Nr. 19/24
Banca Naţională a României
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Secţiunea 1
Obiectiv şi definiţii
Art. 1. -(1) Prezentul regulament se aplică băncilor, băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ, băncilor de credit ipotecar, caselor centrale ale cooperativelor de credit şi instituţiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române, denumite în continuare instituţii de credit, precum şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe şi reglementează modul de determinare a efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit asupra calculului valorii ponderate la risc a expunerilor sau, după caz, al valorii pierderii aşteptate.
(2) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit ale cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementările emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte tehnicile de diminuare a riscului de credit la nivelul cooperativelor de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naţionale a României.
(3) Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
(4) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistă.
Art. 2. -(1) Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţia prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(2) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile instituţii şi firme de investiţii au semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
(3) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile: instituţie externă de evaluare a creditului, entităţi din sectorul public, organisme de plasament colectiv, tranzacţie de răscumpărare şi rating au semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
(4) Expresia operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri are semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii.
(5) Expresiile instrumente financiare derivate tranzacţionate pe pieţe nereglementate OTC şi tranzacţii de creditare în marjă au semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă.
(6) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. instituţie de credit împrumutătoare - instituţia de credit care are expunerea în cauză, fie că aceasta rezultă dintr-un credit sau din alt tip de operaţiune (Directiva - art. 90);
2. tehnică de diminuare a riscului de credit - tehnică utilizată de o instituţie de credit pentru reducerea riscului de credit aferent uneia sau mai multor expuneri pe care instituţia le deţine;
3. protecţie finanţată a creditului - tehnică de diminuare a riscului de credit în care reducerea riscului de credit aferent expunerii unei instituţii de credit derivă din dreptul instituţiei de credit - în eventualitatea apariţiei evenimentului de nerambursare de către contrapartidă sau a producerii de alte evenimente de credit specificate în legătură cu contrapartida - de a lichida anumite active sau sume, de a obţine transferul, însuşirea sau păstrarea acestora, sau de a reduce valoarea expunerii la diferenţa dintre valoarea expunerii şi valoarea unei creanţe deţinute asupra instituţiei de credit, ori de a o substitui cu valoarea acestei diferenţe;
4. protecţia nefinanţată a creditului - tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit aferent expunerii unei instituţii de credit derivă din angajamentul unei terţe părţi de a plăti o sumă în eventualitatea apariţiei evenimentului de nerambursare din partea împrumutatului sau a producerii de alte evenimente de credit specificate;
5. tranzacţie de creditare garantată - orice tranzacţie ce dă naştere unei expuneri garantate cu garanţie reală şi în legătură cu care nu există prevederi ce conferă instituţiei de credit împrumutătoare dreptul de a primi marjă frecvent;
6. operaţiune ajustată la condiţiile pieţei - reprezintă orice operaţiune ce dă naştere unei expuneri garantate cu garanţie reală şi în legătură cu care există prevederi ce conferă instituţiei de credit împrumutătoare dreptul de a primi marjă frecvent;
7. instrument asimilat numerarului - certificat de depozit sau alt instrument similar emis de instituţia de credit împrumutătoare;
8. perioadă de deţinere - numărul de zile, specific fiecărui tip de tranzacţie sau operaţiune, pe parcursul cărora evoluţia preţului trebuie monitorizată în vederea determinării volatilităţii;
9. formalizare - descrierea şi, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituţiei de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate şi detaliere;
10. rating eligibil - rating furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului recunoscută ca eligibilă potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard;
11. indice principal - indice larg diversificat compus din titluri suficient de lichide.
Art. 3. - Pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru scopurile art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii sau, dacă este cazul, pentru calculul valorii pierderilor aşteptate pentru scopurile art. 10 alin. (3) şi art. 18 lit. f) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, instituţiile de credit care utilizează abordarea standard, în condiţiile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, sau abordarea bazată pe modele interne de rating în condiţiile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, dar fără a utiliza estimări proprii pentru pierderea în caz de nerambursare şi pentru factorii de conversie potrivit prevederilor art. 22-29 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, pot recunoaşte, în condiţiile prezentului regulament, reducerea riscului de credit ca urmare a utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
Secţiunea a 2-a
Condiţii generale privind utilizarea tehnicile de diminuare
a riscului de credit
Art. 4. -(1) Tehnicile utilizate în scopul diminuării riscului de credit, împreună cu măsurile şi acţiunile întreprinse în acest sens precum şi procedurile şi politicile implementate de instituţia de credit împrumutătoare trebuie să fie de aşa natură încât să se concretizeze în încheierea de contracte de protecţie a creditului valabile din punct de vedere legal şi executorii în toate jurisdicţiile relevante.
(2) Instituţia de credit împrumutătoare trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura eficacitatea contractelor de protecţie a creditului şi pentru administrarea riscurilor asociate, atât la momentul încheierii contractului cât şi ulterior, pe toată durata protecţiei.
Art. 5. -(1) În cazul protecţiei finanţate a creditului, pentru a fi recunoscute ca eligibile, activele pe care aceasta se bazează trebuie să fie suficient de lichide, iar valoarea lor îndeajuns de stabilă în timp astfel încât, ţinând cont de abordarea utilizată pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi de gradul de recunoaştere permis, să confere un nivel adecvat de certitudine pentru protecţia oferită împotriva riscului de credit. Activele eligibile sunt cele prevăzute de Capitolul II al prezentului regulament.
(2) În cazul protecţiei finanţate a creditului, instituţia de credit împrumutătoare trebuie să aibă dreptul să lichideze sau să reţină, în timp util, activele care conferă protecţie în caz de nerambursare, insolvenţă sau faliment al debitorului - sau alt eveniment de credit prevăzut în contract - sau, dacă este cazul, al depozitarului activelor cu rol de protecţie. Gradul de corelare între valoarea activelor afectate pentru protecţia creditului şi calitatea creditului asociat debitorului nu trebuie să fie excesiv.
Art. 6. - În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, pentru a fi eligibilă pentru recunoaştere, partea care îşi asumă angajamentul trebuie să prezinte suficientă credibilitate iar contractul de protecţie trebuie să fie valabil din punct de vedere legal în jurisdicţiile relevante astfel încât, ţinând cont de abordarea utilizată la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi de gradul de recunoaştere permis, să asigure un nivel de protecţie adecvat. Furnizorii de protecţie şi tipurile de contracte de protecţie eligibile sunt cele prevăzute de Capitolul II.
Art. 7. - Pentru scopul utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit la determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, la calculul valorilor pierderilor aşteptate, instituţiile de credit trebuie să respecte cerinţele minime prevăzute de Capitolul III.
Secţiunea a 3-a
Determinarea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit
Art. 8. - În cazul îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 4-7, calculul valorii ponderate la risc a expunerilor şi, după caz, al valorii pierderilor aşteptate poate fi modificat în conformitate cu prevederile Capitolelor IV-VII.
Art. 9. - La determinarea cerinţei minime de capital prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind cerinţele minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, nu se va lua în considerare valoarea ponderată la risc determinată în urma aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit, potrivit prezentului regulament, dacă această valoare este mai mare decât cea care s-ar obţine dacă respectivei expuneri nu i s-ar aplica tehnica de diminuare a riscului de credit. În acest caz, la determinarea cerinţei minime de capital se vor lua în considerare valorile obţinute fără aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
Art. 10. - În cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerii reflectă deja protecţia creditului, în baza aplicării prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard sau, după caz, ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, protecţia creditului nu va mai fi luată în considerare şi potrivit prezentului regulament.
CAPITOLUL II Criterii de eligibilitate ale tehnicilor de diminuare
a riscului de credit
Secţiunea 1
Protecţia finanţată a creditului
1.1. Compensarea bilanţieră
Art. 11. -(1) Compensarea bilanţieră de creanţe reciproce între o instituţie de credit şi contrapartida sa este eligibilă ca tehnică de diminuare a riscului de credit, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor minime prevăzute la art. 34 pentru acordurile de compensare bilanţieră, altele decât acordurile cadru ce acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei.
(2) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 12, eligibilitatea este limitată la soldurile de numerar reciproce ale instituţiei de credit şi ale contrapartidei sale. Numai elementele bilanţiere de natura creditelor şi depozitelor ale instituţiei de credit împrumutătoare pot face obiectul modificării valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, a valorilor pierderilor aşteptate, ca urmare a aplicării unui acord de compensare bilanţieră.
1.2. Acordurile cadru de compensare pentru tranzacţii de răscumpărare
şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau
mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei
Art. 12. -(1) Instituţiile de credit care aplică metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută în Capitolul IV şi îndeplinesc cerinţele minime menţionate la art. 35 pot recunoaşte efectele contractelor de compensare bilaterală ce acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei efectuate cu o contrapartidă.
(2) Fără a se aduce atingere prevederilor Anexei III din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, bunurile aduse în garanţie, precum şi titlurile sau mărfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri nu pot fi luate în considerare decât în condiţiile în care satisfac cerinţele de eligibilitate pentru garanţiile reale prevăzute la art. 14-20.
1.3. Garanţii reale
Art. 13. -(1) În cazul în care tehnica de diminuare a riscului de credit utilizată se bazează pe dreptul instituţiei de credit de a lichida sau de a reţine active, eligibilitatea acestora depinde de:
a) abordarea folosită de instituţia de credit împrumutătoare pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al pierderilor aşteptate, respectiv de aplicarea prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard sau, după caz, ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;
b) metoda utilizată pentru scopul aplicării prevederilor prezentului regulament, respectiv metoda simplă a garanţiilor financiare sau metoda extinsă a garanţiilor financiare, potrivit Capitolului IV.
(2) În cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, eligibilitatea depinde şi de includerea/neincluderea tranzacţiilor în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei de credit.
Art. 14. - Următoarele instrumente financiare pot fi recunoscute drept garanţie reală eligibilă în cadrul tuturor abordărilor şi metodelor:
a) numerar sub formă de depozit constituit la instituţia de credit împrumutătoare, precum şi instrumente asimilate numerarului păstrate la aceasta;
b) titluri de creanţă emise de administraţii centrale sau bănci centrale, titluri ce au un rating eligibil sau o evaluare de credit din partea unei agenţii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibilă pentru scopurile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, rating sau evaluare ce corespund, potrivit prevederilor aceluiaşi regulament cel puţin nivelului 4 al scalei de evaluare a calităţii creditului prevăzute la art. 9 respectiv la art. 11 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard;
c) titluri de creanţă emise de instituţii, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calităţii creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile faţă de instituţii de credit;
d) titluri de creanţă emise de alte entităţi, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calităţii creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile faţă de societăţi;
e) titluri de creanţă ce au un rating eligibil pe termen scurt, rating ce corespunde, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calităţii creditului prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile pe termen scurt;
f) titluri de capital sau obligaţiuni convertibile incluse într-un indice principal; şi
g) aur.
Art. 15. - Pentru scopurile art. 14 lit. b), în categoria titlurilor de creanţă emise de administraţii centrale sau bănci centrale se includ şi:
a) titluri de creanţă emise de administraţiile regionale sau autorităţile locale pentru care expunerile faţă de acestea sunt tratate, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, ca expuneri faţă de administraţia centrală de jurisdicţia căreia aparţin;
b) titluri de creanţă emise de acele entităţi din sectorul public pentru care expunerile faţă de acestea sunt tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală în jurisdicţia căreia sunt stabilite respectivele entităţi, potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard;
c) titluri de creanţă emise de băncile multilaterale de dezvoltare cărora, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică o pondere de risc de 0%; şi
d) titluri de creanţă emise de organizaţiile internaţionale cărora, conform prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică o pondere de risc de 0%.
Art. 16. - În categoria titlurilor de creanţă prevăzute la art. 14 lit. c) se includ şi:
a) titluri de creanţă emise de administraţii regionale sau de autorităţi locale, altele decât cele pentru care expunerile sunt tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală de jurisdicţia căreia aparţin, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard;
b) titluri de creanţă emise de acele entităţi din sectorul public pentru care expunerile faţă de acestea sunt tratate, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, ca expuneri faţă de instituţiile de credit; şi
c) titluri de creanţă emise de bănci multilaterale de dezvoltare, altele decât cele cărora, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică o pondere de risc de 0%.
Art. 17. - Titlurile de creanţă emise de instituţii, titluri care nu beneficiază de un rating eligibil, pot fi recunoscute drept garanţie reală eligibilă dacă îndeplinesc următoarele criterii:
a) sunt tranzacţionate la o bursă recunoscută;
b) se califică drept datorie cu rang prioritar;
c) toate celelalte emisiuni ale instituţiei emitente, care au acelaşi rang de subordonare, beneficiază de ratinguri eligibile ce corespund, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calităţii prevăzute de respectivul regulament pentru expunerile faţă de instituţii sau pentru expunerile pe termen scurt;
d) instituţia de credit împrumutătoare nu deţine nici o informaţie care ar putea conduce la concluzia că emisiunea ar justifica un rating inferior celui indicat la lit. c); şi
e) instituţia de credit poate demonstra Băncii Naţionale a României că lichiditatea pieţei instrumentului este suficientă având în vedere utilizarea sa pentru protecţia creditului.
Art. 18. -(1) Titlurile de participare la organismele de plasament colectiv pot fi recunoscute drept garanţii reale eligibile dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
a) au o cotaţie publică zilnică a preţului; şi
b) organismul de plasament colectiv investeşte numai în instrumentele eligibile pentru recunoaştere prevăzute la art. 14-17.
(2) Utilizarea, potenţială sau efectivă, de către un organism de plasament colectiv de instrumente financiare derivate pentru acoperirea riscurilor aferente investiţiilor permise nu afectează eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism.
Art. 19. - Pentru scopurile art. 14, lit. b)-e), în cazul în care un titlu de creanţă beneficiază de două rating-uri eligibile diferite, se va lua în considerare rating-ul cel mai puţin favorabil. În cazul în care titlul de creanţă beneficiază de mai mult de două rating-uri eligibile, se iau în considerare cele mai favorabile două rating-uri. Dacă cele mai favorabile două rating-uri sunt diferite, se ia în considerare rating-ul cel mai puţin favorabil dintre cele două.
Art. 20. -(1) În plus faţă de elementele specificate la art. 14-19, în cazul în care instituţia de credit optează pentru utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare, prevăzută la Capitolul IV, următoarele instrumente financiare pot fi recunoscute ca fiind garanţii reale eligibile:
a) titluri de capital sau obligaţiuni convertibile, neincluse într-un indice principal, dar tranzacţionate pe o bursă recunoscută;
b) titluri de participare la organisme de plasament colectiv, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(i) au o cotaţie publică zilnică a preţului; şi
(ii) organismul de plasament colectiv investeşte numai în instrumentele eligibile pentru recunoaştere prevăzute la art. 14-17 şi în instrumentele menţionate la lit. a).
(2) Utilizarea, potenţială sau efectivă, de către un organism de plasament colectiv, de instrumente financiare derivate pentru acoperirea riscurilor aferente investiţiilor permise nu afectează eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism pentru scopurile prezentului regulament.
Art. 21. - În plus faţă de prevederile art. 14-20, instituţiilor de credit care determină valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, li se aplică prevederile art. 22-25. Prevederile acestor articole nu sunt aplicabile instituţiilor de credit care determină valorile ponderate la risc ale expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard.
Art. 22. -(1) Proprietăţile imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de către acesta spre a fi locuite, precum şi proprietăţile imobiliare comerciale, de tipul birourilor şi al altor spaţii comerciale, pot fi recunoscute ca fiind garanţii imobiliare eligibile dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) valoarea proprietăţii nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului asociat debitorului. Această cerinţă nu exclude situaţiile în care factori exclusiv de natură macroeconomică afectează atât valoarea proprietăţii cât şi performanţa împrumutatului;
b) riscul de credit asociat împrumutatului nu depinde în mod semnificativ de randamentul proprietăţii sau al proiectului suport, ci mai degrabă de propria capacitate a împrumutatului de a rambursa datoria din alte surse. Astfel, rambursarea sumelor datorate nu depinde semnificativ de fluxurile de numerar generate de proprietatea adusă în garanţie.
(2) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilă părţile deţinute în societăţile finlandeze pentru domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societăţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentă ulterioară, în cazul proprietăţilor imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de către acesta, cu condiţia ca cerinţele prevăzute la alin. (1) să fie îndeplinite.
(3) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilă părţile deţinute în societăţile finlandeze pentru domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societăţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentă ulterioară, în cazul proprietăţilor imobiliare comerciale, cu condiţia ca cerinţele prevăzute la alin. 1 să fie îndeplinite.
(4) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie imobiliară locativă eligibilă, acele proprietăţi imobiliare locative pentru care nu este îndeplinită condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacă autoritatea competentă din acel stat membru recunoaşte astfel de garanţii drept garanţii eligibile în scopul diminuării riscului de credit şi instituţiile de credit fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de autoritatea competentă din respectivul stat membru pentru aplicarea acestui tratament.
(5) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie imobiliară comercială eligibilă, acele proprietăţi imobiliare comerciale pentru care nu este îndeplinită condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacă autoritatea competentă din acel stat membru recunoaşte astfel de garanţii drept garanţii eligibile în scopul diminuării riscului de credit.
Art. 23. -(1) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilă creanţele aferente tranzacţiilor comerciale sau tranzacţiilor cu scadenţă iniţială mai mică sau egală cu un an, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în Capitolul III al prezentului regulament.
(2) Creanţele eligibile nu le includ pe cele asociate cu securitizarea, cu subparticipaţiile (sindicalizarea creditelor) sau cu instrumentele financiare derivate de credit şi nici sumele de încasat de la entităţi aparţinând aceluiaşi grup ca şi instituţia de credit împrumutătoare sau de la angajaţii acesteia.
Art. 24. - Instituţiile de credit pot recunoaşte, numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, drept garanţii eligibile alte categorii de bunuri corporale, altele decât acelea prevăzute la art. 22, pentru care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) existenţa unei pieţe lichide pentru cedarea de o manieră rapidă şi eficientă din punct de vedere economic a bunului adus în garanţie; şi
b) existenţa unui preţ de piaţă bine stabilit şi disponibil public pentru bunul respectiv. Instituţia de credit trebuie să poată demonstra că nu există indicii conform cărora preţul net obţinut din valorificarea bunului deviază semnificativ de la acest preţ de piaţă.
Art. 25. - Cu respectarea prevederilor art. 126 al Capitolului IV din cadrul prezentului regulament, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 52 al Capitolului III, expunerile generate de tranzacţii de leasing financiar încheiate de instituţiile de credit cu terţe părţi au acelaşi tratament ca şi creditele garantate cu bunuri de tipul celor ce fac obiectul tranzacţiei de leasing.
1.4. Alte forme de protecţie finanţată a creditului eligibile în
cadrul tuturor abordărilor şi metodelor
Art. 26. -(1) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului numerarul sub formă de depozit la o instituţie terţă sau instrumentele asimilate numerarului deţinute de o instituţie terţă, gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutătoare, dar care nu fac obiectul unui contract de păstrare în custodie.
(2) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului poliţele de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutătoare.
(3) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului instrumentele emise de instituţii terţe care sunt răscumpărabile de către instituţia terţă, la cererea instituţiei ce le deţine în gaj.
Secţiunea a 2-a
Protecţia nefinanţată a creditului
2.1. Furnizori de protecţie eligibili în cadrul tuturor abordărilor
Art. 27. - Următoarele părţi pot fi recunoscute ca furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului:
a) administraţiile centrale şi băncile centrale;
b) administraţiile regionale şi autorităţile locale;
c) băncile multilaterale pentru dezvoltare;
d) organizaţiile internaţionale, dacă expunerilor faţă de acestea li se aplică o pondere de risc de 0%, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard;
e) entităţile din sectorul public, dacă autorităţile competente permit tratarea expunerilor faţă de acestea ca şi expuneri faţă de instituţii sau faţă de administraţia centrală din statul membru în jurisdicţia căruia respectivele entităţi sunt stabilite;
f) instituţiile;
g) alte societăţi, inclusiv societatea-mamă, filialele şi entităţile asociate ale instituţiei de credit, care:
(i) au un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calităţii creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile faţă de societăţi; şi
(ii) în cazul instituţiilor de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, respectivele entităţi nu au un rating eligibil, dar beneficiază de un rating intern asociat unei probabilităţi de nerambursare ce corespunde cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calităţii creditului stabilite de regulamentul menţionat pentru expunerile faţă de societăţi.
Art. 28. - În cazul în care valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate sunt calculate potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, pentru ca un furnizor de protecţie să fie eligibil, acesta trebuie să aibă stabilit un rating intern atribuit de către instituţia de credit în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
Art. 29. - Prin derogare de la prevederile art. 27, Banca Naţională a României poate recunoaşte drept furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului şi alte instituţii financiare autorizate şi supravegheate de autorităţi competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor de credit şi supuse unor cerinţe prudenţiale echivalente celor aplicate instituţiilor de credit.
2.2. Furnizori de protecţie eligibili în cazul abordării bazate pe
modele interne de rating care se califică pentru tratamentul stabilit
în cadrul art. 34 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind
tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de
investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating
Art. 30. -(1) Instituţiile, societăţile de asigurare şi de reasigurare şi agenţiile de creditare a exportului, care îndeplinesc condiţiile de mai jos, pot fi recunoscute ca furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului care se califică pentru tratamentul stabilit în cadrul art. 34 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating:
a) furnizorul de protecţie are suficientă experienţă în furnizarea de protecţie nefinanţată a creditului;
b) furnizorul de protecţie este o entitate reglementată de o manieră echivalentă reglementărilor aplicabile instituţiilor de credit sau avea, la momentul la care protecţia creditului a fost furnizată, un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calităţii creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile faţă de societăţi;
c) furnizorul de protecţie avea atribuit, la momentul la care protecţia creditului a fost furnizată sau pentru orice perioadă ulterioară acestuia, un rating intern asociat unei probabilităţi de nerambursare echivalentă sau inferioară celei corespunzătoare cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calităţii creditului stabilite de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard pentru expunerile faţă de societăţi; şi
d) furnizorul de protecţie are atribuit un rating intern asociat unei probabilităţi de nerambursare echivalente sau inferioare celei corespunzătoare cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calităţii creditului stabilite de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, pentru expunerile faţă de societăţi.
(2) Pentru scopurile acestui articol, protecţia creditului furnizată de agenţiile de creditare a exportului nu beneficiază de efectul contra-garanţiilor explicite furnizate de o administraţie centrală.
Secţiunea a 3-a
Tipuri de instrumente financiare derivate de credit
Art. 31. - Următoarele tipuri de instrumente financiare derivate de credit şi instrumente ce pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau care sunt similare acestora din punct de vedere economic, pot fi recunoscute drept tehnici eligibile pentru diminuarea riscului de credit:
a) instrumente de tip credit default swap;
b) instrumente de tip total return swap;
c) instrumente de tip credit linked note, în măsura finanţării lor în numerar.
Art. 32. -(1) În cazul în care o instituţie de credit cumpără protecţia creditului prin intermediul unui instrument de tip total return swap şi înregistrează în contabilitate plăţile nete primite aferente swap-ului ca venit net, dar nu înregistrează deteriorarea valorii activului protejat (fie printr-o reducere a valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor), protecţia creditului nu este recunoscută ca eligibilă.
(2) Pentru ca protecţia creditului să fie recunoscută pentru scopurile prezentului regulament, în cazul în care o instituţie de credit realizează o acoperire internă a riscului prin utilizarea unui instrument financiar derivat de credit - respectiv riscul de credit al unei expuneri neincluse în portofoliul de tranzacţionare se acoperă prin utilizarea unui instrument financiar derivat de credit din portofoliul de tranzacţionare - este necesar ca riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare să fie externalizat uneia sau mai multor terţe părţi. În astfel de situaţii, dacă transferul riscului se face cu respectarea cerinţelor privind recunoaşterea diminuării riscului de credit stabilite de prezentul regulament, pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al valorilor pierderilor aşteptate, în cazul în care se achiziţionează protecţie nefinanţată a creditului, se aplică regulile prevăzute la Capitolele IV - VII ale prezentului regulament.
CAPITOLUL III Cerinţe minime
Secţiunea 1
Cerinţe minime generale
Art. 33. -(1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de procese adecvate de administrare a riscurilor, care să le permită controlul riscurilor la care instituţia este expusă ca urmare a utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
(2) Utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în scopul determinării valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, a valorilor pierderilor aşteptate nu exonerează instituţiile de credit de obligaţia de a efectua în continuare evaluarea integrală a riscului de credit aferent expunerii suport. Instituţiile de credit trebuie să fie în măsură să demonstreze Băncii Naţionale a României îndeplinirea acestei cerinţe.
(3) În cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi/sau a operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, expunerea suport se consideră a fi reprezentată, doar pentru scopurile acestui articol, de valoarea netă a expunerii.
Secţiunea a 2-a
Protecţia finanţată a creditului
2.1. Acorduri de compensare bilanţieră, altele decât acordurile
cadru de compensare pentru tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni
de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi/sau alte
operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei
Art. 34. - Pentru ca un acord de compensare bilanţieră - altul decât un acord cadru de compensare pentru tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei - să fie recunoscut pentru scopurile art. 3-10, următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite:
a) acordul de compensare bilanţieră trebuie să fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în caz de insolvenţă sau faliment al contrapartidei;
b) instituţia de credit trebuie să fie în măsură să determine în orice moment activele şi datoriile ce fac obiectul acordului de compensare;
c) instituţia de credit trebuie să monitorizeze şi să controleze riscurile asociate cu încetarea protecţiei creditului; şi
d) instituţia de credit trebuie să monitorizeze şi să controleze expunerile în cauză pe bază netă.
2.2. Acorduri cadru de compensare pentru tranzacţii de răscumpărare,
operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri
şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei
Art. 35. -(1) Pentru ca un acord cadru de compensare pentru tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, să fie recunoscut pentru scopurile art. 3-10, acesta:
a) trebuie să fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în caz de insolvenţă sau faliment al contrapartidei;
b) trebuie să asigure părţii care îşi respectă obligaţiile contractuale dreptul să rezilieze şi să lichideze în cel mai scurt timp toate tranzacţiile acoperite de acord, în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale, inclusiv în cazul falimentului sau al insolvenţei contrapartidei; şi
c) trebuie să asigure compensarea câştigurilor şi a pierderilor aferente tranzacţiilor şi operaţiunilor lichidate în baza acordului cadru, astfel încât o singură sumă netă să fie datorată de către o parte celeilalte.
(2) În plus, trebuie îndeplinite şi cerinţele minime de recunoaştere a garanţiei financiare în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare, prevăzute de art. 36.
2.3. Cerinţe pentru recunoaşterea garanţiilor financiare
Art. 36. - Pentru recunoaşterea garanţiilor financiare şi a aurului ca modalităţi de protecţie a creditului eligibile în cadrul tuturor abordărilor permise - abordarea standard şi abordarea bazată pe modele interne de rating - şi al tuturor metodelor prevăzute de prezentul regulament - metoda simplă a garanţiilor financiare şi metoda extinsă a garanţiilor financiare -, acestea trebuie să îndeplinească condiţiile minime de recunoaştere prevăzute la art. 37-39.
Art. 37. -(1) Cerinţele de corelaţie redusă ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) între calitatea creditului asociată debitorului şi valoarea garanţiei financiare nu trebuie să existe o corelaţie pozitivă semnificativă;
b) nu sunt eligibile titlurile emise de debitor, sau de către orice entitate din grupul din care acesta face parte.
(2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), obligaţiunile garantate emise de debitor ce îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 52-54 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, pot fi recunoscute ca eligibile dacă acestea constituie garanţie financiară pentru tranzacţii de răscumpărare, cu condiţia ca prevederile primului alineat al acestui articol să fie respectate.
Art. 38. - Cerinţele legate de siguranţa juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) instituţiile de credit trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale pentru asigurarea realizării contractelor de garanţie, potrivit legii care guvernează drepturile asupra garanţiei respective;
b) instituţiile de credit trebuie să întreprindă şi să actualizeze pe bază continuă o analiză juridică satisfăcătoare, care să confirme posibilitatea de realizare a contractelor de garanţie în toate jurisdicţiile relevante. Această analiză trebuie actualizată, dacă este necesar, pentru a se asigura posibilitatea de realizare în orice moment a respectivelor contracte.
Art. 39. - Cerinţele operaţionale ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) contractele de garanţie trebuie să fie formalizate corespunzător şi să fie însoţite de o procedură clară şi temeinică pentru valorificarea în timp util a garanţiei reale;
b) instituţiile de credit trebuie să implementeze proceduri şi procese temeinice de control atât al riscurilor decurgând din utilizarea garanţiei reale - inclusiv riscul nerealizării sau al realizării incomplete a garanţiei reale, riscurile de evaluare, riscurile asociate cu încetarea contractului de garanţie, riscul de concentrare generat de utilizarea garanţiei reale, cât şi al interacţiunii acestor riscuri cu profilul general de risc al instituţiei de credit;
c) instituţia de credit trebuie să dispună de politici şi practici formalizate referitoare la tipurile de garanţii reale acceptate şi la valoarea acceptată a acestora;
d) instituţiile de credit trebuie să calculeze valoarea de piaţă a garanţiei financiare şi să o revizuiască în mod corespunzător cu o frecvenţă de cel puţin o dată la şase luni precum şi ori de câte ori instituţia de credit are motive să considere că valoarea de piaţă a garanţiei reale a scăzut semnificativ sau este în scădere;
e) în cazul în care garanţia financiară este păstrată de o terţă parte, instituţiile de credit trebuie să facă demersurile necesare pentru a se asigura că terţa parte separă această garanţie reală de propriile sale active.
Art. 40. - În plus faţă de cerinţele pentru recunoaşterea garanţiei financiare, prevăzute la art. 37-39, pentru recunoaşterea garanţiei financiare în cadrul metodei simple a garanţiilor financiare, scadenţa reziduală a garanţiei trebuie să fie cel puţin egală cu scadenţa reziduală a expunerii.
2.4. Cerinţe minime pentru recunoaşterea garanţiei imobiliare
Art. 41. - Pentru recunoaşterea garanţiilor sub forma proprietăţilor imobiliare trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 42-45.
Art. 42. - Cerinţele legate de siguranţa juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) ipotecile sau privilegiile trebuie să fie executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit, iar cerinţele de publicitate referitoare la aceste garanţii trebuie îndeplinite în mod corespunzător şi în timp util;
b) contractele de garanţie trebuie să fie valide din punct de vedere legal, în sensul că toate cerinţele legale referitoare la încheierea contractului au fost respectate;
c) contractul de garanţie şi procedura juridică aferentă trebuie să dea posibilitatea instituţiei de credit să valorifice garanţia într-un termen rezonabil.
Art. 43. -(1) Cerinţele legate de monitorizarea valorilor proprietăţilor de natură imobiliară ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) valoarea proprietăţilor imobiliare trebuie să facă obiectul unei monitorizări frecvente. Pentru proprietăţile imobiliare de natură comercială trebuie realizată o evaluare cel puţin o dată pe an, iar pentru proprietăţile imobiliare de natură locativă evaluarea trebuie realizată cu o frecvenţă de cel puţin o dată la trei ani. În situaţia în care condiţiile pieţei imobiliare suportă modificări semnificative, evaluarea se va efectua cu o frecvenţă mai ridicată;
b) pentru monitorizarea valorii proprietăţilor imobiliare, precum şi pentru identificarea celor care necesită reevaluare, se pot utiliza metode statistice;
c) în situaţia în care valoarea unei proprietăţi imobiliare a scăzut semnificativ comparativ cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă, evaluarea proprietăţii respective trebuie să fie revizuită de către un evaluator independent. Pentru creditele ce depăşesc echivalentul în lei a 3 milioane de EUR sau 5% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, evaluarea proprietăţii imobiliare ce reprezintă garanţia imobiliară trebuie să fie revizuită de către un evaluator independent cel puţin la o dată la trei ani.
(2) Prin evaluator independent se înţelege o persoană ce are calificarea, abilităţile şi experienţa necesare pentru efectuarea unei evaluări şi care este independentă de procesul decizional în ceea ce priveşte creditul.
Art. 44. - Categoriile de proprietăţi imobiliare locative şi comerciale acceptate în garanţie de instituţia de credit precum şi politica acesteia privind creditarea în acest domeniu vor fi clar formalizate.
Art. 45. - Instituţiile de credit trebuie să dispună de proceduri interne pe baza cărora să monitorizeze asigurarea corespunzătoare împotriva daunelor a proprietăţilor imobiliare acceptate în garanţie.
2.5. Cerinţe minime pentru recunoaşterea garanţiilor
care au ca obiect creanţe
Art. 46. - Pentru recunoaşterea garanţiilor ce au ca obiect creanţe trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile minime prevăzute la art. 47-48.
Art. 47. - Cerinţele legate de siguranţa juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) mecanismul juridic prin intermediul căruia este constituită garanţia reală trebuie să fie riguros şi eficace şi trebuie să stabilească în mod clar drepturile împrumutătorului asupra veniturilor din creanţele ce fac obiectul garanţiei;
b) instituţiile de credit trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a respecta cerinţele locale referitoare la executarea garanţiei reale. Instituţiile de credit trebuie să se asigure că există un cadru legal care să le permită ca, în calitate de împrumutători, să aibă un drept prioritar de prim rang asupra creanţelor ce fac obiectul garanţiei reale, cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţională subordonează drepturile instituţiei de credit asupra acestor creanţe drepturilor unor creditori privilegiaţi, potrivit prevederilor legale sau procedurale;
c) instituţiile de credit trebuie să întreprindă o analiză juridică care să fie considerată suficientă pentru a confirma posibilitatea de executare a contractelor de garanţie reală în toate jurisdicţiile relevante;
d) contractele de garanţie reală trebuie să fie formalizate în mod corespunzător, şi să fie însoţite de o procedură clară şi riguroasă pentru încasarea în timp util a creanţelor ce fac obiectul garanţiei. Procedurile instituţiei de credit trebuie să asigure respectarea condiţiilor legale cerute pentru punerea în întârziere a împrumutatului şi pentru executarea în timp util a garanţiei. În cazul înregistrării de dificultăţi financiare de către împrumutat sau în cazul înregistrării stării de nerambursare în legătură cu acesta, instituţia de credit trebuie să aibă dreptul de a vinde sau de a ceda creanţele către terţe părţi, fără consimţământul debitorilor cedaţi.
Art. 48. - Cerinţele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) instituţiile de credit trebuie să dispună de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanţelor ce fac obiectul garanţiei reale. Acest proces trebuie să includă în principal o analiză a activităţii împrumutatului şi a sectorului în care acesta îşi desfăşoară activitatea, precum şi a categoriilor de clienţi cu care împrumutatul intră în relaţii de afaceri;
b) în cazul în care instituţia de credit se bazează pe analiza efectuată de împrumutat pentru stabilirea riscului de credit aferent debitorilor cedaţi, instituţia de credit trebuie să verifice practicile împrumutatului în domeniul creditării pentru a se asigura de rigurozitatea şi credibilitatea acestora;
c) marja existentă între valoarea expunerii şi valoarea creanţelor trebuie să ţină cont de toţi factorii relevanţi, în special de costul colectării, de gradul de concentrare în cadrul portofoliului de creanţe aduse în garanţie de acelaşi împrumutat, şi de riscul potenţial de concentrare la nivelul tuturor expunerilor instituţiei de credit, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generală a instituţiei de credit;
d) instituţia de credit trebuie să dispună de un proces de monitorizare permanentă a creanţelor, adecvat acestora. În cadrul sistemului de control intern trebuie să se verifice, la intervale regulate, respectarea clauzelor contractelor de credit, a limitelor de concentrare stabilite la nivelul instituţiei de credit, a oricăror restricţii de mediu şi a altor prevederi legale;
e) creanţele date în garanţie de către un împrumutat trebuie să fie suficient de diversificate şi nu trebuie să fie corelate în mod excesiv cu riscul de credit al acestuia. În cazul în care există corelaţie pozitivă semnificativă, riscurile asociate trebuie luate în considerare la stabilirea marjelor pentru portofoliul de creanţe, în ansamblul său;
f) creanţele faţă de entităţi aparţinând aceluiaşi grup ca şi împrumutatul sau faţă de angajaţii acestuia nu sunt recunoscute ca diminuatoare de risc de credit;
g) instituţia de credit trebuie să dispună de proceduri formalizate pentru colectarea creanţelor în cazul înregistrării de dificultăţi financiare de către împrumutat sau în cazul înregistrării stării de nerambursare în legătură cu acesta. Mecanismul de colectare trebuie să existe chiar şi în cazul în care, în mod normal, colectarea creanţelor se realizează de către împrumutat.
2.6. Cerinţe minime pentru recunoaşterea altor categorii
de garanţii corporale
Art. 49. - Pentru recunoaşterea altor categorii de garanţii corporale trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute la art. 50-51.
Art. 50. - Cerinţele legate de siguranţa juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) contractul de garanţie trebuie să fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante şi trebuie să permită instituţiei de credit să valorifice bunul adus în garanţie într-un termen rezonabil;
b) cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţională subordonează drepturile instituţiei de credit asupra bunurilor aduse în garanţie drepturilor unor creditori privilegiaţi, potrivit prevederilor legale, sunt permise doar garanţiile care asigură instituţiei de credit un prim rang de prioritate. Astfel, instituţia de credit trebuie să aibă prioritate în raport cu toţi ceilalţi împrumutători asupra sumelor rezultate din executarea bunului.
Art. 51. - Cerinţele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) valoarea bunurilor trebuie verificată la intervale de timp apropiate, dar cel puţin o dată pe an. În situaţia în care piaţa înregistrează modificări semnificative, verificarea trebuie efectuată cu o frecvenţă mai ridicată;
b) contractul de credit trebuie să includă o descriere detaliată a bunului adus în garanţie şi trebuie să precizeze în detaliu modalitatea şi frecvenţa reevaluării;
c) instituţia de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri de creditare formalizate cu privire la categoriile de bunuri corporale acceptate în garanţie precum şi la valoarea acceptată în garanţie, corespunzătoare pentru fiecare tip de bun, în raport cu valoarea expunerii. Aceste politici şi proceduri trebuie să fie disponibile pentru examinare;
d) în ceea ce priveşte structura tranzacţiei, politicile şi procedurile de creditare ale instituţiei de credit trebuie să stabilească cerinţe corespunzătoare în ceea ce priveşte valoarea şi tipul garanţiilor corporale, diferenţiat în funcţie de valoarea expunerii, capacitatea de valorificare în timp util a garanţiei şi de stabilire în mod obiectiv a unui preţ sau a unei valori de piaţă, frecvenţa cu care valoarea bunului poate fi cunoscută, incluzând o expertiză sau o evaluare profesională, şi volatilitatea sau o aproximare a volatilităţii valorii garanţiei reale;
e) atât evaluarea iniţială, cât şi reevaluările trebuie să fie realizate luând în considerare, în întregime, orice deteriorare sau depreciere a bunului adus în garanţie. În cadrul proceselor de evaluare şi reevaluare, o atenţie deosebită trebuie acordată efectelor trecerii timpului asupra bunurilor sensibile la uzura morală;
f) instituţiile de credit trebuie să aibă dreptul de a inspecta la faţa locului bunul adus în garanţie. În acest sens, instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri interne care să prevadă modul de exercitare a acestui drept;
g) instituţiile de credit trebuie să dispună de proceduri interne care să-i permită să se asigure că bunul luat în garanţie este asigurat corespunzător împotriva daunelor.
2.7. Cerinţe minime pentru tratarea expunerilor decurgând din
operaţiuni de leasing ca expuneri garantate cu garanţii reale
Art. 52. - Pentru ca expunerile decurgând din operaţiuni de leasing să fie considerate ca fiind garantate cu bunuri de tipul celor care fac obiectul contractului de leasing, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) sunt îndeplinite, după caz, condiţiile stabilite la art. 42-45 sau art. 50-51, pentru recunoaşterea ca şi garanţie reală a bunului dat în leasing;
b) locatorul realizează o administrare riguroasă a riscului, ţinând cont de condiţiile de utilizare a bunului dat în leasing, de vechimea şi de durata planificată de utilizare ale acestuia, inclusiv monitorizarea corespunzătoare a valorii bunului;
c) există un cadru legal riguros care atribuie locatorului dreptul de proprietate asupra bunului şi care atestă capacitatea acestuia de a-şi exercita în timp util drepturile de proprietar; şi
d) în cazul în care acest aspect nu fost deja luat în calcul în mod corespunzător la determinarea pierderii în caz de nerambursare, diferenţa între valoarea neamortizată şi valoarea de piaţă a bunului ce face obiectul contractului de leasing trebuie să rămână suficient de scăzută astfel încât să nu determine supraestimarea efectului de diminuare a riscului de credit asociat respectivului bun.
2.8. Cerinţe minime pentru recunoaşterea altor forme de protecţie
finanţată a creditului
Art. 53. - Pentru a fi eligibilă pentru tratamentul prevăzut la art. 129 din Capitolul IV, garanţia prevăzută la art. 26 alin. (1) din Capitolul II trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) creanţa împrumutatului faţă de instituţia terţă este, în mod transparent, gajată în favoarea instituţiei de credit împrumutătoare sau cedată acesteia, iar gajul sau cesiunea sunt valide şi executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante;
b) gajul sau cesiunea sunt notificate instituţiei terţe;
c) ca urmare a notificării, instituţia terţă poate efectua plăţi doar instituţiei de credit împrumutătoare sau altor părţi, cu consimţământul instituţiei de credit împrumutătoare; şi
d) gajul sau cesiunea sunt necondiţionate şi irevocabile.
Art. 54. - Pentru recunoaşterea poliţelor de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutătoare, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) societatea ce furnizează asigurarea de viaţă îndeplineşte condiţiile pentru a fi recunoscută ca furnizor eligibil de protecţie nefinanţată a creditului potrivit prevederilor art. 27 din Capitolului II;
b) poliţa de asigurare de viaţă este gajată în mod transparent în favoarea instituţiei de credit împrumutătoare sau este cesionată acesteia;
c) societatea ce furnizează asigurarea de viaţă este notificată asupra gajului sau cesiunii şi, ca urmare, nu poate efectua plăţile prevăzute de contract fără consimţământul instituţiei de credit împrumutătoare;
d) valoarea de răscumpărare stabilită prin contract a poliţei de asigurare nu poate fi redusă;
e) instituţia de credit are dreptul de a rezilia contractul de asigurare şi de a primi în timp util valoarea de răscumpărare în cazul în care debitorul se află în stare de nerambursare;
f) instituţia de credit împrumutătoare este informată asupra apariţiei oricărei situaţii de neplată în contul respectivei poliţe, rezultată din culpa beneficiarului asigurării;
g) protecţia creditului trebuie să fie furnizată pentru toată perioada pe care este acordat împrumutul. Când acest lucru nu este posibil întrucât asigurarea încetează înainte de durata creditului, instituţia de credit trebuie să se asigure că suma ce decurge din contractul de asigurare îi serveşte drept garanţie până la terminarea contractului de creditare; şi
h) gajul sau cesiunea trebuie să fie valide şi executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.
Secţiunea a 3-a
Protecţia nefinanţată a creditului şi instrumentele de tipul
credit linked note
3.1. Cerinţe comune garanţiilor personale şi instrumentelor
financiare derivate de credit
Art. 55. -(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 56, recunoaşterea protecţiei creditului decurgând dintr-o garanţie personală sau dintr-un instrument financiar derivat de credit, este condiţionată de îndeplinirea următoarelor cerinţe:
a) protecţia creditului trebuie să fie directă;
b) nivelul de protecţie a creditului trebuie să fie clar definit şi incontestabil;
c) contractul de furnizare a protecţiei creditului nu trebuie să conţină vreo clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al împrumutătorului, clauză care:
(i) ar permite furnizorului de protecţie să denunţe unilateral protecţia;
(ii) ar creşte costul efectiv al protecţiei ca rezultat al deteriorării calităţii de credit a expunerii acoperite;
(iii) ar putea exonera furnizorul de protecţie de obligaţia de a plăti în timp util, în cazul în care debitorul iniţial nu rambursează vreo plată datorată; sau
(iv) ar permite reducerea duratei protecţiei creditului de către furnizorul de protecţie; şi
d) contractul de furnizare a protecţiei creditului trebuie să fie valid şi executoriu din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la data încheierii contractului de credit.
(2) Fără a aduce atingere alin. (1), următoarele cerinţe operaţionale trebuie, de asemenea, îndeplinite:
a) instituţia de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României că a implementat sisteme de administrare a oricărei concentrări a riscului generate de utilizarea garanţiilor personale şi a instrumentelor financiare derivate de credit;
b) instituţia de credit trebuie să poată demonstra interacţiunea între strategia sa de utilizare a instrumentelor financiare derivate de credit şi a garanţiilor personale şi administrarea profilului de risc global.
3.2. Contra-garanţii ale statului şi ale altor entităţi
din sectorul public
Art. 56. -(1) Dacă o expunere este acoperită de o garanţie care la rândul ei este contra-garantată de una dintre entităţile enumerate în continuare, acea expunere poate fi considerată că este acoperită de o garanţie personală furnizată de:
a) o administraţie centrală sau o bancă centrală, o administraţie regională sau autoritate locală faţă de care creanţele sunt tratate, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, ca şi creanţe asupra administraţiei centrale de jurisdicţia căreia aparţin sau o entitate a sectorului public faţă de care creanţele sunt tratate, potrivit prevederilor aceluiaşi regulament ca şi creanţe asupra administraţiei centrale de jurisdicţia căreia aparţin sau ca şi creanţe asupra instituţiilor de credit; sau
b) o bancă multilaterală de dezvoltare căreia, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard i se aplică pondere de risc de 0%.
(2) Pentru aplicarea prevederilor de la alin. (1) trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) contra-garanţia acoperă toate elementele de risc de credit aferente creanţei;
b) atât garanţia iniţială cât şi contra-garanţia îndeplinesc cerinţele pentru garanţii personale prevăzute la art. 55 şi 57, cu excepţia faptului că, în cazul contra-garanţiei, aceasta nu trebuie să fie directă; şi
c) acoperirea este robustă şi datele istorice indică faptul că protecţia contra-garanţiei este cel puţin echivalentă celei aferente unei garanţii directe furnizată de respectiva entitate.
(3) Tratamentul prevăzut la alin. (1) se aplică şi expunerilor care sunt contra-garantate de entităţi, altele decât cele enumerate la alin. (1), dacă contra-garanţia expunerii este la rândul ei direct garantată de una dintre entităţile enumerate la respectivul alineat şi dacă condiţiile enumerate la alin. (2) sunt îndeplinite.
3.3. Cerinţe suplimentare pentru recunoaşterea garanţiilor personale
Art. 57. - Pentru ca o garanţie personală să fie recunoscută, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii suplimentare:
a) în cazul în care contrapartida este în stare de nerambursare şi/sau de neplată la scadenţă, instituţia de credit împrumutătoare trebuie să aibă dreptul să se îndrepte, în timp util, împotriva garantului pentru orice sume datorate aferente creanţei pentru care este furnizată protecţia. Efectuarea plăţii de către garant nu trebuie să fie condiţionată de obligaţia instituţiei de credit împrumutătoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului. În cazul protecţiei nefinanţate a creditului furnizate pentru credite garantate cu ipoteci pe proprietăţi imobiliare locative, cerinţele prevăzute la art. 55, alin. (1), lit. c) (iii) şi în prezentul articol trebuie îndeplinite într-un termen de 24 de luni;
b) garanţia trebuie să fie o obligaţie formalizată explicit, asumată de garant; şi
c) fără a aduce atingere dispoziţiei propoziţiei imediat următoare, garanţia trebuie să acopere toate tipurile de plăţi pe care este de aşteptat ca debitorul să le facă în legătură cu creanţa. Dacă anumite tipuri de plăţi sunt excluse de la acoperirea furnizată de garanţie, valoarea recunoscută a garanţiei trebuie să fie ajustată astfel încât să fie reflectată această limitare a acoperirii.
Art. 58. - În cazul garanţiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă recunoscute pentru aceste scopuri de către autorităţile competente sau a garanţiilor furnizate ori contra-garantate de entităţi la care se face referire în art. 56, cerinţele prevăzute la art. 57, lit. a) vor fi considerate respectate în cazul în care una dintre condiţiile următoare este îndeplinită:
a) instituţia de credit împrumutătoare are dreptul să obţină în timp util de la garant o plată provizorie, calculată astfel încât să reprezinte o estimare riguroasă a valorii pierderii economice, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii şi a altor tipuri de plăţi pe care împrumutatul este obligat să le facă, pierderi cu care s-ar putea confrunta instituţia de credit împrumutătoare, proporţional cu acoperirea furnizată de garanţie; sau
b) instituţia de credit împrumutătoare poate dovedi că efectele de protecţie împotriva pierderilor produse de garanţie, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii şi a altor tipuri de plăţi pe care împrumutatul este obligat să le facă, justifică aplicarea unui astfel de tratament.
3.4. Cerinţe suplimentare pentru recunoaşterea instrumentelor
financiare derivate de credit
Art. 59. - Pentru ca un instrument financiar derivat de credit să fie recunoscut, trebuie îndeplinite următoarele condiţii suplimentare:
a) fără a aduce atingere prevederilor de la lit. b), evenimentele de credit specificate în instrumentul financiar derivat de credit trebuie să includă cel puţin:
(i) nerespectarea obligaţiilor de plată a sumelor datorate potrivit condiţiilor în vigoare la momentul manifestării unei astfel de situaţii, aferente obligaţiei care face obiectul protecţiei (cu o perioadă de graţie mai mică sau aproximativ egală cu perioada de graţie a obligaţiei care beneficiază de protecţie);
(ii) falimentul, insolvenţa sau incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, sau incapacitatea ori recunoaşterea în scris a incapacităţii sale de a-şi onora, de o manieră generală, datoriile pe măsură ce acestea devin scadente, precum şi alte evenimente similare; şi
(iii) restructurarea obligaţiei care beneficiază de protecţie, implicând iertarea de datorie sau amânarea obligaţiei de plată a principalului, a dobânzii sau a comisioanelor, restructurare ce are drept consecinţă un eveniment de pierdere din credit, spre exemplu ajustări de valoare sau alte elemente similare înregistrate în debitul contului de profit şi pierdere;
b) în cazul în care evenimentele de credit specificate de instrumentul financiar derivat de credit nu includ restructurarea obligaţiei care beneficiază de protecţie, aşa cum este descrisă la lit. a) (iii), protecţia creditului poate fi totuşi recunoscută, la o valoare redusă, aşa cum se specifică la art. 132 din Capitolul IV;
c) în cazul în care instrumentele financiare derivate de credit permit decontarea în numerar, trebuie implementat un proces riguros de evaluare pentru estimarea corectă a pierderilor. Trebuie să existe o perioadă clar specificată în care trebuie obţinută evaluarea obligaţiei care beneficiază de protecţie după apariţia unui eveniment de credit;
d) dacă realizarea decontării implică dreptul şi capacitatea cumpărătorului de protecţie de a transfera furnizorului de protecţie obligaţia acoperită, condiţiile obligaţiei care beneficiază de protecţie trebuie să stipuleze că orice consimţământ necesar pentru un astfel de transfer nu poate fi refuzat în mod nejustificat; şi
e) identitatea părţilor responsabile pentru identificarea apariţiei unui eveniment de credit trebuie să fie clar stabilită. Identificarea apariţiei evenimentului de credit nu trebuie să fie doar în sarcina furnizorului de protecţie. Cumpărătorul de protecţie trebuie să aibă dreptul/capacitatea de a informa furnizorul de protecţie în legătură cu apariţia unui eveniment de credit.
Art. 60. - Este permisă o asimetrie între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia de referinţă aferentă instrumentului financiar derivat de credit, adică obligaţia utilizată în scopul determinării valorii de decontat în numerar sau a obligaţiei livrabile, sau între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia utilizată în scopul identificării apariţiei unui eveniment de credit, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) obligaţia de referinţă sau obligaţia utilizată în scopul identificării apariţiei unui eveniment de credit, după caz, are acelaşi rang cu cel al obligaţiei care beneficiază de protecţie sau un rang inferior; şi
b) obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia de referinţă sau obligaţia utilizată în scopul identificării apariţiei unui eveniment de credit, după caz, provin de la acelaşi debitor (aceeaşi persoană juridică) şi există clauze executorii de declarare simultană a stării de nerambursare sau a exigibilităţii - clauze de tip cross-default sau cross-acceleration.
3.5. Cerinţe pentru încadrarea la tratamentul prevăzut de Regulamentul
BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru
instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate
pe modele interne de rating la art. 34
Art. 61. - Pentru a fi eligibilă pentru aplicarea tratamentului stabilit de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating la art. 34, protecţia creditului generată de o garanţie personală sau de un instrument financiar derivat de credit trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) obligaţia care beneficiază de protecţie trebuie să fie:
(i) o expunere faţă de o societate, în înţelesul art. 13-21 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, excluzând societăţile de asigurare şi reasigurare; sau
(ii) o expunere faţă de o administraţie regională, o autoritate locală sau o entitate a sectorului public ce nu este tratată ca expunere faţă de administraţia centrală sau banca centrală, în înţelesul art. 13-21 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating; sau
(iii) o expunere faţă de o entitate din categoria entităţilor mici şi mijlocii, clasificată, potrivit prevederilor art. 16 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, ca expunere faţă de sectorul retail;
b) debitorii aferenţi obligaţiei care beneficiază de protecţie nu trebuie să fie membri ai grupului din care face parte furnizorul de protecţie;
c) expunerea trebuie să fie acoperită de unul dintre următoarele instrumente:
(i) instrumente financiare derivate de credit nefinanţate, având la bază o singură semnătură sau garanţii personale având la bază o singură semnătură;
(ii) instrumente financiare derivate de credit de tip first-to-default, caz în care tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai mică valoare ponderată la risc a expunerii; sau
(iii) instrumente financiare derivate de credit de tipul n^th to default, protecţia obţinută este eligibilă în acest cadru numai dacă a fost obţinută şi protecţie eligibilă pentru starea de nerambursare (n-1) sau dacă s-a înregistrat deja starea de nerambursare în legătură cu activele (n-1) din portofoliu. În acest caz, tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai mică valoare ponderată la risc a expunerii;
d) protecţia creditului îndeplineşte cerinţele stabilite la art. 55, 57, 59 şi art. 60;
e) ponderea de risc asociată expunerii anterior aplicării tratamentului prevăzut la art. 34 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating nu a luat deja în considerare vreun aspect legat de protecţia creditului;
f) instituţia de credit are dreptul de a pretinde primirea plăţii de la furnizorul de protecţie fără a fi necesară iniţierea de proceduri judiciare pentru a constrânge la plată contrapartida. Instituţia de credit trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că furnizorul de protecţie consimte să plătească imediat în cazul survenirii unui eveniment de credit;
g) protecţia creditului achiziţionată absoarbe toate pierderile de credit survenite în legătură cu partea garantată a expunerii, ca urmare a producerii evenimentelor de credit prevăzute în contract;
h) dacă modalitatea de plată prevede decontarea cu livrare fizică, trebuie să existe siguranţa juridică cu privire la posibilitatea efectivă de livrare a creditului, obligaţiunii sau a creanţei potenţiale. Dacă instituţia de credit intenţionează să livreze o creanţă, alta decât expunerea care beneficiază de protecţie, trebuie să se asigure că aceasta este suficient de lichidă pentru a-i permite să o achiziţioneze în vederea livrării conform prevederilor contractului;
i) clauzele contractului de protecţie a creditului fac obiectul unei confirmări legale scrise din partea furnizorului de protecţie şi a instituţiei de credit;
j) instituţia de credit dispune de proceduri pentru depistarea oricărei corelaţii excesive între bonitatea furnizorului de protecţie şi cea a debitorului expunerii care face obiectul protecţiei, corelaţie cauzată de faptul că performanţele lor depind de factori comuni, dincolo de factorul de risc sistemic; şi
k) în cazul protecţiei împotriva riscului de diminuare a valorii creanţei, vânzătorul creanţelor achiziţionate nu trebuie să fie membru al grupului din care face parte furnizorul de protecţie.
CAPITOLUL IV Determinarea efectelor aplicării tehnicilor de diminuare
a riscului de credit
Secţiunea 1
Prevederi generale
Art. 62. - Fără a aduce atingere prevederilor Capitolelor V, VI şi VII ale prezentului regulament şi în condiţiile respectării prevederilor Capitolelor II şi III, calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, precum şi calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, pot fi modificate în conformitate cu prevederile acestui capitol.
Art. 63. - Numerarul, titlurile sau mărfurile achiziţionate, luate cu împrumut sau primite în cadrul unei tranzacţii de răscumpărare sau în cadrul unei operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, vor fi tratate ca şi garanţii reale.
Secţiunea a 2-a
Protecţia finanţată a creditului
2.1. Instrumente de tip credit linked note
Art. 64. - Investiţiile în instrumente de tipul credit linked note emise de instituţia de credit împrumutătoare pot fi tratate ca şi garanţii reale sub formă de numerar.
2.2. Compensarea bilanţieră
Art. 65. - Creditele şi depozitele în relaţie cu instituţia de credit împrumutătoare, care fac obiectul compensării bilanţiere, sunt tratate ca şi garanţii reale sub formă de numerar.
2.3. Acorduri cadru de compensare pentru tranzacţii de răscumpărare
şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau
mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei
2.3.1. Calculul valorii expunerii ajustate integral
Art. 66. - Pentru expunerile ce fac obiectul unui acord cadru de compensare eligibil pentru tranzacţii de răscumpărare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, calculul valorii expunerii ajustate integral, după aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit (Enr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, E este valoarea pe care ar înregistra-o fiecare expunere distinctă care face obiectul acordului cadru, în absenţa protecţiei creditului.
(3) Dacă valoarea expunerii ponderate la risc şi a pierderilor aşteptate se calculează conform Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, E este valoarea pe care ar înregistra-o fiecare expunere distinctă care face obiectul acordului cadru, în absenţa protecţiei creditului.
Art. 72. - Utilizarea abordării bazate pe modele interne în scopul calculului valorii expunerii ajustate integral (Enr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă.
Art. 74. -(1) O instituţie de credit poate opta pentru utilizarea abordării bazată pe modele interne indiferent dacă a ales să aplice, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard sau prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
(2) Totuşi, dacă o instituţie de credit intenţionează să utilizeze o abordare bazată pe modele interne, ea trebuie să aplice această abordare pentru toate contrapartidele şi pentru toate titlurile, cu excepţia portofoliilor nesemnificative, pentru care poate utiliza abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate sau abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate potrivit art. 67-71. Portofoliile trebuie să fie nesemnificative atât din perspectiva dimensiunii, cât şi a profilului de risc perceput.
Art. 75. -(1) Abordarea bazată pe modele interne poate fi utilizată de către instituţiile de credit care au primit aprobarea din partea Băncii Naţionale a României de a folosi un model intern de administrare a riscului potrivit Anexei nr. V din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii.
(2) Instituţiile de credit care nu au primit din partea Băncii Naţionale a României aprobarea de a utiliza un astfel de model potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, pot solicita aprobarea utilizării unui model intern de cuantificare a riscului pentru scopurile art. 73.
Art. 76. - Aprobarea la care se face referire la art. 75 va fi acordată numai dacă instituţia de credit demonstrează Băncii Naţionale a României că sistemul implementat pentru administrarea riscurilor rezultate din tranzacţiile şi operaţiunile acoperite de acordul cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual şi implementat cu integritate şi, îndeosebi, satisface următoarele criterii calitative:
a) modelul intern de cuantificare a riscurilor utilizat pentru determinarea volatilităţii potenţiale a preţurilor pentru tranzacţii şi operaţiuni face parte integrantă din procesul zilnic de administrare a riscurilor şi serveşte ca bază pentru raportarea expunerilor la risc către conducerea superioară a instituţiei de credit;
b) instituţia de credit dispune de o unitate de control a riscurilor, independentă de unităţile ce desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii executive. Unitatea în cauză trebuie să fie responsabilă cu configurarea şi implementarea sistemului de administrare a riscurilor instituţiei de credit. Aceasta trebuie să producă şi să analizeze rapoarte zilnice asupra rezultatelor produse de modelul de cuantificare a riscurilor şi asupra măsurilor ce trebuie luate cu privire la limitele de tranzacţionare;
c) rapoartele zilnice produse de către unitatea de control al riscurilor sunt examinate de către un nivel de conducere cu suficientă autoritate pentru impunerea diminuării poziţiilor luate şi a expunerii globale la risc;
d) instituţia de credit dispune, la nivelul unităţii de control a riscului, de suficient personal calificat în utilizarea modelelor sofisticate;
e) instituţia de credit a stabilit proceduri pentru monitorizarea şi asigurarea respectării documentelor care stabilesc politicile şi mecanismele de control intern privind funcţionarea de ansamblu a sistemului de cuantificare a riscului;
f) modelele instituţiei de credit au un istoric care dovedeşte acurateţea rezonabilă în cuantificarea riscurilor, aşa cum atestă testarea ex post a rezultatelor obţinute utilizând baza de date aferentă cel puţin unui an;
g) instituţia de credit derulează în mod frecvent un program riguros de simulare a condiţiilor de criză, iar rezultatele acestor teste sunt examinate de către conducerea superioară şi se reflectă în politicile şi în limitele pe care acesta le stabileşte;
h) instituţia de credit derulează, ca parte a procesului periodic de audit intern, o analiză independentă a sistemului său de cuantificare a riscurilor. Această analiză trebuie să includă atât activităţile unităţilor în cadrul cărora se derulează tranzacţionarea, cât şi pe cele ale unităţii independente de control al riscurilor;
i) instituţia de credit derulează o reexaminare a sistemului de administrare a riscurilor cel puţin o dată pe an; şi
j) modelul intern îndeplineşte cerinţele prevăzute în cadrul art. 72-74 din. Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă.
Art. 77. - Calculul variaţiei potenţiale a valorii părţii negarantate a expunerii va face obiectul următoarelor standarde minime:
a) calculul variaţiei potenţiale a valorii se va realiza cel puţin zilnic;
b) se va utiliza un interval de încredere unilateral de 99%;
c) o perioadă de deţinere echivalentă cu 5 zile, cu excepţia tranzacţiilor altele decât tranzacţiile de răscumpărare de titluri sau operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, pentru care se va utiliza o perioadă de deţinere echivalentă cu 10 zile;
d) o perioadă efectivă de observare de cel puţin un an, exceptând cazul în care o perioadă de observare mai scurtă este justificată de o creştere semnificativă a volatilităţii preţurilor; şi
e) actualizarea trimestrială a datelor.
Art. 78. - Modelul intern de cuantificare a riscurilor trebuie să surprindă un număr suficient de factori de risc astfel încât să surprindă toate riscurile de preţ semnificative.
Art. 79. - Pentru instituţiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne, valoarea expunerii ajustată integral (Enr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, atunci E prevăzut la art. 79 este valoarea expunerii în absenta protecţiei creditului pentru fiecare expunere distinctă ce face obiectul acordului cadru.
(2) Dacă valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate se calculează potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, atunci E prevăzut la art. 79 este valoarea expunerii în absenţa protecţiei creditului pentru fiecare expunere distinctă ce face obiectul acordului cadru.
(3) Pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor pe baza unui model intern, instituţiile de credit vor utiliza estimările produse de model pentru ziua lucrătoare precedentă.
2.3.2. Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al
valorilor pierderilor aşteptate pentru tranzacţii de răscumpărare
şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau
mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei ce
sunt acoperite de acorduri cadru de compensare
Art. 81. -(1) Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate pentru tranzacţii de răscumpărare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, ce sunt acoperite de acorduri cadru de compensare, se va efectua potrivit alin. (2) şi (3).
(2) Valoarea expunerii ajustată integral E*, determinată potrivit art. 67-81, este considerată, pentru scopurile prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, ca valoarea expunerii faţă de o contrapartidă, ce rezultă din tranzacţii acoperite de acordul cadru de compensare.
(3) Valoarea expunerii ajustate integral E*, determinată potrivit art. 67-81, este considerată, pentru scopurile prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, ca valoarea expunerii faţă de o contrapartidă, ce rezultă din tranzacţii acoperite de acordul cadru de compensare.
2.4. Garanţia financiară
2.4.1. Dispoziţii generale cu privire la metodele aplicabile
în cazul garanţiilor financiare
Art. 82. - Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor garantate cu garanţie financiară se poate utiliza metoda simplă a garanţiilor financiare în condiţiile art. 83-88 sau metoda extinsă a garanţiilor financiare în condiţiile art. 89-119.
Art. 83. -(1) Metoda simplă a garanţiilor financiare poate fi utilizată numai în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard.
(2) O instituţie de credit nu poate utiliza în acelaşi timp metoda simplă a garanţiilor financiare şi metoda extinsă a garanţiilor financiare.
(3) Metoda extinsă a garanţiilor financiare poate fi utilizată în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru riscul de credit potrivit abordării standard şi în cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerilor se determină potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
2.4.2. Metoda simplă a garanţiilor financiare
Evaluare
Art. 84. -(1) Potrivit metodei simple a garanţiilor financiare, garanţiei financiare recunoscute ca eligibilă pentru diminuarea riscului de credit i se atribuie o valoare egală cu valoarea sa de piaţă, determinată potrivit prevederilor art. 36 din Capitolul III.
(2) Garanţiile financiare pot fi luate în calcul la determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor doar dacă sunt îndeplinite prevederile art. 36-39 şi dacă scadenţa reziduală a protecţiei acoperă cel puţin scadenţa reziduală a expunerii.
Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor
Art. 85. -(1) Ponderea de risc care ar fi aplicabilă, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, dacă instituţia de credit împrumutătoare ar fi expusă direct faţă de instrumentul ce constituie garanţie financiară, se aplică părţii creanţelor garantate cu valoarea de piaţă a garanţiilor financiare recunoscute.
(2) Ponderea de risc corespunzătoare părţii garantate a expunerii va fi de cel puţin 20%, cu excepţiile prevăzute la art. 86-88.
(3) Părţii negarantate a expunerii i se va aplica ponderea de risc corespunzătoare, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, unei expuneri negarantate faţă de contrapartidă.
Tranzacţii de răscumpărare şi operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri
Art. 86. - Părţii garantate a expunerii din tranzacţii ce îndeplinesc criteriile enumerate la art. 117-118 i se va aplica ponderea de risc de 0%. În situaţia în care contrapartida cu care s-a efectuat tranzacţia nu este un participant principal pe piaţă, se va aplica o pondere de risc de 10%.
Tranzacţii pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, supuse unei reevaluări zilnice la preţul pieţei
Art. 87. -(1) O pondere de risc de 0% se aplică, în limita acoperirii cu garanţii financiare, valorii expunerilor determinate potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, pentru instrumentele financiare derivate enumerate în cadrul anexei la acelaşi regulament şi care fac obiectul unei reevaluări zilnice la preţul pieţei, garantate cu numerar sau instrumente asimilate numerarului, în condiţiile în care nu există nici o neconcordanţă de devize.
(2) O pondere de risc de 10% se aplică, în limita acoperirii cu garanţii financiare, valorii expunerilor din tranzacţii de tipul celor prevăzute la alin. (1), garantate cu titluri de creanţă emise de administraţii centrale sau bănci centrale şi care, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică ponderea de risc de 0%.
(3) Pentru scopurile alin. (2), sunt asimilate titlurilor de creanţă emise de administraţii centrale sau bănci centrale, următoarele:
a) titlurile de creanţă emise de administraţii regionale sau autorităţi locale dacă, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, expunerile faţă de acestea sunt tratate ca expuneri faţă de administraţiile centrale în jurisdicţia cărora se află;
b) titlurile de creanţă emise de bănci multilaterale de dezvoltare cărora, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică o pondere de risc de 0%;
c) titlurile de creanţă emise de organisme internaţionale cărora, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică o pondere de risc de 0%.
Alte tranzacţii
Art. 88. -(1) În cazul expunerilor din alte tranzacţii decât cele prevăzute la art. 86-87, ponderea de risc de 0% poate fi aplicată numai dacă expunerea şi garanţia sunt exprimate în aceeaşi monedă şi dacă una dintre următoarele condiţii este îndeplinită:
a) garanţia este constituită sub formă de depozit în numerar sau de instrument asimilat numerarului; sau
b) garanţia este constituită sub forma titlurilor de creanţă emise de administraţii centrale sau bănci centrale cărora, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică ponderea de risc de 0%, iar valoarea de piaţă a titlurilor de creanţă respective a fost diminuată cu 20%.
(2) Pentru scopurile alin. (1), prin titluri de creanţă emise de administraţii centrale sau bănci centrale se vor înţelege şi titlurile prevăzute la art. 87 alin. (3).
2.4.3. Metoda extinsă a garanţiilor financiare
Art. 89. - La evaluarea garanţiei financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanţiei financiare, instituţiile de credit trebuie să ţină cont de volatilitatea preţului. În acest sens, la valoarea de piaţă a garanţiei se vor aplica ajustările de volatilitate, determinate conform art. 93-118.
Art. 90. - Cu respectarea tratamentului pentru neconcordanţele de devize, în cazul tranzacţiilor pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, prezentat la art. 91, tranzacţii în care garanţia financiară este exprimată într-o monedă diferită de cea în care este exprimată expunerea suport, o ajustare care să reflecte volatilitatea monedei se va adăuga la ajustarea de volatilitate adaptată garanţiei financiare, în conformitate cu prevederile art. 93-118.
Art. 91. - În cazul tranzacţiilor pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare, acoperite de acorduri de compensare recunoscute de către Banca Naţională a României, conform prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, în cazul în care există o neconcordanţă între moneda în care este exprimată garanţia financiară şi moneda de decontare, se va aplica o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea cursului de schimb conform prevederilor art. 92. Indiferent de numărul monedelor implicate în tranzacţiile acoperite de acordul de compensare, nu se va aplica decât o singură ajustare de volatilitate.
(a) Calculul valorilor ajustate
Art. 92. -(1) Valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei financiare care se va lua în considerare se calculează după cum urmează, pentru toate tranzacţiile, cu excepţia celor acoperite de acorduri cadru de compensare recunoscute, cărora li se vor aplica prevederile art. 67-81:
C(VA) = C x [1 - H(C) - H(FX)], unde
C este valoarea titlurilor luate cu împrumut, achiziţionate sau primite, sau a numerarului luat cu împrumut sau primit în contul fiecărei astfel de expuneri
C(VA) este valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei financiare
H(C) este ajustarea de volatilitate adaptată garanţiei financiare, determinată conform art. 93-118
H(FX) este ajustarea de volatilitate indicată în caz de neconcordanţă de monede, determinată conform art. 93-118
(2) Valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii se calculează după cum urmează:
E(VA) = E* [1 + H(E)], unde
E(VA) este valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii
E* este valoarea expunerii ajustată integral, care ia în considerare volatilitatea şi efectele de diminuare a riscului care rezultă din utilizarea garanţiei financiare
E este valoarea expunerii aşa cum ar fi aceasta determinată în urma aplicării prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard sau a Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, după caz, dacă expunerea nu ar fi fost garantată prin garanţie financiară.
În cazul tranzacţiilor pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate E(VA) = E.
H(E) este ajustarea de volatilitate corespunzătoare expunerii (E), determinată conform art. 93-118.
(3) Valoarea expunerii ajustată integral, care ţine cont atât de volatilitate, cât şi de efectele de diminuare a riscului care rezultă din utilizarea garanţiei financiare, se calculează astfel:
E* = max[0,[E(VA) - C(VAM)]]
unde:
C(VAM) este C(VA) ajustată suplimentar pentru a ţine cont de orice decalaj de scadenţă, conform prevederilor Capitolului V.
(4) Pentru instituţiile de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, valoarea expunerii pentru elementele din afara bilanţului prevăzute de anexa - Clasificarea elementelor din afara bilanţului din cadrul aceluiaşi regulament se va ridica la 100% din valoarea acesteia şi nu la procentele prevăzute de respectivul regulament la art. 3 alin. (1).
(5) Pentru instituţiile de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea expunerii pentru elementele prevăzute de art. 108-110 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating se va calcula utilizând un factor de conversie de 100% şi nu factorii de conversie sau procentele prevăzute de respectivele dispoziţii.
(b) Determinarea ajustărilor de volatilitate aplicabile
Art. 93. -(1) Calculul ajustărilor de volatilitate poate fi efectuat fie potrivit abordării bazate pe ajustările de volatilitate reglementate conform art. 94-99, fie potrivit abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate conform art. 100-115.
(2) O instituţie de credit poate opta pentru utilizarea abordării bazate pe ajustările de volatilitate reglementate sau a abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate, indiferent dacă aplică, pentru calculul valorilor ponderate la risc a expunerilor, prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard sau ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
(3) Totuşi, dacă instituţiile de credit intenţionează să utilizeze abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate, acestea trebuie să procedeze similar pentru toate tipurile de instrumente, exceptând portofoliile nesemnificative, pentru care se poate utiliza abordarea bazată pe ajustările de volatilitate reglementate.
(4) În cazul în care garanţia financiară constă într-un anumit număr de elemente recunoscute, ajustarea de volatilitate este:
unde
a(i) este ponderea unui element dat în valoarea totală garanţiei, iar H(i) este ajustarea de volatilitate aplicabilă acelui element.
(i) Ajustările de volatilitate reglementate
Art. 94. - Instituţiile de credit care aplică abordarea bazată pe ajustările de volatilitate reglementate vor utiliza ajustările de volatilitate prezentate în tabelele 1-4, în condiţiile în care realizează reevaluări zilnice. În cazul în care reevaluarea se realizează la un interval mai mare de o zi, ajustările de volatilitate menţionate se corectează potrivit art. 116.
AJUSTĂRI DE VOLATILITATE
Tabel 1
┌────────────────────────┬────────────┬──────────────────────────┬────────────────────────────┐
│Nivelul scalei de │Scadenţa │Ajustările de volatilitate│Ajustările de volatilitate │
│evaluare a calităţii │reziduală │pentru titlurile de │pentru titlurile de creanţă │
│creditului corespunzător│ │creanţă emise de părţile │emise de părţile la care se │
│ratingului atribuit │ │la care se face referire │face referire în capitolul │
│titlului de creanţă │ │în capitolul II, art. 14 │II, art. 14 lit. (c) şi (d) │
│ │ │lit. (b) │ │
├────────────────────────┼────────────┼────────┬────────┬────────┼──────────┬────────┬────────┤
│ │ │Perioada│Perioada│Perioada│ Perioada │Perioada│Perioada│
│ │ │ de │ de │ de │ de │ de │ de │
│ │ │deţinere│deţinere│deţinere│ deţinere │deţinere│deţinere│
│ │ │ 20 de │10 zile │ 5 zile │20 de zile│10 zile │ 5 zile │
│ │ │zile (%)│ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 1 │ <= 1 an │ 0,707 │ 0,5 │ 0,354 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 2,828 │ 2 │ 1,414 │ 5,657 │ 4 │ 2,828 │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 5,657 │ 4 │ 2,828 │ 11,314 │ 8 │ 5,657 │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 2-3 │ <= 1 an │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │ 2,828 │ 2 │ 1,414 │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 4,243 │ 3 │ 2,121 │ 8,485 │ 6 │ 4,243 │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 8,485 │ 6 │ 4,243 │ 16,971 │ 12 │ 8,485 │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 4 │ <= 1 an │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
├────────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
└────────────────────────┴────────────┴────────┴────────┴────────┴──────────┴────────┴────────┘
|
Tabel 2
┌─────────────────────────┬─────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│Nivelul scalei de │Ajustările de volatilitate │Ajustările de volatilitate │
│evaluare a calităţii │pentru titlurile de creanţă │pentru titlurile de creanţă │
│creditului corespunzător │emise de părţile la care se │emise de entităţile la care se │
│ratingului furnizat unui │face referire în capitolul │face referire în capitolul II, │
│titlu de creanţă pe │II, art. 14 lit. (b) şi │art. 14 lit. (c) şi (d) şi care │
│termen scurt │care beneficiază de │beneficiază de rating-uri pe │
│ │rating-uri pe termen scurt │termen scurt │
├─────────────────────────┼──────────┬────────┬─────────┼──────────┬──────────┬──────────┤
│ │ Perioada │Perioada│Perioada │ Perioada │ Perioada │ Perioada │
│ │ de │ de │ de │ de │ de │ de │
│ │ deţinere │deţinere│deţinere │ deţinere │ deţinere │ deţinere │
│ │ 20 de │10 zile │ 5 zile │20 de zile│ 10 zile │ zile (%) │
│ │ zile (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ │
├─────────────────────────┼──────────┼────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ 1 │ 0,707 │ 0,5 │ 0,354 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │
├─────────────────────────┼──────────┼────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ 2-3 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │ 2,828 │ 2 │ 1,414 │
└─────────────────────────┴──────────┴────────┴─────────┴──────────┴──────────┴──────────┘
|
Tabel 3
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Alte tipuri de expuneri sau garanţii financiare │
├────────────────────────────────────────────────────┬──────────────┬───────────┬─────────────┤
│ │ Perioada de │Perioada de│ Perioada de │
│ │deţinere 20 de│deţinere 10│ deţinere 5 │
│ │ zile (%) │ zile (%) │ zile (%) │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Titluri de capital şi obligaţiuni convertibile │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │
│incluse într-un indice principal │ │ │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Alte titluri de capital şi obligaţiuni convertibile │ 35,355 │ 25 │ 17,678 │
│listate la o bursă recunoscută │ │ │ │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Numerar │ 0 │ 0 │ 0 │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Aur │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │
└────────────────────────────────────────────────────┴──────────────┴───────────┴─────────────┘
|
Tabel 4
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Ajustarea de volatilitate pentru neconcordanţe de monede │
├──────────────────────────────┬──────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│ Perioada de deţinere │ Perioada de deţinere │ Perioada de deţinere │
│ 20 de zile (%) │ 10 zile (%) │ 5 zile (%) │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 11,314 │ 8 │ 5,657 │
└──────────────────────────────┴──────────────────────────────┴───────────────────────────────┘
|
Art. 95. - Ajustările de volatilitate se vor calcula ţinând cont de următoarele perioade de deţinere:
a) pentru tranzacţiile de creditare garantate, perioada de deţinere este de 20 de zile lucrătoare;
b) pentru tranzacţiile de răscumpărare (cu excepţia celor care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor) şi pentru operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, perioada de deţinere este de 5 zile lucrătoare;
c) pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei şi pentru tranzacţii de răscumpărare care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor, perioada de deţinere este de 10 zile lucrătoare.
Art. 96. - Nivelul scalei de evaluare a calităţii creditului corespunzător rating-ului atribuit unui titlu de creanţă, la care se face referire în cadrul tabelelor 1-4 de la art. 94 şi la art. 97-99, reprezintă nivelul scalei de evaluare a calităţii creditului cu care Banca Naţională a României asociază rating-urile, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard. Pentru aceste scopuri se aplică şi prevederile art. 19.
Art. 97. - Pentru titluri neeligibile sau mărfuri date cu împrumut sau vândute în cadrul tranzacţiilor de răscumpărare sau în cadrul operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, ajustarea de volatilitate este cea aplicată titlurilor de capital listate la o bursă recunoscută, dar care nu sunt incluse în calculul unui indice principal.
Art. 98. -(1) În cazul titlurilor de participare eligibile în organismele de plasament colectiv, ajustarea de volatilitate aplicabilă corespunde mediei ponderate a ajustărilor de volatilitate care s-ar aplica activelor în care a investit fondul, luând în considerare perioadele de deţinere prevăzute la art. 95.
(2) În situaţia în care activele în care a investit fondul respectiv nu sunt cunoscute instituţiei de credit, ajustarea de volatilitate aplicabilă este cea mai mare ajustare de volatilitate care s-ar aplica oricăruia dintre activele în care fondul este autorizat să investească.
Art. 99. - În cazul titlurilor de creanţă care nu fac obiectul unei evaluări a calităţii creditului, emise de instituţii şi care îndeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite în art. 17 din Capitolul II, ajustările de volatilitate vor fi aceleaşi ca cele pentru titlurile emise de instituţii sau societăţi pentru care evaluarea externă a calităţii creditului este asociată, potrivit corespondenţei efectuată de Banca Naţională a României în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, cu nivelurile 2 sau 3 ale scalei de evaluare a calităţii creditului.
(ii) Ajustările de volatilitate bazate pe estimări proprii
Art. 100. - Instituţiile de credit care îndeplinesc cerinţele prevăzute în cadrul art. 106-115 pot utiliza estimări proprii pentru calculul ajustărilor de volatilitate aplicabile expunerilor şi garanţiilor financiare ce reprezintă protecţie finanţată a acestora.
Art. 101. - În cazul titlurilor de creanţă care beneficiază de o evaluare a creditului efectuată de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă, evaluare echivalentă, potrivit determinării Băncii Naţionale a României efectuată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, cu ratingul aferent unei investiţii cu risc scăzut (investment grade) sau un nivel superior acestuia, Banca Naţională a României permite instituţiilor de credit să calculeze o volatilitate estimată pentru fiecare categorie de titluri.
Art. 102. -(1) Pentru scopurile art. 101, la stabilirea categoriilor de titluri relevante, instituţiile de credit vor lua în considerare tipul emitentului de titluri, rating-ul titlurilor, scadenţa reziduală precum şi durata modificată a acestora.
(2) Estimările de volatilitate trebuie să fie reprezentative pentru titlurile incluse de către instituţia de credit într-o categorie dată.
Art. 103. - În cazul titlurilor de creanţă pentru care rating-ul furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă este asociat, potrivit determinării Băncii Naţionale a României efectuate în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, cu un nivel mai slab decât cel prevăzut la art. 101, precum şi în cazul altor garanţii financiare eligibile, ajustările de volatilitate trebuie calculate separat pentru fiecare element în parte.
Art. 104. - Instituţiile de credit care utilizează abordarea bazată pe estimări proprii, trebuie să estimeze volatilitatea garanţiei financiare sau volatilitatea pentru neconcordanţele de devize fără a ţine cont de corelaţiile care există între expunerea negarantată, garanţia financiară şi/sau cursurile de schimb.
Art. 105. - Instituţiile de credit care utilizează abordarea bazată pe estimări proprii pentru calculul ajustărilor de volatilitate trebuie să îndeplinească criteriile cantitative prevăzute la art. 106-111 precum şi criteriile calitative prevăzute la art. 112-115.
Art. 106. - Pentru calculul ajustărilor de volatilitate se va utiliza un interval de încredere unilateral de 99%.
Art. 107. - Ajustările de volatilitate se vor calcula ţinând cont de următoarele perioade de deţinere relevante:
a) în cazul tranzacţiilor de creditare garantate, perioada minimă de deţinere va fi de 20 de zile lucrătoare;
b) pentru tranzacţiile de răscumpărare (cu excepţia celor care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor) şi pentru operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, perioada minimă de deţinere este de 5 zile lucrătoare;
c) pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei şi tranzacţii de răscumpărare care presupun transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor, perioada minimă de deţinere este de 10 zile lucrătoare.
Art. 108. - Instituţiile de credit pot utiliza valori ale ajustărilor de volatilitate calculate pe baza unor perioade de deţinere mai lungi sau mai scurte decât cele prevăzute la art. 107. În acest caz, ajustările de volatilitate, corespunzătoare tipului de tranzacţie respectiv, se calculează potrivit următoarei formule:
____
│T(M)
H(m) = H(n) \│────
│T(N)
|
unde T(M) este perioada minimă de deţinere relevantă;
H(M) este ajustarea de volatilitate corespunzătoare perioadei de deţinere T(M);
H(N) este ajustarea de volatilitate corespunzătoare perioadei de deţinere utilizată de instituţia de credit T(N).
Art. 109. - Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare lichiditatea scăzută a activelor de calitate inferioară. Perioada de deţinere trebuie să fie ajustată în sensul majorării, atunci când există dubii legate de lichiditatea garanţiei financiare. De asemenea, instituţiile de credit trebuie să identifice situaţiile în care datele istorice ar putea subaprecia volatilitatea potenţială (de exemplu în cazul monedelor ancorate). În astfel de situaţii, se va recurge la scenarii pentru condiţii de criză.
Art. 110. -(1) Perioada istorică de observare (perioada eşantion) pentru calcularea ajustărilor de volatilitate va fi de cel puţin un an. În cazul instituţiilor de credit care utilizează o grilă de ponderare sau alte metode pentru perioada istorică de observare, perioada efectivă de observare va fi de minim un an (cu alte cuvinte, intervalul de timp mediu ponderat între observări nu poate fi mai mic de 6 luni).
(2) Banca Naţională a României poate solicita instituţiilor de credit să calculeze ajustările de volatilitate utilizând o perioadă de observare mai scurtă, dacă în opinia sa, această abordare este justificată de o creştere semnificativă a volatilităţii preţurilor.
Art. 111. - Instituţiile de credit trebuie să actualizeze seturile de date cel puţin o dată la 3 luni şi, de asemenea, să le reevalueze ori de câte ori preţurile de pe piaţă suferă modificări semnificative. În consecinţă, ajustările de volatilitate vor fi calculate cel puţin o dată la 3 luni.
Art. 112. - Estimările de volatilitate trebuie să fie utilizate de către instituţiile de credit în procesul zilnic de administrare a riscurilor, inclusiv la stabilirea limitelor interne pentru expunerile asumate.
Art. 113. - Dacă perioada de deţinere utilizată de instituţia de credit în cadrul procesului zilnic de administrare a riscurilor este mai mare decât cea prevăzută în acest capitol, pentru tipul de tranzacţie în cauză, ajustările de volatilitate vor fi determinate potrivit formulei de la art. 108.
Art. 114. - Instituţia de credit trebuie să dispună de proceduri pentru verificarea şi asigurarea respectării unui ansamblu formalizat de politici şi reguli de control cu privire la operarea sistemului de calcul al estimărilor ajustărilor de volatilitate şi la integrarea acestor estimări în procesul zilnic de administrare a riscurilor.
Art. 115. -(1) În cadrul procesului de audit intern al instituţiei de credit va fi realizată cu regularitate o reexaminare independentă a sistemului utilizat de aceasta pentru estimarea ajustărilor de volatilitate.
(2) Reexaminarea globală a sistemului de estimare a ajustărilor de volatilitate şi a modului în care aceste estimări sunt integrate în procesul de administrare a riscurilor va fi realizată cel puţin o dată pe an şi va aborda cel puţin următoarele aspecte:
a) integrarea estimărilor ajustărilor de volatilitate în cadrul procesului zilnic de administrare a riscurilor;
b) validarea oricărei modificări semnificative intervenite în procesul de estimare a ajustărilor de volatilitate;
c) verificarea coerenţei, preciziei, fiabilităţii surselor de date utilizate în cadrul sistemului pentru estimarea ajustărilor de volatilitate, inclusiv independenţa acestor surse de date; şi
d) acurateţea şi relevanţa ipotezelor aferente volatilităţii.
(iii) Extrapolarea ajustărilor de volatilitate
Art. 116. -(1) Ajustările de volatilitate la care se face referire în art. 94-99 se vor aplica în condiţiile în care reevaluarea se efectuează zilnic.
(2) În mod similar, în situaţia în care instituţia de credit utilizează estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate potrivit art. 100-115, acestea trebuie calculate într-o primă fază în condiţiile unor reevaluări zilnice. Dacă reevaluarea se realizează cu o frecvenţă mai scăzută, ajustările de volatilitate trebuie majorate, şi vor fi calculate prin extrapolarea ajustărilor de volatilitate zilnice, potrivit următoarei formule:
_________________
│N(R) + [T(M) - 1]
H = H(m) \│─────────────────
│ T(M)
|
unde:
H este ajustarea de volatilitate aplicabilă (majorată)
H(M) este ajustarea de volatilitate în condiţiile reevaluării zilnice
N(R) este numărul efectiv de zile lucrătoare între două reevaluări
T(M) este perioada de deţinere relevantă pentru respectivul tip de tranzacţie.
(iv) Condiţii pentru aplicarea ajustării de volatilitate de 0%
Art. 117. -(1) În ceea ce priveşte tranzacţiile de răscumpărare şi operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri, dacă o instituţie de credit utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate sau abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate şi dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare prevăzute la lit. a)-h), instituţia de credit poate aplica o ajustare de volatilitate de 0%:
a) atât expunerea cât şi garanţia sunt reprezentate de numerar sau titluri de creanţă emise de administraţii centrale sau bănci centrale în sensul celor prevăzute de art. 14 lit. b) din Capitolul II, şi sunt eligibile pentru aplicarea ponderii de risc de 0%, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard;
b) expunerea şi garanţia sunt exprimate în aceeaşi monedă;
c) fie scadenţa tranzacţiei nu depăşeşte o zi, fie atât expunerea, cât şi garanţia sunt marcate zilnic la piaţă sau fac obiectul ajustării zilnice a marjei;
d) perioada de timp între ultima marcare la piaţă, anterioară eşecului contrapartidei de a da curs apelului în marjă şi momentul lichidării garanţiei nu poate depăşi 4 zile lucrătoare;
e) decontarea tranzacţiei se efectuează în cadrul unui sistem de decontare care şi-a dovedit viabilitatea pentru tipul de tranzacţie respectiv;
f) documentaţia care stă la baza acordului este documentaţia standard utilizată pe piaţă pentru tranzacţii de răscumpărare sau pentru operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri, pentru titlurile respective;
g) tranzacţia este guvernată de clauze ce prevăd încetarea imediată a efectelor sale în condiţiile în care contrapartida nu îşi respectă obligaţiile de a livra numerarul sau titlurile ori de a da curs apelului în marjă, sau nu îndeplineşte orice alte obligaţii contractuale; şi
h) contrapartidă este un participant principal pe piaţă.
(2) Posibilitatea prevăzută la alin. (1) nu este disponibilă instituţiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne pentru calculul ajustărilor de volatilitate, prevăzută la art. 73-81.
(3) Pentru scopul alin. (1), categoria participanţilor principali pe piaţă cuprinde:
a) entităţile menţionate în art. 14, lit. b), cărora, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică o pondere de risc de 0%;
b) instituţiile;
c) alte societăţi financiare (inclusiv societăţile de asigurări) cărora, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, li se aplică o pondere de risc de 20% sau care, în cazul instituţiilor de credit care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderii aşteptate potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, nu dispun de un rating extern eligibil dar beneficiază de rating intern asociat unei probabilităţi de nerambursare corespunzătoare cel puţin cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calităţii creditului stabilite de regulamentul menţionat pentru expunerilor faţă de societăţi;
d) organisme de plasament colectiv reglementate pentru care sunt impuse cerinţe legate de capital şi de gradul de îndatorare;
e) fondurile de pensii reglementate; şi
f) organismele de compensare recunoscute.
Art. 118. - Dacă o autoritate competentă din alt stat membru permite aplicarea tratamentului prevăzut de art. 117, alin. (1) pentru tranzacţiile de răscumpărare sau operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri emise de administraţia sa centrală, Banca Naţională a României permite instituţiilor de credit să adopte aceeaşi abordare în ceea ce priveşte acele tranzacţii.
(c) Calcularea valorii ponderate la risc ale expunerilor şi a valorii pierderilor aşteptate
Art. 119. -(1) La calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al valorilor pierderilor aşteptate se vor aplica prevederile alin. (2) şi (3).
(2) În cazul utilizării abordării standard, E*, determinată potrivit art. 92, se va considera ca fiind valoarea expunerii pentru scopurile aplicării Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard. Pentru elementele din afara bilanţului prevăzute de anexa Clasificarea elementelor din afara bilanţului, din cadrul aceluiaşi regulament, E* va fi valoarea la care se aplică procentele prevăzute de regulamentul menţionat la art. 3(1) pentru a obţine valoarea expunerii.
(3) În cazul utilizării abordării bazate pe modele interne de rating, LGD* (pierderea efectivă în caz de nerambursare), calculată potrivit acestui alineat, se va considera ca fiind pierderea în caz de nerambursare pentru scopurile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
unde
LGD este pierderea în caz de nerambursare care s-ar aplica expunerii, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, dacă expunerea nu ar fi garantată;
E este valoarea expunerii descrisă la art. 92 E* se calculează conform art. 92.
2.5. Alte garanţii reale eligibile în cazul utilizării
abordării bazate pe modele interne de rating
2.5.1. Evaluarea
Art. 120. - Pentru garanţiile reale eligibile reprezentate de proprietăţi imobiliare, creanţe şi alte tipuri de garanţii corporale se vor respecta regulile de evaluare prevăzute de art. 121-123.
2.5.2. Garanţia reală imobiliară
Art. 121. -(1) Proprietatea imobiliară trebuie evaluată de către un evaluator independent, la valoarea de piaţă sau la o valoare mai mică decât aceasta. În cazul în care în statele membre unde sunt situate proprietăţile respective sunt stabilite, prin legi sau reglementări, criterii riguroase de evaluare a valorii de garantare a creditului ipotecar, proprietatea va fi evaluată de evaluatorul independent la o valoare mai mică sau egală cu valoarea de garantare a creditului ipotecar.
(2) Valoarea de piaţă reprezintă suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere. Valoarea de piaţă va fi formalizată într-o manieră clară şi transparentă.
(3) Valoarea de garantare a creditului ipotecar reprezintă valoarea proprietăţii imobiliare, determinată printr-o estimare prudentă a vandabilităţii viitoare a proprietăţii, prin luarea în considerare a aspectelor mentenabile pe termen lung ale proprietăţii, condiţiilor normale şi locale de piaţă, utilizării curente şi utilizărilor alternative adecvate ale proprietăţii. La estimarea valorii de garantare a creditului ipotecar nu vor fi luate în considerare elementele speculative. Valoarea de garantare a creditului ipotecar trebuie formalizată într-o manieră clară şi transparentă.
(4) Valoarea garanţiei reale va fi egală cu valoarea de piaţă sau cu valoarea de garantare a creditului ipotecar, diminuată corespunzător astfel încât să reflecte rezultatele monitorizării la care se face referire în art. 43 din Capitolul III, şi să ia în considerare existenţa creanţelor cu rang prioritar asupra proprietăţii.
2.5.3. Creanţe
Art. 122. - Valoarea creanţelor va fi egală cu valoarea de încasat a acestora, respectiv valoarea nominală, mai puţin ajustările pentru pierderile de valoare.
2.5.4. Alte tipuri de garanţii corporale
Art. 123. - Bunurile vor fi evaluate la valoarea de piaţă - care reprezintă suma estimată pentru care bunul ar putea fi schimbat la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv.
2.5.5. Calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor
şi ale pierderilor aşteptate
Art. 124. - Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate, se vor respecta regulile prevăzute la art. 125-127.
Art. 125. -(1) Tratamentul general aplicabil pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate este cel prevăzut la alin. (2)-(5):
(2) Valoarea LGD* (pierderea efectivă în caz de nerambursare), calculată potrivit alin. (3)-(5) şi art. 126, înlocuieşte valoarea LGD (pierderea în caz de nerambursare) pentru scopurile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
(3) Dacă raportul între valoarea garanţiei reale (C) şi valoarea expunerii (E) este inferior pragului C* (nivelul minim de acoperire cu o garanţie reală, pentru o anumită expunere), prezentat în Tabelul nr. 5, valoarea LGD* va fi cea prevăzută pentru LGD (pierderea în caz de nerambursare) de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pentru o expunere similară negarantată.
(4) Dacă raportul între valoarea garanţiei reale (C) şi valoarea expunerii (E) depăşeşte un al doilea prag, mai ridicat, C** (nivelul de acoperit cu o garanţie reală, cerut pentru a obţine recunoaşterea integrală a LGD-ului), prezentat în Tabelul nr. 5, valoarea LGD* va fi cea prevăzută de Tabelul nr. 5.
(5) În cazul în care nivelul de acoperit cu o garanţie reală C** nu este atins pentru valoarea integrală a expunerii, expunerea va fi descompusă în două expuneri distincte, respectiv partea pentru care este atins nivelul de garantare C** şi partea rămasă a expunerii, după deducerea primei părţi.
Art. 126. - Pentru scopurile art. 124-125, valorile LGD* aplicabile şi nivelurile de acoperire cu o garanţie reală pentru părţile garantate a expunerilor, sunt cele prevăzute în Tabelul nr. 5 de mai jos:
Tabelul 5
Valoarea minimă a LGD pentru părţile garantate ale expunerilor
┌──────────────────────────┬───────────────┬─────────────┬────────────┬───────────────────────┐
│ │ LGD* pentru │ LGD* pentru │ Nivelul │Nivelul de acoperit cu │
│ │ creanţe sau │ creanţe sau │ minim de │o garanţie reală, cerut│
│ │ creanţe │ creanţe │acoperire cu│ pentru a obţine │
│ │ potenţiale cu │ potenţiale │ o garanţie │recunoaşterea integrală│
│ │rang prioritar │ subordonate │ reală (C*) │ a LGD-ului (C**) │
├──────────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Creanţe │ 35% │ 65% │ 0% │ 125% │
├──────────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Proprietăţi imobiliare │ 35% │ 65% │ 30% │ 140% │
│locative/comercială │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Alte tipuri de garanţii │ 40% │ 70% │ 30% │ 140% │
│reale │ │ │ │ │
└──────────────────────────┴───────────────┴─────────────┴────────────┴───────────────────────┘
|
Art. 127. - În condiţiile în care autorităţile competente ale unui stat membru permit instituţiilor de credit pe care le supraveghează, să utilizeze, ca alternativă la tratamentul prevăzut la art. 125-126, ponderea de risc de 50% părţii integral garantate cu proprietăţi imobiliare locative sau comerciale situate pe teritoriul acelui stat membru, instituţiile de credit din România, pot aplica expunerilor respective ponderea de risc de 50%.
2.6. Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al
valorilor pierderilor aşteptate în cazul ansamblurilor mixte de garanţii
Art. 128. -(1) Dacă valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate se calculează potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, iar o expunere este garantată atât cu garanţie financiară cât şi cu alte tipuri de garanţii reale eligibile, valoarea LGD* (pierderea efectivă în caz de nerambursare), ce se va considera ca fiind LGD pentru scopurile regulamentului menţionat, se va calcula potrivit alin. (2)-(3).
(2) Instituţia de credit trebuie să împartă valoarea expunerii asupra căreia au fost aplicate ajustările de volatilitate (adică valoarea obţinută după aplicarea ajustărilor de volatilitate la care se face referire în art. 92) în părţi distincte, astfel încât fiecare dintre acestea să fie garantată cu o singură categorie de garanţie reală. Cu alte cuvinte, instituţia de credit trebuie să împartă expunerea în părţi, astfel: partea garantată cu garanţie financiară, partea garantată cu creanţe, părţile garantate cu garanţii reale sub forma proprietăţilor imobiliare comerciale şi/sau locative, partea garantată cu alt tip de garanţie reală eligibilă, şi partea negarantată, dacă este cazul.
(3) LGD* se calculează separat pentru fiecare parte a expunerii, conform prevederilor relevante ale acestui regulament.
2.7. Alte modalităţi de protecţie finanţată a creditului
2.7.1. Depozite constituite la instituţii terţe
Art. 129. - În condiţiile îndeplinirii cerinţelor prevăzute la capitolul III, art. 53, protecţia creditului care se înscrie în condiţiile prevăzute de capitolul II, art. 26, alin. (1), poate fi tratată drept garanţie furnizată de instituţia terţă.
2.7.2. Poliţele de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei
de credit împrumutătoare
Art. 130. - În condiţiile îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 54 din Capitolul III, protecţia creditului care se înscrie în condiţiile prevăzute de art. 26, alin. (2) din Capitolul II, poate fi tratată drept garanţie furnizată de societatea de asigurări de viaţă. Valoarea atribuită protecţiei eligibile a creditului este valoarea de răscumpărare a poliţei de asigurare de viaţă.
2.7.3. Instrumente răscumpărabile la cerere emise de instituţii
Art. 131. -(1) Instrumentele eligibile conform art 26, alin. (3) pot fi tratate ca şi garanţii furnizate de instituţia emitentă.
(2) Valoarea atribuită protecţiei creditului recunoscute este următoarea:
a) dacă instrumentul este răscumpărabil la valoarea nominală, această valoare va fi atribuită protecţiei creditului;
b) dacă instrumentul este răscumpărabil la preţul de piaţă, protecţiei creditului îi va fi atribuită o valoare determinată în aceeaşi manieră ca şi cea determinată pentru titlurile de creanţă prevăzute în art. 17 din Capitolul II.
Secţiunea a 3-a
Protecţia nefinanţată a creditului
3.1. Evaluare
Art. 132. -(1) Valoarea protecţiei nefinanţate a creditului (G) este suma pe care furnizorul de protecţie este angajat să o plătească în cazul producerii unui eveniment de nerambursare din partea debitorului sau în cazul producerii altor evenimente de credit specificate.
(2) În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ în categoria evenimentelor de credit restructurarea obligaţiei suport, ce implică scutirea sau amânarea de la plata principalului, dobânzii sau comisioanelor, şi având drept consecinţă înregistrarea unei pierderi din credite (de exemplu: constituirea sau majorarea unei ajustări de valoare sau înregistrarea unor sume debitoare cu semnificaţie similară în contul de profit şi pierdere) se vor avea în vedere următoarele:
a) valoarea protecţiei nefinanţate a creditului calculată potrivit alin. (1) va fi diminuată cu 40% în cazul în care suma pe care furnizorul de protecţie este angajat să o plătească nu depăşeşte valoarea expunerii; sau
b) valoarea protecţiei nefinanţate a creditului nu va depăşi 60% din valoarea expunerii în cazul în care suma pe care furnizorul de protecţie este angajat să o plătească depăşeşte valoarea expunerii.
Art. 133. - În cazul în care protecţia nefinanţată a creditului este exprimată într-o monedă diferită de cea în care este exprimată expunerea (o neconcordanţă de devize), valoarea protecţiei creditului trebuie diminuată prin aplicarea unei ajustări de volatilitate H(FX), după cum urmează:
G* = G ▪ [1 - H(FX)]
unde
G este valoarea nominală a protecţiei creditului ajustată pentru absenţa, dacă este cazul, a restructurării ca şi eveniment de credit;
G* este valoarea lui G ajustată în funcţie de orice risc valutar, iar
H(FX) este ajustarea de volatilitate pentru orice neconcordanţă de devize între protecţia creditului şi obligaţia suport.
În cazul în care nu există neconcordanţe de devize
G* = G
Art. 134. - Ajustările de volatilitate ce trebuie aplicate pentru orice neconcordanţă de devize pot fi calculate prin utilizarea abordării bazate pe ajustările de volatilitate reglementate sau prin utilizarea abordării bazate pe estimările proprii ale ajustărilor de volatilitate în conformitate cu prevederile art. 93-116.
3.2. Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi
al valorilor pierderilor aşteptate
3.2.1. Protecţia parţială segmentarea pe tranşe
Art. 135. - În cazul în care instituţia de credit transferă o parte a riscului aferent unui credit în cadrul uneia sau a mai multor tranşe, se vor aplica regulile stabilite prin Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare. Pragurile de semnificaţie ale plăţilor, praguri sub nivelul cărora nu se va face nici o plată în cazul producerii unui eveniment de pierdere, sunt considerate ca fiind echivalente cu poziţii păstrate care suportă primele pierderea şi ca dând naştere unui transfer de risc segmentat pe tranşe.
3.2.2. Abordarea standard
(a) Protecţie integrală
Art. 136. - Pentru scopurile aplicării prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, ponderea de risc (g) aplicabilă unei expuneri protejate integral cu protecţie nefinanţată [G(A)], este reprezentată de ponderea de risc aplicabilă expunerilor faţă de furnizorul de protecţie, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, unde G(A) reprezintă valoarea lui G* aşa cum a fost aceasta calculată conform art. 133, ajustată în continuare pentru orice decalaj de scadenţă potrivit prevederilor Capitolului V.
(b) Protecţie parţială cu rang egal
Art. 137. -(1) În cazul în care partea garantată este mai mică decât valoarea expunerii, iar partea garantată şi partea negarantată au acelaşi rang - adică instituţia de credit şi furnizorul de protecţie împart pierderile în mod proporţional, este permisă o diminuare proporţională a cerinţei de capital.
(2) Pentru scopurile aplicării prevederilor art. 5 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, valorile ponderate la risc ale expunerilor vor fi calculate conform următoarei formule:
[E - G(A)] ▪ r + G(A) ▪ g = RWA
unde
E este valoarea expunerii;
G(A) este valoarea lui G* calculată conform art. 133, ajustată în continuare pentru orice decalaj de scadenţă, potrivit prevederilor capitolului V;
r este ponderea de risc aplicabilă expunerilor faţă de debitor, conform prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard;
g este ponderea de risc aplicabilă expunerilor faţă de furnizorul de protecţie, conform Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard;
RWA = valoarea ponderată la risc a expunerilor.
(c) Garanţii suverane
Art. 138. - Expunerilor sau părţilor din expuneri garantate de administraţiile centrale şi băncile centrale li se aplică tratamentul prevăzut de art. 10 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, dacă garanţia este exprimată în moneda naţională a debitorului iar expunerea este finanţată în aceeaşi monedă.
3.2.3. Abordarea bazată pe modele interne de rating
Protecţie integrală/Protecţie parţială cu rang egal
Art. 139. -(1) Pentru partea garantată a expunerii [având în vedere valoarea ajustată a protecţiei creditului G(A)], probabilitatea de nerambursare (PD) pentru scopurile aplicării Capitolului 3 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating este fie PD-ul furnizorului de protecţie, fie un nivel al PD-ului situat între PD-ul împrumutatului şi cel al garantului, dacă o substituire integrală nu este considerată justificată.
(2) În cazul în care o expunere subordonată este acoperită de o protecţie nefinanţată nesubordonată, valoarea LGD aplicabilă pentru scopurile Capitolului 3 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating este cea asociată unei creanţe cu rang prioritar.
Art. 140. - Pentru orice parte negarantată a expunerii, PD-ul va fi cel corespunzător împrumutatului, iar LGD-ul va fi cel corespunzător expunerii suport.
Art. 141. - G(A) este valoarea lui G* aşa cum este aceasta calculată conform art. 133, valoare ajustată în continuare pentru orice decalaj de scadenţă conform prevederilor Capitolului V.
CAPITOLUL V Decalaje de scadenţă
Secţiunea 1
Cerinţe pentru recunoaşterea protecţiei creditului în
cazul decalajelor de scadenţă
Art. 142. -(1) Pentru scopul calculului valorilor ponderate la risc ale expunerilor, se consideră că există un decalaj de scadenţă atunci când scadenţa reziduală a protecţiei creditului este mai mică decât cea a expunerii acoperite. Protecţia cu o scadenţă reziduală mai mică de 3 luni şi inferioară scadenţei expunerii suport, nu va fi recunoscută.
(2) Dacă există un decalaj de scadenţă, protecţia creditului nu va fi recunoscută în cazul în care:
a) scadenţa iniţială a protecţiei este mai mică de 1 an; sau
b) expunerea face parte din categoria expunerilor pe termen scurt pentru care s-a stabilit de către autorităţile competente, conform art. 85 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, că au o valoare a scadenţei (M) supusă unui plafon de o zi şi nu de un an.
Secţiunea a 2-a
Definirea scadenţei
Art. 143. - În limita a maxim 5 ani, scadenţa efectivă a expunerii acoperite va fi cel mai lung interval de timp posibil rămas până la momentul stabilit pentru ca debitorul să-şi îndeplinească obligaţiile. Cu respectarea prevederilor art. 144, scadenţa protecţiei creditului va fi intervalul până la cea mai apropiată dată la care este posibil ca protecţia să înceteze de drept sau să fie reziliată.
Art. 144. - Dacă furnizorul de protecţie beneficiază de o opţiune de încheiere a protecţiei aflată la discreţia sa, scadenţa protecţiei va fi considerată ca fiind intervalul până la cea mai apropiată dată la care această opţiune poate fi exercitată. Dacă opţiunea de a încheia protecţia în mod discreţionar este la latitudinea cumpărătorului de protecţie şi prevederile contractului în baza căruia s-a stabilit protecţia conţin stimulente pentru exercitarea opţiunii de către instituţia de credit înainte de scadenţa prevăzută în contract, scadenţa protecţiei va fi considerată ca fiind intervalul până la data cea mai apropiată la care opţiunea poate fi exercitată; în caz contrar, se poate considera că o astfel de opţiune nu are incidenţă asupra scadenţei protecţiei.
Art. 145. - Dacă nu există clauze care să împiedice încetarea valabilităţii unui instrument financiar derivat de credit înainte de expirarea unei perioade de graţie necesare înainte ca neplata să antreneze un eveniment de credit în cazul obligaţiei ce face obiectul protecţiei, scadenţa protecţiei va fi diminuată cu durata perioadei de graţie.
Secţiunea a 3-a
Evaluarea protecţiei creditului
3.1. Tranzacţii şi operaţiuni care fac obiectul protecţiei finanţate
a creditului - Metoda simplă a garanţiilor financiare
Art. 146. - În cazul în care instituţia de credit utilizează metoda simplă a garanţiilor financiare, dacă există un decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei, garanţia financiară nu va fi recunoscută.
3.2. Tranzacţii şi operaţiuni care fac obiectul protecţiei
finanţate a creditului - Metoda extinsă a garanţiilor financiare
Art. 147. - În cazul în care instituţia de credit utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare şi există un decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei, acesta trebuie să se reflecte în valoarea ajustată a garanţiei, conform următoarei formule:
(t - t*)
C(VAM) = C(VA) ▪ ──────────
(T - t*)
|
unde
C(VA) este minimul dintre valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei potrivit Capitolului IV art. 92 şi valoarea expunerii;
t este minimul dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei protecţie creditului, calculat în conformitate cu art. 143-145, şi valoarea lui T;
T reprezintă numărul de ani rămaşi până la data scadenţei expunerii, calculat în conformitate cu art. 143-145, valoarea sa neputând depăşi 5 ani;
t* este 0,25;
C(VAM) va corespunde valorii C(VA) ajustată suplimentar pentru decalajul de scadenţă, ce se include în formula de calcul a valorii ajustate integral a expunerii (Enr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard, utilizează pentru acoperirea unei singure expuneri, mai mult de o singură tehnică de diminuare a riscului de credit (de exemplu, instituţia de credit dispune pentru acoperirea unei expuneri atât de garanţie reală, cât şi de o garanţie personală), instituţia de credit va trebui să împartă expunerea în cauză în părţi acoperite de fiecare tip de instrument de diminuare a riscului de credit (de exemplu, o parte va fi acoperită de garanţia reală şi o parte de garanţia personală), iar valoarea ponderată la risc a expunerii pentru fiecare parte va fi calculată separat pentru fiecare parte, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard şi ale prezentului regulament.
Art. 150. - Dacă protecţia creditului furnizată de acelaşi furnizor de protecţie are scadenţe diferite, metoda prevăzută la art. 149 se va aplica prin analogie.
CAPITOLUL VII Tehnici de diminuare a riscului de credit aplicate pentru
un ansamblu de expuneri
Secţiunea 1
Instrumentele financiare derivate de credit de tipul first-to-default
Art. 151. -(1) În cazul în care protecţia creditului obţinută de o instituţie de credit pentru un ansamblu de expuneri prevede că prima nerambursare care survine în cadrul respectivului ansamblu declanşează plata şi că acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, instituţia de credit poate să modifice calculul valorii ponderate la risc şi, dacă este cazul, al pierderii aşteptate, pentru expunerea care, în absenţa protecţiei creditului, ar avea cea mai mică valoare ponderată la risc potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării standard sau, după caz, Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, aplicate în conformitate cu prevederile prezentului regulament.
(2) Dacă protecţia creditului nu este cel puţin egală sau mai mare decât valoarea expunerii aşa cum este aceasta prevăzută la alin. (1), protecţia creditului nu va fi recunoscută.
Secţiunea a 2-a
Instrumentele financiare derivate de credit de tipul n(^th)-to-default
Art. 152. - Dacă, potrivit contractului ce stă la baza protecţiei creditului, cea de-a n-a nerambursare din cadrul expunerilor declanşează plata, instituţia de credit ce a achiziţionat protecţia poate recunoaşte protecţia pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al valorilor pierderilor aşteptate, doar dacă protecţia a fost obţinută de asemenea pentru nerambursările de la 1 la n-1 sau dacă n-1 nerambursări s-au produs deja. În astfel de cazuri, metoda aplicabilă este cea prevăzută la art. 151 pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul first-to-default, adaptată în mod corespunzător pentru produsele de tipul n(^th)-to-default.
CAPITOLUL VIII Sancţiuni şi dispoziţii finale
Art. 153. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 226, art. 227, art. 229, precum şi la art. 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Art. 154. - Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
*
Prezentul regulament transpune prevederile art. 92 para. 2-6, ale art. 93 şi ale Anexei nr. VIII din Directiva nr. 2006/48/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006.