Discurs în deschiderea conferinței „Fondurile europene, absorbţia şi impulsul necesar. Cum conectăm România în anul centenar”

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR


Doamnelor şi domnilor,
Distinsă audienţă,


Am plăcerea de a vă ura bun venit la Banca Naţională a României, la conferința cu tema „Fondurile europene, absorbţia şi impulsul necesar. Cum conectăm România în anul centenar?”. Remarc interesul deosebit pe care această temă extrem de acută și actuală îl generează.

Salut participarea la această conferință a distinşilor oaspeţi, a doamnei Comisar European Corina Crețu și a Reprezentanței Comisiei Europene la București.

Aderarea României la Uniunea Europeană a fost însoțită de speranța progresului și a prosperității. Parcursul european al României s-a reflectat în creșterea PIB pe locuitor față de media Uniunii Europene de la 39,3% în 2006 la 58,2% în 2016, ceea ce ne îndreptățește să considerăm că procesul de convergență reală a economiei românești în cadrul Uniunii a fost, şi este ȋncă, o poveste de succes. Creșterea nivelului de trai a fost evidentă, chiar dacă nu s-a manifestat atât de rapid pe cât ne-am fi dorit.

Vrem să creştem mai repede și este normal. Trebuie să ne dorim ȋnsă o creștere sustenabilă, sănătoasă, care să nu determine acumularea de riscuri, dezechilibre, tensiuni şi dureroase, dar inevitabile, corecţii ȋn viitor. Pentru aceasta este nevoie să ne orientăm spre o creștere calitativă și nu doar cantitativă, care să determine inclusiv o convergență a structurilor de producție și a dotării cu infrastructura, nu doar a veniturilor. Acest deziderat ar presupune o creștere a înzestrării cu factori de producție și mă refer aici în primul rând la factorul „capital”, alături de “forța de muncă”, dar și la eficiența utilizării acestora, respectiv la “productivitate”.

Accentul se pune deci pe mărirea potențialului nostru de creștere, ceea ce noi economiștii numim „PIB potențial”, o variabilă neobservabilă, dar extrem de importantă a economiei.

În cazul României migrația și celelalte probleme de pe piața muncii dintre care aș mai remarca o rată ridicată a persoanelor inactive din punct de vedere economic, neconcordanţele dintre pregătirea forţei de muncă şi cerinţele angajatorilor, dar și mobilitatea internă încă scăzută au erodat puternic contribuția factorului „muncă”. La rândul său, productivitatea este puternic dependentă de inovație și de noile tehnologii, care presupun cheltuieli substanțiale, deci investiții.

Aceste motive ne îndreptățesc să apreciem că, pe termen mediu cel puțin, factorul „capital” rămâne determinant pentru creșterea potențialului economic. La rândul său, factorul „capital” depinde în mare măsură de atragerea de investiţii: investiții străine directe şi de portofoliu, transferuri ale celor plecați la muncă în străinătate, investiţii interne - private şi publice. Aici ajungem la fondul problemei: ȋntrucât acumulările interne sunt limitate de nivelul de dezvoltare, investiţiile interne depind ȋn bună măsură de transferurile din străinătate negeneratoare de datorie. În cazul nostru, acestea sunt reprezentate ȋn principal de fondurile europene.

Accesul la fondurile europene reprezintă o şansă extrem de importantă oferită firmelor autohtone pentru a depăși problemele asociate nivelului relativ redus al capitalului de care dispun şi de a crea premise pentru acumulări viitoare.

În perioada 2007-2017, România a beneficiat de fonduri europene primite de la bugetul UE în valoare de aproximativ 45,7 miliarde euro, reprezentând anual în medie 2,8% din PIB. Din această sumă, 37,1 miliarde euro au reprezentat fonduri primite de la bugetul UE, aferente cadrului financiar multianual 2007-2013, restul de 8,6 miliarde euro fiind primite în actualul cadru financiar multianual, respectiv 2014-2020.

Ca valoare netă, dacă luăm în considerare și contribuţia României la bugetul UE, intrările de fonduri europene au fost de 30,4 miliarde euro, respectiv 1,8% din PIB în medie pe an. Pentru România, fondurile europene reprezintă nu numai șansa pentru modernizare, dar și pentru crearea infrastructurii atât de necesare. Sunt convins că absorbția de fonduri europene ar trebui să fie sistematic țintită pentru marile proiecte de dezvoltare, prioritizate ȋn aşa fel ȋncât să sprijine creșterea economică durabilă.

Investițiile în infrastructura au nu numai un rol economic, ci și unul social, politic, naţional, prin reducerea decalajelor între regiuni. România are cea mai mare inegalitate a veniturilor din UE şi cea mai mare disparitate inter-regională. Chiar Comisia Europeană a remarcat faptul că decalajele dintre zonele de dezvoltare ale României s-au adâncit în timp, conducând la apariția unor poli de competitivitate regională, concomitent cu cronicizarea sărăciei în unele zone. Din păcate, lipsa infrastructurii care să interconecteze provinciile istorice acționează în sensul permanentizării acestor decalaje. Această problemă tinde să devină o preocupare chiar pentru securitatea națională.

În perioada 2007-2016, fondurile structurale şi de investiţii au reprezentat în medie aproximativ 27% din totalul investiţiilor administraţiei publice.

Potrivit estimărilor Fondului Monetar Internațional , efectul cumulat al atragerii de fonduri europene structurale şi de investiţii asupra creşterii PIB pentru perioada 2007-2016 s-a situat între 1,2 pp şi 1,6 pp din PIB, iar o rată de absorbţie a acestor fonduri de 95% în actualul cadru financiar multianual ar conduce la o rată de creştere a PIB potenţial în 2022 mai ridicată cu aproximativ 1,7 puncte procentuale – adică un PIB potențial în jurul valorii de 5% anual.

În octombrie, anul trecut, am avut onoarea de a-l avea ca oaspete la BNR pe dl. Gunther Oettinger, Comisar European pentru Buget și Resurse Umane, care a participat la conferinţa cu tema "10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană". Domnia sa spunea atunci că: „România a profitat de fondurile europene puse la dispoziţie de UE pentru infrastructură, a absorbit multe fonduri, dar nu suficiente, comparativ cu necesarul său ori cu performanțele statelor vecine.”

Din perspectivă macroeconomică, atragerea fondurilor europene reprezintă o formulă dezirabilă pentru finanțarea deficitului de cont curent, influențând astfel stabilitatea întregii economii, a sistemului financiar bancar, a cursului de schimb. O importanţă sporită o reprezintă faptul că aceste fonduri nerambursabile sunt o sursă de finanțare a deficitului de cont curent care nu generează datorie, acţionând pe două canale:

  • Pe de o parte, contribuie la restrângerea deficitului de cont curent prin intermediul intrărilor din balanța veniturilor. Vă reamintesc faptul că, în perioada 2007-2017, România a înregistrat în medie un deficit de cont curent de 4,7% din PIB.
    În lipsa fondurilor europene, valoare medie a deficitului de cont curent ar fi fost probabil in jur de 6,3% din PIB. Implicit şi necesarul de finanţare ar fi fost mai ridicat.
  • Pe de altă parte, transferurile de capital adresate economiei naţionale, preponderent fonduri structurale și de investiții, finanțează în mod direct deficitul. În perioada 2007-2017, finanţarea deficitului de cont curent a fost în medie acoperită de fonduri structurale şi de investiţii în valoare de 1,3% din PIB nominal. Lipsa acestor fonduri, ar fi fost necesară identificarea unor surse alternative de finanţare şi creşterea datoriei externe. Experiența cadrului financiar multianual anterior ne-a arătat că există o curbă de învățare în procesul de absorbție a fondurilor europene. Din acest punct de vedere, sunt premise să credem că, pentru actualul cadru financiar multianual 2014-2020, absorbția fondurilor europene va accelera anul acesta.

Aş remarca aici o provocare suplimentară căreia trebuie să-i facem față pe termen mediu, și mă refer aici la faptul că Uniunea Europeană va traversa o perioadă de ample transformări, unele determinate de ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Aceste transformări se vor reflecta în mod sigur și în arhitectura bugetară europeană, generând incertitudini cu privire la viitorul fondurilor structurale și de coeziune. De aceea este important pentru România să se mobilizeze și să urgenteze eforturile de atragere a fondurilor europene în actualul cadru financiar multianual.

Investițiile din fonduri europene prezintă şi alte avantaje. Sunt ieftine, deoarece partea de cofinanțare internă este de doar 15% din valoarea proiectelor şi ajută la capitalizarea firmelor, ceea ce le face bancabile. Reversul medaliei este legat de faptul că sunt mari consumatoare de timp, datorită cadrului de reglementare și a regulilor relativ complicate. O simplificare a regulilor ce guvernează procesul de atragere a fondurilor Europene la nivel național, ar dinamiza accesul la acest tip de finanțare. Dincolo de aceste aspecte, proiectul european nu se limitează la absorbția fondurilor europene. Ceea ce ne unește sunt, in primul rând, valorile europene. Fondurile structurale şi de coeziune sunt doar instrumentele cu care încercăm să atingem, să păstrăm și să dezvoltăm aceste valori și deziderate comune.

Avem nevoie de fonduri europene pentru finalizarea reformelor structurale, dintre care unele se referă încă la asigurarea infrastructurii de bază sau la dezvoltarea resurselor umane, iar altele la saltul tehnologic necesar pentru recuperarea decalajelor față de țările din zona euro. Dar înainte de toate avem nevoie de continuitatea proiectului european.

În încheiere, dați-mi voie să felicit organizatorii, platforma on-line “Curs de guvernare”, atât pentru iniţiativa evenimentului de astăzi, cât și pentru seriozitatea cu care au abordat de-a lungul timpului teme complexe și de substanță, preocupante pentru societatea românească.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă urez succes în dezbaterile ce vor urma și în identificarea unor soluții viabile de creștere a capacității de absorbție a fondurilor europene!



29 ianuarie 2018