Editorial - 20 ianuarie 2011

Pe baza analizelor economice şi monetare periodice, Consiliul guvernatorilor a confirmat în şedinţa din data de 13 ianuarie 2011 că nivelul actual al ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE este în continuare adecvat şi, prin urmare, a hotărât ca acestea să rămână nemodificate. Luând în considerare toate informaţiile şi analizele noi care au devenit disponibile ulterior şedinţei din data de 2 decembrie 2010, Consiliul guvernatorilor constată unele indicii privind presiuni în sensul creşterii pe termen scurt asupra inflaţiei totale, generate în special de preţurile energiei, dar acestea nu au influenţat până în prezent evaluarea potrivit căreia evoluţia preţurilor se va menţine în concordanţă cu stabilitatea preţurilor în cadrul orizontului relevant pentru politica monetară. În acest sens, este necesară o monitorizare foarte atentă. Datele economice recente sunt în concordanţă cu premisele favorabile activităţii economice, deşi gradul de incertitudine se menţine ridicat. Analiza monetară indică faptul că presiunile inflaţioniste pe termen mediu ar trebui să rămână scăzute. Pe ansamblu, Consiliul guvernatorilor preconizează menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, ceea ce va susţine puterea de cumpărare a populaţiei din zona euro. Anticipaţiile inflaţioniste sunt în continuare ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul de a menţine pe termen mediu rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%. Ancorarea fermă a anticipaţiilor inflaţioniste rămâne primordială.

Pe ansamblu, orientarea actuală a politicii monetare îşi păstrează caracterul acomodativ. Această orientare, furnizarea de lichiditate şi modalităţile de alocare a acesteia vor fi ajustate în mod corespunzător, luând în considerare faptul că toate măsurile neconvenţionale adoptate în perioada caracterizată de tensiuni acute pe pieţele financiare sunt concepute a avea un caracter temporar. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze, cu deosebită atenţie, toate evoluţiile din perioada următoare.

În ceea ce priveşte analiza economică, după creşterea trimestrială de 0,3% consemnată de PIB real al zonei euro în trimestrul III 2010, datele statistice şi rezultatele din sondaje publicate recent confirmă menţinerea premiselor favorabile activităţii economice în zona euro către finele anului 2010. Privind în perspectivă, în anul 2011, se preconizează că exporturile zonei euro vor beneficia de redresarea în curs a economiei mondiale. Totodată, având în vedere mai ales nivelul relativ ridicat al încrederii sectorului corporativ din zona euro, cererea internă a sectorului privat ar trebui să contribuie într-o măsură tot mai mare la creşterea economică, fiind susţinută de orientarea acomodativă a politicii monetare şi de măsurile adoptate în vederea restabilirii funcţionării sistemului financiar. Totuşi, se anticipează că relansarea activităţii economice va fi temperată de procesul de ajustare bilanţieră în diferite sectoare.

În evaluarea Consiliului guvernatorilor, balanţa riscurilor la adresa acestor perspective economice continuă să fie uşor înclinată în sensul scăderii, în contextul menţinerii unui grad ridicat de incertitudine. Pe de o parte, este posibilă intensificarea în continuare a schimburilor comerciale internaţionale într-un ritm mai alert decât cel anticipat, susţinând astfel exporturile zonei euro. De asemenea, nivelul ridicat al încrederii sectorului corporativ ar putea susţine activitatea economică internă din zona euro într-o măsură mai semnificativă decât se anticipează în prezent. Pe de altă parte, riscurile în sensul scăderii se referă la tensiunile de pe anumite segmente ale pieţelor financiare şi la eventualele repercusiuni ale acestora asupra economiei reale a zonei euro. În plus, riscuri în sensul scăderii provin şi din noi scumpiri ale petrolului şi ale altor materii prime, existenţa unor presiuni protecţioniste, precum şi din posibilitatea unei corecţii dezordonate a dezechilibrelor pe plan internaţional.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, potrivit estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC în zona euro s-a situat la nivelul de 2,2% în luna decembrie 2010, faţă de 1,9% în luna noiembrie. Acest nivel, relativ mai ridicat decât cel anticipat, reflectă îndeosebi majorarea preţurilor energiei. Privind în perspectivă, în următoarele luni, ratele inflaţiei ar putea consemna temporar noi majorări. Este posibil ca acestea să se menţină uşor peste 2%, în mare parte datorită evoluţiei preţurilor materiilor prime, urmând să consemneze o nouă temperare către finele anului. Pe ansamblu, Consiliul guvernatorilor constată unele indicii privind presiuni în sensul creşterii pe termen scurt asupra inflaţiei totale, generate în mare parte de preţurile materiilor prime la nivel mondial. Deşi acestea nu au afectat până în prezent evaluarea Consiliului guvernatorilor, potrivit căreia evoluţia preţurilor se va menţine în concordanţă cu stabilitatea preţurilor în cadrul orizontului relevant pentru politica monetară, este necesară o monitorizare foarte atentă a evoluţiei preţurilor. Anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu şi lung sunt în continuare ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine pe termen mediu rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%.

Balanţa riscurilor la adresa perspectivelor pe termen mediu privind evoluţiile preţurilor continuă să fie, în general, echilibrată, dar s-ar putea înclina în sensul creşterii. Riscurile în sensul creşterii se referă, în special, la evoluţia preţurilor energiei şi ale materiilor prime non-energetice. De asemenea, ţinând seama de necesitatea consolidării fiscale în anii următori, majorările impozitelor indirecte şi ale preţurilor administrate ar putea depăşi aşteptările, iar presiunile la nivelul preţurilor în diferitele stadii ale procesului de producţie s-ar putea intensifica în continuare. Pe fondul incertitudinilor, riscurile în sensul scăderii se referă în principal la impactul exercitat asupra inflaţiei de creşterea economică potenţial mai modestă.

În ceea ce priveşte analiza monetară, ritmul anual de creştere a agregatului monetar M3 s‑a accelerat până la 1,9% în luna noiembrie 2010, de la 0,9% în luna octombrie. Această majorare semnificativă se datorează parţial unor efecte de bază şi unor factori cu acţiune tranzitorie. Dinamica anuală a creditelor acordate sectorului privat s‑a intensificat, de asemenea, la 2,0% în luna noiembrie, faţă de 1,5% în luna anterioară. Făcând abstracţie de factorii temporari care au acţionat în luna noiembrie 2010, ritmurile de creştere a M3 şi a creditului s-au menţinut la niveluri modeste, susţinând evaluarea potrivit căreia expansiunea masei monetare este moderată, iar presiunile inflaţioniste pe termen mediu ar trebui să rămână scăzute.

Configuraţia ratelor dobânzilor a continuat să exercite un impact semnificativ asupra dinamicii agregatelor monetare. Din perspectiva componentelor M3, ratele dobânzilor bonificate la depozitele la termen cu scadenţă scurtă s-au menţinut mai ridicate decât cele aferente depozitelor overnight. În consecinţă, ritmul anual de creştere a M1 a continuat să se tempereze, situându-se la 4,6% în luna noiembrie 2010, în timp ce dinamica anuală a altor depozite pe termen scurt s-a menţinut la valori negative mai puţin pronunţate. Totodată, în perioada recentă, curba randamentelor a redevenit mai abruptă, sugerând o uşoară scădere a atractivităţii depozitelor pe termen scurt incluse în M3 faţă de activele pe termen lung neincluse în acest agregat, mai bine remunerate.

Ritmul anual de creştere a creditelor bancare acordate sectorului privat a continuat să se accelereze în luna noiembrie, parţial datorită unor factori temporari. La nivel sectorial, această consolidare reflectă tot mai mult intensificarea dinamicii împrumuturilor acordate societăţilor nefinanciare, care s-a situat la -0,1% în luna noiembrie 2010, faţă de -0,5% în luna octombrie, confirmând astfel încă o dată atingerea unui punct de inflexiune pe parcursul anului 2010. Ritmul de creştere a creditelor acordate populaţiei s-a menţinut mai robust (2,7% în luna noiembrie 2010, faţă de 2,9% în luna octombrie), dar cele mai recente date prezintă unele indicii de stabilizare.

În ultimele luni, băncile au sporit volumul de credite acordate sectorului privat, într-un context în care dimensiunea totală a bilanţurilor lor a rămas, în general, stabilă. Instituţiile de credit trebuie să se preocupe în continuare de asigurarea unei disponibilităţi mai mari a acestor împrumuturi, odată cu intensificarea cererii. În acest sens, este esenţial ca băncile, în cazul în care este necesar, să nu distribuie profitul, să se orienteze către piaţă în vederea consolidării în continuare a bazei de capital sau să valorifice la maximum măsurile de asistenţă financiară adoptate de autorităţile guvernamentale în vederea recapitalizării.

În concluzie, nivelul actual al ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE este în continuare adecvat. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor a hotărât ca acestea să rămână nemodificate. Luând în considerare toate informaţiile şi analizele noi care au devenit disponibile ulterior şedinţei din data de 2 decembrie 2010, Consiliul guvernatorilor constată existenţa unor indicii privind presiuni în sensul creşterii pe termen scurt asupra inflaţiei totale, generate în special de preţurile energiei, dar acestea nu au influenţat până în prezent evaluarea potrivit căreia evoluţia preţurilor se va menţine în concordanţă cu stabilitatea preţurilor în cadrul orizontului relevant pentru politica monetară. În acest sens, este necesară o monitorizare foarte atentă. Datele economice recente sunt în concordanţă cu premisele favorabile activităţii economice, deşi gradul de incertitudine se menţine ridicat. Coroborarea rezultatului analizei economice cu cel al analizei monetare indică faptul că presiunile inflaţioniste pe termen mediu ar trebui să rămână scăzute. Pe ansamblu, Consiliul guvernatorilor preconizează menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, ceea ce va susţine puterea de cumpărare a populaţiei din zona euro. Anticipaţiile inflaţioniste sunt în continuare ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul de a menţine pe termen mediu rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%. Ancorarea fermă a anticipaţiilor inflaţioniste rămâne primordială.

În ceea ce priveşte politicile fiscale, având în vedere persistenţa vulnerabilităţii la reacţiile adverse ale pieţelor, ţările trebuie să depună toate eforturile pentru a-şi îndeplini ţintele de deficit şi pentru ca ponderea datoriei publice în PIB să se înscrie ferm pe un trend descendent. În acest sens, Consiliul guvernatorilor ia notă de măsurile destinate reducerii dezechilibrelor fiscale considerabile, anunţate recent în unele ţări din zona euro. Dacă este necesar, trebuie definite şi implementate rapid măsuri corective suplimentare, de preferinţă pe partea de cheltuieli. Totodată, toate ţările din zona euro ar trebui să urmărească aplicarea unor strategii multianuale de consolidare credibile şi ambiţioase. Acestea vor contribui la sporirea încrederii în sustenabilitatea finanţelor publice, la reducerea primelor de risc încorporate în ratele dobânzilor şi la îmbunătăţirea condiţiilor pentru asigurarea unei creşteri economice solide şi durabile. Eventualele evoluţii fiscale pozitive, care ar putea reflecta, de exemplu, condiţii economice mai favorabile decât cele anticipate, trebuie valorificate în vederea accelerării procesului de consolidare fiscală.

Implementarea rapidă a unor reforme structurale substanţiale şi cuprinzătoare, care să completeze măsurile de ajustare fiscală, este esenţială pentru a consolida perspectivele unei creşteri economice durabile mai puternice. Reforme importante sunt necesare mai ales în ţările care au înregistrat pierderi de competitivitate sau care se confruntă cu deficite fiscale şi externe ridicate. Eliminarea rigidităţilor de pe piaţa forţei de muncă ar sprijini în continuare procesul de ajustare a acestor economii. Intensificarea concurenţei pe piaţa bunurilor şi serviciilor, în special în sectorul serviciilor, ar facilita, de asemenea, restructurarea economiei şi ar încuraja inovarea. Astfel de măsuri sunt esenţiale pentru accelerarea dinamicii productivităţii, care reprezintă unul dintre principalii factori ai creşterii economice pe termen lung. Toate aceste reforme structurale ar trebui susţinute prin optimizarea structurii sectorului bancar. Poziţii bilanţiere solide, un sistem eficient de gestionare a riscurilor şi modele de afaceri transparente şi viabile reprezintă în continuare condiţii fundamentale pentru consolidarea rezistenţei sistemului bancar la şocuri, precum şi pentru asigurarea accesului corespunzător la finanţare, punând astfel bazele unei creşteri economice sustenabile şi ale stabilităţii financiare.

Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde trei articole. Primul articol prezintă evoluţiile recente la nivelul activităţii de creditare a sectorului privat, iar cel de-al doilea analizează tendinţele PIB potenţial în zona euro. Cel de-al treilea articol examinează măsurile adoptate în urma crizei financiare pentru consolidarea supravegherii macroeconomice şi financiare la nivel mondial.