Înalt prea Sfinţia Voastră,
Domnule Preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj,
Domnule Preşedinte al Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi”,
Domnule Rector al Universităţii „Constantin Brâncuşi”,
Domnule Primar al oraşului Tismana,

Doamnelor şi domnilor,

„Bine aţi venit!” la ceremonia în cadrul căreia vom depune Actul de fundaţie al Muzeului Tezaurului de la mănăstirea Tismana.

Doresc să vă spun pe scurt, fără să reiau conţinutul Actului de fundaţie, de ce a iniţiat Banca Naţională acest proiect, un proiect pentru care am avut sprijinul şi înţelegerea Mitropoliei Olteniei, astfel încât s-a ajuns la colaborarea a două instituţii fundamentale din istoria poporului român:

• Biserica, o instituţie multiseculară, cu un rol important în conservarea identităţii naţionale,
• şi BNR, o instituţie care aniversează în acest an 133 de ani de existenţă şi care şi-a pus amprenta asupra istoriei moderne a României.

Gestul nostru de a transforma una dintre peşterile muntelui Stârmina în muzeu este rezultatul firesc, natural, al unei succesiuni de fapte care au început acum aproape un secol:

• Deşi de multe ori se spune că nu se învaţă nimic din istorie, Banca Naţională a României a învăţat temeinic din experienţa dramatică a Primului Război Mondial, când cele 93 de tone de aur trimise în Rusia nu s-au mai întors, astfel că, în cel de-al Doilea Război Mondial, a decis să apere singură stocul său de aur;
• Acest tezaur avea dimensiuni mult mai importante în 1944 comparativ cu 1916; în pofida pierderii din Primul Război Mondial, se atinsese cantitatea de 242 tone, la care se adăugau şi trei tone de aur polonez, rămas aici din 1939, când tezaurul Băncii Poloniei a tranzitat România;
• În 1944, tezaurul era sub foc încrucişat: pe de o parte, Armata Germană, care se afla încă în România, pe de alta, Armata Roşie care se apropia de graniţa noastră răsăriteană;
• În aceste condiţii, Banca Naţională, în acord cu guvernul, a decis să transporte aurul, în cel mai deplin secret, aici, la mănăstirea Tismana, unde a fost depus în peşteră;
• Cunoscută în istorie sub numele de Operaţiunea „Neptun” sau „Tismana”, misiunea s-a desfăşurat cu succes. Ulterior, în februarie 1947, tezaurul BNR şi cele trei tone de aur polonez s-au întors întregi la Bucureşti;
• Succesul acestei misiuni a fost posibil datorită responsabilităţii manifestate de conducerea instituţiei noastre, în colaborare cu guvernul şi cu alte instituţii: Armata, CFR şi, desigur, Mitropolia Olteniei;
• De asemenea, salvarea Tezaurului a evidenţiat devotamentul, profesionalismul şi patriotismul funcţionarilor băncii însărcinaţi cu îndeplinirea acestei misiuni. În acelaşi timp, în această misiune a fost implicată categoric atât obştea de călugări a mănăstirii Tismana, cât şi mulţi locuitori ai comunei Tismana, care au oferit găzduire celor care au lucrat la amenajarea grotei.

Referitor la rolul pe care ar trebui să îl îndeplinească Muzeul Tezaurului de la Tismana, vreau să precizez că:

• Un punct muzeal, aflat în afara Palatului BNR din Bucureşti, lărgeşte posibilitatea celor interesaţi de a cunoaşte istoria adevărată a BNR. De asemenea, la Târgu Jiu, BNR deţine în proprietate un imobil clasificat drept „monument de arhitectură”, în care Agenţia Gorj, înfiinţată în 1898, s-a mutat în 1901, funcţionând acolo neîntrerupt până azi. Proximitatea celor două obiective conturează un traseu coerent al politicii culturale a băncii nostre centrale, asigurându-i vizibilitate pentru publicul larg;
• Menirea acestui muzeu, aflat acum încă în faza de construcţie, dar care va fi finalizat peste câteva luni, este, în primul rând, aceea de transmite publicului larg, în mod special tinerilor, mesajele evenimentelor istorice evocate publicului larg, în mod special tinerilor. Pentru aceasta ne vom strădui să organizăm simpozioane, colocvii, întâlniri cu specialişti, acţiuni prin care vor fi explicate şi interpretate temele majore, dar şi cele mai puţin cunoscute din istoria acestei ţări, din istoria Băncii Naţionale, precum şi din cea a băncilor şi a banilor din România. Aspiraţia noastră este ca publicul tânăr să găsească aici, într-o atmosferă binecuvântată, răspunsuri la întrebări pe teme istorice şi nu numai;
• Este important şi faptul că în muzeu vor fi valorificate documentele păstrate în Arhiva BNR, care, completate cu o bogată ilustraţie, ne vor prezenta toate momentele importante din perioada 1944-1947, de la proiectarea „Acţiunii Tismana”, de către guvernatorul Alexandru Ottulescu, împreună cu guvernul român, la adăpostirea aurului la Tismana, în timpul guvernatorului Constantin Angelescu şi, în final, la aducerea acestuia în întregime înapoi la Bucureşti, în timpul guvernatorului Tiberiu Moşoiu;
• Trebuie să vă mărturisesc că văd în proiectul acestui muzeu un prilej pentru a analiza dacă dictonul „Historia magistra vitae” (istoria este  învăţătorul vieţii) mai poate fi actual sau dacă nu cumva „Singurul lucru pe care îl învăţăm din istorie este că oamenii chiar nu învaţă nimic din istorie”;
• În acelaşi timp, personal, sper că specialiştii de la Banca Naţională, care vor organiza acest muzeu, nu vor uita că istoria nu înseamnă repovestirea izvoarelor, ci şi interpretarea lor corectă.

Aş mai adăuga că suntem aici astăzi şi datorită proiectelor de cercetare a trecutului instituţiei noastre, pe care le-am iniţiat chiar de la începutul anilor 90, ca expresie a convingerii noastre:

• că se impune să ne cunoaştem trecutul şi să îl promovăm cu toate puterile noastre,
• şi că un public educat poate primi şi înţelege mai uşor mesajele Băncii Centrale.

Rezultatele cercetărilor întreprinse de specialiştii noştri în cadrul proiectelor „Acţiunea Tismana”, „Salvarea aurului polonez” sau „Tezaurul de la Moscova” au fost prezentate public şi dezbătute în cadrul mai multor manifestări ştiinţifice pe care le-am organizat la banca centrală:

• Mai multe sesiuni ale Simpozionului anual de istorie şi civilizaţie bancară „Cristian Popişteanu”;
• Întâlniri ale Cercului de istorie bancară din BNR, la care, de multe ori, au participat urmaşii funcţionarilor BNR, cei care au îndeplinit misiuni importante în istoria acestei instituţii;
• Simpozionul româno - polonez din septembrie 2012, dedicat salvării aurului polonez.

Plecând de la această cercetare temeinică, discursul muzeistic pe care îl dorim la Tismana va urmări interdependenţa dintre aur, politică şi destine individuale, reconstituind un fragment de istorie românească autentică.

Astfel, sperăm că va deveni mai cunoscut rolul real avut de Banca Naţională în istoria noastră modernă şi contemporană, iar Muzeul de aici, de la Mănăstirea Tismana, va demonstra preţuirea pe care o acordăm istoriei adevărate şi respectul pe care-l purtăm din toată inima înaintaşilor noştri.

În acest moment, mulţumirile se îndreaptă către colegii mei, membrii Consiliului de Administraţie al BNR, IPS Irineu, arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit Olteniei, Mitropolia Olteniei, monahia Antonia, stareţa mănăstirii Tismana, domnul Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului judeţean Gorj, domnul Marian Slivilescu primarul oraşului Tismana.

De asemenea, nu-i putem uita pe cei care ne-au ajutat să facem publică, după 50 de ani, „Operaţiunea Tismana” şi le mulţumesc: domnului consilier al guvernatorului BNR Cristian Păunescu, domnului Dorin Matei şi specialiştilor de la revista Magazin Istoric, domnului profesor Marian Ştefan, domnului Gheorghe Birău, directorul Agenţiei Gorj a BNR, precum şi doamnelor Nadia Manea şi Mihaela Tone din cadrul BNR.