clauză de amortizare anticipată.
Art. 52. - Pentru scopurile art. 51, instituţia de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerii aferente sumei interesului iniţiatorului şi interesului investitorilor.
Art. 53. - Pentru structurile de securitizare în care expunerile securitizate sunt atât expuneri reînnoibile, cât şi expuneri care nu sunt reînnoibile, o instituţie de credit iniţiatoare aplică, pentru partea de portofoliu formată din expuneri reînnoibile, tratamentul prevăzut la art. 54-64.
Art. 54. - (1) Pentru scopurile art. 51-64, prin interesul iniţiatorului se înţelege valoarea expunerii aferente părţii noţionale a portofoliului de sume trase, vândute în cadrul securitizării, a cărei proporţie în raport cu valoarea portofoliului total vândut în cadrul structurii de securitizare determină proporţia fluxurilor de numerar generate de colectarea principalului şi a dobânzii, precum şi a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăţi către cei care deţin poziţii din securitizare în cadrul securitizării.
(2) Pentru a putea fi calificat drept interes al iniţiatorului în sensul alin. (1), acesta nu trebuie să fie subordonat interesului investitorilor.
(3) Prin interesul investitorilor se înţelege valoarea expunerii aferente părţii noţionale rămase din portofoliul de sume trase.
Art. 55. - Expunerea instituţiei de credit iniţiatoare, asociată drepturilor sale care decurg din interesul iniţiatorului, nu trebuie să fie considerată o poziţie din securitizare, ci o expunere proporţională faţă de expunerile securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.
2.5.1. Excepţii de la tratamentul aplicabil în cazul clauzei de amortizare anticipată
Art. 56. - Iniţiatorii următoarelor structuri de securitizare care conţin o clauză de amortizare anticipată sunt exceptaţi de la cerinţa de capital suplimentară prevăzută la art. 51:
a) securitizările expunerilor reînnoibile în cazul cărora investitorii rămân expuşi în totalitate la toate tragerile viitoare ale împrumutaţilor, astfel încât riscul aferent facilităţilor-suport nu revine la instituţia de credit iniţiatoare nici chiar după producerea unui eveniment care declanşează o amortizare anticipată; şi
b) securitizările în cadrul cărora amortizarea anticipată este declanşată numai de producerea unor evenimente care nu sunt legate de performanţa activelor securitizate sau a instituţiei de credit iniţiatoare, cum ar fi modificări semnificative în legislaţia sau în reglementările fiscale.
2.5.2. Cerinţa de capital maximă
Art. 57. - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare supuse cerinţei de capital suplimentare prevăzute la art. 51, totalul dintre valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor sale în interesul investitorilor şi valorile ponderate la risc ale expunerilor calculate conform art. 51 nu trebuie să depăşească cea mai mare dintre:
a) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor sale în interesul investitorilor; şi
b) valorile ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor securitizate, aşa cum ar fi acestea calculate de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expuneri fără a le securitiza, pentru o valoare egală cu interesul investitorilor.
Art. 58. - Deducerea unor eventuale câştiguri nete, recunoscute în conturile de rezerve, pentru scopurile art. 8 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările şi completările ulterioare, este tratată independent de valoarea maximă indicată la art. 57.
2.5.3. Calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor
Art. 59. - Valoarea ponderată la risc a expunerii care trebuie calculată în conformitate cu art. 51 este egală cu produsul dintre valoarea interesului investitorilor, factorul de conversie corespunzător, conform prevederilor de la art. 61-65, şi ponderea de risc medie ponderată care s-ar fi aplicat expunerilor securitizate în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate.
Art. 60. - O clauză de amortizare anticipată este considerată controlată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) instituţia de credit iniţiatoare dispune de un plan adecvat referitor la capital/lichiditate, pentru a se asigura că are la dispoziţie capital şi lichiditate suficiente, în vederea utilizării în cazul producerii unui eveniment care declanşează amortizarea anticipată;
b) pe tot parcursul tranzacţiei se păstrează o distribuire proporţională între interesul iniţiatorului şi interesul investitorilor, în ceea ce priveşte plăţile de dobândă şi principal, cheltuielile, pierderile şi recuperările, pe baza soldurilor de rambursat ale creanţelor existente la una sau mai multe date de referinţă din cadrul fiecărei luni;
c) perioada de rambursare este considerată suficientă pentru 90% din datoria totală (interesul iniţiatorului şi interesul investitorilor) de rambursat la începutul perioadei de amortizare anticipată, care trebuie să fie rambursată sau recunoscută ca fiind în stare de nerambursare; şi
d) ritmul rambursărilor nu este mai rapid decât cel produs de o rambursare liniară pe parcursul perioadei prevăzute la lit. c).
Art. 61. - (1) În cazul securitizărilor care conţin o clauză de amortizare anticipată a expunerilor de tip retail, care nu sunt angajate ferm şi pot fi revocate necondiţionat fără notificare prealabilă, în situaţia în care amortizarea anticipată este declanşată de scăderea nivelului marjei în exces la un nivel prestabilit, instituţiile de credit trebuie să compare marja în exces medie pe 3 luni cu nivelurile marjei în exces în raport cu care trebuie să se producă reţinerea marjei în exces (niveluri de reţinere).
(2) În cazul în care securitizarea nu prevede obligaţia de a reţine marja în exces, nivelul de reţinere se consideră a fi cu 4,5 puncte procentuale mai mare decât nivelul marjei în exces la care se declanşează amortizarea anticipată.
Art. 62. - Factorul de conversie care trebuie aplicat în sensul art. 59 este determinat de nivelul marjei în exces medii efective pe 3 luni în conformitate cu tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
┌──────────────────────────────┬─────────────────────┬─────────────────────┐
│ │ Securitizări care │ Securitizări care │
│ │ conţin o clauză │ conţin o clauză │
│ │ controlată de │ necontrolată de │
│ │amortizare anticipată│amortizare anticipată│
├──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marja în exces medie pe 3 luni│ Factor │ Factor │
│ │ de conversie │ de conversie │
├──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
│Nivel superior nivelului A │ 0% │ 0% │
├──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
│Nivelul A │ 1% │ 5% │
├──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
│Nivelul B │ 2% │ 15% │
├──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
│Nivelul C │ 10% │ 50% │
├──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
│Nivelul D │ 20% │ 100% │
├──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
│Nivelul E │ 40% │ 100% │
└──────────────────────────────┴─────────────────────┴─────────────────────┘
|
unde:
- Nivelul A reprezintă nivelurile marjei în exces care se încadrează între 100% şi 133,33% din nivelul de reţinere;
- Nivelul B reprezintă nivelurile marjei în exces care se încadrează între 75% şi 100% din nivelul de reţinere;
- Nivelul C reprezintă nivelurile marjei în exces care se încadrează între 50% şi 75% din nivelul de reţinere;
- Nivelul D reprezintă nivelurile marjei în exces care se încadrează între 25% şi 50% din nivelul de reţinere;
- Nivelul E reprezintă nivelurile marjei în exces care sunt inferioare valorii de 25% din nivelul de reţinere.
Art. 63. - În cazul securitizărilor care conţin o clauză de amortizare anticipată a expunerilor de tip retail care nu sunt angajate ferm şi pot fi revocate necondiţionat fără notificare prealabilă şi în situaţia în care amortizarea anticipată este declanşată de o limită cantitativă referitoare la un element, altul decât marja în exces medie pe 3 luni, Banca Naţională a României poate aplica, pentru determinarea factorului de conversie corespunzător, un tratament similar celui prevăzut la art. 61 şi 62.
Art. 64. - (1) În cazul în care pentru o anumită securitizare Banca Naţională a României intenţionează să aplice un tratament în conformitate cu prevederile art. 63, aceasta informează în prealabil autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre.
(2) Înainte ca aplicarea unui astfel de tratament să devină parte a politicii generale a Băncii Naţionale a României pentru securitizările ce conţin clauze de amortizare anticipată de natura celei în cauză, Banca Naţională a României se consultă cu autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre şi ţine cont de opiniile exprimate de acestea.
(3) Opiniile exprimate de autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre în urma consultărilor prevăzute la alin. (2) şi tratamentul aplicat sunt făcute publice de către Banca Naţională a României.
Art. 65. - (1) Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză controlată de amortizare anticipată a expunerilor reînnoibile se aplică un factor de conversie de 90%.
(2) Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză necontrolată de amortizare anticipată a expunerilor reînnoibile, se aplică un factor de conversie de 100%.
2.6. Recunoaşterea diminuării riscului de credit pentru poziţiile din securitizare
Art. 66. - În cazul în care o poziţie din securitizare beneficiază de protecţie a creditului, calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor poate fi modificată în conformitate cu Regulamentul BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
2.7. Reducerea valorilor ponderate la risc ale expunerilor
Art. 67. - (1) În cazul unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1.250%, instituţiile de credit pot să deducă valoarea expunerii aferentă poziţiei respective din fondurile proprii, potrivit art. 22 alin. (1) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în locul includerii respectivei poziţii în calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor.
(2) În sensul alin. (1), calcularea valorii expunerii poate lua în considerare protecţia finanţată a creditului eligibilă, într-o modalitate conformă cu prevederile art. 66.
Art. 68. - În cazul în care o instituţie de credit utilizează alternativa prevăzută la art. 67 alin. (1), o sumă egală cu de 12,5 ori suma dedusă conform prevederii menţionate trebuie dedusă, pentru scopurile art. 44, din valoarea ponderată la risc maximă a expunerii, specificată la art. 44, care trebuie calculată de instituţiile de credit în cauză.
SECŢIUNEA a 3-a
Calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor
în cazul utilizării abordării bazate pe modele interne de rating
3.1. Ierarhia metodelor
Art. 69. - Pentru scopurile prevederilor art. 5-8, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare se calculează în conformitate cu prevederile art. 70-103.
Art. 70. - (1) În cazul unei poziţii care beneficiază de rating sau al unei poziţii pentru care se poate utiliza un rating dedus, se utilizează, pentru calcularea valorii ponderate la risc a expunerii, metoda bazată pe ratinguri prevăzută la art. 77-81.
(2) În cazul unei poziţii care nu beneficiază de rating, se utilizează metoda formulei reglementate, prevăzută la art. 82-84, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prevederilor art. 74 şi 75, este permisă utilizarea abordării bazate pe evaluări interne.
Art. 71. - O instituţie de credit, alta decât o instituţie de credit iniţiatoare sau o instituţie de credit sponsor, poate utiliza metoda formulei reglementate numai cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
Art. 72. - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare sau al unei instituţii de credit sponsor, care se află în imposibilitatea de a calcula K(IRB) şi care nu a obţinut aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe evaluări interne pentru poziţiile sale din cadrul programelor ABCP, precum şi în cazul altor instituţii de credit care nu au obţinut aprobarea de a utiliza metoda formulei reglementate sau, pentru poziţiile din cadrul programelor ABCP, abordarea bazată pe evaluări interne, se atribuie o pondere de risc de 1.250% poziţiilor din securitizare care nu beneficiază de rating şi pentru care nu se poate utiliza un rating dedus.
3.1.1. Utilizarea ratingurilor deduse
Art. 73. - O instituţie de credit atribuie un rating dedus unei poziţii care nu beneficiază de rating, echivalent ratingului atribuit poziţiilor care beneficiază de rating (poziţii de referinţă) care au rangul cel mai înalt şi care sunt din toate punctele de vedere subordonate poziţiei din securitizare în cauză care nu beneficiază de rating, dacă următoarele cerinţe operaţionale minime sunt îndeplinite:
a) poziţiile de referinţă trebuie să fie subordonate din toate punctele de vedere poziţiei din securitizare care nu beneficiază de rating;
b) scadenţa aferentă poziţiilor de referinţă trebuie să fie cel puţin egală cu cea aferentă respectivei poziţii care nu beneficiază de rating; şi
c) orice rating dedus trebuie să fie actualizat pe bază continuă pentru a reflecta orice schimbări intervenite în evaluarea de credit a poziţiilor de referinţă.
3.1.2. Utilizarea abordării bazate pe evaluări interne în cazul poziţiilor din cadrul programelor ABCP
Art. 74. - (1) O instituţie de credit poate să atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating, din cadrul unui program ABCP, un rating derivat, potrivit prevederilor art. 75, dacă obţine aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) poziţiile din titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP trebuie să fie poziţii care beneficiază de rating;
b) instituţia de credit demonstrează Băncii Naţionale a României că evaluările sale interne cu privire la calitatea creditului poziţiei respective reflectă metodologia de evaluare, disponibilă în mod public, a uneia sau mai multor instituţii externe de evaluare a creditului eligibile, în ceea ce priveşte atribuirea de ratinguri titlurilor garantate cu expuneri de tipul celor securitizate;
c) instituţiile externe de evaluare a creditului a căror metodologie de evaluare este luată în considerare la stabilirea evaluărilor interne ale instituţiilor de credit, în sensul lit. b), trebuie să includă acele instituţii externe de evaluare a creditului care au acordat un rating extern titlurilor pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP. Elementele cantitative (precum factorii pentru simulările de criză) utilizate pentru atribuirea unei anumite calităţi a creditului poziţiei din securitizare trebuie să fie cel puţin la fel de conservatoare precum cele utilizate de respectivele instituţii externe de evaluare a creditului în cadrul metodologiilor lor de evaluare;
d) la elaborarea metodologiei de evaluare internă, instituţia de credit trebuie să ia în considerare metodologiile de rating relevante publicate, pe care instituţiile externe de evaluare a creditului eligibile le utilizează pentru atribuirea de ratinguri titlurilor pe termen scurt din cadrul programului ABCP. Acest proces trebuie să fie formalizat de către instituţia de credit şi actualizat cu regularitate, aşa cum este prevăzut la lit. g);
e) metodologia de evaluare internă a instituţiei de credit trebuie să includă clase de rating. Trebuie să existe o corespondenţă între aceste clase de rating şi ratingurile furnizate de instituţiile externe de evaluare a creditului eligibile. Această corespondenţă trebuie să fie formalizată în mod explicit;
f) metodologia de evaluare internă trebuie utilizată de instituţia de credit în cadrul proceselor interne de administrare a riscului, inclusiv în cadrul proceselor decizionale, de informare a conducerii şi de alocare a capitalului;
g) auditorii interni sau externi, o instituţie externă de evaluare a creditului sau funcţia de control al riscului de credit ori funcţia de administrare a riscurilor din cadrul instituţiei de credit trebuie să efectueze examinări periodice ale procesului de evaluare internă şi ale calităţii evaluărilor interne în ceea ce priveşte calitatea creditului aferentă expunerilor instituţiei de credit în cadrul unui program ABCP. În situaţia în care examinarea este efectuată de auditul intern, de funcţia de control al riscului de credit sau de funcţia de administrare a riscurilor din cadrul instituţiei de credit, aceste funcţii trebuie să fie independente de activităţile legate de derularea programului ABCP, precum şi de relaţia cu clienţii;
h) instituţia de credit trebuie să monitorizeze performanţa ratingurilor interne în timp pentru a evalua calitatea metodologiei de evaluare internă şi ajustează, după caz, metodologia respectivă, în situaţia în care comportamentul expunerilor deviază în mod regulat de la cel indicat de ratingurile interne;
i) programul ABCP trebuie să includă standarde de subscriere sub formă de ghiduri în domeniul creditului şi investiţiilor. Pentru a decide asupra achiziţiei unui activ, administratorul programului ABCP trebuie să ia în considerare tipul activului ce urmează să fie achiziţionat, tipul şi valoarea monetară a expunerilor ce rezultă din furnizarea facilităţilor de lichiditate şi a mijloacelor de îmbunătăţire a calităţii creditului, distribuţia pierderii şi separarea din punct de vedere economic şi juridic a activelor transferate de entitatea care vinde activele. Trebuie efectuată o analiză de credit asupra profilului de risc al vânzătorului activului, care include analiza performanţei financiare trecute şi a celei viitoare previzionate, a poziţiei curente pe piaţă, a competitivităţii viitoare previzionate, a efectului de pârghie (leverage), a fluxurilor de numerar, a ratei de acoperire a dobânzilor şi a ratingului datoriei. În plus, trebuie efectuată o examinare a standardelor de subscriere ale vânzătorului, a capacităţii sale de a administrare a creditelor (servicing) şi a proceselor sale de colectare a debitelor aferente (collection processes);
j) standardele de subscriere ale programului ABCP trebuie să stabilească criterii minime de eligibilitate a activelor care, în special:
- exclud achiziţia activelor care înregistrează întârzieri semnificative la plată sau se află în stare de nerambursare;
- limitează concentrările excesive faţă de acelaşi debitor sau aceeaşi zonă geografică; şi
- limitează scadenţa activelor ce urmează a fi achiziţionate;
k) programul ABCP trebuie să dispună de politici şi procese de colectare a debitelor care iau în considerare capacitatea operaţională şi calitatea creditului aferentă administratorului de credite (servicer). Programul ABCP trebuie să diminueze riscul vânzătorului/administratorului de credite prin diferite mijloace, cum ar fi stabilirea de praguri de declanşare care să împiedice orice confuzie cu privire la originea fondurilor, bazate pe calitatea curentă a creditului;
l) estimarea agregată a pierderii aferente unui portofoliu de active ce se intenţionează a fi achiziţionate în cadrul unui program ABCP trebuie să ia în considerare toate sursele de risc potenţial, cum ar fi riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei. În situaţia în care îmbunătăţirea calităţii creditului furnizată de vânzător este dimensionată doar pe baza pierderilor aferente creditului, trebuie să se constituie un fond de rezervă distinct pentru riscul de diminuare a valorii creanţei, atunci când acest risc de diminuare a valorii creanţei este semnificativ pentru portofoliul de expuneri respectiv. Suplimentar, pentru cuantificarea nivelului necesar de îmbunătăţire a calităţii creditului, programul trebuie să analizeze seriile de informaţii istorice înregistrate pe parcursul mai multor ani, incluzând pierderile, întârzierile la plată, diminuările de valoare a creanţelor şi viteza de rotaţie a creanţelor; şi
m) programul ABCP include caracteristici structurale (cum ar fi pragurile de închidere - wind down triggers) în cadrul achiziţionării de expuneri în vederea diminuării riscului de deteriorare a calităţii creditului pentru portofoliul-suport.
(2) În procesul de aprobare prealabilă prevăzut la alin. (1), Banca Naţională a României poate acorda o derogare de la cerinţa ca metodologia de evaluare a unei instituţii externe de evaluare a creditului să fie disponibilă în mod public, în situaţia în care instituţia de credit demonstrează că, datorită caracteristicilor specifice securitizării (spre exemplu structura unică a acesteia), nu există încă o astfel de metodologie de evaluare accesibilă în mod public.
Art. 75. - (1) Instituţia de credit alocă poziţia care nu beneficiază de rating unei clase de rating descrise la art. 74.
(2) În sensul alin. (1), poziţiei care nu beneficiază de rating îi este atribuit un rating derivat identic ratingurilor corespunzătoare acelei clase de rating, aşa cum s-a prevăzut la art. 74.
(3) Pentru scopurile calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor, în cazul în care, la iniţierea securitizării, ratingul derivat este cel puţin la nivelul unui rating aferent unei investiţii cu risc scăzut (investment grade), respectivul rating este considerat identic cu ratingul eligibil furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă.
3.2. Valoarea maximă ponderată la risc a expunerilor
Art. 76. - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare, al unei instituţii de credit sponsor sau al altor instituţii de credit care pot calcula K(IRB), valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată pentru poziţiile sale din securitizare poate fi limitată la cea care ar determina, prin aplicarea prevederilor art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006, cu modificările şi completările ulterioare, o cerinţă de capital egală cu suma dintre 8% din valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente activelor securitizate, dacă acestea nu ar fi fost securitizate şi ar fi fost păstrate în bilanţul instituţiei de credit, şi dintre valoarea pierderilor aşteptate aferente acestor expuneri.
3.3. Metoda bazată pe ratinguri
Art. 77. - Potrivit metodei bazate pe ratinguri, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care beneficiază de rating se calculează prin aplicarea la valoarea expunerii a ponderii de risc asociate cu nivelul scalei de evaluare a calităţii creditului cu care Banca Naţională a României a pus în corespondenţă ratingul, în conformitate cu prevederile art. 10, aşa cum este prevăzut în tabelele nr. 4 şi 5, multiplicată cu un coeficient de 1,06.
Tabelul nr. 4
Poziţii, altele decât cele care beneficiază de evaluări de credit pe termen scurt
┌──────────────────────────┬──────────────────────────────┐
│Nivelul scalei de evaluare│ Pondere de risc │
│ a calităţii creditului ├─────────┬─────────┬──────────┤
│ │ A │ B │ C │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 1 │ 7% │ 12% │ 20% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 2 │ 8% │ 15% │ 25% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 3 │ 10% │ 18% │ 35% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 4 │ 12% │ 20% │ 35% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 5 │ 20% │ 35% │ 35% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 6 │ 35% │ 50% │ 50% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 7 │ 60% │ 75% │ 75% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 8 │ 100% │ 100% │ 100% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 9 │ 250% │ 250% │ 250% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 10 │ 425% │ 425% │ 425% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 11 │ 650% │ 650% │ 650% │
├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ Sub 11 │ 1.250% │ 1.250% │ 1.250% │
└──────────────────────────┴─────────┴─────────┴──────────┘
|
Tabelul nr. 5
Poziţii care beneficiază de ratinguri pe termen scurt
┌──────────────────────────────┬──────────────────────────┐
│ Nivelul scalei de evaluare │ Pondere de risc │
│ a calităţii creditului ├────────┬────────┬────────┤
│ │ A │ B │ C │
├──────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│ 1 │ 7% │ 12% │ 20% │
├──────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│ 2 │ 12% │ 20% │ 35% │
├──────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│ 3 │ 60% │ 75% │ 75% │
├──────────────────────────────┼────────┼────────┼────────┤
│ Orice alte ratinguri │ 1.250% │ 1.250% │ 1.250% │
└──────────────────────────────┴────────┴────────┴────────┘
|
Art. 78. - (1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 79, ponderile de risc din coloana A a fiecărui tabel prevăzut la art. 77 se aplică în cazul în care poziţia se situează în tranşa de cel mai înalt rang.
(2) Pentru a determina dacă o tranşă este de cel mai înalt rang nu este necesar să fie luate în considerare sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute, comisioanele datorate sau alte plăţi similare.
Art. 79. - (1) Ponderile de risc din coloana C a fiecărui tabel prevăzut la art. 77 se aplică în cazul în care poziţia se află într-o securitizare în care numărul efectiv al expunerilor securitizate este mai mic de 6.
(2) În vederea calculării numărului efectiv al expunerilor securitizate, expunerile multiple faţă de un debitor trebuie să fie tratate ca o singură expunere.
(3) Numărul efectiv al expunerilor se calculează astfel:
┌ _____ ┐2
│ \ │
│ /____ EAD(i) │
└ i ┘
N = ──────────────────,
_____
\
/____ EAD(i)2
i
|
unde EAD(i) reprezintă suma valorilor tuturor expunerilor înregistrate faţă de al "i" -lea debitor.
(4) În cazul resecuritizării (securitizarea expunerilor din securitizare), instituţia de credit trebuie să ia în considerare numărul expunerilor din securitizare din cadrul portofoliului, şi nu pe cel al expunerilor-suport din portofoliile iniţiale din care provin expunerile din securitizare suport.
(5) În situaţia în care se cunoaşte partea din portofoliu corespunzătoare celei mai mari expuneri, C1, instituţia de credit poate determina N ca fiind 1/C1.
Art. 80. - Ponderile de risc prevăzute în coloana B a fiecărui tabel prevăzut la art. 77 se aplică tuturor celorlalte poziţii.
Art. 81. - Diminuarea riscului de credit aferent poziţiilor din securitizare poate fi recunoscută în conformitate cu prevederile art. 89-91.
3.4. Metoda formulei reglementate
Art. 82. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 87 şi 88, ponderea de risc aplicabilă unei poziţii din securitizare este, potrivit metodei formulei reglementate, maximum dintre 7% şi ponderea de risc determinată potrivit prevederilor art. 83.
Art. 83. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 87 şi 88, ponderea de risc aplicabilă valorii expunerii este:
S [L + T] - S [L]
12,5 x ─────────────────, unde
T
┌ ┐
│ x dacă x <= K(irbr) │
S[x] = ┤ ├
│ K(irbr) + K[x] - K[K(irbr)] + [d ▪ K(irbr)] / omega) [1 - e^omega[K(irbr)-x]/K(irbr)] dacă K(irbr) < x │
└ ┘
unde:
h = [1 - K(irbr) / ELGD]^N
c = K(irbr) / (1 - h)
[ELGD - K(irbr)] K(irbr) + 0.25 (1 - ELGD) K(irbr)
v = ──────────────────────────────────────────────────
N
┌ ┐
│ v + K(irbr)2 │ [1 - K(irbr)] K(irbr) - v
f = │ ───────────── - c2 │ + ──────────────────────────
│ 1 - h │ (1 - h)tau
└ ┘
(1 - c)c
g = ──────── - 1
f
a = g ▪ c
b = g ▪ (1 - c)
d = 1 - (1 - h) ▪ (1 - Beta [K(irbr, a, b)])
K[x] = (1 - h) ▪ ((1 - Beta[x, a, b])x + Beta[x, a + 1, b]c)
tau = 1000 şi omega = 20
|
(2) În sensul alin. (1):
a) Beta[x; a, b] reprezintă distribuţia cumulativă beta cu parametrii "a" şi "b" evaluaţi în punctul x;
b) T reprezintă densitatea tranşei în care este deţinută poziţia şi se măsoară ca raport între:
- valoarea nominală a tranşei; şi
- suma valorilor expunerilor care au fost securitizate.
În scopul calculării indicatorului T, valoarea expunerii unui instrument financiar derivat prevăzut în anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când costul de înlocuire curent nu are o valoare pozitivă, este egală cu expunerea de credit viitoare potenţială, calculată în conformitate cu prevederile acelui regulament;
c) K(irbr) reprezintă raportul dintre K(IRB) şi suma valorilor expunerilor care au fost securitizate. K(irbr) se exprimă în formă zecimală (de exemplu, K(irbr) egal cu 15% din portofoliu este exprimat ca 0,15);
d) L reprezintă nivelul îmbunătăţirii calităţii creditului şi se măsoară ca raport între valoarea nominală a tuturor tranşelor subordonate tranşei în care este deţinută poziţia şi suma valorilor expunerilor care au fost securitizate. Venitul viitor capitalizat nu este luat în considerare la determinarea indicatorului L. Sumele datorate de contrapartide în cazul instrumentelor financiare derivate prevăzute în anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care reprezintă tranşe de rang inferior faţă de tranşa respectivă, pot fi luate în considerare la determinarea indicatorului L la costul de înlocuire curent (excluzând expunerea de credit viitoare potenţială);
e) N reprezintă numărul efectiv de expuneri, determinat în conformitate cu prevederile art. 79;
f) ELGD, valoarea medie ponderată în funcţie de expunere a pierderii în caz de nerambursare, se determină astfel:
_____
\
/____ LGD(i) x EAD(i)
i
ELGD = ─────────────────────
_____
\
/____ EAD(i)
i
|
unde LGD(i) reprezintă LGD mediu pentru ansamblul expunerilor faţă de al "i" -lea debitor, iar LGD se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul resecuritizării, se aplică un LGD de 100% poziţiilor securitizate. În situaţia în care riscul de nerambursare şi riscul de diminuare a valorii creanţei aferente creanţelor achiziţionate sunt tratate în mod agregat în cadrul unei securitizări (de exemplu, este disponibil un singur fond de rezervă sau o singură garanţie reală suplimentară pentru acoperirea pierderilor din oricare dintre surse), parametrul de intrare LGD(i) este egal cu media ponderată a pierderii în caz de nerambursare (LGD) pentru riscul de credit şi a pierderii în caz de nerambursare (LGD) de 75% pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. Ponderile sunt egale cu cele aferente cerinţelor de capital strict individuale pentru riscul de credit şi, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanţei.
(3) În situaţia în care valoarea expunerii celei mai mari expuneri securitizate, C1, nu depăşeşte 3% din suma valorii expunerilor securitizate, instituţia de credit poate, în scopul aplicării metodei formulei reglementate, să atribuie pierderii în caz de nerambursare (LGD) o valoare de 50%, iar pentru N una dintre următoarele două valori, potrivit lit. a) sau b):
┌ ┌ ┐ ┐-1
│ │ C(m) - C1 │ │
a) N = │ C1C(m) + │ ───────── │ max [1 - m C1, 0] │ ; sau
│ │ m - 1 │ │
└ └ ┘ ┘
b) N = 1/C1.
|
(4) În sensul alin. (3), C(m) reprezintă raportul dintre suma valorilor expunerilor celor mai mari "m" expuneri şi suma valorilor expunerilor aferente tuturor expunerilor securitizate. Valoarea parametrului "m" poate fi stabilită de către instituţia de credit.
(5) În situaţia în care securitizările includ expuneri de tip retail, Banca Naţională a României poate permite implementarea metodei formulei reglementate cu următoarele simplificări: h = 0 şi v = 0.
Art. 84. - Diminuarea riscului de credit aferent poziţiilor din securitizare poate fi recunoscută în conformitate cu prevederile art. 89, 90 şi 92-95.
3.5. Facilităţi de lichiditate
Art. 85. - În vederea determinării valorii expunerii unei poziţii din securitizare care nu beneficiază de rating şi care ia forma anumitor tipuri de facilităţi de lichiditate, se aplică prevederile art. 86-88.
3.5.1. Facilităţi de furnizare de numerar în avans
Art. 86. - Asupra valorii nominale a unei facilităţi de lichiditate care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 50 se poate aplica un factor de conversie de 0%.
3.5.2. Tratament excepţional pentru cazurile în care K(IRB) nu poate fi calculat
Art. 87. - În situaţia în care pentru o instituţie de credit nu este practică calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile securitizate ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, respectiva instituţie de credit poate, în mod excepţional şi numai cu acordul Băncii Naţionale a României, să aplice, pentru o perioadă limitată, metoda prevăzută la art. 88 pentru calcularea valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care nu beneficiază de rating, reprezentată sub forma unei facilităţi de lichiditate care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru o "facilitate de lichiditate eligibilă", prevăzute la art. 49.
Art. 88. - (1) Cea mai mare pondere de risc care s-ar aplica, potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, oricăreia dintre expunerile securitizate în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate poate fi aplicată poziţiei din securitizare reprezentate de o facilitate de lichiditate.
(2) Pentru a determina valoarea expunerii poziţiei se poate aplica un factor de conversie de 50% asupra valorii nominale a facilităţii de lichiditate, dacă respectiva facilitate are o scadenţă iniţială de cel mult un an.
(3) În toate celelalte cazuri, în afară de cele de la alin. (2), se aplică un factor de conversie de 100%.
3.6. Recunoaşterea diminuării riscului de credit în cazul poziţiilor din securitizare
3.6.1. Protecţia finanţată a creditului
Art. 89. - Protecţia finanţată a creditului eligibilă este limitată la cea care este eligibilă pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum este prevăzut în cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, iar recunoaşterea sa este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor minime relevante prevăzute în cadrul acestui din urmă regulament.
3.6.2. Protecţia nefinanţată a creditului
Art. 90. - Protecţia nefinanţată a creditului eligibilă şi furnizorii eligibili de protecţie nefinanţată se limitează la acelea care sunt eligibile potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, iar recunoaşterea acestora este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor minime relevante prevăzute în respectivul regulament.
3.6.3. Calcularea cerinţelor de capital pentru poziţiile din securitizare care beneficiază de diminuarea riscului de credit
Metoda bazată pe ratinguri
Art. 91. - În situaţia în care valorile ponderate la risc ale expunerilor sunt calculate utilizând metoda bazată pe ratinguri, valoarea expunerii şi/sau valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare, pentru care a fost obţinută protecţie a creditului, pot fi modificate în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum se aplică acestea la calcularea valorii ponderate la risc a expunerii potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Metoda formulei reglementate - protecţia totală a creditului
Art. 92. - (1) În situaţia în care valorile ponderate la risc ale expunerilor sunt calculate utilizând metoda formulei reglementate, instituţia de credit determină "ponderea de risc efectivă" a respectivei poziţii.
(2) Pentru scopurile aplicării alin. (1), valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă poziţiei se împarte la valoarea expunerii poziţiei respective, iar rezultatul obţinut se înmulţeşte cu 100.
Art. 93. - În cazul protecţiei finanţate a creditului, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente poziţiei din securitizare este egală cu produsul dintre valoarea expunerii aferente poziţiei ajustate cu protecţia finanţată (E*, calculat potrivit prevederilor Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, considerând că E este egală cu valoarea poziţiei din securitizare) şi ponderea de risc efectivă.
Art. 94. - În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente poziţiei din securitizare este egală cu suma dintre:
a) produsul dintre G(A), reprezentând valoarea protecţiei ajustate pentru orice neconcordanţă între monede şi pentru orice decalaj de scadenţă, determinată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ponderea de risc aferentă furnizorului de protecţie; şi
b) produsul dintre valoarea poziţiei din securitizare, din care se scade G(A), şi ponderea de risc efectivă.
Metoda formulei reglementate - protecţia parţială a creditului
Art. 95. - (1) În cazul în care prin diminuarea riscului de credit se acoperă "prima pierdere" aferentă poziţiei din securitizare sau se acoperă pierderi pe o bază proporţională aferente poziţiei din securitizare, instituţia de credit poate aplica prevederile de la art. 92-94.
(2) În celelalte cazuri, instituţia de credit tratează poziţia din securitizare ca reprezentând două sau mai multe poziţii, partea neacoperită fiind considerată poziţia cu calitatea creditului mai scăzută.
(3) În vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerii aferente poziţiei de la alin. (2) se aplică prevederile art. 82-84, cu următoarele modificări:
a) în cazul protecţiei finanţate a creditului, T este ajustat la e*;
b) în cazul protecţiei nefinanţate a creditului, T este ajustat la T-g.
(4) Indicatorii prevăzuţi la alin. (3) au următoarele semnificaţii:
a) e* reprezintă raportul dintre E* şi valoarea noţională totală a portofoliului suport;
b) E* reprezintă valoarea expunerii ajustate aferente poziţiei din securitizare, calculată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum se aplică acestea pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit Regulamentului BNR - CNVM nr. 14/19/2006, cu modificările şi completările ulterioare, considerând valoarea poziţiei din securitizare ca fiind E;
c) g este raportul dintre valoarea nominală a protecţiei creditului (ajustată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM nr. 19/24/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru orice neconcordanţă de monede sau orice decalaj de scadenţă) şi suma valorilor expunerilor aferente expunerilor securitizate.
(5) În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, ponderea de risc aferentă furnizorului de protecţie se aplică acelei părţi a poziţiei care nu este luată în considerare în cadrul valorii ajustate a lui T.
3.7. Cerinţe de capital suplimentare pentru securitizarea expunerilor reînnoibile cu clauză de amortizare anticipată
Art. 96. - În plus faţă de valorile ponderate la risc ale expunerilor calculate pentru poziţiile sale din securitizare, o instituţie de credit iniţiatoare trebuie să calculeze o valoare ponderată la risc a expunerii în conformitate cu metodologia prevăzută la art. 51-65, în situaţia în care expunerile reînnoibile sunt vândute în cadrul unei securitizări care conţine o clauză de amortizare anticipată.
Art. 97. - Art. 98 şi 99 înlocuiesc art. 54 şi 55, pentru scopurile art. 96.
Art. 98. - (1) Pentru scopurile prezentei subsecţiuni (subsecţiunea 3.7), prin interesul iniţiatorului se înţelege suma următoarelor elemente:
a) valoarea expunerii aferente părţii noţionale a portofoliului de sume trase, vândute în cadrul securitizării, a cărei proporţie, în raport cu valoarea portofoliului total vândut în cadrul structurii de securitizare, determină proporţia fluxurilor de numerar generate de colectarea principalului şi a dobânzii, precum şi a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăţi către cei care deţin poziţii din securitizare în cadrul securitizării; şi
b) valoarea expunerii aferente părţii portofoliului de sume netrase corespunzătoare liniilor de credit ale căror sume trase au fost vândute în cadrul securitizării, a cărei proporţie în raport cu valoarea totală a sumelor netrase este aceeaşi cu raportul dintre valoarea expunerii prevăzute la lit. a) şi valoarea expunerii aferente portofoliului de sume trase vândute în cadrul securitizării.
(2) Pentru a răspunde definiţiei prevăzute la alin. (1), interesul iniţiatorului nu se poate subordona interesului investitorilor.
(3) Prin interesul investitorilor se înţelege valoarea expunerii aferente părţii noţionale a portofoliului de sume trase care nu se încadrează în prevederile alin. (1) lit. a), la care se adaugă şi valoarea expunerii aferente părţii din portofoliul de sume netrase corespunzătoare liniilor de credit ale căror sume trase au fost vândute în cadrul securitizării şi care nu se încadrează în prevederile alin. (1) lit. b).
Art. 99. - (1) Expunerea instituţiei de credit iniţiatoare, asociată drepturilor care îi conferă partea din interesul iniţiatorului, descrisă la art. 98 alin. (1) lit. a), nu este considerată o poziţie din securitizare, ci o expunere proporţională faţă de sumele trase securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, pentru o valoare egală cu cea prevăzută la art. 98 alin. (1) lit. a).
(2) Se consideră că instituţia de credit iniţiatoare deţine o expunere proporţională faţă de sumele netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost vândute în cadrul securitizării, de o valoare egală cu cea prevăzută la art. 98 alin. (1) lit. b).
3.8. Reducerea valorilor ponderate la risc ale expunerilor
Art. 100. - (1) Valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250% poate fi redusă cu o valoare egală cu 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituţia de credit în ceea ce priveşte expunerile securitizate.
(2) În măsura în care ajustările de valoare sunt luate în considerare pentru scopurile alin. (1), acestea pot fi luate în considerare în scopul efectuării calculelor menţionate la art. 65 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 101. - Valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă unei poziţii din securitizare poate fi redusă cu o valoare egală cu 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituţia de credit în ceea ce priveşte poziţia respectivă.
Art. 102. - (1) În cazul unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250%, instituţiile de credit pot, în locul includerii respectivei poziţii în calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, să deducă din fondurile proprii valoarea expunerii aferente poziţiei, potrivit art. 22 alin. (1) lit. g) din Regulamentul BNR - CNVM nr. 18/23/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În sensul alin. (1):
a) valoarea expunerii poziţiei poate fi determinată pornind de la valorile ponderate la risc ale expunerilor, ţinând cont de orice eventuale reduceri efectuate în conformitate cu prevederile art. 100 şi 101;
b) calculul valorii expunerii poate lua în considerare protecţia finanţată a creditului eligibilă într-o manieră care să fie în concordanţă cu metodologia prevăzută la art. 89-95; şi
c) în cazul în care, pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor, se foloseşte metoda formulei reglementate, iar L <= K(irbr) şi [L + T] > K(irbr), poziţia poate fi tratată ca reprezentând două poziţii distincte în care L este egal cu K(irbr) pentru poziţia cu rangul mai ridicat.
Art. 103. - În cazul în care o instituţie de credit utilizează alternativa prevăzută la art. 102 alin. (1), o valoare egală cu 12,5 ori suma dedusă conform prevederii menţionate este dedusă, pentru scopurile art. 76, din valoarea ponderată la risc maximă a expunerii specificată la art. 76 care trebuie calculată de instituţiile de credit în cauză.
CAPITOLUL VII
Sancţiuni şi dispoziţii finale
Art. 104. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 226, 227, 229, precum şi 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 105. - Prezentul regulament intră în vigoare la data de 31 decembrie 2010.
*
Prezentul regulament transpune dispoziţii cuprinse în directive ale Uniunii Europene, după cum urmează:
1. dispoziţiile art. 4 pct. 36-44, art. 94-101, ale anexei IX la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006;
2. dispoziţiile art. 1 pct. 9 şi 10 din Directiva 2009/83/CE a Comisiei din 27 iulie 2009 de modificare a unor anexe la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte normele tehnice referitoare la administrarea riscurilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 28 iulie 2009;
3. dispoziţiile art. 1 pct. 18, 30 şi 41 din Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 302 din 17 noiembrie 2009.