Înființarea Agenției Brașov a fost decisă în cadrul ședinței din 6 noiembrie 1919 de către Consiliul general al Băncii Naționale a României, conform Hotărârii nr. 40, prin care se aproba înființarea de sedii în orașele „Brașov, Sibiu, Cluj, Arad, Temișoara și Oradea Mare”.
Agenția Brașov a efectuat primele operațiuni un an mai târziu, în octombrie 1920, după ce Consiliul General al BNR a aprobat conducerea acesteia, fiind desemnați, prin delegare, Gr. Bălănescu (transferat de la Agenția Roman) în funcția de director și Al. Petit (fost casier la Sucursala Brăila), în cea de contabil.
Primul sediu al Agenției Brașov a BNR,
situat pe strada Porții
Activitatea Agenției Brașov a început într-un imobil care aparținuse fostei Bănci a Austro-Ungariei, intrată în lichidare în urma Tratatului de la Saint-Germain. Conform contractului de vânzare-cumpărare dintre Comisia de lichidare a Băncii Austro-Ungariei și Guvernul României, 13 clădiri ale acestei instituții bancare reveneau statului român, urmând ca acesta să le vândă Băncii Naționale pentru suma de 25.000.000 lei, în data de 16 ianuarie 1922.
În 1927, Banca Naţională a achiziţionat de la văduva Elena Köpf, „comerciant din Braşov”, un imobil situat chiar lângă sediul agenției, care urma să adăpostească locuințele funcționarilor. Noua proprietate era alcătuită dintr-o „casă de piatră cu un etaj, şapte locuinţe şi curte”. O fotografie de epocă, în care se află sediul Agenției Brașov, surprinde şi o parte din imobilul vecin, la intrarea căruia se poate vedea firma „H. Köpf”.
Sediul actual al Agenției Brașov
înainte de 1918
(fotografie de epocă)
Odată cu creșterea volumului operațiunilor efectuate la Agenția Brașov, dintre care amintim: deschiderea conturilor curente, scontul, împrumuturile pe titluri și depozite, mandatele la ordin, cecurile etc., conducerea Băncii Naționale a hotărât, în decembrie 1932, ridicarea agenției la rangul de sucursală. Alături de Agenția/Sucursala BNR, în Brașov, în acea perioadă au funcționat peste 22 de bănci, după cum rezultă din "Registrul bancar de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Brașov”: Banca generală de economii ,,Sparkassa” (1835-1939, prima bancă din țară, înființată la Brașov), Banca ,,Albina” (1872-1949, primul institut de credit românesc), Banca Românească Brașov (1911-1948), Banca de Comerț Brașov (1919-1949), Banca Ardeleană (1920-1948), bănci populare și bănci agricole.
Sediul Agenției BNR la începutul secolului XX
, când era reședința familiei Czell,
iar la parter se afla Cafeneaua „Elite”
Încă din 1948, în contextul dezvoltării continue a activităților, Sucursala Brașov a BNR a închiriat mai multe imobile sau spații care aparținuseră băncilor intrate în lichidare. Unul dintre acestea, mai exact cel aflat în Piața 23 August (astăzi Sfatului) nr. 26, a devenit, în septembrie 1950, printr-un concurs de împrejurări, respectiv de voință a unor factori decidenți de la vremea respectivă, locul unde BNR urma să își desfășoare activitatea în orașul Brașov până în zilele noastre.
Actualul sediu al Agenției Brașov a Băncii Naționale a României se află într-unul dintre ,,Palatele Czell”. Acestea au fost edificate de către frații Frederich și Wilhelm Czell, la începutul secolului XX, ca expresie a spiritului întreprinzător și a puterii financiare pe care o aveau cei doi industriași. Istoria acestui imobil începe pe 22 noiembrie 1882, când Czell Frigyes (Frederich) cumpără proprietățile aflate în Șirul Inului de la nr. 31, 32 și 33 (casă de piatră, curte și grădină), apoi demolează cele trei case existente și edifică până în 1903 o clădire de locuit cu două niveluri. Edificiul avea destinația de reședință a familiei cu apartamente la etajele 1 și 2, respectiv spații comerciale la parter.
Sediul Agenției Brașov a BNR – în prezent
În data de 27 noiembrie 1917, imobilul este înstrăinat către firma Kamner & Jekelius din Brașov, iar un deceniu mai târziu, la 4 ianuarie 1927, intră în proprietatea Cassei Generale de Păstrare Brașov pentru suma de 18.800.000 lei. De la data dobândirii edificiului de către Cassa Generală de Păstrare Brașov, se efectuează modificările necesare pentru adaptarea spațiilor situate la parterul imobilului pentru activitatea bancară, cu această ocazie amenajându-se și tezaurul de la subsolul băncii.
Vitraliile realizate într-un atelier din Brașov
În 1948, Banca Generală de Economii din Sibiu (denumirea proprietarului clădirii după fuziune) intră în lichidare, imobilele acesteia trecând în proprietatea statului român, care îl va preda ulterior Băncii Naționale. În 2003, edificiul trece din proprietatea statului și administrarea Băncii Naționale a României în proprietatea exclusivă a băncii, iar în anul 2006, la solicitarea BNR, se întocmește lucrarea de clasare și se înregistrează clădirea în lista monumentelor istorice, conform Ordinului Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2098/2006.
Sobă de teracotă
În cadrul lucrărilor de clasare a imobilului ca monument istoric se remarcă detaliile arhitecturale exterioare, care subliniază caracterul somptuos al clădirii edificate în stil eclectic, cu elemente de inspirație barocă și chiar rococo.
Elemente artistice de feronerie
De asemenea, sunt descrise decorațiunile interioare și piesele originale păstrate până în prezent, multe dintre acestea fiind executate în atelierele de meșteri din Brașov, de exemplu: vitraliile („Lang, Rosenthal v.Palmhert” Kronstadt), sobele de teracotă („Schmidt & Co Kronstadter Ofen und Tonwarenfabrik Majolica Kachelofen Bauornamenten und Dekorationartikel“) și elementele artistice de feronerie („Horvath&Conradt” Kronstadt-Brasso).