Nr. 24/29
Banca Naţională a României
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Art. 1. -(1) Prezentul regulament stabileşte abordările aplicabile în vederea determinării cerinţelor minime de capital pentru riscul operaţional.
(2) Prezentul regulament se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, precum şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(3) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent cerinţelor minime de capital pentru riscul operaţional ale cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementările emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte abordările aplicabile în vederea determinării cerinţelor minime de capital pentru riscul operaţional ale cooperativelor de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens, reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naţionale a României.
(4) Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare autorizate să desfăşoare activităţi de tranzacţionare cu instrumente financiare în cont propriu şi subscriere de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm. În acest sens, orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
(5) Prezentul regulament se aplică la nivel individual şi, după caz, la nivel consolidat, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
(6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistă.
Art. 2. -(1) Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(2) În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) formalizare - descrierea şi, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituţiei de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate şi detaliere;
b) risc legal - risc de pierdere ca urmare atât a amenzilor, penalităţilor şi sancţiunilor de care instituţia de credit este pasibilă în caz de neaplicare sau aplicare defectuoasă a dispoziţiilor legale sau contractuale, cât şi a faptului că drepturile şi obligaţiile contractuale ale instituţiei de credit şi/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător;
c) risc operaţional - risc de pierdere determinat fie de utilizarea unor procese, sisteme şi resurse umane inadecvate sau care nu şi-au îndeplinit funcţia în mod corespunzător, fie de evenimente şi acţiuni externe. Riscul operaţional include şi riscul legal.
(3) Semnificaţia noţiunii de instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă este cea din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
Art. 3. -(1) În vederea limitării riscului operaţional, instituţiile de credit trebuie să îndeplinească, corespunzător naturii, dimensiunii şi complexităţii activităţilor desfăşurate, cerinţele prevăzute la art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(2) În plus faţă de cerinţele generale la care se face referire la alin. (1), instituţiile de credit vor respecta şi prevederile specifice administrării riscului operaţional din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 23/28/2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea şi tratamentul riscurilor, precum şi criteriile tehnice utilizate de autorităţile competente pentru verificarea şi evaluarea acestora.
CAPITOLUL II Determinarea cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional
Art. 4. -(1) Instituţiile de credit trebuie să dispună în permanenţă de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operaţional la care sunt expuse.
(2) Determinarea cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional se face în conformitate cu abordările prevăzute în cadrul Secţiunilor 1-5.
Secţiunea 1
Abordarea de bază
Art. 5. - Calculul cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional potrivit abordării de bază se face prin aplicarea unei cote de 15% asupra bazei de calcul determinate conform metodologiei prevăzute la art. 6-9.
Art. 6. -(1) Baza de calcul se determină ca medie aritmetică a indicatorilor relevanţi înregistraţi de instituţia de credit în ultimele trei exerciţii financiare, indicatori relevanţi ce se calculează potrivit art. 8 alin. (1) şi cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (2) şi ale art. 9.
(2) Media pe trei ani prevăzută la alin. (1) se calculează pe baza ultimelor trei observări anuale efectuate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar.
(3) Valorile negative sau egale cu zero ale indicatorului relevant, în cazul în care astfel de situaţii apar în cadrul ultimelor trei exerciţii financiare, nu sunt luate în considerare la determinarea bazei de calcul. În aceste cazuri, baza de calcul se determină prin raportarea sumei valorilor pozitive ale indicatorului relevant la numărul anilor în care s-au înregistrat respectivele valori pozitive.
Art. 7. - În situaţia în care instituţia de credit nu dispune de date auditate pentru determinarea bazei de calcul prevăzute la art. 6 alin. (1), se pot utiliza estimări ale acestora.
Art. 8. -(1) Indicatorul relevant este egal cu suma următoarelor elemente, extrase din lista posturilor din contul de profit şi pierdere:
a) Venituri din dobânzi şi venituri asimilate, inclusiv cele aferente titlurilor cu venit fix;
b) Cheltuieli cu dobânzile şi cheltuieli asimilate;
c) Venituri din acţiuni şi alte titluri cu venit variabil;
d) Venituri din comisioane;
e) Cheltuieli cu comisioane;
f) Profitul sau pierderea netă din operaţiuni financiare;
g) Alte venituri din exploatare.
(2) La determinarea indicatorului relevant, elementele componente de natura veniturilor sau profiturilor se iau în considerare cu semnul plus, iar cele de natura cheltuielilor sau pierderilor, cu semnul minus.
Art. 9. - La determinarea indicatorului relevant se vor avea în vedere următoarele condiţii:
a) Indicatorul relevant se calculează înainte de deducerea provizioanelor şi a altor cheltuieli de exploatare decât cele prevăzute la art. 8 alin. (1). În cadrul cheltuielilor de exploatare, altele decât cele prevăzute la art. 8 alin. (1), vor fi incluse şi drepturile plătite pentru serviciile externalizate furnizate de terţe părţi, în cazurile în care terţa parte nu este societatea-mamă sau filială a instituţiei de credit sau filială a societăţii-mamă a instituţiei de credit. Cheltuielile pentru serviciile externalizate furnizate de terţi pot diminua indicatorul relevant dacă prestarea serviciilor este efectuată de către o entitate supusă supravegherii prudenţiale de către o autoritate competentă sau unei supravegheri echivalente celei reglementate prin Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
b) Nu se includ în calculul indicatorului relevant profiturile sau pierderile rezultate din vânzarea elementelor neincluse în portofoliul de tranzacţionare, veniturile extraordinare şi veniturile din asigurări.
c) În cazul în care diferenţele din reevaluarea elementelor incluse în portofoliul de tranzacţionare sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere, acestea pot fi luate în calculul indicatorului relevant. Ajustările asupra valorii titlurilor de tranzacţie, ajustări care se regăsesc în contul de profit şi pierdere, trebuie incluse în calculul indicatorului relevant.
d) În cazul sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe, precum şi în cazul calculării indicatorului relevant la nivel consolidat, determinarea acestuia din urmă se va face pe baza datelor care reflectă cel mai fidel prevederile art. 6-8 şi ale art. 9 lit. a)-c).
e) În cazul societăţilor de servicii de investiţii financiare autorizate să desfăşoare activităţi de tranzacţionare cu instrumente financiare în cont propriu şi subscriere de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm, determinarea indicatorului relevant se va face pe baza datelor care reflectă cel mai fidel prevederile art. 6-8 şi ale art. 9 lit. a)-c).
Secţiunea a 2-a
Abordarea standard
Art. 10. -(1) Instituţiile de credit pot calcula cerinţa de capital pentru acoperirea riscului operaţional prin aplicarea abordării standard numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
(2) Aprobarea la care se face referire la alin. (1) este condiţionată de respectarea cerinţelor prevăzute la art. 11-12.
Art. 11. -(1) Instituţiile de credit care aplică abordarea standard în scopul determinării cerinţelor de capital aferente riscului operaţional, trebuie să îndeplinească, atât la momentul implementării abordării, cât şi ulterior acestuia, pe baze continue, în plus faţă de cerinţele ce vizează riscul operaţional prevăzute la art. 3, următoarele cerinţe specifice:
a) instituţiile de credit dispun de un sistem bine formalizat de evaluare şi administrare a riscului operaţional, cu responsabilităţi clare şi bine definite. Acest sistem trebuie să facă obiectul unui proces de validare internă şi al unei examinări independente, realizate de către auditori interni sau externi, în mod regulat, dar cel puţin anual, precum şi, ori de câte ori condiţii obiective o impun;
b) instituţiile de credit asigură identificarea expunerilor la riscul operaţional şi monitorizarea informaţiilor şi datelor relevante referitoare la riscul operaţional, inclusiv a celor privind pierderile semnificative;
c) instituţiile de credit asigură integrarea sistemului de evaluare a riscului operaţional în procesele de administrare a riscurilor existente la nivelul instituţiei de credit. Rezultatele evaluării riscului operaţional trebuie să constituie o parte integrantă a procesului de monitorizare şi control al profilului de risc operaţional al instituţiei de credit; şi
d) instituţiile de credit implementează un sistem de raportare internă care asigură, în mod periodic, dar cel puţin de două ori pe an, furnizarea de rapoarte privind riscul operaţional structurilor şi persoanelor relevante din cadrul instituţiilor de credit. Instituţiile de credit dispun de proceduri pentru adoptarea de măsuri adecvate, pe care informaţiile incluse în aceste rapoarte le impun.
(2) Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se va face cu respectarea principiului proporţionalităţii, prin luarea în considerare a dimensiunii şi complexităţii activităţilor desfăşurate de instituţia de credit.
Art. 12. - Pentru scopul determinării cerinţei de capital pentru riscul operaţional prin aplicarea abordării standard, instituţiile de credit vor parcurge următoarele etape:
a) încadrarea activităţilor pe liniile de activitate prevăzute în Anexa nr. 1, cu respectarea principiilor din cadrul Anexei nr. 2;
b) determinarea, pentru fiecare linie de activitate, a indicatorilor relevanţi calculaţi pentru fiecare dintre ultimele 3 exerciţii financiare încheiate, potrivit prevederilor art. 8 şi art. 9, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 7 şi cu respectarea principiilor prevăzute în Anexa nr. 2;
c) determinarea cerinţei de capital aferente fiecărei linii de activitate, pentru fiecare dintre cele trei exerciţii financiare, prin aplicarea asupra indicatorului relevant calculat potrivit prevederilor lit. b), a cotei de risc corespunzătoare, conform prevederilor Anexei nr. 1;
d) determinarea cerinţei de capital aferente fiecăruia dintre cele trei exerciţii financiare prin însumarea cerinţelor de capital aferente fiecărei linii de activitate în respectivul exerciţiu financiar. În situaţia în care, într-unul dintre cele trei exerciţii financiare, pentru o linie de activitate se determină o cerinţă de capital negativă, ca urmare a înregistrării unui indicator relevant negativ, atunci această cerinţă de capital poate fi dedusă din cerinţa de capital aferentă respectivului exerciţiu financiar;
e) determinarea cerinţei totale de capital ca medie aritmetică a cerinţelor de capital aferente fiecăruia dintre cele trei exerciţii financiare. În situaţia în care cerinţa de capital determinată pentru un exerciţiu financiar, este negativă, aceasta va fi înlocuită cu valoarea zero la calculul mediei aritmetice.
Secţiunea a 3-a
Abordarea standard alternativă
Art. 13. -(1) Instituţiile de credit pot calcula cerinţa de capital pentru acoperirea riscului operaţional prin aplicarea abordării standard alternative, conform prevederilor art. 14-16, numai după ce a fost obţinută aprobarea prealabilă din partea Băncii Naţionale a României.
(2) Aprobarea la care se face referire la alin. (1) este condiţionată de următoarele:
a) instituţia de credit îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 11;
b) instituţia de credit desfăşoară în principal activităţi bancare de retail şi/sau comerciale, veniturile obţinute din acestea reprezentând cel puţin 90% din veniturile sale; şi
c) o parte importantă a activităţilor prevăzute la lit. b) este reprezentată de acordarea de credite cu probabilitate ridicată de nerambursare, iar utilizarea abordării standard alternative conduce la o evaluare mai justă a riscului operaţional.
Art. 14. -(1) Metodologia de determinare a cerinţei de capital necesare acoperirii riscului operaţional prin aplicarea abordării standard alternativă este aceeaşi cu cea prevăzută la art. 12 pentru abordarea standard, cu excepţia faptului că în cazul liniilor Activitate bancară comercială şi Activitate bancară de retail, indicatorul relevant este înlocuit cu un indicator alternativ de venit normalizat, egal cu 0,035 din valoarea nominală totală anuală a creditelor şi avansurilor aferente acestor linii de activitate.
(2) În situaţia în care instituţia de credit nu dispune de date auditate pentru calculul indicatorului alternativ de venit normalizat prevăzut la alin. (1), se pot utiliza estimări ale acestora.
Art. 15. -(1) Creditele şi avansurile prevăzute la art. 14 alin. (1) se referă la sumele trase aferente portofoliilor corespunzătoare.
(2) În cazul liniei Activitate bancară comercială, pentru scopurile art. 14 alin. (1) se are în vedere şi valoarea de înregistrare în contabilitate (costul de achiziţie) a titlurilor neincluse în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei de credit.
Art. 16. - Instituţiile de credit care au obţinut aprobarea de a utiliza abordarea standard alternativă trebuie să îndeplinească în permanenţă cerinţele prevăzute la art. 13 alin. (2).
Secţiunea a 4-a
Abordarea avansată de evaluare
Subsecţiunea 1
Cererea de aprobare
Art. 17. -(1) Instituţiile de credit pot determina cerinţa de capital pentru acoperirea riscului operaţional prin aplicarea abordării avansate de evaluare numai după ce a fost obţinută aprobarea Băncii Naţionale a României pentru utilizarea modelului intern.
(2) Aprobarea la care se face referire la alin. (1) este condiţionată de îndeplinirea, în plus faţă de cerinţele ce vizează riscul operaţional prevăzute la art. 3, a standardelor calitative şi cantitative prevăzute la art. 19-24.
(3) Instituţiile de credit care aplică abordarea avansată de evaluare în scopul determinării cerinţelor de capital aferente riscului operaţional, trebuie să îndeplinească cerinţele şi standardele menţionate la alin. (2) atât la momentul implementării abordării, cât şi ulterior acestuia, pe baze continue.
Art. 18. -(1) Dacă o instituţie de credit, persoană juridică română, este instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau este filială a unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene şi dacă se intenţionează utilizarea la nivel de grup a abordării avansate de evaluare, orice cerere de aprobare adresată Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, trebuie însoţită şi de o descriere a metodologiei folosite pentru alocarea capitalului aferent riscului operaţional între entităţile din cadrul grupului.
(2) Cererea va indica dacă şi în ce manieră se intenţionează să se includă efectele diversificării în sistemul de cuantificare a riscului operaţional.
Subsecţiunea a 2-a
Standarde calitative
Art. 19. -(1) Instituţia de credit trebuie să dispună de o funcţie independentă de administrare a riscului operaţional.
(2) Sistemul intern de cuantificare a riscului operaţional al instituţiei de credit trebuie să facă parte integrantă din procesele curente de administrare a riscului.
(3) Instituţia de credit trebuie să dispună de un sistem de administrare a riscurilor bine formalizat. Instituţia de credit trebuie să aibă implementate proceduri menite să asigure controlul periodic al conformităţii cu politicile, sistemele de control şi procedurile interne aferente sistemului de administrare a riscului, precum şi cu reglementările, actele şi recomandările emise de Banca Naţională a României; instituţia de credit trebuie să aibă, de asemenea, implementate şi politici de gestionare a cazurilor de neconformitate.
(4) Procesele de administrare şi sistemul de cuantificare ale riscului operaţional trebuie supuse unor examinări periodice realizate de către auditori interni şi/sau externi.
(5) Raportările privind expunerile la riscul operaţional şi pierderile înregistrate efectiv trebuie să aibă loc cu regularitate. Instituţia de credit trebuie să dispună de proceduri de implementare a măsurilor de remediere care se impun.
(6) Validarea de către Banca Naţională a României a sistemului de cuantificare a riscului operaţional implică în special verificarea următoarelor aspecte:
a) procesele de validare internă operează într-o manieră satisfăcătoare;
b) fluxurile de date şi procesele asociate sistemelor de cuantificare a riscului sunt transparente şi accesibile.
Subsecţiunea a 3-a
Standarde cantitative
Procesul de cuantificare a riscului operaţional
Art. 20. -(1) La determinarea cerinţei de capital, instituţiile de credit trebuie să includă atât pierderile aşteptate, cât şi pierderile neaşteptate, cu excepţia cazului în care pot demonstra că pierderile aşteptate sunt reflectate în mod adecvat în practicile interne.
(2) Cuantificarea riscului operaţional trebuie să surprindă şi evenimentele de risc cu frecvenţă redusă şi impact negativ potenţial major, situate la extremitatea curbei de distribuţie statistică, astfel încât să se asigure atingerea unui standard de rigurozitate comparabil cu un interval de încredere de 99,9% pentru un orizont de timp de un an.
(3) În vederea atingerii standardului de rigurozitate menţionat la alin. (2), sistemul de cuantificare a riscului operaţional al unei instituţii de credit trebuie să includă o serie de elemente esenţiale, între care cel puţin: utilizarea datelor interne, a datelor externe, a analizelor de scenarii şi a factorilor ce reflectă mediul de afaceri şi sistemele de control intern. Utilizarea acestor patru elemente se realizează în conformitate cu prevederile art. 21-24. Instituţia de credit trebuie să dispună de o abordare formalizată cu privire la ponderarea utilizării fiecăruia dintre cele patru elemente în sistemul global de cuantificare a riscului operaţional.
(4) Sistemul de cuantificare a riscului operaţional trebuie să surprindă cei mai importanţi factori de risc ce influenţează forma extremităţii curbei de distribuţie statistică a pierderilor (estimarea de risc operaţional).
(5) Corelaţiile între estimările individuale de risc operaţional pot fi recunoscute numai dacă instituţia de credit poate demonstra spre convingerea Băncii Naţionale a României că sistemele de cuantificare a corelaţiilor sunt riguroase, sunt implementate în mod corect şi iau în considerare nivelul de incertitudine aferent oricăror astfel de estimări de corelaţii, în special în perioadele de criză. Instituţia de credit trebuie să valideze ipotezele aferente corelaţiilor, prin intermediul unor tehnici cantitative şi calitative corespunzătoare.
(6) Sistemul de cuantificare a riscului operaţional trebuie să fie consecvent pe plan intern şi trebuie să evite luarea în considerare de mai multe ori a rezultatelor pozitive ale evaluărilor calitative sau a tehnicilor de diminuare a riscului, care au fost deja recunoscute în alte segmente ale cadrului de adecvare a capitalului.
Datele interne
Art. 21. -(1) Cuantificările de risc operaţional generate de instituţia de credit trebuie să se bazeze pe o perioadă de observare istorică de cel puţin cinci ani. În cazul în care o instituţie de credit aplică pentru prima dată abordarea avansată de evaluare a riscului operaţional se poate accepta o perioadă de observare istorică de minim trei ani.
(2) Instituţia de credit trebuie să aibă capacitatea să repartizeze datele istorice interne privind pierderile din riscul operaţional pe liniile de activitate prevăzute în cadrul Anexei nr. 1 şi pe categoriile de evenimente de pierdere prevăzute în cadrul Anexei nr. 3 şi să poată furniza aceste date Băncii Naţionale a României, la solicitarea adresată de aceasta.
(3) Criteriile de alocare a pierderilor pe linii de activitate şi pe categorii de evenimente de pierdere trebuie să fie obiective şi formalizate.
(4) Pierderile din riscul operaţional care sunt legate de riscul de credit şi care se regăsesc în bazele de date interne istorice pentru riscul de credit trebuie înregistrate în bazele de date privind riscul operaţional şi identificate distinct. Aceste pierderi nu vor face obiectul unei cerinţe de capital pentru acoperirea riscului operaţional pe parcursul perioadei în care continuă să fie tratate, pentru scopul stabilirii cerinţei minime de capital, în contextul riscului de credit.
(5) Pierderile din riscul operaţional care sunt legate de riscul de piaţă vor fi luate în considerare la determinarea cerinţei de capital aferente riscului operaţional.
(6) Datele interne ale instituţiei de credit privind pierderile trebuie să fie complete, în sensul acoperirii tuturor activităţilor şi expunerilor semnificative asociate tuturor subsistemelor şi subdiviziunilor geografice. Instituţiile de credit trebuie să poată demonstra că orice excluderi ale unor activităţi sau expuneri, luate atât individual, cât şi în combinaţie, nu au impact semnificativ asupra estimărilor de risc globale.
(7) Instituţia de credit trebuie să stabilească praguri de pierdere minimă fundamentate pentru scopul colectării datelor interne privind pierderile.
(8) Instituţia de credit trebuie să colecteze informaţii/date referitoare la valorile brute ale pierderilor înregistrate, data evenimentului şi eventualele sume recuperate din valoarea brută a pierderii şi să asigure o descriere succintă a cauzelor sau factorilor care au condus la producerea evenimentului de pierdere.
(9) Instituţia de credit trebuie să stabilească criterii specifice pentru repartizarea informaţiilor cu privire la pierderea provocată de un eveniment asociat unei funcţii centralizate sau de o activitate comună mai multor linii de activitate, precum şi la pierderea cumulată rezultată din evenimente legate în timp.
(10) Instituţia de credit trebuie să aplice proceduri formalizate pentru evaluarea relevanţei în timp a datelor istorice privind pierderile. Aceste proceduri se vor referi inclusiv la situaţiile în care sunt utilizate reparametrizări în baza unei judecăţi profesionale, scalări/redimensionări sau alte ajustări, măsura în care acestea pot fi utilizate şi persoanele abilitate să decidă în acest sens.
Datele externe
Art. 22. -(1) Sistemul de cuantificare a riscului operaţional al instituţiei de credit trebuie să utilizeze date externe relevante, în special în situaţia în care există motive care să indice că instituţia de credit este expusă la pierderi cu frecvenţă redusă, dar cu impact negativ potenţial major.
(2) Instituţia de credit trebuie să implementeze un proces sistematic pentru stabilirea situaţiilor pentru care se impune utilizarea de date externe şi a metodologiilor de includere a acestor date în sistemul său de cuantificare a riscului operaţional.
(3) Condiţiile şi practicile cu privire la utilizarea de date externe trebuie formalizate, revizuite cu regularitate, şi supuse periodic unei examinări independente.
Analizele de scenarii
Art. 23. -(1) În vederea evaluării expunerii la evenimente cu impact negativ major, instituţia de credit trebuie să utilizeze, în combinaţie cu date externe, analize de scenarii construite pe baza opiniilor exprimate de experţi.
(2) Evaluările astfel realizate trebuie validate şi revizuite în timp, prin compararea cu pierderile înregistrate efectiv, pentru a asigura verosimilitatea acestora.
Factorii legaţi de mediul de afaceri şi controlul intern
Art. 24. -(1) Metodologia de evaluare a riscului operaţional la nivelul întregii instituţii de credit trebuie să ia în considerare factorii importanţi legaţi de mediul de afaceri şi de controlul intern, care pot conduce la modificarea profilului său de risc operaţional.
(2) Alegerea fiecărui factor trebuie să fie justificată prin potenţialul de acţiune al acestuia ca sursă de risc, pe baza experienţei şi considerând opiniile profesionale emise din domeniile de activitate vizate.
(3) Senzitivitatea estimărilor de risc la modificările intervenite în factorii consideraţi, precum şi ponderarea relativă a factorilor trebuie să fie bine justificată.
(4) Cadrul de cuantificare a riscului trebuie să ia în considerare atât modificările la nivelul riscului datorate îmbunătăţirii procedurilor de control, cât şi potenţialele creşteri ale nivelului riscului induse de creşterea complexităţii şi/sau a volumului activităţii.
(5) Cadrul de cuantificare a riscului trebuie să fie formalizat şi supus examinării din partea Băncii Naţionale a României, precum şi ori de câte ori condiţii obiective o impun, dar cel puţin anual, unei revizuiri independente la nivelul instituţiei de credit.
(6) Procesul de cuantificare şi rezultatele acestuia trebuie validate şi revizuite în timp, prin compararea lor cu pierderile interne efectiv înregistrate, precum şi cu datele externe relevante.
Subsecţiunea a 4-a
Impactul asigurărilor la riscul operaţional şi al altor mecanisme
de transfer al acestui risc
Art. 25. - Instituţiile de credit pot recunoaşte impactul unei asigurări la riscul operaţional, în condiţiile respectării cerinţelor prevăzute la art. 26-28, precum şi al altor mecanisme de transfer al riscului în măsura în care pot demonstra spre convingerea Băncii Naţionale a României, că prin utilizarea acestora se realizează o reducere semnificativă a riscului operaţional.
Art. 26. - Furnizorul de protecţie trebuie să fie o entitate autorizată să ofere servicii de asigurare sau reasigurare, pentru care este disponibil un rating cu privire la capacitatea de plată a despăgubirilor, furnizat de către o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă, rating ce corespunde cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calităţii creditului conform regulilor de ponderare la risc a expunerilor faţă de instituţii de credit, prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
Art. 27. - Poliţa de asigurare şi politica instituţiei de credit privind asigurările şi recunoaşterea efectului acestora trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) poliţa de asigurare prevede un interval de cel puţin un an între momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; în cazul poliţelor pentru care intervalul până la momentul încetării răspunderii asigurătorului este mai mic de un an, instituţia de credit trebuie să facă ajustări corespunzătoare, care să reflecte riscul apropierii de momentul încetării răspunderii asigurătorului, moment prevăzut în poliţă; ajustarea va fi de 100% în cazul în care intervalul precizat anterior este de 90 de zile sau mai puţin;
b) poliţa de asigurare prevede un termen minim de notificare pentru încetarea relaţiei contractuale de 90 de zile;
c) poliţa de asigurare nu prevede clauze de anulare sau limitare a protecţiei, activate de acţiuni ale autorităţii de supraveghere, sau care, în cazul unei instituţii de credit faţă de care s-a deschis o procedură de administrare specială sau de insolvenţă, să împiedice instituţia de credit, administratorul special/judiciar sau lichidatorul de la recuperarea daunelor suferite sau a cheltuielilor suportate de către instituţia de credit, cu excepţia acelor evenimente care au loc după iniţierea respectivei proceduri, sub rezerva că poliţa de asigurare poate să prevadă clauze de anulare a protecţiei pentru amenzi, penalităţi sau daune punitive rezultate din acţiuni ale autorităţilor competente;
d) calculele privind diminuarea riscului trebuie să reflecte protecţia oferită de poliţa de asigurare de o manieră care să fie transparentă şi coerentă cu probabilitatea efectivă de înregistrare a pierderilor şi impactul acestora, utilizate în stabilirea cerinţei de capital pentru riscul operaţional;
e) furnizorul asigurării este o terţă entitate; în cazul în care asigurarea este oferită de entităţi afiliate sau captive, expunerea trebuie transferată, de exemplu prin reasigurare, unei entităţi terţe independente care îndeplineşte criteriile de eligibilitate;
f) politica instituţiei de credit referitoare la recunoaşterea asigurării este fundamentată în mod corespunzător şi formalizată.
Art. 28. -(1) Metodologia pentru recunoaşterea efectului asigurării ia în considerare, prin intermediul unor discounturi sau ajustări ale sumei asigurate recunoscute, următoarele elemente:
a) intervalul rămas până la momentul încetării răspunderii asigurătorului conform poliţei de asigurare, în cazul în care acesta este mai mic de un an, în maniera prezentată la art. 27;
b) termenele de notificare pentru încetarea relaţiilor contractuale, în cazul în care aceste termene sunt mai mici de 1 an; şi
c) orice incertitudine legată de plata despăgubirilor, precum şi orice neconcordanţe în protecţia oferită de poliţele de asigurare.
(2) Reducerea cerinţei de capital pentru riscul operaţional rezultată ca urmare a recunoaşterii efectului tuturor tehnicilor de diminuare a riscului operaţional nu poate depăşi 20% din cerinţa de capital pentru riscul operaţional determinată anterior recunoaşterii tehnicilor de diminuare a riscului.
Secţiunea a 5-a
Utilizarea combinată a abordărilor
Art. 29. -(1) La utilizarea combinată a abordărilor la nivel de grup se vor avea în vedere prevederile Anexei nr. 4.
(2) La utilizarea combinată a abordărilor la nivel individual se vor avea în vedere prevederile Anexei nr. 5.
Utilizarea abordării avansate de evaluare în combinaţie cu celelalte abordări
Art. 30. -(1) O instituţie de credit poate utiliza, cu acordul Băncii Naţionale a României, abordarea avansată de evaluare în combinaţie fie cu abordarea de bază, fie cu abordarea standard sau, după caz, abordarea standard alternativă, numai dacă sunt respectate următoarele condiţii:
a) se asigură acoperirea tuturor riscurilor operaţionale la care este expusă instituţia de credit; metodologia folosită pentru acoperirea diferitelor activităţi, locaţii geografice, structuri juridice sau a altor diviziuni pertinente stabilite pe plan intern, este considerată ca adecvată de către Banca Naţională a României;
b) sunt îndeplinite cerinţele şi standardele prevăzute în secţiunile 2, 3 şi 4 pentru acele segmente de activitate pentru care se utilizează, abordarea standard sau, după caz, abordarea standard alternativă, şi, respectiv, abordarea avansată de evaluare;
c) la data implementării abordării avansate de evaluare, o parte semnificativă a riscurilor operaţionale ale instituţiei de credit este acoperită prin această abordare; şi
d) instituţia de credit se angajează să realizeze implementarea graduală a abordării avansate de evaluare, astfel încât o parte substanţială a operaţiunilor sale să fie acoperită de această abordare într-o perioadă de timp agreată de Banca Naţională a României.
(2) Banca Naţională a României poate excepta instituţiile de credit, de la caz la caz, de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), lit. c) şi d).
Utilizarea combinată a abordării de bază şi a abordării standard
Art. 31. -(1) O instituţie de credit poate utiliza, cu acordul Băncii Naţionale a României, o combinaţie între abordarea de bază şi abordarea standard, sau, după caz, abordarea standard alternativă, numai în cazuri excepţionale, precum achiziţia recentă de activităţi noi, cazuri în care ar putea fi necesară o perioadă tranzitorie pentru implementarea graduală a abordării standard, respectiv, a abordării standard alternative.
(2) Utilizarea combinată a abordării de bază şi a abordării standard, sau, după caz, a abordării standard alternative, este condiţionată de asumarea de către instituţia de credit a angajamentului de implementare graduală a abordării standard, sau, după caz, a celei standard alternative, într-o perioadă de timp agreată de Banca Naţională a României.
CAPITOLUL III Sancţiuni, dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 32. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 226-227, art. 229, precum şi la art. 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Art. 33. - Până la data de 31.12.2012, societăţile de servicii de investiţii financiare autorizate să desfăşoare activităţi de tranzacţionare cu instrumente financiare în cont propriu şi subscriere de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm al căror indicator relevant pentru linia de activitate Tranzacţionare şi vânzări reprezintă cel puţin 50% din totalul indicatorilor relevanţi pentru toate liniile de activitate, calculaţi în conformitate cu prevederile art. 20 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii şi ale Secţiunii a 2-a din Capitolul II al prezentului regulament, pot aplica în cazul liniei de activitate Tranzacţionare şi vânzări o cotă redusă de risc de 15%.
Art. 34. -(1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 31, instituţiile de credit care aplică abordarea standard sau abordarea standard alternativă pentru determinarea nivelului cerinţelor de capital necesare acoperirii riscului operaţional nu pot trece la aplicarea abordării de bază decât pentru cauze bine fundamentate şi cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
(2) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 30, instituţiile de credit care aplică abordarea avansată de evaluare pentru determinarea nivelului cerinţelor de capital necesare acoperirii riscului operaţional nu pot trece la aplicarea abordării de bază, a abordării standard sau a abordării standard alternative decât pentru cauze bine fundamentate şi cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
Art. 35. - Banca Naţională a României poate solicita unei instituţii de credit care nu mai îndeplineşte cerinţele şi, respectiv, standardele pentru aplicarea abordării standard, a abordării standard alternative sau a abordării avansate de evaluare, după caz, să treacă la utilizarea unei abordări mai puţin avansate pentru întreaga sa activitate sau o parte a acesteia, până la îndeplinirea condiţiilor specificate de Banca Naţională a României pentru revenirea la una dintre abordările mai avansate.
Art. 36. - Instituţiile de credit pot utiliza abordarea avansată de evaluare în vederea determinării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional în condiţiile prezentului regulament începând cu 1 ianuarie 2008.
Art. 37. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentul regulament.
Art. 38. - Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
*
Prezentul regulament transpune prevederile art. 4 paragraful 22, art. 102-105, art. 157 paragraful 3 şi Anexei X din Directiva nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006, precum şi prevederile art. 44 din Directiva nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi al instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006.
Detalierea liniilor de activitate
┌──────────────────────────┬───────┬──────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Linia de activitate │ Cota │ Exemple de activităţi incluse │
│ │de risc│ │
├──────────────────────────┼───────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Finanţe corporatiste │ 18% │▪ Subscrierea de instrumente financiare şi/sau plasamentul│
│ │ │ de instrumente financiare în baza unui angajament ferm │
│ │ │▪ Servicii legate de operaţiunile de subscriere │
│ │ │▪ Acordarea de consultanţă în domeniul investiţiilor │
│ │ │▪ Acordarea de consultanţă cu privire la structura │
│ │ │ capitalului, strategia de afaceri şi aspectele conexe, │
│ │ │ precum şi acordarea de consultanţă şi prestarea de │
│ │ │ servicii cu privire la fuziunile şi achiziţiile de │
│ │ │ societăţi │
│ │ │▪ Servicii de cercetare privind investiţiile, analize │
│ │ │ financiare şi alte forme de consiliere generală │
│ │ │ referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare │
├──────────────────────────┼───────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Tranzacţionare şi vânzări │ 18% │▪ Tranzacţionare pe cont propriu │
│ │ │▪ Intermediere pe pieţele interbancare │
│ │ │▪ Preluare şi transmitere de ordine privind unul sau mai │
│ │ │ multe instrumente financiare │
│ │ │▪ Executare de ordine pentru contul clienţilor │
│ │ │▪ Plasament de instrumente financiare fără angajament ferm│
│ │ │▪ Administrare a unui sistem multilateral de │
│ │ │ tranzacţionare │
├──────────────────────────┼───────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Brokeraj de retail │ 12% │▪ Preluare şi transmitere de ordine privind unul sau mai │
│(Activităţi cu persoane │ │ multe instrumente financiare │
│fizice sau entităţi mici │ │▪ Executare de ordine pentru contul clienţilor │
│sau mijlocii, faţă de care│ │▪ Plasament de instrumente financiare fără angajament ferm│
│expunerile îndeplinesc │ │ │
│condiţiile pentru a fi │ │ │
│încadrate în clasa │ │ │
│expunerilor de tip retail,│ │ │
│stabilite la art. 4 alin. │ │ │
│(2) din Regulamentul │ │ │
│BNR-CNVM nr. 14/19/2006 │ │ │
│privind tratamentul │ │ │
│riscului de credit pentru │ │ │
│instituţiile de credit şi │ │ │
│firmele de investiţii │ │ │
│potrivit abordării │ │ │
│standard) │ │ │
├──────────────────────────┼───────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Activitate bancară │ 15% │▪ Atragere de depozite şi alte fonduri rambursabile │
│comercială │ │▪ Acordare de credite │
│ │ │▪ Leasing financiar │
│ │ │▪ Emitere de garanţii şi asumare de angajamente │
├──────────────────────────┼───────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Activitate bancară de │ 12% │▪ Atragere de depozite şi alte fonduri rambursabile │
│retail │ │▪ Acordare de credite │
│(Activităţi cu persoane │ │▪ Leasing financiar │
│fizice sau entităţi mici │ │▪ Emitere de garanţii şi asumare de angajamente │
│sau mijlocii, faţă de care│ │ │
│expunerile îndeplinesc │ │ │
│condiţiile pentru a fi │ │ │
│încadrate în clasa de │ │ │
│expunerilor tip retail, │ │ │
│stabilite la art. 4 alin. │ │ │
│(2) din Regulamentul │ │ │
│BNR-CNVM nr. 14/19/2006 │ │ │
│privind tratamentul │ │ │
│riscului de credit pentru │ │ │
│instituţiile de credit şi │ │ │
│firmele de investiţii │ │ │
│potrivit abordării │ │ │
│standard) │ │ │
├──────────────────────────┼───────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Plăţi şi decontări │ 18% │▪ Servicii de transfer de fonduri/Operaţiuni de plăţi │
│ │ │▪ Emitere şi administrare de mijloace de plată │
├──────────────────────────┼───────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Servicii de agent │ 15% │▪ Păstrarea şi administrarea de instrumente financiare │
│ │ │ pentru contul clienţilor, inclusiv custodia şi servicii │
│ │ │ conexe cum ar fi administrarea numerarului sau a │
│ │ │ garanţiilor reale │
├──────────────────────────┼───────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrarea activelor │ 12% │▪ Administrare de portofolii │
│ │ │▪ Administrare a organismelor de plasament colectiv în │
│ │ │ valori mobiliare │
│ │ │▪ Alte forme de administrare a activelor │
└──────────────────────────┴───────┴──────────────────────────────────────────────────────────┘
|
Principii de încadrare pe linii de activitate
1. Instituţiile de credit, altele decât cele care aplică abordarea de bază în scopul determinării cerinţei de capital aferente riscului operaţional, au obligaţia să stabilească politici şi criterii adecvate de încadrare a diferitelor activităţi pe cele opt linii prevăzute în Anexa nr. 1 şi să le transpună în mod clar şi transparent în normele interne.
2. Criteriile de încadrare pe linii de activitate trebuie analizate periodic şi ajustate în mod adecvat în cazul activităţilor şi riscurilor noi sau al celor care au suferit modificări.
3. Încadrarea activităţilor instituţiei de credit pe linii trebuie să respecte următoarele principii:
a) Toate activităţile desfăşurate trebuie încadrate pe cele opt linii, respectându-se criteriul de apartenenţă exclusivă a unei activităţi la o singură linie;
b) Orice activitate care nu poate fi încadrată cu uşurinţă pe o anumită linie, dar care reprezintă în fapt o operaţiune conexă a unei activităţi deja încadrate, trebuie alocată liniei de activitate în care se regăseşte activitatea pe care o sprijină. Dacă această activitate conexă susţine mai multe linii de activitate, instituţia de credit trebuie să stabilească şi să utilizeze un criteriu obiectiv de încadrare;
c) Dacă o activitate nu poate fi încadrată pe o anumită linie, activitatea va fi inclusă în linia căreia îi este atribuită cea mai mare cotă de risc operaţional. Pe aceeaşi linie de activitate vor fi încadrate şi operaţiunile conexe asociate activităţii în cauză;
d) Încadrarea activităţilor pe linii, pentru scopul determinării cerinţei de capital aferente riscului operaţional, trebuie să fie în concordanţă cu categoriile utilizate pentru riscul de credit şi riscul de piaţă;
e) Conducerea superioară, sub supravegherea Consiliului de administraţie, poartă răspunderea pentru politica de încadrare a activităţilor pe linii. Această politică este supusă aprobării Consiliului de administraţie al instituţiei de credit;
f) Procesul de încadrare pe linii de activitate trebuie să facă periodic obiectul unei examinări independente.
4. Instituţiile de credit vor aplica principiile enunţate în cadrul acestei anexe, în mod corespunzător, şi în cazul alocării indicatorului relevant pe linii de activitate. Instituţiile de credit pot utiliza metode interne de tarifare pentru a repartiza indicatorul relevant între liniile de activitate. Costurile care sunt generate în cadrul unei linii de activitate dar care sunt imputabile unei alte linii de activitate pot fi afectate acesteia din urmă, de exemplu, utilizând un tratament bazat pe costurile interne de transfer între cele două linii de activitate.
Clasificarea evenimentelor de pierdere
┌────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Categoria de │ Definiţie │
│ evenimente │ │
├────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Fraudă internă │Pierderi rezultate din acţiuni de genul celor comise cu intenţia de │
│ │fraudare, de însuşire frauduloasă de bunuri (în sens juridic) sau de │
│ │încălcare/eludare a reglementărilor, legislaţiei sau politicii │
│ │instituţiei de credit, în care este implicată cel puţin o persoană din │
│ │interiorul acesteia; sunt excluse evenimentele de tipul discriminării │
│ │sau încălcării principiilor diversităţii. │
├────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Fraudă externă │Pierderi rezultate din acţiuni de genul celor comise cu intenţia de │
│ │fraudare, de însuşire frauduloasă de bunuri sau de încălcare/eludare a │
│ │legislaţiei, comise de un terţ. │
├────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Practici de angajare│Pierderi rezultate din acţiuni contrare prevederilor legislaţiei şi │
│şi siguranţă la │convenţiilor în materie de angajare, sănătate şi siguranţă la locul de │
│locul de muncă │muncă, din plata de daune pentru vătămări corporale sau din │
│ │practici/evenimente de discriminare sau de încălcare a principiilor │
│ │diversităţii. │
├────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clienţi, produse şi │Pierderi rezultate din încălcarea neintenţionată sau din neglijenţă a │
│practici comerciale │obligaţiilor profesionale faţă de clienţi (inclusiv cele privind │
│ │încrederea/siguranţa şi cele privind adecvarea serviciilor) sau din │
│ │natura sau caracteristicile unui produs. │
├────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Pagube asupra │Pierderile rezultate din distrugerea sau deteriorarea activelor │
│activelor corporale │corporale în urma catastrofelor naturale sau a altor evenimente. │
├────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Întreruperea │Pierderi rezultate din întreruperi ale activităţii sau funcţionarea │
│activităţii şi │neadecvată a sistemelor. │
│funcţionarea │ │
├────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Executarea, livrarea│Pierderi datorate procesării neadecvate a tranzacţiilor sau gestiunii │
│şi gestiunea │necorespunzătoare a proceselor; pierderi din relaţiile cu partenerii de │
│proceselor │afaceri/comerciali şi cu furnizorii. │
└────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
|
Utilizarea combinată a abordărilor pentru scopul determinării
cerinţei de capital la nivel de grup
┌──────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Abordarea utilizată la nivel de grup │
┌──────────────────────────────────┼──────────────────┬────────────────────┬──────────────────┤
│Abordarea utilizată la nivelul │ │ Abordarea standard │Abordarea avansată│
│filialei sau al liniei de │Abordarea de bază │ sau abordarea │ de evaluare1) │
│activitate │ │standard alternativă│ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────────┼──────────────────┤
│La nivelul filialei se utilizează │ │ Utilizare parţială │Utilizare parţială│
│abordarea de bază │ - │ acceptabilă2) │ acceptabilă │
├──────────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────────┼──────────────────┤
│La nivelul filialei/liniei de │ │ │ │
│activitate se utilizează abordarea│ Nu se acceptă │ │Utilizare parţială│
│standard sau abordarea standard │utilizare parţială│ - │ acceptabilă │
│alternativă │ │ │ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────────┼──────────────────┤
│La nivelul filialei/liniei de │Utilizare parţială│ Utilizare parţială │ │
│activitate se utilizează abordarea│ acceptabilă │ acceptabilă │ - │
│avansată de evaluare3) │ │ │ │
└──────────────────────────────────┴──────────────────┴────────────────────┴──────────────────┘
|
1) În conformitate cu prevederile art. 30.
2) În conformitate cu prevederile art. 31.
3) În conformitate cu prevederile art. 30.
Utilizarea combinată a abordărilor pentru scopul determinării
cerinţei de capital la nivel individual
┌──────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Abordarea utilizată la nivelul entităţii juridice │
┌──────────────────────────────────┼──────────────────┬────────────────────┬──────────────────┤
│Abordarea utilizată la │ Abordarea de │ Abordarea standard │Abordarea avansată│
│nivelul liniei de │ bază │ sau abordarea │ de evaluare4) │
│activitate/sucursalei │ │standard alternativă│ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────────┼──────────────────┤
│La nivelul sucursalei se │ - │ Nu se acceptă │Utilizare parţială│
│utilizează abordarea de bază │ │ utilizare parţială │ acceptabilă │
├──────────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────────┼──────────────────┤
│La nivelul liniei de activitate/ │ │ │ │
│sucursalei se utilizează abordarea│ Nu se acceptă │ - │Utilizare parţială│
│standard sau abordarea standard │utilizare parţială│ │ acceptabilă │
│alternativă │ │ │ │
├──────────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────────┼──────────────────┤
│La nivelul liniei de activitate/ │ Nu se acceptă │ Nu se acceptă │ │
│sucursalei se utilizează abordarea│utilizare parţială│ utilizare parţială │ - │
│avansată de evaluare │ │ │ │
└──────────────────────────────────┴──────────────────┴────────────────────┴──────────────────┘
|
4) În conformitate cu prevederile art. 30.