Nr. 22/14
Banca Naţională a României
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
Art. I. - Regulamentul Băncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, aprobat prin Ordinul Băncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/116/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 şi 1.035 bis din 28 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (1), după teza a VI-a se introduce o nouă teză, teza a VII-a, cu următorul cuprins:
"Expresiile «poziţie din securitizare» şi «poziţie din resecuritizare» au semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi poziţiilor din securitizare, cu modificările şi completările ulterioare."
2. La articolul 9 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) cerinţele de capital, calculate în conformitate cu metodele şi opţiunile prevăzute în anexele nr. I, II şi, dacă este cazul, în anexa nr. V, pentru activităţile legate de portofoliul de tranzacţionare, respectiv la pct. 1-4 din anexa nr. II, pentru activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare;".
3. La anexa nr. I punctul 8 primul paragraf, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
"8. Atunci când se calculează cerinţa de capital pentru riscul de piaţă a părţii care îşi asumă riscul de credit (vânzătorul de protecţie), în lipsa unor dispoziţii contrare, se utilizează valoarea noţională a contractului instrumentului derivat de credit. Fără a aduce atingere primei teze, instituţia poate opta pentru înlocuirea valorii noţionale cu valoarea noţională minus eventualele modificări ale valorii pe piaţă a instrumentului derivat de credit, intervenite de la iniţierea tranzacţiei. În scopul calculării cerinţei pentru riscul specific, alta decât pentru instrumente de tip total return swap, se utilizează scadenţa contractului instrumentului derivat de credit în locul scadenţei obligaţiei. Poziţiile sunt determinate după cum urmează:".
4. La anexa nr. I al treilea paragraf al punctului (V) de la primul paragraf al punctului 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Atunci când un instrument derivat de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplată) beneficiază de un rating extern, vânzătorul de protecţie calculează cerinţa de capital pentru riscul specific utilizând ratingul instrumentului derivat şi aplică ponderile de risc corespunzătoare, aferente securitizării, după caz."
5. La anexa nr. I punctul 14, primul paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins:
"14. Instituţia trebuie să atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzacţionare pe instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, calculate conform pct. 1, categoriilor corespunzătoare din tabelul 1, în funcţie de emitent/debitor, de evaluarea externă sau internă a creditului şi de scadenţa reziduală, şi să le înmulţească cu ponderile prevăzute în tabelul menţionat. Instituţia trebuie să însumeze poziţiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului punct (indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific. Aceasta calculează cerinţa de capital pentru riscul specific în cazul poziţiilor care sunt poziţii din securitizare în conformitate cu pct. 16a.
Pentru scopurile prezentului punct, precum şi ale pct. 14a şi 16a, instituţia poate limita produsul dintre pondere şi poziţia netă la plafonul reprezentat de pierderea maximă posibilă ca urmare a riscului de nerambursare. În cazul unei poziţii scurte, această limită poate fi calculată ca o modificare a valorii determinată de faptul că denumirile-suport devin imediat lipsite de risc de nerambursare."
6. La anexa nr. I, după punctul 14 se introduc trei noi puncte, punctele 14a, 14b şi 14c, care vor avea următorul cuprins:
"14a. Prin derogare de la dispoziţiile pct. 14, o instituţie poate determina ca cerinţă de capital pentru riscul specific aferent portofoliului de tranzacţionare pe bază de corelaţie cea mai mare dintre următoarele două valori:
a) cerinţele totale de capital pentru risc specific care s-ar aplica exclusiv poziţiilor nete lungi din portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie;
b) cerinţele totale de capital pentru risc specific care s-ar aplica exclusiv poziţiilor nete scurte din portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie.
14b. Portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie constă în poziţiile din securitizare şi instrumentele derivate de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplată) care îndeplinesc următoarele criterii:
a) poziţiile nu sunt nici poziţii din resecuritizare, nici opţiuni pe o tranşă din securitizare şi nici alte instrumente derivate ale expunerilor din securitizare care nu oferă o repartizare proporţională din încasările unei tranşe din securitizare; şi
b) toate instrumentele de referinţă sunt fie instrumente care presupun o singură semnătură (instrumente de tip single-name), incluzând instrumente derivate de credit care presupun o singură semnătură (instrumente de tip single-name credit derivatives) pentru care există o piaţă lichidă bidirecţională, fie indici care sunt tranzacţionaţi în mod obişnuit şi care sunt bazaţi pe entităţile de referinţă în cauză. Se consideră că există o piaţă bidirecţională atunci când există oferte independente de cumpărare şi vânzare, făcute cu bună-credinţă, astfel încât determinarea unui preţ, corelat în mod rezonabil cu ultimele preţuri de vânzare sau cu cotaţiile curente competitive de cumpărare ori de vânzare, efectuate cu bună-credinţă, se poate realiza într-o singură zi, iar decontarea la acest preţ se poate realiza într-un interval relativ scurt potrivit uzanţei comerciale.
14c. Poziţiile care se referă la oricare dintre următoarele elemente nu sunt incluse într-un portofoliu de tranzacţionare pe bază de corelaţie:
a) o expunere-suport care poate fi încadrată în clasele de expuneri menţionate la art. 4 alin. (1) lit. h) şi i) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, cu modificările şi completările ulterioare, în afara portofoliului de tranzacţionare al instituţiei; sau
b) o creanţă asupra unei entităţi cu scop special.
O instituţie poate include în portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie poziţiile care nu sunt nici poziţii din securitizare, nici instrumente derivate de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplată), dar care acoperă alte poziţii ale acestui portofoliu, sub rezerva existenţei unei pieţe lichide bidirecţionale, astfel cum se prevede la pct. 14b lit. b), pentru instrumentul respectiv sau elementele-suport ale acestuia."
7. La anexa nr. I, după punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 16a, care va avea următorul cuprins:
"16a. Pentru instrumentele din portofoliul de tranzacţionare care sunt poziţii din securitizare, instituţia trebuie să aplice o pondere poziţiilor nete calculate în conformitate cu pct. 1, după cum urmează:
a) pentru poziţiile din securitizare care ar face obiectul abordării standard pentru riscul de credit, din afara portofoliului de tranzacţionare al aceleiaşi instituţii, 8% din ponderea de risc conform abordării standard prevăzute în cap. VI din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificările şi completările ulterioare;
b) pentru poziţiile din securitizare care ar face obiectul abordării bazate pe modele interne de rating, din afara portofoliului de tranzacţionare al aceleiaşi instituţii, 8% din ponderea de risc conform abordării bazate pe modele interne de rating prevăzute în cap. VI din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru scopurile lit. a) şi b), metoda formulei reglementate poate fi utilizată numai cu aprobarea autorităţii de supraveghere de către instituţii, altele decât instituţia iniţiatoare care o poate aplica pentru aceeaşi poziţie din securitizare din afara portofoliului său de tranzacţionare. Dacă este cazul, estimările aferente PD şi LGD, ca date de intrare ale metodei formulei reglementate, se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, cu modificările şi completările ulterioare, sau, în mod alternativ şi cu aprobarea separată a autorităţii de supraveghere, pe baza estimărilor care rezultă din abordarea prevăzută la pct. 5a din anexa nr. V şi care respectă standardele cantitative pentru abordarea bazată pe modele interne de rating.
Fără a se aduce atingere lit. a) şi b), pentru poziţiile din securitizare cărora li s-ar aplica o pondere de risc conform art. 14-21 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dacă s-ar afla în afara portofoliului de tranzacţionare al aceleiaşi instituţii, se aplică 8% din ponderea de risc conform articolului respectiv.
Instituţia însumează poziţiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului punct (indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific.
Prin derogare de la al patrulea paragraf, pe durata unei perioade de tranziţie care se încheie la 31 decembrie 2013, instituţia îşi calculează separat suma poziţiilor lungi nete ponderate şi suma poziţiilor scurte nete ponderate. Suma cea mai mare constituie cerinţa de capital pentru riscul specific. Instituţia raportează, totuşi, autorităţii competente suma totală a poziţiilor lungi nete ponderate şi a poziţiilor scurte nete ponderate, defalcată pe tipurile de active-suport."
8. La anexa nr. I, punctul 34 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"34. Instituţia trebuie să însumeze toate poziţiile sale lungi nete şi toate poziţiile sale scurte nete în conformitate cu pct. 1. Instituţia trebuie să înmulţească poziţia brută totală cu 8% în vederea calculării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific."
9. La anexa nr. I, punctul 35 se abrogă.
10. La anexa nr. II punctul 7, paragraful aflat după liniuţa a doua se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Totuşi, în cazul unui credit default swap se permite instituţiei a cărei expunere rezultată din swap reprezintă o poziţie lungă pe instrumentul-suport utilizarea unui factor de 0% pentru calculul expunerii de credit potenţiale viitoare, cu excepţia cazului în care swapul respectiv face obiectul unei clauze de lichidare în cazul insolvabilităţii entităţii a cărei expunere rezultată din swap reprezintă o poziţie scurtă pe instrumentul-suport, chiar dacă în legătură cu instrumentul-suport nu s-a produs niciun eveniment de credit, caz în care valoarea pentru calculul expunerii de credit potenţiale viitoare a instituţiei se limitează la valoarea primelor încă neachitate de entitate instituţiei."
11. La anexa nr. V punctul 4, paragraful al doilea se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Instituţia trebuie să facă dovada capacităţii de a efectua testarea ex-post (back-testing) în ceea ce priveşte utilizarea atât a variaţiilor efective în valoarea portofoliului, cât şi a variaţiilor ipotetice. Efectuarea testării ex-post (back-testing) prin utilizarea variaţiilor ipotetice în valoarea portofoliului trebuie să se bazeze pe o comparaţie între valoarea portofoliului la sfârşitul zilei şi, presupunând poziţiile neschimbate, valoarea portofoliului la sfârşitul zilei următoare. Instituţiile trebuie să efectueze testarea ex-post (back-testing) atât pe baza rezultatelor ipotetice (utilizând variaţiile de valoare ale portofoliului care ar avea loc dacă poziţiile de la sfârşitul zilei ar rămâne nemodificate), cât şi pe baza rezultatelor tranzacţionării efective (excluzând taxe, comisioane şi venitul net din dobânzi). În cazul în care programul de testare ex-post (back-testing) al unei instituţii prezintă deficienţe, instituţia respectivă trebuie să ia măsuri adecvate pentru îmbunătăţirea acestui program."
12. La anexa nr. V, punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"5. Pentru scopurile calculării cerinţelor de capital pentru riscul specific aferent poziţiilor pe titluri de capital şi pe titluri de creanţă tranzacţionate, autoritatea competentă recunoaşte utilizarea de către instituţie a unui model intern dacă, în plus faţă de respectarea celorlalte condiţii din cuprinsul acestei anexe, modelul:
a) explică istoricul variaţiei de preţ în cadrul portofoliului;
b) surprinde concentrarea în termeni de volum şi de schimbări de compoziţie a portofoliului;
c) este robust în cazul unui mediu advers;
d) este validat prin testare ex-post (back-testing) derulată în scopul de a evalua măsura în care riscul specific este surprins cu acurateţe. În cazul în care testarea ex-post (back-testing) este realizată pe bază de subportofolii relevante, subportofoliile respective trebuie alese într-o manieră consecventă;
e) surprinde riscul aferent bazei (basis risk) specific poziţiei, ceea ce înseamnă că instituţiile trebuie să demonstreze că modelul intern este senzitiv la diferenţele semnificative datorate unor particularităţi deosebite între poziţii similare, dar nu identice; şi
f) surprinde riscul de eveniment.
Modelul intern al instituţiei trebuie să evalueze în mod prudent, prin intermediul unor scenarii de piaţă realiste, riscul care rezultă din poziţii mai puţin lichide şi din poziţii cu o transparenţă a preţului limitată. În plus, modelul intern trebuie să îndeplinească standardele minime cu privire la date. Substituenţii (proxies) trebuie să fie suficient de prudenţi şi pot fi utilizaţi doar atunci când datele disponibile sunt insuficiente sau nu reflectă adevărata volatilitate a unei poziţii ori a unui portofoliu.
La calcularea cerinţei de capital pentru riscul specific prin utilizarea unui model intern, instituţia poate alege să excludă poziţiile din securitizare sau instrumentele financiare derivate de credit de tip n-th-to-default pentru care îndeplineşte o cerinţă de capital pentru riscurile de poziţie conform anexei nr. I, cu excepţia poziţiilor care fac obiectul abordării prevăzute la pct. 5l.
Pe măsură ce tehnicile şi cele mai bune practici în domeniu evoluează, instituţiile trebuie să facă uz de aceste tehnici şi practici noi.
Instituţiei nu îi este solicitată surprinderea, în cadrul modelului său intern, a riscurilor de nerambursare şi de migraţie pentru titlurile de creanţă tranzacţionate, în condiţiile în care surprinde aceste riscuri prin îndeplinirea cerinţelor prevăzute la pct. 5a-5k."
13. La anexa nr. V, după punctul 5 se introduc 12 noi puncte, punctele 5a-5l, cu următorul cuprins:
"5a. La calcularea cerinţelor de capital, instituţiile supuse prevederilor pct. 5 pentru titlurile de creanţă tranzacţionate trebuie să dispună de o abordare prin care să surprindă riscurile de nerambursare şi de migraţie, aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare, care sunt adiţionale riscurilor surprinse de nivelul valorii la risc (value-at-risk) în conformitate cu pct. 5. Instituţiile trebuie să demonstreze că abordarea acestora respectă standarde riguroase comparabile cu cele prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare, presupunându-se un nivel constant al riscului şi fiind operate ajustări, dacă este cazul, pentru a reflecta impactul lichidităţii, concentrărilor, acoperirii şi impactul caracteristicilor specifice opţiunilor (optionality).
Sfera de aplicare
5b. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale trebuie să acopere toate poziţiile supuse unei cerinţe de capital pentru riscul specific de rată a dobânzii, dar nu trebuie să acopere poziţiile din securitizare şi instrumentele financiare derivate de credit de tip n-th-to-default. Cu aprobarea autorităţii competente, instituţia poate alege să includă, în mod consecvent, toate poziţiile pe titluri de capital listate şi toate poziţiile pe instrumente financiare derivate având ca suport titluri de capital listate pentru care o astfel de includere este în concordanţă cu modul în care instituţia cuantifică şi administrează intern riscul. Abordarea trebuie să reflecte impactul corelaţiilor între evenimentele de nerambursare şi de migraţie. Impactul diversificării între evenimentele de nerambursare şi de migraţie, pe de o parte, şi alţi factori de risc de piaţă, pe de altă parte, nu trebuie să fie reflectat.
Parametrii
5c. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor adiţionale trebuie să cuantifice pierderile datorate nerambursării şi migraţiei ratingurilor interne sau externe, la un interval de încredere de 99,9% pe un orizont de calculare a cerinţelor de capital de un an.
Ipotezele referitoare la corelaţie trebuie să fie susţinute prin analiza de date obiective într-un cadru solid din punct de vedere conceptual. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor adiţionale trebuie să reflecte în mod adecvat concentrările faţă de emitenţi. Concentrările care pot apărea în cadrul sau de-a lungul claselor de produse în condiţii de criză trebuie, de asemenea, să fie reflectate. Abordarea trebuie să se bazeze pe ipoteza unui nivel constant al riscului pe orizontul de timp de un an avut în vedere pentru calcularea cerinţelor de capital, care presupune faptul că poziţiile individuale sau seturile de poziţii din portofoliul de tranzacţionare care au înregistrat stare de nerambursare ori migraţie pe orizontul de lichiditate al acestora sunt reechilibrate la sfârşitul respectivului orizont de lichiditate în vederea atingerii nivelului iniţial de risc. Alternativ, instituţia poate alege să utilizeze de o manieră consecventă ipoteza poziţiilor constante pe un orizont de timp de un an.
5d. Orizonturile de lichiditate trebuie stabilite în funcţie de timpul necesar pentru vânzarea poziţiei sau pentru acoperirea tuturor riscurilor de preţ relevante semnificative în condiţii de criză ale pieţei, avându-se în vedere în special dimensiunea poziţiei. Orizonturile de lichiditate trebuie să reflecte experienţa şi practica efective atât pe perioade de criză sistemică, cât şi pe perioade de criză idiosincratică. Orizontul de lichiditate trebuie să fie determinat sub ipoteze prudente şi trebuie să fie suficient de îndelungat pentru ca acţiunea de vânzare sau de acoperire în sine să nu afecteze în mod semnificativ preţul la care sunt executate vânzarea sau acoperirea.
Determinarea orizontului de lichiditate adecvat pentru o poziţie sau un set de poziţii este supusă unui nivel minim de 3 luni.
Determinarea orizontului de lichiditate adecvat pentru o poziţie sau un set de poziţii trebuie să ia în considerare politicile interne ale instituţiei referitoare la ajustările de valoare şi la administrarea poziţiilor vechi. În cazul în care instituţia determină orizonturile de lichiditate pentru seturi de poziţii, şi nu pentru poziţii individuale, criteriile pentru definirea seturilor de poziţii trebuie stabilite de o manieră care să reflecte cu claritate diferenţele de lichiditate. Orizonturile de lichiditate trebuie să fie mai lungi pentru poziţiile concentrate, reflectând perioada mai îndelungată necesară pentru lichidarea unor astfel de poziţii. Orizontul de lichiditate pentru un depozit de securitizare (securitisation warehouse) trebuie să reflecte timpul necesar pentru crearea, vânzarea şi securitizarea activelor sau pentru acoperirea factorilor de risc semnificativi în condiţii de criză ale pieţei.
5e. Acoperirile pot fi încorporate în abordarea utilizată de către instituţie pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale. Poziţiile pot fi compensate atunci când poziţiile lungi şi scurte se referă la acelaşi instrument financiar. Efectele acoperirii sau ale diversificării asociate poziţiilor lungi şi scurte care implică instrumente diferite ori titluri diferite ale aceluiaşi debitor, precum şi poziţiilor lungi şi scurte pe diferiţi emitenţi pot fi recunoscute doar prin modelarea explicită a poziţiilor lungi şi scurte brute pe diferite instrumente. Instituţiile trebuie să reflecte impactul riscurilor semnificative care ar putea apărea în intervalul dintre scadenţa acoperirii şi orizontul de lichiditate, precum şi potenţialul, în cadrul strategiilor de acoperire, pentru apariţia unor riscuri semnificative aferente bazei (basis risks), în funcţie de produs, rang în structura capitalului, rating intern sau extern, scadenţă, data emisiunii şi alte diferenţe între instrumente. Instituţia trebuie să reflecte o acoperire doar în măsura în care aceasta poate fi menţinută chiar şi în condiţiile în care este iminentă producerea unui eveniment de credit sau a altui eveniment în legătură cu debitorul.
Pentru poziţiile din portofoliul de tranzacţionare care sunt acoperite prin strategii de acoperire dinamică poate fi recunoscută reechilibrarea acoperirii în cadrul orizontului de lichiditate al poziţiei acoperite în condiţiile în care instituţia:
(i) alege să modeleze reechilibrarea acoperirii în mod consecvent pentru setul relevant de poziţii din portofoliul de tranzacţionare;
(ii) demonstrează că includerea reechilibrării are ca rezultat o mai bună cuantificare a riscului; şi
(iii) demonstrează că pieţele pentru instrumentele care servesc ca acoperiri sunt suficient de lichide pentru a permite o asemenea reechilibrare chiar şi în timpul perioadelor de criză. Orice riscuri reziduale care rezultă din strategiile de acoperire dinamică trebuie să fie reflectate în cerinţa de capital.
5f. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale trebuie să reflecte impactul neliniar al opţiunilor, instrumentelor financiare derivate de credit structurate şi al altor poziţii cu un comportament neliniar semnificativ în raport cu modificările preţului. Instituţia trebuie, de asemenea, să ţină cont în mod corespunzător de dimensiunea riscului de model, inerent evaluării şi estimării riscurilor de preţ asociate unor astfel de produse.
5g. Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale trebuie să se bazeze pe date obiective şi actuale.
Validarea
5h. Pentru scopurile abordării utilizate pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale, ca parte componentă a analizei independente a sistemului de cuantificare a riscului şi a validării modelelor interne, prevăzute în această anexă, instituţia trebuie, în special:
(i) să valideze gradul de adecvare, în cazul portofoliului deţinut, al abordării de modelare utilizate pentru corelaţii şi modificări de preţ, inclusiv alegerea şi ponderile factorilor săi de risc sistemic;
(ii) să deruleze o varietate de simulări de criză, inclusiv analize de senzitivitate şi analize pe bază de scenarii, pentru a evalua caracterul rezonabil al abordării din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în special în ceea ce priveşte tratamentul concentrărilor. Aceste simulări nu trebuie să se limiteze la evenimentele istorice;
(iii) să aplice o validare cantitativă adecvată care să includă elemente de referinţă interne relevante (benchmarks) pentru modelare.
Abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor adiţionale trebuie să se afle în concordanţă cu metodologiile interne ale instituţiei de administrare a riscului pentru identificarea, cuantificarea şi administrarea riscurilor de tranzacţionare.
Documentaţia
5i. Instituţia trebuie să formalizeze abordarea utilizată pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale astfel încât ipotezele cu privire la corelaţii şi alte ipoteze de modelare să fie transparente pentru autoritatea competentă.
Abordările interne bazate pe parametri diferiţi
5j. Dacă instituţia utilizează o abordare pentru surprinderea riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale care nu îndeplineşte toate cerinţele prevăzute la pct. 5a-5k, dar care se află în concordanţă cu metodologiile interne ale instituţiei pentru identificarea, cuantificarea şi administrarea riscurilor, instituţia trebuie să fie în măsură să demonstreze că abordarea sa are ca rezultat o cerinţă de capital cel puţin egală cu cea care ar fi fost bazată pe o abordare care respectă în totalitate cerinţele precizate. Instituţiile trebuie să demonstreze respectarea prevederilor primei teze cel puţin anual.
Frecvenţa de calcul
5k. Instituţia trebuie să efectueze, cel puţin săptămânal, calculele necesare potrivit abordării alese pentru surprinderea riscului adiţional.
5l. Autoritatea competentă recunoaşte utilizarea unei abordări interne pentru calcularea unei cerinţe de capital suplimentare în locul unei cerinţe de capital pentru portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie (correlation trading portfolio) în conformitate cu pct. 14a din anexa nr. I, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la acest punct.
O astfel de abordare internă trebuie să surprindă în mod adecvat toate riscurile de preţ la un interval de încredere de 99,9% pe un orizont de calculare a cerinţelor de capital de un an, presupunându-se un nivel constant al riscului şi fiind operate ajustări, dacă este cazul, pentru a reflecta impactul lichidităţii, concentrărilor, acoperirii (hedging) şi impactul caracteristicilor specifice opţiunilor (optionality). Instituţia poate încorpora în abordarea precizată la acest punct orice poziţii care sunt administrate împreună cu poziţii ale portofoliului de tranzacţionare pe bază de corelaţie (correlation trading portfolio) şi poate exclude apoi aceste poziţii din abordarea prevăzută la pct. 5a din această anexă.
Nivelul acestei cerinţe de capital pentru toate riscurile de preţ nu poate fi mai mic de 8% din cerinţa de capital care ar fi calculată în conformitate cu pct. 14a din anexa nr. I pentru toate poziţiile încorporate în cerinţa de capital pentru toate riscurile de preţ.
În special, următoarele riscuri trebuie surprinse în mod adecvat:
a) riscul cumulativ care rezultă din intrări multiple în stare de nerambursare, inclusiv ordinea intrărilor în stare de nerambursare, în produsele segmentate pe tranşe;
b) riscul de marjă de credit (credit spread), inclusiv efectele gamma şi gamma-mixt (cross-gamma);
c) volatilitatea corelaţiilor implicite, inclusiv efectul mixt (cross effect) al marjelor (spreads) şi corelaţiilor;
d) riscul aferent bazei (basis risk), incluzând atât:
(i) baza între marja (spread) unui indice şi cele ale elementelor individuale componente ale acestuia; cât şi
(ii) baza între corelaţia implicită a unui indice şi cea a portofoliilor individualizate (bespoke);
e) volatilitatea ratei de recuperare, aceasta fiind în legătură cu tendinţa ratelor de recuperare de a afecta preţurile tranşelor; şi
f) în măsura în care cuantificarea riscului global încorporează beneficii rezultate din acoperirea dinamică, riscul diminuării acoperirii (hedge slippage) şi costurile potenţiale ale reechilibrării (rebalancing) unor astfel de acoperiri.
Pentru scopurile acestui punct, instituţia trebuie să deţină date de piaţă suficiente pentru a se asigura că surprinde în totalitate, în cadrul abordării sale interne, riscurile semnificative ale acestor expuneri, în conformitate cu standardele stabilite la acest punct, trebuie să demonstreze prin testare ex-post (backtesting) sau prin alte mijloace adecvate faptul că la nivelul instituţiei cuantificările riscului pot explica în mod corespunzător istoricul variaţiei de preţ pentru aceste produse şi trebuie să poată delimita poziţiile pentru care deţine aprobarea de a le încorpora în cerinţa de capital în conformitate cu acest punct de poziţiile pentru care nu dispune de o astfel de aprobare.
În ceea ce priveşte portofoliile supuse prevederilor acestui punct, instituţia trebuie să aplice cu regularitate un set de scenarii de criză, specifice şi predeterminate. Aceste scenarii de criză trebuie să examineze efectele crizelor asupra ratelor de nerambursare, ratelor de recuperare, marjelor de credit (credit spreads) şi corelaţiilor cu privire la profiturile şi pierderile departamentului de tranzacţionare a corelaţiilor. Instituţia trebuie să aplice aceste scenarii de criză cel puţin săptămânal şi să raporteze cel puţin trimestrial autorităţii competente rezultatele, inclusiv comparaţii cu cerinţa de capital a instituţiei în conformitate cu acest punct. Instituţia trebuie să raporteze autorităţii competente, în timp util, toate cazurile în care simulările de criză indică o insuficienţă semnificativă a acestei cerinţe de capital. Pe baza acestor rezultate ale simulărilor de criză, autoritatea competentă ia în considerare o cerinţă de capital suplimentară pentru portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie (correlation trading portfolio), în conformitate cu art. 226 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Instituţia trebuie să calculeze cel puţin săptămânal cerinţa de capital pentru acoperirea tuturor riscurilor de preţ."
14. La anexa nr. V, punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"6. Instituţiile care utilizează modele interne care nu sunt recunoscute în conformitate cu pct. 5 se supun unei cerinţe de capital separate pentru riscul specific, calculată conform anexei nr. I."
15. La anexa nr. V, punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"7. Pentru scopurile pct. 10b lit. a) şi b), rezultatele calculelor proprii efectuate de către instituţie se înmulţesc cu factorii de multiplicare (mc) şi (ms). Aceşti factori trebuie să fie de cel puţin 3."
16. La anexa nr. V punctul 8, primul paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Pentru scopurile pct. 10b lit. a) şi b), factorii de multiplicare (mc) şi (ms) se majorează cu un factor complementar cu valoarea cuprinsă între 0 şi 1, potrivit tabelului 1, în funcţie de numărul de depăşiri aferente ultimelor 250 de zile lucrătoare, puse în evidenţă de testarea ex-post (back-testing) de către instituţie a nivelului valorii la risc (value-at-risk), calculat potrivit pct. 10. Instituţiile trebuie să calculeze depăşirile, într-un mod consecvent, pe baza testării ex-post (back-testing) efectuate atât prin utilizarea variaţiilor ipotetice în valoarea portofoliului, cât şi prin utilizarea variaţiilor efective. O depăşire reprezintă o variaţie pe o zi în valoarea portofoliului care depăşeşte nivelul valorii la risc (value-at-risk) aferent zilei respective, generat de modelul instituţiei. Pentru scopul determinării factorului complementar, numărul de depăşiri trebuie evaluat cel puţin trimestrial şi este egal cu maximum dintre numărul de depăşiri rezultat prin utilizarea variaţiilor ipotetice în valoarea portofoliului şi cel rezultat prin utilizarea variaţiilor efective."
17. La anexa nr. V, punctul 9 se abrogă.
18. La anexa nr. V punctul 10, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) o perioadă de deţinere echivalentă cu 10 zile. Instituţiile pot utiliza niveluri ale valorii la risc (value-at-risk) calculate în conformitate cu perioade de deţinere mai scurte, ajustate crescător (scaled up) la 10 zile prin utilizarea, de exemplu, a rădăcinii pătrate a timpului. Instituţiile care utilizează această abordare trebuie să justifice periodic autorităţii competente, în mod convingător, caracterul rezonabil al abordării folosite;".
19. La anexa nr. V punctul 10, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"e) actualizarea lunară a setului de date."
20. La anexa nr. V, după punctul 10 se introduc trei noi puncte, punctele 10a, 10b şi 10c, cu următorul cuprins:
"10a. În plus, instituţiile trebuie să calculeze o «valoare la risc în condiţii de criză» (stressed value-at-risk) pe baza valorii la risc (value-at-risk) a portofoliului curent, aferentă unei perioade de deţinere de 10 zile şi unui interval de încredere unilateral (one-tailed) de 99%, datele de intrare pentru modelul valorii la risc (value-at-risk) fiind calibrate în raport cu datele istorice dintr-o perioadă continuă de 12 luni de criză financiară semnificativă, relevantă pentru portofoliul instituţiei. Alegerea unor astfel de date istorice trebuie supusă aprobării autorităţii competente şi examinării anuale de către instituţie. Instituţiile trebuie să calculeze valoarea la risc în condiţii de criză (stressed value-atrisk) cel puţin săptămânal.
10b. Fiecare instituţie trebuie să îndeplinească, pe bază zilnică, o cerinţă de capital exprimată ca suma valorilor aferente lit. a) şi b), iar o instituţie care utilizează modelul său intern în scopul calculării cerinţei de capital pentru riscul de poziţie specific trebuie să îndeplinească o cerinţă de capital exprimată ca suma valorilor aferente lit. c) şi d), după cum urmează:
a) cea mai mare valoare dintre:
(i) valoarea la risc (value-at-risk) aferentă zilei precedente, cuantificată potrivit pct. 10 (VaRt-1); şi
(ii) media nivelurilor zilnice ale valorii la risc (value-at-risk), în conformitate cu pct. 10, din ultimele 60 de zile lucrătoare (VaRavg), înmulţită cu factorul de multiplicare (mc);
b) cea mai mare valoare dintre:
(i) cel mai recent nivel disponibil al valorii la risc în condiţii de criză (stressed value-at-risk) în conformitate cu pct. 10a (sVaRt-1); şi
(ii) media nivelurilor valorii la risc în condiţii de criză (stressed value-at-risk) calculate în maniera şi cu frecvenţa specificate la pct. 10a pe parcursul ultimelor 60 de zile lucrătoare (sVaRavg), înmulţită cu factorul de multiplicare (ms);
c) o cerinţă de capital calculată în conformitate cu anexa nr. I pentru riscurile de poziţie ale poziţiilor din securitizare şi ale instrumentelor financiare derivate de credit de tip n-th-to-default din portofoliul de tranzacţionare, cu excepţia celor încorporate în cerinţa de capital în conformitate cu pct. 5l;
d) cea mai mare valoare dintre cea mai recentă valoare şi media pe 12 săptămâni, calculate de către instituţie, aferente riscurilor de nerambursare şi de migraţie adiţionale în conformitate cu pct. 5a şi, acolo unde este cazul, cea mai mare valoare dintre cea mai recentă valoare şi media pe 12 săptămâni, efectuate de către instituţie, aferente tuturor riscurilor de preţ în conformitate cu pct. 5l.
10c. Instituţiile trebuie, de asemenea, să deruleze simulări de criză în sens invers, respectiv de la efect la cauză (reverse stress tests)."
21. La anexa nr. V punctul 12, primul paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins:
"12. Modelul de cuantificare a riscului trebuie să surprindă un număr suficient de factori de risc, în funcţie de nivelul activităţii instituţiei pe pieţele respective. În cazul în care un factor de risc este încorporat în modelul de evaluare (pricing model) deţinut de instituţie, dar nu şi în modelul de cuantificare a riscului, instituţia trebuie să poată justifica autorităţii competente în mod convingător această omisiune. În plus, modelul de cuantificare a riscului trebuie să surprindă neliniarităţile opţiunilor şi ale altor produse, precum şi riscul de corelaţie şi riscul aferent bazei (basis risk). În cazul utilizării substituenţilor (proxies) pentru factorii de risc, aceştia trebuie să prezinte un istoric corespunzător pentru poziţia deţinută efectiv. În plus, pentru tipurile individuale de risc se aplică următoarele prevederi:".
22. La anexa nr. VI partea B punctul 2, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) politici şi proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzând responsabilităţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a valorii, sursele de informaţii privind piaţa şi reexaminarea adecvării acestora, ghiduri pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflectă ipotezele instituţiei asupra elementelor utilizate de participanţii de pe piaţă pentru stabilirea preţului poziţiei, frecvenţa cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea rezultatelor evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de lună;".
23. La anexa nr. VI partea B, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"3. Instituţiile îşi marchează poziţiile la piaţă ori de câte ori este posibil. Marcarea la piaţă reprezintă evaluarea, cel puţin zilnică, a poziţiilor la preţuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente. Se pot utiliza, de exemplu, preţuri de pe bursă, cotaţii electronice sau cotaţii provenite de la mai mulţi brokeri independenţi care se bucură de o largă recunoaştere."
24. La anexa nr. VI partea B, punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"5. Atunci când marcarea la piaţă nu este posibilă, instituţiile marchează într-un mod prudent poziţiile/portofoliile la model, înainte de a aplica tratamentul privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzacţionare. Marcarea la model este definită ca fiind orice evaluare al cărei rezultat se determină prin raportarea la valori standard, extrapolare sau alt fel de calcule pornind de la date de intrare din piaţă."
25. La anexa nr. VI partea B punctul 6, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) conducerea superioară are cunoştinţă de elementele din portofoliul de tranzacţionare sau de alte poziţii evaluate la valoarea justă care fac obiectul marcării la model şi înţelege impactul semnificativ al incertitudinii astfel create în cadrul raportării referitoare la riscul/performanţa activităţii;".
26. La anexa nr. VI partea B, punctele 8 şi 9 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"Ajustări aferente evaluării
8. Instituţiile trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru luarea în considerare a ajustărilor aferente evaluării.
Standarde generale
9. Instituţiile trebuie să realizeze, în mod formalizat, determinarea ajustărilor aferente evaluării cu privire la: marjele de credit constatate în avans (unearned credit spreads), costurile de închidere (close-out costs), riscurile operaţionale, rezilierea, costurile de investiţie şi de finanţare, costurile administrative viitoare şi, dacă este cazul, riscul de model."
27. La anexa nr. VI partea B, punctele 11-15 se înlocuiesc cu punctele 11-13, cu următorul cuprins:
"11. Instituţiile trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru calculul ajustării aferente evaluării curente a poziţiilor mai puţin lichide. Aceste ajustări se adaugă, acolo unde este necesar, oricăror modificări ale valorii poziţiilor necesare în scopul raportării financiare şi trebuie să fie concepute astfel încât să reflecte lipsa de lichiditate a poziţiilor. În cadrul acestor proceduri, instituţiile trebuie să ia în considerare mai mulţi factori pentru a stabili dacă este necesară o ajustare aferentă evaluării pentru poziţiile mai puţin lichide. Aceşti factori includ timpul necesar pentru a acoperi poziţia/riscurile aferente poziţiei, volatilitatea şi media marjelor dintre preţurile oferite pentru cumpărare/vânzare, disponibilitatea cotaţiilor de piaţă (numărul şi identitatea formatorilor de piaţă), volatilitatea şi media volumelor tranzacţionate, inclusiv volumele tranzacţionate în perioadele de criză a pieţei, concentrări ale pieţei, creşterea vechimii poziţiilor, măsura în care evaluarea se bazează pe marcarea la model şi impactul altor riscuri de model.
12. În cazul utilizării de evaluări realizate de terţi sau în cazul marcării la model, instituţiile trebuie să determine dacă este oportună efectuarea unei ajustări aferente evaluării. În plus, instituţiile trebuie să aibă în vedere necesitatea stabilirii de ajustări pentru poziţii mai puţin lichide şi să reexamineze permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.
13. În ceea ce priveşte produsele complexe care includ, dar nu se limitează la expunerile din securitizare şi instrumentele derivate de credit de tip n-th-to-default, instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea unor ajustări aferente evaluării pentru a reflecta riscul de model asociat utilizării unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorectă şi riscul de model asociat utilizării, în modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observaţi (şi care ar putea fi incorecţi)."
Art. II. - Prezentul regulament intră în vigoare la data de 31 decembrie 2011.
*
Prezentul regulament transpune următoarele prevederi ale Directivei 2010/76/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/48/CE şi a Directivei 2006/49/CE în ceea ce priveşte cerinţele de capital pentru portofoliul de tranzacţionare şi resecuritizare, precum şi procesul de supraveghere a politicilor de remunerare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 329 din 14 decembrie 2010: prevederile art. 2 paragraful 1, prevederile art. 2 paragraful 3 şi următoarele prevederi ale anexei II: pct. 1 lit. (a) pct. (i) şi (ii), pct. 1 lit. b)-f), pct. 2, pct. 3 lit. b)-k), pct. 4 lit. a)-f).