Doamnelor şi domnilor,
Salut călduros iniţiativa Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi şi a Asociaţiei Facultăţilor de Economie din România de a marca printr-o manifestare ştiinţifică de ţinută împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui Anghel Rugină.
Este bine cunoscut faptul că temeinicia unei instituţii este dată de oamenii care o slujesc, iar printre cei care s-au pus cu profesionalism în slujba Băncii Naţionale a fost şi Anghel Rugină. În anii ′30 ai secolului trecut, când tânărul licenţiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti a intrat în familia Băncii Naţionale, competiţia pentru a accede în rândurile funcţionarilor BNR era foarte mare. Conducerea băncii susţinea prin toate mijloacele menţinerea unui corp funcţionăresc de elită, acest deziderat fiind permanent transmis societăţii româneşti. Aşa se întâmpla şi la 17 martie 1937, când guvernatorul Mitiţă Constantinescu spunea participanţilor la prima Adunare generală ordinară a membrilor Casei de Pensiuni, Împrumuturi şi Ajutoare a Personalului BNR: „cum v-am spus domnilor şi în alte împrejurări, doresc ca fiecare dintre Dvs. în parte şi cu toţii laolaltă, noi să reprezentăm faţă de celelalte alcătuiri similare din viaţa economică, administrativă sau din viaţa bancară a ţării, tot ce poate să fie mai select, mai distins, tot ce poate să fie mai nobil, tot ce poate să fie mai îmbrăcat în mantia demnităţii şi a respectabilităţii, pentru ca atunci când se vorbeşte de un funcţionar sau pensionar al Băncii Naţionale, să se vorbească cu toată decenţa, cuviinţa şi cu tot respectul datorat Instituţiei şi fiecăruia dintre Dumneavoastră”.
Acum 75 de ani, Banca Naţională a României a fost locul unde tânărul economist Anghel Rugină, în vârstă de 25 de ani, a fost susţinut şi încurajat să-şi cultive înclinaţiile sale către studiu, locul de unde a pornit în lume pentru a deveni savantul de faimă mondială de mai târziu.
Totul a început în anul 1938, când, în urma unui examen, a fost admis diurnist la Banca Naţională, repartizat la Compartimentul devizelor din cadrul Serviciului relaţii cu străinătatea, în calitate de impiegat clasa a VIII-a, primul său salariu fiind de 5.600 lei. Abia după un an, la terminarea stagiului de diurnist, a devenit funcţionar definitiv cu un venit lunar de 8.600 lei.
Documentele păstrate în Arhiva generală a Băncii Naţionale recompun portretul funcţionarului Anghel Rugină, care dovedea o mare putere de muncă, cunoştinţe excepţionale atât în domeniul economic, cât şi în utilizarea limbilor străine, aptitudini de a deveni mai târziu un bun şef. Despre om ni se spune că era activ, energic, stăruitor, de nădejde, disciplinat, discret, cinstit, sincer, calm.
Ducea o viaţă retrasă, spun aceleaşi documente, existenţa sa particulară fiind caracterizată prin studiu. Despre această înclinaţie şi despre pasiunea pentru cărţi ne vorbeşte, involuntar, chiar Anghel Rugină prin Declaraţia de avere, venituri şi datorii pentru anul 1939. Lipsit de bunuri materiale, tânărul funcţionar consemna în formularul amintit ca unică proprietate, de mare preţ pentru sine, „o bibliotecă de circa 1000 volume plus periodice din literatura economică 1929-1939”.
Dar aspiraţia către cercetare se îmbina şi cu o mare capacitate de a depăşi cele mai neaşteptate dificultăţi. Participarea, în 1941, la al Doilea Război Mondial pe frontul de est i-a adus pe lângă rana de la mâna dreaptă, a cărei vindecare a necesitat mai multe luni de spitalizare, şi pierderea unei mari părţi a materialului documentar adunat în vederea elaborării tezei de doctorat. Materialul, spune Anghel Rugină, se afla în „lada de campanie” care a dispărut „în luptele grele ce au avut loc în apropierea Chişinăului.” Cu toate acestea, a reuşit să finalizeze şi să susţină, în 1942, teza de doctorat intitulată Viaţa şi opera economică a lui Dionisie Pop Marţian.
În aceeaşi perioadă, la recomandarea lui Victor Slăvescu şi cu susţinerea viceguvernatorului Oscar Kiriacescu, Anghel Rugină a obţinut un concediu plătit, în perioada 1 august 1942 - 31 iulie 1944, pentru elaborarea unei a doua teze de doctorat în Germania, la Berlin. Subiectul acesteia, „Politica băncii de emisiune pentru asigurarea unei relative stabilităţi monetare”, trebuia să constituie „primul semn de recunoştinţă către conducerea Băncii Naţionale din Bucureşti, pentru sprijinul ce mi l-a acordat.”, aşa cum menţiona viitorul savant în iunie 1943.
A urmat o nouă încercare pentru Anghel Rugină, care, aşa cum spunea într-o scrisoare adresată conducerii băncii, „în urma atacurilor aeriene de la sfârşitul lunii noiembrie 1943, am pierdut în Berlin în afară de toate lucrurile, o întreagă bibliotecă de aproape 400 volume numai cărţi de specialitate economică şi financiară şi întregul material ştiinţific”. Şi de această dată, Banca Naţională îi oferea sprijinul său, acordându-i, în ianuarie 1944, „un ajutor de 150.000 lei şi un costum de haine”.
Precipitarea evenimentelor de pe front nu era însă favorabilă studiilor universitare. În iulie 1944, solicitarea prelungirii cu încă un an a concediului de studii a fost respinsă, guvernatorul Constantin Angelescu consemnând pe marginea cererii „Concedii nu se mai dau în aceste vremuri”. Cu toate acestea, Anghel Rugină a reuşit să se transfere la Universitatea din Freiburg, unde a obţinut al doilea doctorat în anul 1947, sub îndrumarea profesorului Walter Eucken.
Din această epocă, destinul lui Anghel Rugină se desparte de cel al Băncii Naţionale a României, deşi oamenii îi păstrau o vie amintire. Astfel, fişa de evaluare a activităţii sale din anul 1945 preciza că titularul se afla în concediu pentru studii în Germania şi, deşi nu se mai ştia nimic despre el, era menţinut calificativul „foarte bun” obţinut în anii anteriori. Ulterior, schimbările politice s-au făcut simţite şi la Banca Naţională, iar în 1949, fiind considerat fugit în străinătate, funcţionarul Anghel Rugină era „scos din câmpul muncii”.
În anul 1950, Anghel Rugină a fost invitat în Statele Unite ale Americii, unde a predat cursuri de economie politică şi finanţe la mai multe universităţi: Universitatea din Portland, Oregon (1950-1952), Niagara University, New York (1954-1958), Northeastern University, Boston (1958-1983), în acelaşi timp fiind preşedinte al Comisiei de Experţi Economici de pe lângă statul Massachusetts, precum şi preşedinte al Internaţional Society for Intercomunication of New Ideas. A continuat să cerceteze la Biblioteca Congresului American, la Federal System Reserve, la Fondul Monetar Internaţional, la Banca Mondială, şi a publicat peste 50 de lucrări printre care: Capitalisme, Socialisme ou Libéralisme Social? (1965), Programme de Stabilisation Economique, Financier et Sociale pour la France (1959), A Reorganisation Plan of the International Monetary Fund (1973), Principia Oeconomica: New and Old Foundations of Economic Analysis (1986), Principia Metodologica: A Bridge from Economics to all other Natural Sciences. Toward a Methodological Unification of all Sciences (1989), Un “miracol economic” în România este încă posibil! (1992), Teoria şi practica economică în epoca de tranziţie şi după (1994).
Aşa cum bine ştiţi, după 1989 Anghel Rugină a revenit în România, a propus un plan de refacere şi stabilizare economică, monetară şi financiară şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române şi al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România. Cu acest prilej, acad. N. N. Constantinescu aprecia că Anghel Rugină „nu este numai un prestigios specialist în domeniul ştiinţei economice, cu rezultate remarcabile în cercetare, dar şi un om admirabil care, punând pregătirea sa excepţională în slujba analizei lucide şi a stabilirii la rece a diagnosticului unei economii, pune după aceea tot sufletul şi inima sa fierbinte în serviciul luptei pentru însănătoşirea economiei”.
De asemenea, Anghel Rugină a revenit de mai multe ori la Banca Naţională a României, unde a fost primit de Consiliul de administraţie al BNR, care a exprimat public sentimentele de preţuire ale specialiştilor băncii centrale faţă de personalitatea ilustrului savant.
Doamnelor şi Domnilor,
Socotind că manifestările ştiinţifice menite să păstreze memoria personalităţilor gândirii economice mondiale, aşa cum este cea de astăzi, consacrată lui Anghel Rugină, trebuie susţinute şi promovate, urez mult succes participanţilor la masa rotundă cu tema „O viaţă dedicată ştiinţei economice”.