Editorial - 14 aprilie 2011

Pe baza analizelor economice şi monetare periodice, Consiliul guvernatorilor a hotărât, în şedinţa din data de 7 aprilie 2011, să majoreze ratele dobânzilor reprezentative ale BCE cu 25 puncte de bază, după o perioadă de aproape doi ani în care acestea au fost menţinute la niveluri minime din perspectivă istorică. Ajustarea caracterului foarte acomodativ al orientării actuale a politicii monetare este necesară în contextul riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor, evidenţiate de analiza economică. Deşi analiza monetară relevă persistenţa ritmului moderat al expansiunii masei monetare, volumul lichidităţii monetare rămâne semnificativ, ceea ce poate facilita acomodarea presiunilor inflaţioniste. Pe ansamblu, este esenţial ca evoluţiile recente ale preţurilor să nu determine presiuni inflaţioniste generalizate pe termen mediu. Decizia adoptată de Consiliul guvernatorilor va contribui la menţinerea anticipaţiilor privind inflaţia în zona euro ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Ancorarea anticipaţiilor privind inflaţia constituie o premisă a contribuţiei politicii monetare la creşterea economică în zona euro. Totodată, ratele dobânzilor pe întregul interval de scadenţe se menţin scăzute. Prin urmare, orientarea politicii monetare rămâne acomodativă, reprezentând în continuare un important factor de susţinere a activităţii economice şi a creării de locuri de muncă. Datele economice recente confirmă persistenţa premiselor favorabile activităţii economice, deşi gradul de incertitudine se menţine ridicat. Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile privind riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor.

După cum s‑a menţionat anterior, furnizarea de lichiditate şi modalităţile de alocare a acesteia pentru operaţiunile de refinanţare vor fi, de asemenea, ajustate la momentul oportun, luând în considerare faptul că toate măsurile neconvenţionale adoptate în perioada caracterizată de tensiuni acute pe pieţele financiare sunt concepute a avea un caracter temporar. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze, cu deosebită atenţie, toate evoluţiile din perioada următoare.

În ceea ce priveşte analiza economică, după creşterea trimestrială de 0,3% consemnată de PIB real al zonei euro în trimestrul IV 2010, datele statistice şi rezultatele din sondaje publicate recent indică menţinerea premiselor favorabile activităţii economice în zona euro la începutul anului 2011. Exporturile zonei euro ar trebui să fie susţinute de redresarea în curs a economiei mondiale. Totodată, având în vedere nivelul relativ ridicat al încrederii sectorului corporativ din zona euro, cererea internă a sectorului privat ar trebui să contribuie într-o măsură tot mai mare la creşterea economică, beneficiind de orientarea acomodativă a politicii monetare şi de măsurile adoptate în vederea ameliorării funcţionării sistemului financiar. Totuşi, se anticipează că relansarea activităţii economice va fi relativ temperată de procesul de ajustare bilanţieră din diferite sectoare.

În evaluarea Consiliului guvernatorilor, riscurile la adresa acestor perspective economice se menţin, în general, echilibrate, într-un context grevat de incertitudini pronunţate. Pe de o parte, este posibilă intensificarea în continuare a schimburilor comerciale internaţionale într-un ritm mai alert decât cel anticipat, ceea ce va susţine exporturile zonei euro. De asemenea, nivelul în continuare ridicat al încrederii sectorului corporativ ar putea susţine activitatea economică internă din zona euro într-o măsură mai semnificativă decât se anticipează în prezent. Pe de altă parte, riscurile în sensul scăderii se referă la persistenţa tensiunilor pe anumite segmente ale pieţelor financiare şi la eventualele repercusiuni ale acestora asupra economiei reale a zonei euro. În plus, riscurile în sensul scăderii provin şi din noi scumpiri ale produselor energetice, având în vedere, în special, tensiunile geopolitice actuale, din existenţa unor presiuni protecţioniste, precum şi din posibilitatea unei corecţii dezordonate a dezechilibrelor pe plan internaţional. Există şi unele riscuri potenţiale asociate impactului exercitat de recenta catastrofă naturală şi nucleară din Japonia asupra economiei zonei euro şi a altor ţări.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, potrivit estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC în zona euro s-a situat la 2,6% în luna martie 2011, faţă de 2,4% în luna februarie. Creşterea ratelor inflaţiei la începutul anului 2011 reflectă îndeosebi majorarea preţurilor materiilor prime. Presiunile generate de preţurile semnificativ mai mari ale produselor energetice şi ale alimentelor sunt vizibile şi în etapele iniţiale ale procesului de producţie. Este esenţial ca accelerarea inflaţiei IAPC să nu genereze efecte de runda a doua în cadrul procesului de stabilire a preţurilor şi salariilor şi, implicit, presiuni inflaţioniste generalizate pe termen mediu. Anticipaţiile privind inflaţia trebuie să rămână ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu.

Se menţin riscurile în sensul creşterii la adresa perspectivelor pe termen mediu privind evoluţiile preţurilor, acestea referindu-se, în special, la majorarea peste aşteptări a preţurilor produselor energetice, datorată, nu în ultimul rând, tensiunilor politice din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. În general, creşterea economică robustă pe pieţele emergente, susţinută de volumul semnificativ al lichidităţii la nivel mondial, poate stimula scumpirea în continuare a materiilor prime. De asemenea, ţinând seama de necesitatea consolidării fiscale în anii următori, majorările impozitelor indirecte şi ale preţurilor administrate ar putea depăşi aşteptările. Riscurile provin şi din presiuni inflaţioniste interne mai puternice decât cele anticipate în contextul redresării în curs a activităţii economice în zona euro.

În ceea ce priveşte analiza monetară, ritmul anual de creştere a agregatului monetar M3 s-a accelerat până la 2,0% în luna februarie 2011, de la 1,5% în luna ianuarie. Făcând abstracţie de volatilitatea recentă a expansiunii masei monetare sub influenţa unor factori speciali, dinamica M3 s-a intensificat în continuare pe parcursul ultimelor luni. Ritmul anual de creştere a creditelor acordate sectorului privat s-a accelerat, de asemenea, până la 2,6% în luna februarie, comparativ cu 2,4% în luna precedentă. Prin urmare, expansiunea masei monetare se intensifică progresiv, dar rămâne moderată. Totodată, volumul de lichiditate acumulat în intervalul anterior celui caracterizat de tensiuni financiare se menţine semnificativ şi poate facilita acomodarea presiunilor inflaţioniste în zona euro.

Din perspectiva componentelor M3, dinamica anuală a M1 a continuat să se tempereze până la 2,9% în luna februarie 2011, în timp ce ritmul de creştere a altor depozite pe termen scurt şi instrumente negociabile s-a intensificat. Procesul de reechilibrare din cadrul M3 reflectă impactul recentei accentuări a curbei randamentelor asupra remunerării diferitelor active monetare. Cu toate acestea, curba mai abruptă a randamentelor exercită, de asemenea, un efect inhibitor asupra dinamicii M3 în ansamblu, întrucât aceasta contribuie la scăderea atractivităţii activelor monetare comparativ cu instrumentele pe termen lung mai bine remunerate, care nu sunt incluse în acest agregat.

Din perspectiva contrapartidelor, accelerarea în continuare a ritmului anual de creştere a creditelor bancare acordate sectorului privat în luna februarie 2011 s-a datorat parţial unei noi intensificări uşoare a dinamicii creditelor acordate societăţilor nefinanciare până la 0,6% în luna februarie, comparativ cu 0,5% în luna ianuarie. Ritmul de creştere a creditelor acordate populaţiei s-a situat la 3,0% în luna februarie, faţă de 3,1% în luna anterioară. Pe ansamblu, la începutul anului 2011, fluxul pozitiv al împrumuturilor acordate sectorului privat nefinanciar a cunoscut o repartizare mai echilibrată între sectorul gospodăriilor populaţiei şi cel al societăţilor nefinanciare.

Cele mai recente date confirmă faptul că băncile au continuat să extindă volumul de credite acordate sectorului privat, în timp ce dimensiunea totală a bilanţurilor băncilor a rămas, în linii mari, nemodificată. Este important ca, în contextul dinamizării cererii, băncile să majoreze în continuare volumul de credite acordate sectorului privat. În acest sens, este esenţial ca băncile, în cazul în care este necesar, să nu distribuie profitul, să se orienteze către piaţă în vederea consolidării în continuare a bazei de capital sau să valorifice la maximum măsurile de asistenţă financiară adoptate de autorităţile guvernamentale în vederea recapitalizării. În special băncile care dispun în prezent de acces limitat la finanţare pe piaţă trebuie să adopte neîntârziat măsuri de majorare a capitalului şi de eficientizare.

În concluzie, Consiliul guvernatorilor a hotărât să majoreze ratele dobânzilor reprezentative ale BCE cu 25 puncte de bază. Ajustarea caracterului foarte acomodativ al orientării actuale a politicii monetare este necesară în contextul riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor, evidenţiate de analiza economică. Coroborarea acestei analize cu semnalele evidenţiate în analiza monetară relevă că, deşi ritmul expansiunii masei monetare rămâne moderat, volumul lichidităţii monetare este în continuare semnificativ, ceea ce poate facilita acomodarea presiunilor inflaţioniste. Pe ansamblu, este esenţial ca evoluţiile recente ale preţurilor să nu determine presiuni inflaţioniste generalizate pe termen mediu. Decizia adoptată de Consiliul guvernatorilor va contribui la menţinerea anticipaţiilor privind inflaţia în zona euro ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul de a menţine ratele inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Ancorarea anticipaţiilor privind inflaţia constituie o premisă a contribuţiei politicii monetare la creşterea economică în zona euro. Totodată, ratele dobânzilor pe întregul interval de scadenţe se menţin scăzute. Prin urmare, orientarea politicii monetare rămâne acomodativă, reprezentând în continuare un important factor de susţinere a activităţii economice şi a creării de locuri de muncă. Datele economice recente confirmă persistenţa premiselor favorabile activităţii economice, deşi gradul de incertitudine se menţine ridicat. Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile privind riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor.

Cu privire la politicile fiscale, este esenţial ca toate guvernele să îndeplinească obiectivele de consolidare anunţate pentru anul 2011. De asemenea, anunţarea unor măsuri de consolidare detaliate pentru anul 2012 şi perioada următoare ar contribui la demersul de a convinge publicul larg şi participanţii pe pieţe cu privire la caracterul sustenabil al politicilor corective. Consolidarea încrederii în sustenabilitatea finanţelor publice este fundamentală, deoarece va reduce primele de risc încorporate în ratele dobânzilor şi va îmbunătăţi condiţiile necesare creşterii economice solide şi durabile.

Totodată, este esenţială implementarea neîntârziată a unor reforme structurale substanţiale şi cuprinzătoare în zona euro, în vederea consolidării potenţialului de creştere, a competitivităţii şi a flexibilităţii acesteia. În cazul pieţelor de bunuri şi servicii, ar trebui urmărită în continuare aplicarea unor politici care să stimuleze concurenţa şi inovarea pentru a accelera procesul de restructurare şi a favoriza creşterea productivităţii. Pe piaţa forţei de muncă, priorităţile trebuie să vizeze creşterea flexibilităţii salariilor şi încurajarea muncii, precum şi eliminarea rigidităţilor.

În cele din urmă, Consiliul guvernatorilor consideră că pachetul de şase propuneri legislative privind guvernanţa economică, adoptat de Consiliul European la summitul din 24-25 martie 2011, reprezintă un progres în ameliorarea supravegherii economice şi bugetare în zona euro. Totuşi, în opinia Consiliului guvernatorilor, propunerile legislative nu sunt suficient de ambiţioase pentru a determina modificările radicale pe care le necesită supravegherea zonei euro în vederea asigurării funcţionării fără sincope a Uniunii Economice şi Monetare. În consecinţă, Consiliul guvernatorilor, în concordanţă cu avizul BCE din data de 17 februarie 2011 cu privire la aceste propuneri, solicită Consiliului ECOFIN, Parlamentului European şi Comisiei să convină, în contextul dialogului tripartit, asupra unor cerinţe mai stricte, a unor proceduri cu un grad de automatism mai ridicat şi a acordării unei atenţii sporite celor mai vulnerabile ţări care se confruntă cu pierderi de competitivitate. Toate aceste demersuri vor contribui la asigurarea eficienţei noului cadru pe termen lung.

Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde două articole. Primul articol analizează riscurile şi provocările la adresa sustenabilităţii fiscale în zona euro. Al doilea articol prezintă principalele rezultate ale celor două sondaje privind utilizarea bancnotelor euro, efectuate în rândul populaţiei şi al companiilor.