Act legislativ


 


Banca Naţională a României
Regulament nr. 21 din 14.dec.2006
Monitorul Oficial, Partea I 1035 bis 1 28.dec.2006
Intrare în vigoare la 1.ian.2007
privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare

   Nr. 21/26

   Banca Naţională a României
   Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

   CAPITOLUL I
 Dispoziţii generale

   Art. 1. -(1) Prezentul regulament stabileşte metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor care fac obiectul securitizării, denumite pe parcursul prezentului regulament expuneri securitizate şi pentru poziţiile din securitizare, în vederea calculului cerinţelor minime de capital pentru riscul de credit şi, după caz, riscul de diminuare a valorii creanţei potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
   (2) Prezentul regulament se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
   (3) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent cerinţelor minime de capital ale cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementările emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte determinarea cerinţelor minime de capital ale cooperativelor de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naţionale a României.
   (4) Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
   (5) Prezentul regulament se aplică la nivel individual şi, după caz, la nivel consolidat, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
   (6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistă.
   Art. 2. -(1) Termenii şi expresiile folosite în prezentul regulament au semnificaţia prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
   (2) Expresiile protecţie finanţată a creditului şi protecţie nefinanţată a creditului au semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, iar expresiile instituţie externă de evaluare a creditului, instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă, expunere şi rating au semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
   (3) Termenii risc de diminuare a valorii creanţei, pierdere aşteptată şi factor de conversie au semnificaţia prevăzută în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
   (4) În scopul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
   (a) securitizare - o tranzacţie sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranşe şi care are următoarele caracteristici:
   -plăţile în cadrul tranzacţiei sau schemei depind de performanţa aferentă expunerii sau portofoliului de expuneri; şi
   -subordonarea tranşelor determină modul de alocare a pierderilor pe parcursul întregii durate de viaţă a tranzacţiei sau a schemei.
   b) securitizare clasică - securitizarea ce presupune transferul economic al expunerilor securitizate către o entitate special constituită în scopul securitizării, care emite titluri. Aceasta se realizează prin transferul proprietăţii asupra expunerilor securitizate de la instituţia de credit iniţiatoare, sau prin tehnica sub-participării. Titlurile emise nu reprezintă obligaţii de plată ale instituţiei de credit iniţiatoare;
   c) securitizare sintetică - securitizarea în cadrul căreia segmentarea riscului de credit pe tranşe se realizează prin utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit sau a garanţiilor şi în care portofoliul de expuneri rămâne în bilanţul instituţiei de credit iniţiatoare;
   d) tranşă - un segment, stabilit pe bază contractuală, al riscului de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri, în condiţiile în care o poziţie din cadrul segmentului implică un risc de pierdere din credit superior sau inferior celui pe care îl implică o poziţie de valoare egală din orice alt segment, fără a lua în considerare protecţia creditului furnizată de terţi în mod direct deţinătorilor de poziţii din respectivul segment sau din alte segmente ale riscului de credit;
   e) poziţie din securitizare - o expunere dintr-o operaţiune de securitizare;
   j) iniţiator - oricare dintre următoarele:
   -o entitate care, fie ea însăşi, fie prin intermediul entităţilor legate, a fost implicată direct sau indirect în contractul iniţial care a dat naştere obligaţiilor sau obligaţiilor potenţiale ale debitorului sau ale debitorului potenţial, reprezentând expunerile care fac obiectul securitizării; sau
   -o entitate care achiziţionează expunerile unei terţe părţi, le include în propriul său bilanţ şi apoi le securitizează;
   g) sponsor - o instituţie de credit, alta decât o instituţie de credit iniţiatoare, care înfiinţează şi administrează un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau o altă schemă de securitizare ce implică achiziţionarea de expuneri de la entităţi terţe;
   h) creştere a calităţii creditului - o înţelegere contractuală prin care calitatea creditului aferentă unei poziţii dintr-o securitizare este ameliorată faţă de cum ar fi fost aceasta dacă nu s-ar fi produs creşterea şi include creşterea furnizată de tranşele din securitizare de rang inferior şi de alte tipuri de protecţie a creditului;
   i) entitate special constituită în scopul securitizării - o entitate cu sau fără personalitate juridică, alta decât o instituţie de credit, organizată pentru desfăşurarea uneia sau mai multor operaţiuni de securitizare, ale cărei activităţi sunt limitate la acelea corespunzătoare pentru atingerea acestui obiectiv, a cărei structură vizează izolarea obligaţiilor sale de cele ale instituţiei de credit iniţiatoare şi în care deţinătorii de interese generatoare de beneficii au dreptul să gajeze sau să schimbe respectivele interese nerestricţionat;
   j) marjă netă - suma veniturilor de natură financiară şi a altor venituri din comisioane încasate aferente expunerilor securitizate, nete de costuri şi cheltuieli;
   k) opţiune de retragere anticipată (clean-up call option) - o opţiune contractuală care permite iniţiatorului să răscumpere sau să închidă poziţiile din securitizare înainte de rambursarea integrală a expunerilor suport, în cazul în care valoarea expunerilor rămase de rambursat scade sub un nivel determinat;
   l) facilitate de trezorerie - poziţia din securitizare care provine dintr-o înţelegere contractuală de finanţare care vizează să asigure plata la timp a fluxurilor de numerar către investitori;
   m) K(irb) - 8% din suma dintre valoarea ponderată la risc a expunerilor securitizate care ar fi fost calculată potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, dacă acestea nu ar fi fost securitizate şi valoarea pierderilor aşteptate asociate respectivelor expuneri calculate potrivit aceluiaşi regulament;
   n) metoda bazată pe rating-uri - metoda de calcul a valorii ponderate la risc a expunerilor aferente poziţiilor din securitizare, potrivit prevederilor Cap. V, Secţiunea a 2-a, par. 2.5;
   o) metoda formulei reglementate - metoda de calcul a valorii ponderate la risc a expunerilor aferente poziţiilor din securitizare, potrivit prevederilor Cap. V, Secţiunea a 2-a, par. 2.6;
   p) poziţie care nu beneficiază de rating - o poziţie din securitizare care nu beneficiază de o evaluare eligibilă a creditului făcută de către o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă;
   q) poziţie care beneficiază de rating - o poziţie din securitizare care beneficiază de o evaluare eligibilă a creditului făcută de către o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă;
   r) program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active - un program de securitizare în cadrul căruia titlurile emise au, în principal, forma de titluri pe termen scurt cu o scadentă iniţială de cel mult un an;
   s) formalizare - descrierea şi, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituţiei de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate şi detaliere.

   CAPITOLUL II
 Calculul valorii ponderate la risc a expunerilor în cadrul unei
operaţiuni de securitizare

   Secţiunea 1
Dispoziţii generale

   Art. 3. -(1) În cazul în care o instituţie de credit utilizează abordarea standard prevăzută de Regulament BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, în vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor pentru clasa de expuneri căreia i-ar fi atribuite, potrivit prevederilor art. 4 ale acelui Regulament, expunerile securitizate, instituţia de credit în cauză calculează valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă unei poziţii din securitizare potrivit prevederilor prezentului capitol şi cap. V, secţiunea 1.
   (2) În toate cazurile în afară de cel de la alin. 1, instituţia de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerii în conformitate cu prevederile prezentului capitol şi cap. V, secţiunea a 2-a.
   Art. 4. -(1) În cazul în care un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat de la instituţia de credit iniţiatoare în condiţiile prevederilor cap. III, acea instituţie de credit poate:
   a) în cazul unei securitizări clasice, să excludă expunerile pe care le-a securitizat de la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor şi, dacă este cazul, al valorii pierderilor aşteptate; şi
   b) în cazul unei securitizări sintetice, să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor şi, dacă este cazul, valoarea pierderilor aşteptate, pentru expunerile securitizate, potrivit prevederilor secţiunii a 2-a din prezentul capitol.
   (2) În cazul în care se aplică prevederile alin. 1, instituţia de credit iniţiatoare calculează pentru eventualele poziţii din securitizare pe care le deţine valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit prevederilor prezentului capitol şi cap. V.
   (3) În cazul în care instituţia de credit iniţiatoare nu realizează transferul unui nivel semnificativ al riscului de credit potrivit prevederilor alineatului 1, aceasta nu trebuie să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru nicio poziţie pe care eventual o deţine în respectiva securitizare.
   Art. 5. -(1) În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare, valorii expunerii aferente poziţiei îi sunt atribuite ponderi de risc în conformitate cu prevederile cap. IV şi V, pe baza calităţii creditului respectivei poziţii.
   (2) În vederea determinării calităţii creditului aferentă unei poziţii din securitizare, în sensul alin. 1, se poate utiliza ratingul furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului sau o altă metodă, potrivit prevederilor cap. IV şi V.
   Art. 6. -(1) În cazul în care în cadrul unei operaţiuni de securitizare există o expunere faţă de diferite tranşe, expunerea faţă de fiecare tranşă este considerată o poziţie distinctă din securitizare.
   (2) În sensul prezentului regulament, furnizorii de protecţie a creditului pentru poziţiile din securitizare sunt consideraţi deţinători de poziţii în securitizare.
   (3) Poziţiile din securitizare trebuie să includă expunerile faţă de o operaţiune de securitizare care provin din instrumente financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute.
   Art. 7. - În cazul în care o poziţie din securitizare face obiectul unei protecţii finanţate sau nefinanţate a creditului, ponderea de risc aplicabilă pentru poziţia respectivă poate fi modificată potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, coroborate cu cele ale prezentului regulament.
   Art. 8. - În cazul în care o poziţie din securitizare face obiectul unei protecţii finanţate a creditului, valoarea expunerii acelei poziţii poate fi modificată în conformitate cu şi potrivit cerinţelor din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, completate cu cele ale prezentului regulament.
   Art. 9. - Pentru scopul calculului cerinţelor de capital pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care primeşte un coeficient de ponderare de 1250% este inclusă în valoarea totală ponderată la risc a expunerilor instituţiei de credit, fără a aduce atingere prevederilor art. 22 alin. 1 lit. g din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
   Art. 10. -(1) În vederea determinării ponderii de risc a unei poziţii din securitizare potrivit prevederilor art. 5-7 şi art. 9, se poate utiliza un rating furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului, numai dacă aceasta din urmă a fost recunoscută ca eligibilă în acest scop de către Banca Naţională a României denumită în continuare "instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă".
   (2) Banca Naţională a României recunoaşte o instituţie externă de evaluare a creditului ca fiind eligibilă pentru scopurile alin. 1 numai dacă aceasta poate demonstra că îndeplineşte condiţiile şi criteriile tehnice prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard şi numai dacă aceasta dispune de experienţă dovedită în domeniul securitizării, care poate fi probată printr-un grad ridicat de acceptare din partea pieţei.
   (3) În situaţia în care o instituţie externă de evaluare a creditului a fost recunoscută ca fiind eligibilă pentru scopul alin. 1 de către autorităţile competente dintr-un stat membru, Banca Naţională a României poate recunoaşte respectiva instituţie externă de evaluare a creditului ca fiind eligibilă pentru acest scop, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de evaluare.
   (4) Banca Naţională a României va publica procedura de recunoaştere a instituţiilor externe de evaluare a creditului, precum şi lista unor astfel de instituţii recunoscute ca fiind eligibile.
   (5) Pentru a putea fi utilizat în scopul prevăzut la alin. (1), un rating furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să respecte principiile de credibilitate şi transparenţă prevăzute în cap. IV.
   Art. 11. -(1) În vederea aplicării ponderilor de risc pentru poziţiile din securitizare, Banca Naţională a României determină corespondenţa dintre nivelele scalei de calitate a creditului prevăzute în cap. V şi ratingurile relevante furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului eligibile.
   (2) Determinarea corespondenţei în sensul alin. 1 trebuie să fie obiectivă şi consecventă.
   (3) În situaţia în care autorităţile competente dintr-un stat membru sau Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare au făcut o determinare a corespondenţei în sensul alin. 1, Banca Naţională a României poate recunoaşte respectiva determinare, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de determinare a corespondenţei.
   Art. 12 - (1) Utilizarea ratingurilor furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului în vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor unei instituţii de credit potrivit prevederilor art. 5-7 şi art. 9 trebuie să fie consecventă şi în conformitate cu prevederile cap. IV.
   (2) Ratingurile nu trebuie să fie selectate urmărindu-se diminuarea arbitrară a cerinţei de capital.
   Art. 13. -(1) În cazul securitizării unor expuneri reînnoibile supuse unei clauze de rambursare anticipată, instituţia de credit iniţiatoare calculează, potrivit prevederilor cap. V, o valoare ponderată la risc a expunerii suplimentară pentru riscul de creştere a nivelului riscului de credit la care este expusă respectiva instituţie de credit, ca urmare a producerii efectelor clauzei de rambursare anticipată.
   (2) Pentru scopul alin. 1, o expunere reînnoibilă reprezintă expunerea în cazul căreia soldurile sumelor rămase de rambursat ale clienţilor pot fluctua în funcţie de deciziile acestora de a lua cu împrumut şi de a rambursa, până la o limită convenită cu instituţia de credit, iar o clauză de rambursare anticipată reprezintă o clauză contractuală care impune ca, la producerea unor evenimente definite, poziţiile investitorilor să fie răscumpărate înainte de scadenţa convenită iniţial pentru titlurile emise.
   Art. 14. -(1) O instituţie de credit iniţiatoare care în legătură cu o operaţiune de securitizare a utilizat prevederile art. 4 la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, sau o instituţie de credit sponsor nu trebuie să susţină o operaţiune de securitizare peste obligaţiile sale contractuale, în vederea reducerii pierderilor potenţiale sau reale ale investitorilor.
   (2) În situaţia în care o instituţie de credit iniţiatoare sau o instituţie de credit sponsor nu respectă dispoziţiile alin. 1 în ceea ce priveşte o operaţiune de securitizare, Banca Naţională a României trebuie să îi solicite acesteia cel puţin să deţină capital pentru toate expunerile securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.
   (3) Instituţia de credit aflată în situaţia prevăzută la alin. 2 trebuie să facă public faptul că a furnizat suport peste obligaţiile sale contractuale precum şi impactul acestei susţineri asupra capitalului reglementat.
   Art. 15. - Valoarea expunerii aferente unei poziţii din securitizare care provine dintr-un instrument financiar derivat prevăzut de Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, se determină în conformitate cu prevederile regulamentului respectiv.
   Art. 16. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 15:
   a) în cazul în care o instituţie de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform prevederilor Secţiunii 1 din capitolul V, valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare din bilanţ este valoarea sa bilanţieră;
   b) în cazul în care o instituţie de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform prevederilor Secţiunii a 2-a din capitolul V, valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare din bilanţ este luată în calcul la valoarea sa înainte de deducerea ajustărilor de valoare;
   şi
   c) valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare din afara bilanţului este produsul dintre valoarea sa nominală şi un factor de conversie, aşa cum este prevăzut în cap. V. Dacă nu este specificat altfel, factorul de conversie este 100%.
   Art. 17. -(1) În cazul în care o instituţie de credit deţine două sau mai multe poziţii din securitizare care se suprapun, aceasta trebuie ca, pentru partea care se suprapune, să includă în calculul valorii ponderate la risc a expunerilor numai poziţia sau partea din poziţie care produce valoarea ponderată la risc a expunerii cea mai ridicată.
   (2) În sensul alin. 1, suprapunere înseamnă că poziţiile reprezintă, total sau parţial, o expunere faţă de acelaşi risc, astfel încât partea care se suprapune este considerată o singură expunere.

   Secţiunea a 2-a
Calculul de către instituţia de credit iniţiatoare a valorii
ponderate la risc a expunerilor securitizate şi a valorii pierderilor
aşteptate aferente, după caz, în cadrul unei securitizări sintetice

   Art. 18. -(1) În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor securitizate, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la cap. III, secţiunea a 2-a, instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări sintetice utilizează, potrivit prevederilor art. 20-21, metodologiile de calcul prevăzute la Capitolul V şi nu pe cele prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard şi în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
   (2) În cazul instituţiilor de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor şi valoarea pierderilor aşteptate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea pierderilor aşteptate referitoare la astfel de expuneri este zero.
   (3) Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se referă la întregul portofoliu de expuneri care fac obiectul securitizării.
   Art. 19. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 20-21, instituţia de credit iniţiatoare trebuie să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente fiecărei tranşe din securitizare în conformitate cu prevederile Capitolului V, inclusiv cu cele referitoare la diminuarea riscului de credit (de exemplu, în situaţia în care o tranşă este transferată unei terţe părţi, prin intermediul unei protecţii nefinanţate a creditului, la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor instituţiei de credit iniţiatoare, pentru tranşa respectivă se aplică ponderea de risc aferentă terţei părţi.)
   Art. 20. -(1) În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor în conformitate cu prevederile art. 18, orice decalaj de scadenţă între scadenţa protecţiei creditului prin intermediul căreia se realizează segmentarea riscului de credit pe tranşe şi scadenţa expunerilor securitizate este tratată în conformitate cu prevederile alin. 2 şi 3 ale prezentului articol şi cu cele ale art. 21.
   (2) Scadenţa protecţiei creditului se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
   (3) Scadenţa portofoliului de expuneri securitizate este cea mai mare scadenţă a oricăreia dintre expunerile respective, dar nu mai mare de 5 ani.
   Art. 21. -(1) O instituţie de credit iniţiatoare trebuie să ignore orice decalaj de scadenţe la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor pentru tranşele cărora le-a fost atribuită o pondere de risc de 1250% în conformitate cu prevederile Capitolului V.
   (2) Pentru toate celelalte tranşe, tratamentul decalajului de scadenţe prevăzut în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii se aplică potrivit următoarei formule:
   
      RW(SP) x (t-t*)   RW(Ass) x (T-t)
RW* = ─────────────── + ───────────────
T-t* T-t*

   unde:
   -RW* reprezintă valoarea ponderată la risc a expunerilor în vederea calculului cerinţelor de capital potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii;
   -RW(Ass) reprezintă valoarea ponderată la risc a expunerilor care s-ar fi calculat în mod proporţional dacă expunerile nu ar fi fost securitizate;
   -RW(SP) reprezintă valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată potrivit prevederilor art. 18, dacă nu ar fi existat decalaj de scadenţe;
   -T reprezintă scadenţa expunerilor suport, exprimată în ani;
   -t reprezintă scadenţa protecţiei creditului, exprimată în ani;
   -t* este 0,25.

   CAPITOLUL III
 Cerinţe minime pentru recunoaşterea unui transfer semnificativ
al riscului de credit

   Secţiunea 1
Cerinţe minime pentru recunoaşterea unui transfer semnificativ
al riscului de credit în cazul unei securitizări clasice

   Art. 22. - Instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări clasice poate exclude expunerile securitizate de la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor şi al valorii pierderilor aşteptate dacă un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat către terţe părţi şi transferul îndeplineşte următoarele condiţii:
   a) documentaţia aferentă securitizării reflectă substanţa economică a tranzacţiei;
   b) instituţia de credit iniţiatoare şi creditorii acesteia nu mai au niciun drept asupra expunerilor securitizate, inclusiv în caz de faliment sau de punere sub administrare judiciară, îndeplinirea acestei condiţii trebuie să fie confirmată printr-o opinie juridică de specialitate;
   c) titlurile emise nu reprezintă obligaţii de plată ale instituţiei de credit iniţiatoare;
   d) transferul este efectuat către o entitate special constituită în scopul securitizării;
   e) instituţia de credit iniţiatoare nu păstrează controlul, efectiv sau indirect, asupra expunerilor transferate. Se consideră că un iniţiator a păstrat controlul efectiv asupra expunerilor transferate dacă are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior în vederea realizării profiturilor aferente sau dacă are obligaţia de a-şi asuma din nou riscul transferat. Menţinerea de către instituţia de credit iniţiatoare a drepturilor sau obligaţiilor aferente administrării expunerilor transferate nu reprezintă un control indirect al expunerilor;
   f) în cazul unei opţiuni de retragere anticipată (clean-up call option), următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite:
   -dreptul de exercitare a opţiunii este la discreţia instituţiei de credit iniţiatoare;
   -opţiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10% din valoarea iniţială a expunerii securitizate rămâne nerambursată; şi
   -opţiunea nu este structurată astfel încât să evite alocarea pierderilor asupra poziţiilor de creştere a calităţii creditului sau asupra altor poziţii deţinute de investitori şi nici nu este structurată într-un alt mod care să furnizeze o creştere a calităţii creditului; şi
   g) documentaţia aferentă securitizării nu conţine clauze care:
   -să impună ca, în alte cazuri decât rambursarea anticipată prevăzută, să fie ameliorate poziţiile din securitizare de către instituţia de credit iniţiatoare, prin metode care includ, dar nu se limitează la modificarea expunerilor suport sau la creşterea dobânzii de plătit către investitori pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferentă expunerilor securitizate; sau
   -să conducă la creşterea dobânzii de plătit către deţinătorii de poziţii din securitizare pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferentă portofoliului de expuneri suport.

   Secţiunea a 2-a
Cerinţe minime pentru recunoaşterea unui transfer semnificativ al
riscului de credit în cazul unei securitizări sintetice

   Art. 23. - Instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula valoarea ponderată la risc a expunerilor şi, dacă este cazul, valoarea pierderilor aşteptate aferente expunerilor securitizate, în conformitate cu prevederile art. 18 şi art. 19, dacă un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terţe părţi, fie prin intermediul unei protecţii finanţate a creditului, fie prin intermediul unei protecţii nefinanţate a creditului şi dacă transferul îndeplineşte următoarele condiţii:
   a) documentaţia aferentă securitizării reflectă substanţa economică a tranzacţiei;
   b) protecţia creditului prin intermediul căreia se realizează transferul riscului de credit îndeplineşte cerinţele de eligibilitate şi celelalte cerinţe prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, pentru recunoaşterea unei astfel de protecţii a creditului. Pentru scopul prezentei secţiuni, entităţile special constituite în scopul securitizării nu sunt recunoscute în calitate de furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului;
   c) instrumentele utilizate pentru transferul riscului de credit nu conţin clauze sau condiţii care:
   -să impună praguri de semnificaţie, sub al căror nivel protecţia creditului să nu se considere a fi declanşată de un eveniment de credit;
   -să permită rezilierea protecţiei ca urmare a deteriorării calităţii creditului expunerilor suport;
   -să impună ca, în alte cazuri decât rambursarea anticipată prevăzută, poziţiile din securitizare să fie ameliorate de către instituţia de credit iniţiatoare;
   -să majoreze costurile instituţiei de credit legate de protecţia creditului sau dobânda de plătit către deţinătorii de poziţii din securitizare, pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferentă portofoliului de expuneri suport; şi
   d) a fost confirmat, printr-o opinie juridică de specialitate, caracterul executoriu al protecţiei creditului în oricare dintre jurisdicţiile relevante.

   CAPITOLUL IV
 Evaluări externe ale creditului

   Secţiunea 1
Cerinţe aplicabile ratingurilor furnizate de instituţiile externe
de evaluare a creditului (ECAI)

   Art. 24. - Pentru a fi utilizat în scopul calculului valorii ponderate la risc a expunerilor, potrivit prevederilor Capitolului II şi V, un rating furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
   a) să nu existe niciun decalaj între categoriile de plăţi luate în considerare în cadrul procesului de evaluare a creditului şi categoriile de plăţi la care instituţia de credit este îndreptăţită potrivit contractului care dă naştere respectivei poziţii din securitizare;
   b) ratingurile trebuie să fie în mod public disponibile participanţilor de pe piaţă. Se consideră că ratingurile sunt în mod public disponibile participanţilor de pe piaţă numai dacă au fost publicate într-o formă accesibilă publicului şi au fost incluse în matricea de tranziţie a instituţiilor externe de evaluare a creditului. Ratingurile care sunt disponibile numai unui număr limitat de entităţi nu sunt considerate ca fiind disponibile în mod public.

   Secţiunea a 2-a
Utilizarea ratingurilor

   Art. 25. - O instituţie de credit poate nominaliza una sau mai multe instituţii externe de evaluare a creditului eligibile ale căror ratinguri să fie utilizate la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor potrivit prevederilor cap. II, secţiunea 1 ("instituţie externă de evaluare a creditului nominalizată").
   Art. 26. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 28-30, o instituţie de credit care utilizează ratingurile furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate pentru poziţiile sale din securitizare, trebuie să o facă în mod consecvent.
   Art. 27. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 28 şi 29, o instituţie de credit nu poate utiliza ratingurile furnizate de o instituţie externă de evaluare a creditului pentru poziţiile sale din anumite tranşe ale unei structuri de securitizare şi ratingurile furnizate de o altă instituţie externă de evaluare a creditului pentru poziţiile sale din alte tranşe din cadrul aceleiaşi structuri, indiferent dacă acestea din urmă beneficiază sau nu de un rating furnizat de prima instituţie externă de evaluare a creditului.
   Art. 28. - În cazul în care o poziţie din securitizare a instituţiei de credit dispune de două ratinguri furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate, instituţia de credit utilizează ratingul cel mai puţin favorabil.
   Art. 29. -(1) În cazul în care o poziţie din securitizare a instituţiei de credit dispune de mai mult de două ratinguri furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate, instituţia de credit utilizează cele mai favorabile două ratinguri.
   (2) În cazul în care cele două ratinguri prevăzute la alin. 1 sunt diferite, instituţia de credit utilizează cel mai puţin favorabil rating dintre cele două.
   Art. 30. -(1) În situaţia în care o protecţie a creditului eligibilă potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii este furnizată în mod direct entităţii special constituite în scopul securitizării şi acea protecţie este luată în considerare în procesul de evaluare a creditului aferent unei poziţii din securitizare, efectuat de către o instituţie externă de evaluare a creditului nominalizată, ponderea de risc asociată acelui rating poate fi utilizată.
   (2) Dacă protecţia furnizată în sensul alin. 1 nu este eligibilă conform prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, ratingul furnizat nu trebuie să fie recunoscut.
   (3) În situaţia în care protecţia creditului nu este furnizată entităţii special constituite în scopul securitizării, ci în mod direct unei poziţii din securitizare, ratingul furnizat nu trebuie să fie recunoscut.

   Secţiunea a 3-a
Punerea în corespondenţă a ratingurilor cu nivelele scalei de
calitate a creditului (Mapping)

   Art. 31. -(1) În scopul determinării corespondenţei prevăzute la art. 11, Banca Naţională a României trebuie să diferenţieze gradele de risc relative exprimate de fiecare rating.
   (2) În vederea determinării corespondenţei prevăzute la art. 11, Banca Naţională a României ia în considerare factori cantitativi (cum ar fi ratele de nerambursare şi/sau rata pierderilor) şi factori calitativi (cum ar fi gama de tranzacţii evaluate în procesul de atribuire a unui rating de către instituţia externă de evaluare a creditului şi semnificaţia ratingului).
   Art. 32. -(1) În cadrul procesului de determinare a corespondenţei, Banca Naţională a României urmăreşte să se asigure că poziţiile din securitizare cărora le este atribuită aceeaşi pondere de risc pe baza ratingurilor furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului eligibile, prezintă un grad de risc de credit echivalent.
   (2) În sensul alin. 1, Banca Naţională a României poate modifica în mod corespunzător determinarea corespondenţei dintre nivelele scalei de calitate a creditului şi ratinguri.

   CAPITOLUL V
 Metodologia de calcul

   Secţiunea 1
Calculul valorii ponderate la risc a expunerilor în cazul
utilizării abordării standard

   Art. 33. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 35, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care beneficiază de rating se calculează prin aplicarea la valoarea expunerii a ponderii de risc asociate nivelului scalei de calitate a creditului cu care a fost pus în corespondenţă ratingul de către Banca Naţională a României, în conformitate cu prevederile art. 11, aşa cum este prevăzut în tabelele 1 şi 2.

   Tabelul nr. 1

   Poziţii, altele decât cele care beneficiază de rating pe termen scurt
   
┌──────────────────────┬─────────┬─────────┬──────────┬────────┬───────────────┐
│ Nivelul scalei de │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ Cel mult 5 │
│calitate a creditului │ │ │ │ │ │
├──────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┼───────────────┤
│ Pondere de risc │ 20% │ 50% │ 100% │ 350% │ 1250% │
└──────────────────────┴─────────┴─────────┴──────────┴────────┴───────────────┘

   Tabelul nr. 2

   Poziţii care beneficiază de rating pe termen scurt
   
┌──────────────────────┬─────────┬─────────┬──────────┬────────────────────────┐
│ Nivelul scalei de │ 1 │ 2 │ 3 │ Toate celelalte │
│calitate a creditului │ │ │ │ ratinguri │
├──────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────────────────────┤
│ Pondere de risc │ 20% │ 50% │ 100% │ 1250% │
└──────────────────────┴─────────┴─────────┴──────────┴────────────────────────┘

   Art. 34. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 37-42, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care nu beneficiază de rating se calculează prin aplicarea unei ponderi de risc de 1250%.
   Art. 35. - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare sau care are calitatea de sponsor, valoarea ponderată la risc a expunerilor aferentă propriilor poziţii din securitizare poate fi limitată la valoarea ponderată la risc a expunerilor care ar fi fost calculată pentru expunerile securitizate dacă acestea nu ar fi fost securitizate, condiţionat de aplicarea unei ponderi de risc de 150% asupra tuturor elementelor restante şi elementelor încadrate în categoria "risc reglementat ridicat" din cadrul expunerilor securitizate.

   1.1. - Tratamentul poziţiilor care nu beneficiază de rating

   Art. 36. - Instituţiile de credit care deţin o poziţie din securitizare care nu beneficiază de rating pot să aplice, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru poziţia respectivă, tratamentul prevăzut la art. 37, cu condiţia ca, în orice moment, să fie cunoscută componenţa portofoliului de expuneri securitizate.
   Art. 37. -(1) O instituţie de credit poate aplica o pondere de risc medie ponderată ce ar fi aplicată expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard de către o instituţie de credit care ar deţine expunerile, multiplicată cu un coeficient de concentrare.
   (2) Coeficientul de concentrare prevăzut de alin. 1 este egal cu raportul dintre suma valorilor nominale ale tuturor tranşelor securitizării şi suma valorilor nominale ale tranşelor de rang inferior sau de rang egal faţă de cel al tranşei în care este deţinută poziţia, inclusiv valoarea nominală a respectivei tranşe.
   (3) Ponderea de risc rezultată din aplicarea alin. 1 nu poate depăşi 1250% şi nu poate fi mai mică decât orice pondere de risc aplicabilă unei tranşe de rang superior care beneficiază de rating.
   (4) În situaţia în care instituţia de credit nu poate să determine ponderile de risc aplicabile expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, respectivei poziţii i se aplică o pondere de risc de 1250%.

   1.2. - Tratamentul poziţiilor din securitizare deţinute în cadrul
unei tranşe ce suportă a doua pierdere ("second loss") sau într-o tranşă
mai favorabilă în cadrul unui program de emisiune de
titluri pe termen scurt garantate cu active

   Art. 38. - Fără a aduce atingere posibilităţii aplicării unui tratament mai avantajos în temeiul dispoziţiilor referitoare la facilităţile de trezorerie prevăzute la par. 1.3 al prezentei secţiuni, o instituţie de credit poate aplica poziţiilor din securitizare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 39 o pondere de risc reprezentând maximul dintre 100% şi cea mai mare dintre ponderile de risc care ar fi fost aplicate oricăreia dintre expunerile securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expuneri.
   Art. 39. - Tratamentul prevăzut la art. 38 poate fi aplicat dacă poziţia din securitizare:
   a) este încadrată într-o tranşă care din punct de vedere economic suportă a doua pierderea ("second loss") sau într-o tranşă mai favorabilă a securitizării, iar tranşa care suportă prima pierderea ("first loss") trebuie să-i furnizeze acesteia o creştere semnificativă a calităţii creditului;
   b) este de o calitate cel puţin echivalentă ratingului aferent unei investiţii cu risc scăzut; şi
   c) este deţinută de o instituţie de credit care nu deţine nicio poziţie în tranşa care suportă prima pierderea ("first loss").

   1.3. - Tratamentul facilităţilor de trezorerie care
nu beneficiază de rating

   Art. 40. -(1) În vederea determinării valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei facilităţi de trezorerie care nu beneficiază de rating, asupra valorii nominale a facilităţii se poate aplica un factor de conversie de 20%, în cazul în care facilitatea de trezorerie are o scadenţă iniţială de cel mult un an, şi un factor de conversie de 50%, în cazul în care facilitatea de trezorerie are o scadenţă iniţială mai mare de un an, dacă facilitatea de trezorerie este eligibilă.
   (2) O facilitate de trezorerie care nu beneficiază de rating este eligibilă în sensul alin. 1, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   a) documentaţia aferentă facilităţii de trezorerie identifică şi delimitează în mod clar circumstanţele potrivit cărora facilitatea de trezorerie poate fi utilizată;
   b) facilitatea de trezorerie nu poate fi utilizată pentru a susţine creditul prin acoperirea pierderilor deja înregistrate la momentul tragerii (de exemplu, prin procurarea de lichidităţi pentru expunerile aflate în stare de nerambursare la momentul tragerii sau pentru achiziţionarea de active la un preţ superior valorii lor juste);
   c) facilitatea de trezorerie nu poate fi utilizată pentru a furniza finanţare permanentă sau periodică pentru securitizare;
   d) rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii de trezorerie nu este subordonată creanţelor investitorilor, altele decât cele legate de instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute sau de comisioane sau alte astfel de plăţi, şi nici nu face obiectul unor excepţii sau amânări;
   e) recurgerea la facilitatea de trezorerie ulterior epuizării tuturor modalităţilor disponibile de creştere a calităţii creditului de care respectiva facilitate poate beneficia nu este posibilă;
   f) facilitatea de trezorerie trebuie să includă o clauză care să conducă la o reducere automată a sumei care mai poate fi utilizată, cu valoarea expunerilor care se află în stare de nerambursare, în sensul prevăzut de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, sau să conducă, atunci când portofoliul de expuneri securitizate este alcătuit din instrumente care beneficiază de rating, la revocarea facilităţii în situaţia în care calitatea medie a portofoliului se situează sub ratingul aferent unei investiţii cu risc scăzut.
   (3) Ponderea de risc care se aplică în cazul unei expuneri aferente unei facilităţi de trezorerie eligibile care nu beneficiază de rating este cea mai mare pondere care s-ar aplica oricăreia dintre expunerile securitizate conform Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expuneri.
   Art. 41. -(1) În vederea determinării valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei facilităţi de trezorerie care nu beneficiază de rating şi care nu poate fi utilizată decât în situaţia unei crize generale a pieţei, asupra valorii nominale a facilităţii de trezorerie respective se poate aplica un factor de conversie de 0%, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 40.
   (2) În sensul alin. 1, prin criză generală a pieţei se înţelege situaţia în care mai multe entităţi special constituite în scopul securitizării, care derulează tranzacţii diferite, se află în imposibilitatea de a reînnoi titlurile pe termen scurt scadente, iar această imposibilitate nu este rezultatul unei deprecieri, nici a calităţii creditului respectivelor entităţi special constituite în scopul securitizării, nici a calităţii creditului expunerilor securitizate.
   Art. 42. - În vederea determinării valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei facilităţi de trezorerie care nu beneficiază de rating şi care poate fi revocată necondiţionat, asupra valorii nominale a respectivei facilităţi de trezorerie se poate aplica un factor de conversie de 0%, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 40 şi dacă rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii de trezorerie are rang superior în raport cu orice alte creanţe asupra fluxurilor de numerar generate de expunerile securitizate.

   1.4. - Cerinţe de capital suplimentare pentru securitizarea expunerilor
reînnoibile cu clauză de rambursare anticipată

   Art. 43. - În afară de valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată pentru poziţiile sale din securitizare, o instituţie de credit iniţiatoare trebuie să calculeze o valoare ponderată la risc a expunerii în conformitate cu metodologia prevăzută în prezentul paragraf, în situaţia în care transferă expuneri reînnoibile în cadrul unei securitizări care conţine o clauză de rambursare anticipată.
   Art. 44. - În sensul acestui paragraf, instituţia de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerii pentru suma interesului iniţiatorului şi intereselor investitorilor.
   Art. 45. - Pentru structurile de securitizare în care expunerile securitizate sunt atât expuneri reînnoibile cât şi expuneri care nu sunt reînnoibile, o instituţie de credit iniţiatoare aplică pentru partea de portofoliu formată din expuneri reînnoibile tratamentul prevăzut la art. 46-56.
   Art. 46. -(1) Pentru scopurile art. 43-56, prin interesul iniţiatorului se înţelege valoarea expunerii pentru partea noţională a portofoliului de sume trase, transferate în cadrul securitizării, a cărei proporţie în raport cu valoarea portofoliului total transferat în cadrul structurii de securitizare, determină proporţia fluxurilor de numerar generate de încasarea principalului şi a dobânzii, precum şi a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăţi către cei care deţin poziţii din securitizare în cadrul securitizării.
   (2) Pentru a putea fi calificat drept interes al iniţiatorului în sensul alin. 1, acesta nu trebuie să fie subordonat interesului investitorilor.
   (3) Prin interesele investitorilor se înţelege valoarea expunerii pentru partea noţională rămasă din portofoliul de sume trase.
   Art. 47. - Expunerea instituţiei de credit iniţiatoare, asociată drepturilor sale care decurg din interesul iniţiatorului nu trebuie să fie considerată o poziţie din securitizare, ci o expunere proporţională din expunerile securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.
   Art. 48. - Iniţiatorii următoarelor structuri de securitizare care conţin o clauză de rambursare anticipată sunt exceptaţi de la cerinţa de capital suplimentară prevăzută la art. 43:
   a) securitizarea expunerilor reînnoibile în cazul cărora investitorii rămân expuşi în totalitate la toate tragerile viitoare ale împrumutaţilor, astfel încât riscul aferent facilităţilor suport nu revine la instituţia de credit iniţiatoare nici chiar după producerea unui eveniment care declanşează o rambursare anticipată; şi
   b) securitizarea în cadrul căreia rambursarea anticipată este declanşată numai de producerea unor evenimente care nu sunt legate de performanţa activelor securitizate sau a instituţiei de credit iniţiatoare, cum ar fi modificări semnificative în legislaţie sau în reglementările fiscale.
   Art. 49. - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare supusă cerinţei de capital suplimentare prevăzute la art. 43, totalul dintre valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente poziţiilor sale în interesele investitorilor şi valoarea ponderată la risc a expunerilor calculat conform art. 43, nu trebuie să depăşească cea mai mare dintre:
   a) valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente poziţiilor sale în interesele investitorilor; şi
   b) valoarea ponderată la risc a expunerilor aferentă expunerilor securitizate, aşa cum ar fi aceasta calculată de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expuneri fără a le securitiza, pentru o valoare egală cu interesul investitorilor.
   Art. 50. - Câştigurile nete potenţiale aferente activelor securitizate, recunoscute în capitalurile proprii, deduse la calculul fondurilor proprii potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, sunt tratate independent de valoarea maximă indicată la art. 49.
   Art. 51. - Valoarea ponderată la risc a expunerii calculată în conformitate cu art. 43, este produsul dintre valoarea intereselor investitorilor, factorul de conversie corespunzător, conform prevederilor de la art. 53-57 şi media ponderată a ponderilor de risc care s-ar fi aplicat expunerilor securitizate, în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate.
   Art. 52. - O clauză de rambursare anticipată este considerată "controlată" dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   a) instituţia de credit iniţiatoare a implementat un program adecvat referitor la capital/lichiditate, pentru a se asigura că dispune de suficiente capital şi lichidităţi ce pot fi utilizate în cazul unei rambursări anticipate;
   b) pe tot parcursul tranzacţiei se păstrează o distribuire proporţională între interesul iniţiatorului şi interesele investitorilor, în ceea ce priveşte plăţile de dobândă şi principal, cheltuielile, pierderile şi recuperările, pe baza soldurilor de rambursat ale creanţelor existente la una sau mai multe date de referinţă din cadrul fiecărei luni;
   c) perioada de rambursare este considerată suficientă pentru 90% din totalul datoriilor (interesul iniţiatorului şi interesele investitorului) de rambursat la începutul perioadei de rambursare anticipată, care trebuie să fie rambursate sau recunoscute ca fiind în stare de nerambursare;
   d) ritmul rambursărilor nu este mai rapid decât cel produs de o rambursare liniară pe parcursul perioadei prevăzute la lit. c).
   Art. 53. (1) - În cazul securitizărilor care conţin o clauză de rambursare anticipată a expunerilor de tip retail, care nu sunt angajate ferm şi pot fi revocate necondiţionat fără notificare prealabilă, în situaţia în care rambursarea anticipată este declanşată de scăderea nivelului marjei nete sub un nivel de referinţă, instituţia de credit trebuie să compare marja netă medie pe trei luni cu nivelul marjei nete de la care ea trebuie să renunţe la respectiva marjă (nivel limită).
   (2) În cazul în care securitizarea nu prevede obligaţia de a renunţa la marja netă, nivelul limită se consideră a fi cu 4.5 puncte procentuale mai mare decât nivelul marjei nete care declanşează rambursarea anticipată.
   Art. 54. - Factorul de conversie care trebuie aplicat în sensul art. 51 este determinat de nivelul marjei nete medii efective pe trei luni în conformitate cu tabelul nr. 3.

   Tabelul nr. 3
   
┌──────────────────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────┐
│ │ Securitizare care │ Securitizare care │
│ │ conţine o clauză de │ conţine o clauză de │
│ │ rambursare anticipată │ rambursare anticipată │
│ │ controlată │ necontrolată │
├──────────────────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Marja netă medie pe │ Factor de conversie │ Factor de conversie │
│trei luni │ │ │
├──────────────────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Nivel superior nivelului A│ 0% │ 0% │
├──────────────────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Nivelul A │ 1% │ 5% │
├──────────────────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Nivelul B │ 2% │ 15% │
├──────────────────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Nivelul C │ 10% │ 50% │
├──────────────────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Nivelul D │ 20% │ 100% │
├──────────────────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Nivelul E │ 40% │ 100% │
└──────────────────────────┴─────────────────────────┴─────────────────────────┘

   unde:
   -Nivelul A reprezintă nivelul marjei nete care se încadrează între 100% din nivelul limită şi 133,33% din respectivul nivel;
   -Nivelul B reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 75% din nivelul limită şi 100% din respectivul nivel;
   -Nivelul C reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 50% din nivelul limită şi 75% din respectivul nivel;
   -Nivelul D reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 25% din nivelul limită şi 50% din respectivul nivel;
   -Nivelul E reprezintă nivelul marjei nete pozitive mai mic de 25% din nivelul limită.
   Art. 55. - În cazul securitizărilor care conţin o clauză de rambursare anticipată a expunerilor de tip retail care nu sunt angajate ferm şi pot fi revocate necondiţionat, fără notificare prealabilă, în situaţia în care rambursarea anticipată este declanşată de o limită cantitativă referitoare la un element, altul decât marja netă medie pe trei luni, pentru determinarea factorului de conversie corespunzător Banca Naţională a României poate aplica un tratament asemănător celui prevăzut la art. 53 şi 54.
   Art. 56. -(1) În cazul în care pentru o anumită securitizare Banca Naţională a României intenţionează să aplice un tratament în conformitate cu prevederile art. 55, aceasta trebuie să informeze în prealabil autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre.
   (2) Înainte ca aplicarea unui astfel de tratament să devină parte a politicii generale a Băncii Naţionale a României pentru securitizările ce conţin clauze de rambursare anticipată de natura celei în cauză, Banca Naţională a României se consultă cu autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre şi ţine cont de opiniile exprimate de acestea.
   (3) Opiniile exprimate de autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre în urma consultărilor prevăzute la alin. 3 şi tratamentul aplicat sunt făcute publice de către Banca Naţională a României.
   Art. 57. -(1) Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză controlată de rambursare anticipată a expunerilor reînnoibile se aplică un factor de conversie de 90%.
   (2) Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză necontrolată de rambursare anticipată a expunerilor reînnoibile, se aplică un factor de conversie de 100%.

   1.5. - Recunoaşterea diminuării riscului de credit asupra
poziţiilor din securitizare

   Art. 58. - În cazul în care o poziţie din securitizare beneficiază de protecţie a creditului, calculul valorii ponderate la risc a expunerilor poate fi modificat în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii.

   1.6. - Reducerea valorii ponderate la risc a expunerilor

   Art. 59. -(1) În cazul unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250%, instituţiile de credit pot, în locul includerii respectivei poziţii în calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, să deducă valoarea expunerii respective din fondurile proprii, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
   (2) În sensul alin. 1, calculul valorii expunerii poate lua în considerare protecţia finanţată a creditului eligibilă, într-o modalitate conformă cu prevederile art. 58.
   Art. 60. - În cazul în care o instituţie de credit utilizează alternativa prevăzută la art. 59 alin. 1, o sumă egală cu de 12,5 ori suma dedusă conform prevederii menţionate trebuie dedusă, pentru scopurile art. 35, din valoarea ponderată la risc maximă a expunerii, specificată la art. 35, care trebuie calculată de instituţiile de credit în cauză.

   Secţiunea a 2-a
Calculul valorii ponderate la risc a expunerilor în cazul utilizării
abordării bazate pe modele interne de rating

   2.1. Ierarhia metodelor

   Art. 61. - Pentru scopurile prevederilor art. 5-7 şi 9, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare se calculează în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni.
   Art. 62. -(1) În cazul unei poziţii care beneficiază de rating sau al unei poziţii pentru care se poate utiliza un rating implicit, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii se utilizează metoda bazată pe ratinguri prevăzută la par. 2.5 din prezenta secţiune.
   (2) În cazul unei poziţii care nu beneficiază de rating, se utilizează metoda formulei reglementate, prevăzută la par. 2.6 din prezenta secţiune, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prevederilor par. 2.3 din prezenta secţiune, este permisă utilizarea abordării bazate pe ratinguri interne.
   Art. 63. - O instituţie de credit, alta decât o instituţie de credit iniţiatoare sau o instituţie de credit sponsor, poate utiliza metoda formulei reglementate numai cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
   Art. 64. - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare sau al unei instituţii de credit sponsor, care se află în imposibilitatea de a calcula K(irb) şi care nu a obţinut aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe ratinguri interne pentru poziţiile sale din cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, precum şi în cazul altor instituţii de credit care nu au obţinut aprobarea de a utiliza metoda formulei reglementate sau abordarea bazată pe ratinguri interne, pentru poziţiile din cadrul programelor de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, o pondere de risc de 1250% este atribuită poziţiilor din securitizare care nu beneficiază de rating şi pentru care nu se poate utiliza un rating implicit.

   2.2. Utilizarea ratingurilor implicite

   Art. 65. - O instituţie de credit atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating un rating implicit, echivalent evaluării de credit atribuite poziţiilor care beneficiază de rating ("poziţii de referinţă") şi care au rangul cel mai înalt între poziţiile total subordonate poziţiei din securitizare în cauză care nu beneficiază de rating, în cazul în care următoarele cerinţe operaţionale minime sunt îndeplinite:
   a) poziţiile de referinţă trebuie să fie total subordonate poziţiilor din securitizare care nu beneficiază de rating;
   b) scadenţa aferentă poziţiilor de referinţă trebuie să fie cel puţin egală cu cea aferentă respectivei poziţii care nu beneficiază de rating; şi
   c) orice rating implicit trebuie să fie actualizat în permanenţă pentru a reflecta orice schimbări intervenite în ratingul atribuit poziţiilor de referinţă.

   2.3. Utilizarea abordării bazate pe ratinguri interne
în cazul poziţiilor din cadrul programelor de emisiune de titluri
pe termen scurt garantate cu active

   Art. 66. -(1) O instituţie de credit poate să atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating din cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active un rating derivat, potrivit prevederilor art. 67, dacă se obţine aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   a) poziţiile din titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sunt poziţii care beneficiază de rating;
   b) instituţia de credit demonstrează Băncii Naţionale a României că ratingurile sale interne cu privire la calitatea creditului poziţiei respective reflectă metodologia de evaluare, disponibilă în mod public, a uneia sau mai multor instituţii externe de evaluare a creditului eligibile, pentru atribuirea de ratinguri titlurilor garantate cu expuneri de tipul expunerilor securitizate;
   c) instituţiile externe de evaluare a creditului a căror metodologie de evaluare este luată în considerare la stabilirea ratingurilor interne ale instituţiilor de credit, în sensul lit. b), includ acele instituţii externe de evaluare a creditului care au acordat un rating extern titlurilor pe termen scurt emise în cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. Elementele cantitative (precum parametrii pentru simularea condiţiilor de criză) utilizate pentru atribuirea unei anumite calităţi a creditului poziţiei din securitizare trebuie să fie cel puţin la fel de prudente precum cele utilizate de instituţiile externe de evaluare a creditului în cauză în metodologiile lor de evaluare;
   d) la elaborarea metodologiei de evaluare internă, instituţia de credit ia în considerare metodologiile de rating relevante publicate, pe care instituţiile externe de evaluare a creditului eligibile le utilizează pentru atribuirea de ratinguri titlurilor pe termen scurt din cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. Acest proces trebuie să fie formalizat de către instituţia de credit şi actualizat cu regularitate, aşa cum este prevăzut la lit. g);
   e) metodologia de evaluare internă a instituţiei de credit include clasele de rating şi trebuie să existe o corespondenţă între aceste clase de rating şi ratingurile furnizate de instituţiile externe de evaluare a creditului eligibile. Această corespondenţă trebuie să fie formalizată în mod explicit;
   f) metodologia de evaluare internă este utilizată de instituţia de credit în cadrul proceselor interne de administrare a riscului, inclusiv în cadrul proceselor decizionale, de informare a conducerii şi de alocare a capitalului;
   g) auditorii interni sau externi, o instituţie externă de evaluare a creditului sau funcţia din cadrul instituţiei de credit care realizează controlul intern al creditului sau administrarea riscurilor efectuează examinări regulate ale procesului de evaluare internă şi a calităţii evaluărilor interne în ceea ce priveşte calitatea creditului aferentă expunerilor instituţiei de credit în cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. În situaţia în care examinarea este efectuată de auditorii interni, sau de funcţia din cadrul instituţiei de credit care realizează controlul intern al creditului sau administrarea riscurilor, aceste funcţii trebuie să fie independente de activităţile legate de derularea programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, şi să nu aibă niciun fel de legătură cu clienţii;
   h) instituţia de credit monitorizează performanţa ratingurilor interne în timp pentru a evalua calitatea metodologiei de evaluare internă şi ajustează, după caz, metodologia respectivă, în situaţia în care comportamentul expunerilor deviază în mod regulat de la cel indicat de ratingurile interne;
   i) programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active include standarde de subscriere sub formă de ghiduri în domeniul creditului şi investiţiilor (de ex. pentru a decide asupra achiziţiei unui activ, administratorul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active trebuie să ia în considerare tipul activului ce urmează să fie achiziţionat, tipul şi valoarea monetară a expunerilor ce rezultă din furnizarea facilităţilor de trezorerie şi a mijloacelor de creştere a calităţii creditului, distribuţia pierderii şi separarea din punct de vedere economic şi juridic a activelor transferate de entitatea care vinde activele; o analiză de credit asupra profilului de risc al vânzătorului activului este efectuată, care va include analiza performanţei financiare trecute şi viitoare a poziţiei curente de piaţă, a competitivităţii viitoare previzionate, a gradului de îndatorare, a fluxurilor de numerar, a ratei de acoperire a dobânzilor şi a ratingului datoriei; în plus, este efectuată o examinare a standardelor de subscriere ale vânzătorului, a capacităţii sale de a administra datoria şi a procedurilor sale de încasare);
   j) standardele de subscriere ale programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active stabilesc criterii minime de eligibilitate a activelor care, în special:
   -să nu permită achiziţia activelor care înregistrează întârzieri semnificative la plată sau se află în stare de nerambursare;
   -să limiteze concentrările excesive faţă de acelaşi debitor sau aceeaşi zonă geografică; şi
   -să delimiteze tipul activelor ce urmează a fi achiziţionate;
   k) programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active dispune de politici şi proceduri de încasare care iau în considerare capacitatea operaţională şi calitatea creditului administratorului creditului. Programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active trebuie să diminueze riscul vânzătorului/administratorului creditului prin diferite mijloace, cum ar fi stabilirea de praguri de declanşare bazate pe calitatea curentă a creditului, care să împiedice orice confuzie cu privire la fonduri;
   l) estimarea agregată a pierderilor pentru un portofoliu de active ce se intenţionează a fi achiziţionate în cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active trebuie să ia în considerare toate sursele de risc potenţial, cum ar fi riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţelor. În situaţia în care creşterea calităţii creditului furnizată de vânzător este dimensionată doar pe baza pierderilor aferente creditului, trebuie să se constituie o rezervă distinctă pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor, atunci când acest risc de diminuare a valorii creanţei este semnificativ pentru portofoliul de expuneri respectiv. Pentru cuantificarea nivelului creşterii calităţii creditului necesar, programul trebuie să analizeze seriile de informaţii istorice înregistrate pe parcursul mai multor ani, inclusiv pierderile, întârzierile la plată, diminuările de valoare a creanţelor şi rata de rotaţie a creanţelor; şi
   m) programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active include elemente structurale (cum ar fi praguri de închidere) pentru achiziţionare de expuneri în vederea diminuării riscurilor de deteriorare a calităţii creditului pentru portofoliul suport.
   (2) În procesul de aprobare prealabilă prevăzut la alin. 1, Banca Naţională a României poate acorda o derogare de la cerinţa ca metodologia de evaluare a unei instituţii externe de evaluare a creditului să fie disponibilă în mod public, în situaţia în care instituţia de credit demonstrează că datorită caracteristicilor specifice securitizării (spre exemplu structura unică a acesteia) nu există încă o astfel de metodologie de evaluare accesibilă publicului.
   Art. 67. -(1) Instituţia de credit atribuie poziţia care nu beneficiază de rating unui nivel de rating descris la art. 66.
   (2) În sensul alin. 1, poziţiei care nu beneficiază de rating îi este atribuit un rating derivat identic evaluărilor de credit corespunzătoare acelui nivel de rating, aşa cum s-a prevăzut la art. 66.
   (3) Pentru scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, în cazul în care la iniţierea securitizării ratingul derivat este cel puţin la nivelul unui rating aferent unei investiţii cu risc scăzut, respectivul rating este considerat identic cu un rating eligibil furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă.

   2.4. Valorile maxime ponderate la risc ale expunerilor

   Art. 68. - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare, al unei instituţii de credit sponsor, sau al altor instituţii de credit care pot calcula K(irb), valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată pentru poziţiile proprii din securitizare poate fi limitată la suma care ar determina, în aplicarea prevederilor art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, o cerinţă de capital egală cu suma următoarelor două elemente: 8% din valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente activelor securitizate, dacă acestea nu ar fi fost securitizate şi ar fi fost păstrate în bilanţul instituţiei de credit şi valoarea pierderilor aşteptate aferente acestor expuneri.

   2.5. Metoda bazată pe ratinguri

   Art. 69. - Potrivit metodei bazate pe ratinguri, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care beneficiază de rating se calculează prin aplicarea asupra valorii expunerii a ponderii de risc asociate nivelelor scalei de calitate a creditului cu care Banca Naţională a României a pus în corespondenţă ratingul, în conformitate cu prevederile art. 11, aşa cum este prevăzut în tabelele 4 şi 5, multiplicată cu un coeficient de 1,06.

   Tabelul nr. 4

   Poziţii, altele decât cele care beneficiază de rating pe termen scurt
   
┌───────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────┐
│ Nivelul scalei de │ Pondere de risc │
│ calitate a creditului │ │
├───────────────────────┼─────────────────┬──────────────────┬─────────────────┤
│ │ A │ B │ C │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 1 │ 7% │ 12% │ 20% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 2 │ 8% │ 15% │ 25% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 3 │ 10% │ 18% │ 35% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 4 │ 12% │ 20% │ 35% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 5 │ 20% │ 35% │ 35% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 6 │ 35% │ 50% │ 50% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 7 │ 60% │ 75% │ 75% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 8 │ 100% │ 100% │ 100% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 9 │ 250% │ 250% │ 250% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 10 │ 425% │ 425% │ 425% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 11 │ 650% │ 650% │ 650% │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ Sub 11 │ 1250% │ 1250% │ 1250% │
└───────────────────────┴─────────────────┴──────────────────┴─────────────────┘

   Tabelul nr. 5

   Poziţii care beneficiază de rating pe termen scurt
   
┌─────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Nivelul scalei de │ Pondere de risc │
│calitate a creditului│ │
├─────────────────────┼──────────────────┬──────────────────┬──────────────────┤
│ │ A │ B │ C │
├─────────────────────┼──────────────────┼──────────────────┼──────────────────┤
│ 1 │ 7% │ 12% │ 20% │
├─────────────────────┼──────────────────┼──────────────────┼──────────────────┤
│ 2 │ 12% │ 20% │ 35% │
├─────────────────────┼──────────────────┼──────────────────┼──────────────────┤
│ 3 │ 60% │ 75% │ 75% │
├─────────────────────┼──────────────────┼──────────────────┼──────────────────┤
│ Orice alte evaluări │ 1250% │ 1250% │ 1250% │
│ ale creditului │ │ │ │
└─────────────────────┴──────────────────┴──────────────────┴──────────────────┘

   Art. 70. -(1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 71 şi 72, ponderile de risc din coloana A a fiecărui tabel de la art. 69 se aplică în cazul în care poziţia se situează în tranşa cu cel mai ridicat rang.
   (2) Pentru a determina dacă o tranşă are cel mai ridicat rang nu este necesar să fie luate în considerare sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute, comisioanele datorate sau alte plăţi similare.
   Art. 71. -(1) Asupra unei poziţii dintr-o tranşă din securitizare având cel mai ridicat rang se poate aplica o pondere de risc de 6%, în situaţia în care respectiva tranşă este de rang superior din toate punctele de vedere faţă de o altă tranşă de poziţii din securitizare cărora le-ar fi atribuită o pondere de risc de 7% conform prevederilor art. 69.
   (2) Prevederile alin. 1 devin aplicabile dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   a) Băncii Naţionale a României i se demonstrează că aceasta este justificată de calitatea de absorbţie a pierderilor pe care o au tranşele subordonate din securitizare; şi
   b) fie poziţia beneficiază de un rating extern al creditului cu care a fost asociat nivelul 1 al scalei de calitate a creditului din tabelele 4 sau 5 fie, în cazul în care nu beneficiază de rating, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la lit. a)-c) de la art. 65. În cel de-al doilea caz, prin "poziţii de referinţă" se înţeleg poziţiile din tranşa subordonată, cărora le-ar fi atribuită o pondere de risc de 7% potrivit prevederilor art. 69.
   Art. 72. -(1) Ponderile de risc din coloana C a fiecărui tabel de la art. 69 se aplică în cazul în care poziţia se raportează la o securitizare în care numărul efectiv al expunerilor securitizate este mai mic de 6.
   (2) În vederea calculului numărului efectiv al expunerilor securitizate, toate expunerile faţă de acelaşi debitor trebuie să fie tratate ca o singură expunere.
   (3) Numărul efectiv al expunerilor se calculează astfel:
   
    ┌ ___        ┐2
│ \ │
│ / EAD(i) │
│ ─── │
└ i ┘
N = ──────────────,
___
\ 2
/ EAD(i)
───
i

   unde EAD(i) reprezintă suma valorilor tuturor expunerilor înregistrate faţă de debitorul "i".
   (4) În cazul securitizării expunerilor care fac deja obiectul unei securitizări, instituţia de credit trebuie să ia în considerare numărul expunerilor securitizate din cadrul portofoliului şi nu pe cel al expunerilor suport din portofoliile iniţiale din care provin expunerile suport care fac deja obiectul unei securitizări.
   (5) În situaţia în care se cunoaşte partea din portofoliu căreia îi corespunde cea mai mare expunere, C1, instituţia de credit poate determina N ca fiind 1/C1.
   Art. 73. - Ponderile de risc prevăzute în coloana B ale fiecărui tabel de la art. 69 se aplică tuturor celorlalte poziţii.
   Art. 74. - Diminuarea riscului de credit pentru poziţiile din securitizare poate fi recunoscută în conformitate cu prevederile art. 83-85.

   2.6. Metoda formulei reglementate

   Art. 75. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 81 şi 82, potrivit metodei formulei reglementate, ponderea de risc aplicabilă unei poziţii din securitizare este maximul dintre 7% şi ponderea de risc determinată potrivit prevederilor art. 76.
   Art. 76. -(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 81 şi 82, ponderea de risc aplicabilă asupra valorii expunerii este:
   
       S[L+T] - S[L]
12,5 x ─────────────, unde:
T
┌ ┐
│x dacă x <= K(irbr)│
S[x] = ┤ ├
│K(irbr)+K[x]-K[K(irbr)]+[d▪K(irbr)/omega][1-e^omega[K(irbr)-L]/K(irbr)] dacă K(irbr) < x │
└ ┘

unde:

h = [1-K(irbr)/ELGD]^N
c = K(irbr)/(1-h)

[LGD - K(irbr)] K(irbr) + 0.25(1- LGD) K(irbr)
v = ──────────────────────────────────────────────
N

┌ ┐
│ v + K(irbr)2 │ [1 - K(irbr)] K(irbr) - v
f = │ ──────────── - c2 │ + ─────────────────────────
│ 1-h │ (1-h)tau
└ ┘

(1-c) c
g = ─────── - 1
f
a = g ▪ c
b = g ▪ (1-c)
d = 1- (1 - h) ▪ (1 - Beta [K(irbr); a,b])
K[x] = (1 - h) ▪ (1 - Beta [x; a,b]) x + Beta [x; a+1, b] c)
tau = 1000 şi omega = 20

   (2) În sensul alin. 1:
   a) Beta [x; a,b] reprezintă distribuţia beta cumulată cu parametrii "a" şi "b" în punctul x;
   b) T reprezintă densitatea tranşei în care este deţinută poziţia şi se măsoară ca raport între:
   -valoarea nominală a tranşei şi
   -suma valorilor tuturor expunerilor care au fost securitizate.
   În scopul calculului indicatorului T, valoarea expunerii unui instrument financiar derivat prevăzut în Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, atunci când costul curent de înlocuire nu are o valoare pozitivă, este expunerea la credit potenţială viitoare, calculată în conformitate cu prevederile acelui regulament;
   c) K(irbr) reprezintă raportul dintre: K(irb) şi suma valorilor expunerilor care au fost securitizate. K(irbr) se exprimă în formă zecimală (de exemplu, K(irbr) egal cu 15% din portofoliu este exprimat ca 0,15);
   d) L reprezintă nivelul creşterii calităţii creditului şi se măsoară ca raport între valoarea nominală a tuturor tranşelor subordonate tranşei în care este deţinută poziţia şi suma valorilor expunerilor care au fost securitizate. Profitul viitor capitalizat nu este luat în considerare la determinarea indicatorului L. Sumele datorate de contrapartide în cazul instrumentelor financiare derivate prevăzute în Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă care reprezintă tranşe de rang inferior faţă de tranşa respectivă pot fi luate în considerare la determinarea indicatorului L la costul curent de înlocuire (excluzând expunerea la credit potenţială viitoare);
   e) N reprezintă numărul efectiv de expuneri securitizate, determinat în conformitate cu prevederile art. 72;
   f) ELGD, valoarea medie ponderată în funcţie de expunere a pierderii în caz de nerambursare, se determină astfel:
   
       ___
\
/ LGD(i) x EAD(i)
───
i
ELGD = ───────────────────,
___
\
/ EAD(i)
───
i

   unde LGD(i) reprezintă LGD mediu pentru ansamblul expunerilor până la debitorul "i", iar LGD se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
   În cazul securitizării expunerilor care au făcut deja obiectul unei securitizări, pentru poziţiile securitizate se aplică un LGD de 100%.
   În situaţia în care riscul de nerambursare şi riscul de diminuare a valorii creanţei aferente creanţelor achiziţionate sunt tratate în mod agregat în cadrul unei securitizări (de ex. este disponibilă o singură rezervă sau o singură garanţie reală suplimentară excedentară pentru acoperirea pierderilor din oricare dintre surse), parametrul de intrare LGD(i) este media ponderată a pierderilor în caz de nerambursare (LGD) pentru riscul de credit şi a unei pierderi în caz de nerambursare (LGD) de 75% pentru riscul de diminuare a valorii creanţei.
   Ponderile aplicate sunt cerinţele de capital la nivel individual pentru riscul de credit, şi, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanţei.
   (3) În situaţia în care valoarea expunerii celei mai mari expuneri securitizate, C1, nu depăşeşte 3% din suma valorii expunerilor securitizate, instituţia de credit poate, în scopul aplicării metodei formulei reglementate, să atribuie pierderii în caz de nerambursare (LGD) o valoare de 50% şi pentru N una dintre următoarele două valori, potrivit lit. a sau b:
   
          ┌          ┌           ┐                 ┐-1
│ │ C(m) - C1 │ ┌ ┐ │
a) a) N = │ C1C(m) + │ ───────── │ max ┤1 - mC1,0├ │ sau
│ │ m - 1 │ └ ┘ │
└ └ ┘ ┘

b) b) N = 1/C1

   (4) În sensul alin. 3, C(m) reprezintă raportul între suma valorilor expunerilor celor mai mari expuneri "m" şi suma valorilor expunerilor aferente tuturor expunerilor securitizate. Valoarea parametrului "m" poate fi stabilită de către instituţia de credit.
   (5) În situaţia în care securitizările includ expuneri de tip retail, Banca Naţională a României poate permite implementarea metodei formulei reglementate cu următoarele simplificări: h = 0 şi v = 0.
   Art. 77. - Diminuarea riscului de credit aferent poziţiilor din securitizare poate fi recunoscută în conformitate cu prevederile art. 83, art. 84 şi 86-89.

   2.7. Facilităţi de trezorerie

   Art. 78. - În vederea determinării valorii expunerii unei poziţii din securitizare care nu beneficiază de rating şi care ia forma anumitor tipuri de facilităţi de trezorerie, se aplică prevederile prezentului paragraf.
   Art. 79. - Asupra valorii nominale a unei facilităţi de trezorerie care nu poate fi utilizată decât în cazul unei crize generale a pieţei şi care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 40 se poate aplica un factor de conversie de 20%.
   Art. 80. - Asupra valorii nominale a unei facilităţi de trezorerie care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 42 se poate aplica un factor de conversie de 0%.
   Art. 81. - În situaţia în care o instituţie de credit nu are posibilitatea de a calcula valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru expunerile securitizate ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, respectiva instituţie de credit poate, în mod excepţional şi numai cu aprobarea Băncii Naţionale a României, să aplice, pentru o perioadă limitată, metoda prevăzută la art. 82 pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor pentru o poziţie din securitizare care nu beneficiază de rating reprezentată sub forma unei facilităţi de trezorerie care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 40 sau care se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 79.
   Art. 82. -(1) Cea mai mare pondere de risc care s-ar aplica, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, expunerilor securitizate în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate, poate fi aplicată poziţiei din securitizare reprezentate de o facilitate de trezorerie.
   (2) Pentru a determina valoarea expunerii poziţiei se poate aplica un factor de conversie de 50% asupra valorii nominale a facilităţii de trezorerie, dacă respectiva facilitate are o scadenţă iniţială de cel mult un an.
   (3) În situaţia în care facilitatea de trezorerie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 79 se poate aplica un factor de conversie de 20%.
   (4) În toate celelalte cazuri, în afară de cele de la alin. 2 şi 3, se aplică un factor de conversie de 100%.

   2.8. Recunoaşterea diminuării riscului de credit în cazul
poziţiilor din securitizare

   Art. 83. - O protecţie finanţată a creditului eligibilă în vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, se limitează la cea care este eligibilă potrivit Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, iar recunoaşterea sa este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor minime relevante prevăzute în respectivele regulamente.
   Art. 84. - Protecţia nefinanţată eligibilă a creditului şi furnizorii unei astfel de protecţii se limitează la acelea care sunt eligibile potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, iar recunoaşterea acestora este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor minime relevante prevăzute în respectivul regulament.
   Art. 85. - În situaţia în care valoarea ponderată la risc a expunerilor este calculată utilizând metoda bazată pe ratinguri, valoarea expunerii şi/sau valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare, pentru care a fost obţinută o protecţie a creditului, pot fi modificate în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, aşa cum se aplică acestea la calculul valorii ponderate la risc a expunerii potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
   Art. 86. -(1) În situaţia în care valoarea ponderată la risc a expunerilor este calculată utilizând metoda formulei reglementate, instituţia de credit determină "ponderea de risc efectivă" a respectivei poziţii.
   (2) Pentru scopurile aplicării alin. 1, se raportează valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă poziţiei la valoarea expunerii poziţiei respective, iar rezultatul obţinut se multiplică cu 100.
   Art. 87. - În cazul protecţiei finanţate a creditului, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente poziţiei din securitizare este produsul dintre valoarea expunerii aferente poziţiei, ajustate cu protecţia finanţată aferentă poziţiei (E*, calculat potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, în scopul calculului valorii ponderate la risc a expunerii potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, considerând că valoarea poziţiei din securitizare este egală cu E) şi ponderea de risc efectivă.
   Art. 88. - În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente poziţiei din securitizare este suma dintre:
   a) produsul dintre valoarea protecţiei ajustate, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, în cazul în care există un decalaj în ceea ce priveşte deviza şi scadenţa [G(A)] şi ponderea de risc aferentă furnizorului protecţiei; şi
   b) produsul dintre valoarea poziţiei din securitizare mai puţin G(A) şi ponderea de risc efectivă.
   Art. 89. -(1) În cazul în care prin diminuarea riscului de credit se acoperă "prima pierdere" aferentă poziţiei din securitizare sau totalitatea pierderilor pe o bază proporţională aferente poziţiei din securitizare, instituţia de credit poate aplica prevederile de la art 86-88.
   (2) În celelalte cazuri, instituţia de credit tratează poziţia din securitizare ca reprezentând două sau mai multe poziţii, partea neacoperită fiind considerată poziţia cu cea mai scăzută calitate a creditului.
   (3) În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerii pentru poziţia de la alin. 2 se aplică prevederile art. 75-77, cu următoarele modificări:
   a) în cazul unei protecţii finanţate a creditului, "T" este ajustat la e*;
   b) în cazul unei protecţii nefinanţate a creditului, T este ajustat la T-g.
   (4) Indicatorii prevăzuţi la alin. 3 au următoarele semnificaţii:
   a) e* reprezintă raportul dintre E* şi valoarea noţională totală a portofoliului suport;
   b) E* reprezintă valoarea expunerii ajustate pentru poziţia din securitizare, calculată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, aşa cum se aplică acestea pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, considerând valoarea poziţiei din securitizare ca fiind E;
   c) g este raportul dintre valoarea nominală a protecţiei creditului (ajustată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii pentru eventualele decalaje de devize sau scadenţe) şi suma valorilor expunerilor pentru expunerile securitizate.
   (5) În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, ponderea de risc aferentă furnizorului protecţiei se aplică acelei părţi a poziţiei care nu este luată în considerare de valoarea ajustată a lui T.

   2.9. Cerinţe suplimentare de capital pentru securitizarea expunerilor
reînnoibile cu clauză de rambursare anticipată

   Art. 90. - În afară de valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată pentru poziţiile sale din securitizare, o instituţie de credit iniţiatoare trebuie să calculeze o valoare ponderată la risc a expunerii în conformitate cu metodologia prevăzută la par. 1.4, secţiunea 1 a prezentului capitol, în situaţia în care expunerile reînnoibile transferate în cadrul unei securitizări care conţine o clauză de rambursare anticipată.
   Art. 91. - Pentru scopurile art. 90, art. 92 şi 93 înlocuiesc art. 46 şi 47.
   Art. 92. -(1) Pentru scopul prevederilor acestui paragraf, prin interesul iniţiatorului se înţelege suma următoarelor elemente:
   a) valoarea expunerii pentru partea noţională a portofoliului de sume trase, transferate în cadrul securitizării, a cărei proporţie în raport cu valoarea portofoliului total transferat în cadrul structurii de securitizare, determină proporţia fluxurilor de numerar generate de încasarea principalului şi a dobânzii, precum şi a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăţi către cei care deţin poziţii din securitizare în cadrul securitizării; şi
   b) valoarea expunerii pentru partea portofoliului de sume netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, a cărei proporţie în raport cu valoarea totală a sumelor netrase este egală cu raportul între valoarea expunerii prevăzute la lit. a) şi valoarea expunerii pentru portofoliul de sume trase transferate în cadrul securitizării.
   (2) Pentru a răspunde definiţiei prevăzute la alin. 1, interesul iniţiatorului nu se poate subordona intereselor investitorilor.
   (3) Prin interese ale investitorilor se înţelege valoarea expunerii pentru partea noţională a portofoliului de sume trase care nu se încadrează în prevederile alin. 1 lit. a), la care se adaugă şi valoarea expunerii pentru partea din portofoliului de sume netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, care nu se încadrează în prevederile alin. 1 lit. b).
   Art. 93. -(1) Expunerea instituţiei de credit iniţiatoare, asociată drepturilor care îi conferă partea din interesul iniţiatorului, descrisă la art. 92 alin. 1 lit. a), nu este tratată precum o poziţie din securitizare, ci precum o expunere proporţională la sumele trase securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, pentru o valoare egală cu cea prevăzută la art. 92 alin. 1 lit. a).
   (2) Se consideră că instituţia de credit iniţiatoare deţine o expunere proporţională la sumele netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, pentru o valoare egală cu cea prevăzută la art. 92 alin. 1 lit. b).

   2.10. Reducerea valorii ponderate la risc a expunerilor

   Art. 94. -(1) Valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250% poate fi redusă cu de 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituţia de credit în ceea ce priveşte expunerile securitizate.
   (2) În măsura în care ajustările de valoare sunt luate în considerare pentru scopurile alin. 1 acestea nu sunt luate în considerare în scopul efectuării calculelor menţionate la art. 65 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
   Art. 95. - Valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă unei poziţii din securitizare poate fi redusă cu de 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituţia de credit în ceea ce priveşte poziţia respectivă.
   Art. 96. -(1) În cazul unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250%, instituţiile de credit pot, în locul includerii respectivei poziţii în calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, să deducă valoarea expunerii aferente poziţiei din fondurile proprii, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
   (2) În sensul alin. 1:
   a) valoarea expunerii unei poziţii poate fi determinată pornind de la valoarea ponderată la risc a expunerilor, ţinând cont de orice eventuale reduceri efectuate în conformitate cu prevederile art. 94 şi 95;
   b) calculul valorii expunerii poate lua în considerare protecţia finanţată a creditului eligibilă în conformitate cu metodologia prevăzută la paragraful 2.8 din prezenta secţiune; şi
   c) în cazul în care pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor se foloseşte metoda formulei reglementate şi L <= K(irbr) şi [L + T] > K(irbr), poziţia poate fi tratată ca reprezentând două poziţii distincte în care L este egal cu K(irbr) pentru poziţia cu cel mai ridicat rang.
   Art. 97. - În cazul în care o instituţie de credit utilizează alternativa prevăzută de art. 96 alin. 1, o sumă egală cu de 12,5 ori suma dedusă conform prevederii menţionate este dedusă, pentru scopurile art. 68, din valoarea ponderată la risc maximă a expunerii specificată la art. 68 care trebuie calculată de instituţiile de credit în cauză.

   CAPITOLUL VI
 Sancţiuni şi dispoziţii finale

   Art. 98. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 226, art. 227, art. 229, precum şi la art. 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
   Art. 99. - Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
   *
   Prezentul regulament transpune prevederile art. 94-101 şi ale Anexei IX din Directiva nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006.