Versiune pregătită pentru susţinere

Distinsă audienţă,
Doamnelor şi domnilor,

Revin cu plăcere la această conferinţă a Institutului Bancar Român pe tema revoluţiei digitale în domeniul bancar, acţiune desfăşurată, ca de altfel, şi la prima sa ediţie de anul trecut, în parteneriat cu Association of Chartered Certified Accountants (ACCA).

Nu mai departe de acum o săptămână, cu ocazia reuniunii de la Tokyo, din 30-31 martie a.c., Consiliul pentru Stabilitate Financiară, al cărui rol principal este de a întări stabilitatea pieţelor financiare internaţionale, a introdus pe agenda sa de lucru implicaţiile tehnologiilor inovative asupra sistemului financiar, pentru prima dată de la înfiinţarea acestui for în anul 2009.

Deşi evaluarea se află în fază incipientă, însăşi abordarea acestui subiect, în pregătirea recomandărilor pentru următoarea şedinţă a G20, reprezintă un semnal puternic privind importanţa fenomenului care face subiectul conferinţei de astăzi.

Această mutare nu este tocmai surprinzătoare. În prezent, consumatorii profită deja din plin de avantajele tehnologiei digitale, în ramuri de activitate precum comunicaţiile (telefonia mobilă), iar studii recente arată că în următorii ani, peste 2/3 dintre clienţii băncilor din Europa vor fi foarte bine adaptaţi la mediul online. Pe măsură ce consumatorii şi investitorii se mută în mediul virtual, tot mai multe start-up-uri vizează desfăşurarea de operaţiuni similare unor tipuri de servicii financiare, precum cele de plăţi sau cele de finanţare. Astfel, activităţile bancare tradiţionale se văd provocate din ce în ce mai mult, poate chiar într-o progresie exponenţială, de către firme abia înfiinţate care aduc masiv avansul tehnologic în zona serviciilor financiare. În acelaşi timp, multe instituţii de credit la nivel mondial continuă să se confrunte cu o serie de provocări la adresa propriei profitabilităţi. În acest sens, ele trebuie să facă mai mult, potrivit Consiliului pentru Stabilitate Financiară, pentru a-şi ajusta modelele de afaceri la noul context economic, caracterizat de dobânzi scăzute şi reguli prudenţiale întărite.

Produsele şi serviciile bancare nu trebuie să rămână în urmă, ci să exploreze şi să valorifice mediul online, al cărui impact asupra economiei este, fără îndoială, unul pozitiv.

Anul trecut, în România, ramura informaţii şi comunicaţii (IT&C) a crescut cu aproape 12% faţă de 2014, având o contribuţie la creşterea PIB mai ridicată decât industria (0,6%, faţă de 0,5%), conform ultimelor date furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Prin comparaţie, activităţile de intermediere financiară şi asigurări au crescut cu numai 1,2%, fără aport la creşterea PIB. Pot exista importante sinergii între cele două ramuri. Unele estimări arată că transformările digitale pot creşte cu cca. 30% veniturile unei bănci tradiţionale, în special în cazul produselor precum creditele pentru nevoi personale şi operaţiunile de plăţi. Furnizorii acestor soluţii inovative vor avea, desigur, şi ei de câştigat. De asemenea, băncile îşi vor putea reduce costurile cu 20-25%, folosind digitalizarea pentru transformarea proceselor şi serviciilor oferite. Astfel, băncile cu o componentă digitală dezvoltată vor avea un avantaj competitiv semnificativ faţă de cele tradiţionale. Spre exemplu, acele instituţii de credit din România care s-au conectat direct la baza de date a ANAF, au simplificat documentaţia pentru obţinerea unui împrumut de către o persoană fizică, eliminând necesitatea furnizării de către solicitant a documentelor privind veniturile sale. În acelaşi timp, prin digitalizare, accesul clienţilor la servicii financiare va câştiga flexibilitate, iar concurenţa, tot mai intensă, dintre furnizorii de asemenea servicii va conduce la reducerea costurilor pentru clienţi.

Digitalizarea reprezintă, însă, o mare provocare pentru bănci, principalele obstacole în accelerarea pătrunderii acesteia în instituţiile de credit fiind legate de transformarea relativ lentă a proceselor, începând de la instrumentele aflate la dispoziţia personalului bancar care deserveşte clienţii, procesele interne, bazele de date, noile competenţe şi abilităţi digitale care impun pregătirea profesională continuă a angajaţilor. Asistăm încă la soluţii mixte, în care o operaţiune începe deseori online/digital, dar ajunge să se finalizeze în format clasic, cu o documentaţie stufoasă, în stilul tradiţional. În plus, mai este şi teama de riscurile asociate digitalizării, cum ar fi vulnerabilitatea crescută în ceea ce priveşte siguranţa datelor. Securitatea informației este o precondiție fundamentală a încrederii, iar respectarea acestei exigenţe este costisitoare pentru bănci. Însă, eforturile pe care băncile le fac pentru a asigura securitatea tranzacţiilor şi a datelor vor fi răsplătite, de exemplu, prin integrarea financiară a populaţiei din zone unde nu există sucursale/agenţii, prin intermediul internetului şi a produselor bancare digitale.

Digitalizarea presupune, însă, şi noi competenţe şi abilităţi pentru personalul băncilor. Aceasta înseamnă că va fi nevoie de programe de pregătire a angajaţilor, întrucât orice soluţie digitală oferită de bănci va trebui însoţită de consultanţă de specialitate din partea angajatului, pentru fiecare client. Pentru a beneficia de noile paradigme tehnologice, aptitudinile de profil nu sunt suficiente, este esenţial să se dezvolte competenţe profesionale de specialitate economică şi financiar-bancară cum sunt: analiza financiară, identificarea şi managementul riscurilor, componenţa costurilor etc.

Digitalizarea va diminua importanţa anumitor segmente ale băncii, dar va pune accent pe utilizarea timpului angajaţilor pentru atribuţii cu o valoare adăugată mai mare, creând astfel noi oportunităţi de dezvoltare profesională.

Pregătirea pentru noile competenţe digitale generează oportunităţi atât pentru angajatori, cât şi pentru angajaţi, în condiţiile în care digitalizarea permite constituirea de grupuri virtuale de lucru, precum şi posibilitatea de a lucra de acasă sau cu program redus (part-time), ceea ce va conduce la eficientizarea proceselor. Munca la nivel transfrontalier, din diverse zone orare şi culturi ale globului, va deveni o practică uzuală. Performanţa va fi din ce în ce mai puţin corelată cu prezenţa efectivă, fizică, într-un anumit sediu al băncii, la program fix de lucru. În acest context, băncile vor trebui să-şi adapteze politicile de gestiune a personalului, la noile condiţii şi evoluţii, inclusiv în cadrul relaţiilor cu reprezentanţii angajaţilor, în contextul dialogului social în industria bancară.

Doamnelor şi domnilor,

Nu pot încheia această scurtă intervenţie înainte de sublinia că integrarea soluţiilor digitale reprezintă una dintre direcţiile de acţiune pe care Banca Naţională a României le consideră de o actualitate indubitabilă în planul regândirii modelelor de afaceri în domeniul bancar.

Un banking modern nu poate fi gândit decât în consonanţă cu economia digitală. În acest sens, comunitatea bancară din România beneficiază, prin existenţa Institutului Bancar Român, de o platformă educaţională, atât pentru angajaţii băncilor, cât şi pentru clienţii acestora, IBR asumându-şi din ce în ce mai mult şi rolul strategic de educator social, contribuind la sinergia dintre bănci, clienţi, populaţie şi autorităţile publice.

Încredințat fiind că expunerile şi dezbaterile care urmează vor viza tendinţe definitorii pentru valorificarea de către sistemul bancar românesc a oportunităţilor oferite de progresul tehnologic, vă doresc succes pe parcursul lucrărilor conferinței.