Editorial - 10 mai 2012
Pe baza analizelor economice şi monetare periodice, Consiliul guvernatorilor a hotărât, în şedinţa din data de 3 mai 2012, ca ratele dobânzilor reprezentative ale BCE să rămână nemodificate. Este probabil ca ratele inflaţiei să se menţină peste nivelul de 2% în anul 2012. Cu toate acestea, Consiliul guvernatorilor anticipează că evoluţia preţurilor se va menţine în concordanţă cu stabilitatea preţurilor în cadrul orizontului relevant pentru politica monetară. În acest context, ritmul expansiunii masei monetare continuă să fie modest. Indicatorii disponibili pentru trimestrul I sugerează în continuare o stabilizare a activităţii economice la un nivel scăzut. Cele mai recente rezultate din sondajele privind zona euro semnalează predominanţa incertitudinilor. Privind în perspectivă, se anticipează o redresare treptată a activităţii economice pe parcursul anului. Totodată, perspectivele economice sunt în continuare grevate de riscuri în sensul scăderii.
Anticipaţiile privind inflaţia în zona euro sunt, în continuare, ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. În ultimele luni, Eurosistemul a implementat atât măsuri convenţionale, cât şi măsuri neconvenţionale de politică monetară. Această combinaţie de măsuri a susţinut mediul financiar şi funcţionarea mecanismului de transmisie a politicii monetare. Evoluţiile viitoare vor fi monitorizate cu atenţie, având în vedere caracterul temporar al tuturor măsurilor neconvenţionale de politică monetară şi menţinerea capacităţii depline a Consiliului guvernatorilor de a asigura, cu fermitate şi promptitudine, stabilitatea preţurilor pe termen mediu.
Referitor la analiza economică, indicatorii disponibili pentru trimestrul I sugerează în continuare o stabilizare a activităţii economice la un nivel scăzut. Cele mai recente rezultate din sondajele privind zona euro semnalează predominanţa incertitudinilor. Totodată, există indicii conform cărora redresarea continuă la nivel internaţional. Dincolo de orizontul pe termen scurt, Consiliul guvernatorilor continuă să anticipeze o redresare treptată a activităţii economice în zona euro pe parcursul anului, susţinută de cererea externă, de ratele foarte scăzute ale dobânzilor pe termen scurt în zona euro şi de toate măsurile adoptate pentru a stimula funcţionarea adecvată a economiei zonei euro. Cu toate acestea, se aşteaptă ca ritmul creşterii economice să fie în continuare afectat de tensiunile reziduale de pe unele pieţe ale datoriilor suverane din zona euro şi de efectele acestora asupra condiţiilor de creditare, precum şi de procesul de ajustare bilanţieră din sectorul financiar şi din cel nefinanciar şi de rata ridicată a şomajului.
Aceste perspective economice sunt în continuare grevate de riscuri în sensul scăderii, referitoare mai ales la intensificarea tensiunilor pe pieţele datoriilor din zona euro şi la efectele potenţiale de contagiune asupra economiei reale a zonei euro, precum şi la noi creşteri ale preţurilor materiilor prime.
Potrivit estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC în zona euro s-a situat la 2,6% în luna aprilie 2012, faţă de nivelul de 2,7% înregistrat în cele patru luni anterioare. În anul 2012, inflaţia se va menţine probabil peste nivelul de 2%, în principal datorită scumpirii produselor energetice, precum şi majorărilor de impozite indirecte. Pe baza actualelor cotaţii futures ale materiilor prime, ratele anuale ale inflaţiei ar trebui să scadă din nou sub valoarea de 2% la începutul anului 2013. În acest context, Consiliul guvernatorilor va acorda o atenţie deosebită oricăror semnale de transmitere a creşterii preţurilor produselor energetice la nivelul salariilor, profiturilor şi al mecanismului de stabilire a preţurilor, în general. Cu toate acestea, privind în perspectivă, în contextul unui ritm modest de creştere economică în zona euro şi al unei ancorări solide a anticipaţiilor privind inflaţia pe termen lung, presiunile asupra preţurilor ar trebui să rămână limitate.
Se consideră că balanţa riscurilor la adresa perspectivelor ratei inflaţiei IAPC pentru următorii ani se menţine, în general, echilibrată. Riscurile în sensul creşterii sunt generate de majorarea peste aşteptări a preţurilor materiilor prime şi a impozitelor indirecte, iar cele în sensul scăderii sunt asociate evoluţiilor economice sub aşteptări.
Analiza monetară indică faptul că ritmul expansiunii masei monetare a continuat să fie modest, cu unele intensificări în ultimele luni. Dinamica anuală a agregatului monetar M3 s-a plasat la 3,2% în luna martie 2012, faţă de 2,8% în luna anterioară. Începând cu luna ianuarie, s-a conturat un proces de consolidare a volumului depozitelor bancare.
Dinamica anuală a împrumuturilor acordate societăţilor nefinanciare şi cea a creditelor acordate populaţiei, ajustate cu volumul vânzărilor de credite şi al operaţiunilor de securitizare, s-au cifrat la 0,5% şi, respectiv, 1,7% în luna martie, în uşoară scădere faţă de luna februarie. Comparativ cu luna precedentă, volumul împrumuturilor acordate de IFM societăţilor nefinanciare şi populaţiei s-a menţinut practic nemodificat.
Datele referitoare la credite şi la agregatele monetare disponibile până în luna martie confirmă stabilizarea generală a condiţiilor financiare şi, implicit, după cum s-a intenţionat prin măsurile adoptate de Eurosistem, evitarea unei ajustări dezordonate şi abrupte a bilanţurilor instituţiilor de credit. În acest context, sondajul asupra creditului bancar din luna aprilie 2012 indică atenuarea substanţială de către băncile din zona euro a înăspririi nete a standardelor de creditare atât la nivelul societăţilor nefinanciare, cât şi la nivelul populaţiei, în trimestrul I 2012, comparativ cu ultimele luni ale anului 2011, inclusiv pe seama ameliorării condiţiilor de finanţare pentru bănci. După cum relevă şi sondajul asupra creditului bancar, cererea de credite s-a menţinut la un nivel scăzut în trimestrul I 2012, reflectând activitatea economică redusă şi continuarea procesului de ajustare bilanţieră în sectoarele nefinanciare. Efectele favorabile ale măsurilor neconvenţionale adoptate de Eurosistem necesită timp pentru a se manifesta în totalitate şi pentru a influenţa pozitiv dinamica împrumuturilor odată cu redresarea cererii. În acest context, ar trebui remarcat faptul că cea de-a doua operaţiune de refinanţare pe termen mai lung cu scadenţa la trei ani a fost decontată abia la data de 1 martie 2012.
Privind în perspectivă, este esenţial ca băncile să îşi sporească în continuare rezistenţa la şocuri, inclusiv prin nedistribuirea profitului. Soliditatea bilanţurilor băncilor va constitui un factor primordial atât pentru facilitarea unei creditări adecvate a economiei, cât şi pentru normalizarea tuturor canalelor de finanţare.
În concluzie, analiza economică denotă faptul că evoluţia preţurilor ar trebui să se menţină în concordanţă cu stabilitatea preţurilor pe termen mediu. Coroborarea cu semnalele furnizate de analiza monetară confirmă această evaluare.
Asigurarea sustenabilităţii fiscale şi a unei creşteri economice durabile în zona euro este deosebit de importantă. Majoritatea ţărilor din zona euro au realizat progrese notabile în domeniul consolidării fiscale în anul 2011. Deşi procesul necesar de ajustare fiscală amplă afectează creşterea economică pe termen scurt, implementarea cu succes a acestuia va contribui la sustenabilitatea finanţelor publice şi, implicit, la diminuarea primelor de risc suveran. Într-un context marcat de sporirea încrederii în echilibrele bugetare, ar trebui, de asemenea, stimulată activitatea sectorului privat, prin sprijinirea investiţiilor private şi a creşterii economice pe termen mediu.
Totodată, alături de consolidarea fiscală, creşterea economică şi potenţialul de creştere în zona euro trebuie sprijinite prin aplicarea unor reforme structurale ferme. În acest context, este esenţială susţinerea activităţilor antreprenoriale, a înfiinţării de noi firme şi a creării de locuri de muncă. Politicile vizând intensificarea concurenţei pe pieţele de bunuri şi servicii şi sporirea capacităţii de ajustare a companiilor în domeniul salarizării şi al ocupării forţei de muncă vor favoriza inovarea, vor promova crearea de locuri de muncă şi vor stimula perspectivele de creştere economică pe termen mai îndelungat. Reformele în aceste domenii prezintă o importanţă deosebită mai ales pentru ţările care au înregistrat pierderi considerabile de competitivitate prin costuri şi care trebuie să încurajeze creşterea productivităţii şi să acţioneze în direcţia revigorării schimburilor comerciale.
În ceea ce priveşte procesul de ajustare în zona euro, după cum o dovedeşte experienţa altor zone monetare extinse, diferenţele interregionale din perspectiva evoluţiilor economice reprezintă o caracteristică normală. Cu toate acestea, ultimul deceniu a fost marcat de acumularea unor dezechilibre semnificative în unele ţări din zona euro, care fac, în prezent, obiectul unei corecţii.
Referitor la orientarea politicii monetare a BCE, aceasta trebuie să se concentreze asupra zonei euro. Obiectivul principal al politicii monetare a BCE este, în continuare, acela de a menţine stabilitatea preţurilor pe termen mediu, aceasta reprezentând cea mai bună contribuţie a politicii monetare la stimularea creşterii economice şi la crearea de locuri de muncă în zona euro.
Abordarea diferenţelor între ţările din zona euro este atribuţia autorităţilor guvernamentale naţionale. Acestea trebuie să acţioneze cu hotărâre în vederea soluţionării dezechilibrelor şi vulnerabilităţilor ample în domeniile fiscal, financiar şi structural. Consiliul guvernatorilor ia notă de progresele realizate în numeroase ţări, cu menţiunea că unele guverne trebuie să întreprindă acţiuni mai ambiţioase. Asigurarea unor echilibre fiscale solide, a stabilităţii financiare şi a competitivităţii în toate ţările din zona euro este un obiectiv de interes comun.
Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde două articole. Primul prezintă şi analizează principalele elemente ale pactului fiscal, care face parte din noul Tratat privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. Al doilea articol realizează o comparaţie între criza financiară recentă din Statele Unite şi zona euro, pe de o parte, şi experienţa Japoniei din anii 1990, pe de altă parte.