| Termen |
Explicatie |
|
Absorbţie internă (engl. domestic absorption)
|
Valoarea bunurilor şi serviciilor utilizate într-o economie pentru consum final şi investiţii. Termeni înrudiţi: consum final, cerere agregată.
|
|
Acceptarea operaţiunilor de plată
|
serviciu de plată prin care un prestator de servicii de plată, în baza unui contract încheiat cu beneficiarul plăţii, acceptă şi prelucrează operaţiuni de plată în scopul transferării fondurilor către beneficiarul plăţii;
|
|
Acquis comunitar
|
Întregul corp de legi ale Uniunii Europene incluzând toate tratatele, regulamentele şi directivele adoptate de către Uniunea Europeană şi verdictele Curţii Europene de Justiţie. Acquis-ul se află într-o continuă evoluţie şi cuprinde:
- conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse in Tratatele fondatoare ale Uniunii;
- legislaţia şi deciziile adoptate în virtutea Tratatelor şi jurisprudenta Curtii de Justitie a UE;
- alte reglementări obligatorii sau nu, adoptate în cadrul Uniunii, cum sunt acordurile interinstituţionale, rezoluţiile, declaraţiile, recomandările, orientările;
- acţiunile comune, poziţiile comune, convenţiile semnate, rezoluţiile, declaraţiile şi alte acte adoptate în cadrul justiţiei şi afacerilor interne;
- acordurile internaţionale încheiate de Comunitate, de Comunităţi în comun cu statele sale membre, de Uniune, precum si cele încheiate de către statele membre ale UE între ele cu referire la activităţile Uniunii.
|
|
Active bilanţiere ale IFN
|
Numerar, depozite overnight, depozite la termen, alte depozite, credite acordate, titluri de valoare negociabile deţinute, acţiuni şi alte participaţii de capital, unităţi de fond/acţiuni ale fondurilor de piaţă monetară, unităţi de fond/acţiuni ale altor organisme de plasament colectiv, instrumente financiare derivate, credite comerciale şi avansuri acordate, alte sume de primit, active fixe, alte active.
|
|
Agent
|
persoană fizică sau juridică care furnizează servicii de plată în numele şi pe seama unei instituţii de plată sau unui furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi;
|
|
Agenţia pentru Garantarea Multilaterală a Investiţiilor (AGMI)
|
Ca membră a Grupului Băncii Mondiale, misiunea AGMI este aceea de a promova investiţiile străine directe în ţările în curs de dezvoltare şi de a susţine creşterea economică, reducerea sărăciei şi ameliorarea nivelului de trai, prin oferirea de garanţii la nivelul sectorului privat.
|
|
Alocare
|
Alocarea de DST este o modalitate de creştere a rezervelor internaţionale ale ţărilor membre FMI, fiind o alternativă cu costuri reduse faţă de variantele împrumuturilor de pe pieţele interne sau externe. FMI, conform Statutului, are autoritatea de a crea lichidităţi necondiţionate prin intermediul alocărilor generale de DST, către ţările membre, proporţional cu cotele acestora la Fond. De-a lungul timpului au fost efectuate trei alocări generale şi una specială, valoarea totală a alocărilor ridicându-se acum la aproximativ 204 miliarde DST.
|
|
Aprecierea nominală a unei monede (engl. nominal appreciation of a currency)
|
Câștigul de valoare al unei monede în raport cu o valută sau un coș de valute ca urmare a confruntării cererii și ofertei pe piața valutară în condițiile unui regim al cursului de schimb flotant.
|
|
Aranjament Stand-by
|
Decizie a FMI urmare a căreia o ţară membră este asigurată că va putea efectua trageri din Contul General de Resurse al Fondului până la un anumit nivel şi pe o anumită perioadă, de obicei unul sau doi ani, cu condiţia respectării angajamentelor prevăzute în aranjamentele de sprijinire a economiei.
|
|
Asociaţia Internaţională de Dezvoltare (AID/ engl. IDA)
|
Este parte a Grupului Băncii Mondiale şi are ca scop ajutorarea celor mai sărace ţări ale lumii. Înfiinţată în 1960, AID oferă credite cu dobândă zero şi granturi (finanţări nerambursabile) pentru programe de stimulare a creşterii economice, reducerea inegalităţilor şi îmbunătăţirea nivelului de trai.
|
|
Autentificare
|
procedură care permite prestatorului de servicii de plată să verifice identitatea unui utilizator al serviciilor de plată sau valabilitatea utilizării unui anumit instrument de plată şi care include utilizarea elementelor de securitate personalizate ale utilizatorului;
|
|
Autentificarea strictă a clienţilor
|
autentificare care se bazează pe utilizarea a două sau mai multe elemente incluse în categoria cunoştinţelor deţinute (ceva ce doar utilizatorul cunoaşte), posesiei (ceva ce doar utilizatorul posedă) şi inerenţei (ceva ce reprezintă utilizatorul) care sunt independente, iar compromiterea unui element nu conduce la compromiterea fiabilităţii celorlalte elemente, şi care sunt concepute în aşa fel încât să protejeze confidenţialitatea datelor de autentificare;
|
|
Autorizare operaţiune de plată
|
exprimare a consimţământului plătitorului, în condiţiile art. 147-149;
|
|
Aversiune faţă de risc
|
Dorinţa de a evita incertitudinea. Aversiunea faţă de risc este de obicei cuantificată matematic printr-o valoare aşteptată, pe care investitorul îşi doreşte s-o minimizeze sau elimine în scopul obţinerii unei certitudini mai mari.
|
|
Banca Centrală Europeană (BCE)
|
BCE a fost înfiinţată la 1 iunie 1998 la Frankfurt pe Main, ca organ de bază al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) şi al Eurosistemului. Împreună cu băncile centrale naţionale din statele membre ale UE a căror monedă este euro, BCE defineşte şi aplică politica monetară a zonei euro. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, BCE a devenit o instituţie a Uniunii Europene.
|
|
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD/ engl. EBRD)
|
Este o instituţie financiară internaţională care dezvoltă proiecte în 29 de ţări din Europa Centrală şi Asia. Investind în principal în societăţi din sectorul privat ale căror nevoi de finanţare nu pot fi acoperite prin intermediul pieţelor financiare şi de capital, BERD promovează spiritul antreprenorial şi tranziţia către economii de piaţă deschise şi democratice.
|
|
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD/ engl. IBRD)
|
BIRD are ca obiectiv reducerea sărăciei în ţările sărace şi cu venituri medii, prin promovarea dezvoltării durabile, prin intermediul creditelor, garanţiilor, produselor de gestiune a riscurilor, precum şi prin servicii de analiză şi consultanţă. Înfiinţată în 1944 ca instituţie aflată la originea Grupului Băncii Mondiale, BIRD este structurată sub forma unei cooperative deţinută şi gestionată în beneficiul celor 186 de ţări membre.
|
|
Banca Reglementelor Internaţionale (BRI/ engl. BIS)
|
Înfiinţată în 1930 la Basel, BRI este cea mai veche instituţie financiară din lume, care are ca scop promovarea cooperării monetare şi financiare internaţionale şi acţionează ca bancă a băncilor.
|
|
Banca de Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre (BCDMN/ engl. BSTDB)
|
Este o instituţie financiară internaţională înfiinţată de către Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Rusia, Turcia şi Ucraina. Banca susţine dezvoltarea economică şi cooperarea regională, oferind finanţare şi garanţii pentru proiecte de investiţii şi contracte comerciale în ţările membre, atât pentru companii de stat cât şi pentru cele private.
|
|
Bancă centrală
|
Instituţia căreia i-a fost acordată prin lege responsabilitatea de a conduce politica monetară a unei anumite zone.
|
|
Beneficiar al plăţii
|
destinatar preconizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operaţiuni de plată;
|
|
Bilanţul consolidat net al instituţiilor financiare monetare
|
Este format din agregarea bilanţului monetar al Băncii Naţionale a României cu bilanţul monetar agregat al altor instituţii financiar-monetare (instituţii de credit şi fonduri de piaţă monetară), în care relaţiile în cadrul şi dintre cele două sectoare instituţionale (S121 şi S122) au fost tratate pe baze nete.
|
|
Bilanţul monetar agregat al altor instituţii financiare monetare
|
Cuprinde activele şi pasivele bilanţiere ale instituţiilor de credit (bănci persoane juridice române; sucursalele instituţiilor de credit străine; organizaţii cooperatiste de credit), precum şi ale fondurilor de piaţă monetară care au investit cel puţin 85 la sută din active în instrumente financiare din următoarele categorii: instrumente ale pieţei monetare, acţiuni/unităţi ale altor fonduri de piaţă monetară, alte instrumente de împrumut transferabile şi având scadenţa reziduală de până la un an, precum şi depozite bancare, urmărind o rată a profitului apropiată de ratele dobânzii oferite de instrumentele pieţei monetare (Norma nr.13/2006).
|
|
Bretton Woods (conferinţa de la)
|
Conferinţa pe probleme monetare şi financiare a Naţiunilor Unite, cunoscută sub numele de conferinţa de la Bretton Woods, a reunit toate cele 45 de naţiuni aliate, în 1944, în localitatea Bretton Woods, statul New Hampshire. Obiectivul acestei reuniuni era acela de a reglementa ordinea monetară şi financiară internaţională după încheierea celui de-al doilea război mondial, acordurile semnate în acest sens dând naştere Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi Fondului Monetar Internaţional (FMI). Urmare a conferinţei, a fost creat sistemul Bretton Woods de gestiune a ratelor de schimb, care a funcţionat până la începutul anilor 70.
|
|
Bunuri comercializabile (engl. tradables)
|
Bunuri şi servicii supuse competiţiei externe. Termeni înrudiţi: efectul Balassa-Samuelson, bunuri necomercializabile.
|
|
Bunuri necomercializabile (engl. nontradables)
|
Bunuri şi servicii care nu pot fi consumate decât în economia în care sunt produse. Termeni înrudiţi: efectul Balassa-Samuelson,
bunuri comercializabile.
|
|
CORE1
|
Măsură a inflaţiei de bază utilizată de BNR, care reflectă variaţia preţurilor libere; indicele CORE1 se calculează pe baza IPC din care se exclud preţurile administrate.
Termeni înrudiţi: inflaţie, IPC, inflaţie de bază, preţuri libere, preţuri administrate.
|
|
CORE2
|
Măsură a inflaţiei de bază utilizată de BNR, care reflectă variaţia preţurilor libere şi cu volatilitate relativ redusă; indicele CORE2 se calculează pe baza IPC din care se exclud preţurile administrate şi cele cu volatilitate ridicată (legume, fructe, ouă, combustibili).
Termeni înrudiţi: CORE1, inflaţie, IPC, inflaţie de bază, preţuri libere, preţuri administrate.
|
|
CORE2 ajustat sau CORE3
|
Măsură a inflaţiei de bază, care elimină din calculul IPC total o serie de preţuri asupra cărora influenţa politicii monetare (prin gestionarea cererii agregate) este puţin semnificativă sau nulă: cele administrate, volatile (legume, fructe, ouă, combustibili), ale produselor din tutun şi ale băuturilor alcoolice.
Termeni înrudiți: CORE1, CORE2, inflație, IPC, inflație de bază, prețuri libere, prețuri administrate.
|
|
Capital iniţial
|
capital constituit din elementele prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) -e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
Capitaluri proprii (componentă ISD)
|
Capitalul social subscris şi vărsat, atât în numerar cât şi prin contribuţii în natură, deţinut de nerezidenţi în companii rezidente, precum şi cota aferentă din rezerve; în mod corespunzător, în cazul sucursalelor, se ia în considerare capitalul de dotare aflat la dispoziţia acestora.
|
|
Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor de Investiţii (CISDI/ engl. ICSID)
|
Este o instituţie internaţională autonomă, înfiinţată conform Convenţiei Soluţionării Disputelor de Investiţii dintre State şi Cetăţeni ai Altor State, având peste o sută patruzeci de state membre. Convenţia stabileşte mandatul instituţiei, organizarea acesteia şi funcţiile principale. Scopul fundamental al CISDI este acela de a oferi facilităţi pentru concilierea şi arbitrajul disputelor din domeniul investiţiilor internaţionale.
|
|
Cerere agregată (engl. aggregate demand)
|
Cheltuielile totale efectuate de utilizatorii interni şi externi pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie. Se determină ca sumă între cererea internă şi exporturile nete de bunuri şi servicii. Termeni înrudiţi: cerere internă.
|
|
Cerere externă netă, exporturi nete (engl. net external demand, net exports)
|
Diferenţa dintre valoarea exporturilor şi cea a importurilor de bunuri şi servicii.
|
|
Cerere internă (engl. domestic demand)
|
Vezi absorbţie internă.
|
|
Cererea de bani (engl. money demand)
|
Dorinţa populaţiei şi a companiilor de a deţine active care pot fi uşor schimbate contra bunurilor şi serviciilor. Natura lichidă a banilor este principalul aspect care îi deosebeşte de alte
tipuri de active. Cererea de bani depinde în general de valoarea nominală a PIB şi de rata dobânzii. Principalele componente ale cererii de bani sunt: (1) cererea de bani pentru tranzacţii -
derivată din intenţia publicului de a-şi achiziţiona cele necesare şi (2) cererea de bani ca activ financiar - reflectând în special preferinţa publicului de a face economii sub această formă.
|
|
Certificate de trezorerie cu discont
|
Titluri de stat fără cupon de dobândă, care se cumpără de investitor la o valoare (preţ) mai mică decât valoarea nominală, urmând ca la scadenţă să încaseze valoarea nominală. Certificatele de trezorerie cu discont au scadenţă de până la 1 an.
|
|
Ciclul de afaceri (engl. business cycle)
|
Fluctuaţii periodice ale nivelului activităţii economice în jurul tendinţei de creştere pe termen lung. Este format din perioade de expansiune, în care creşterea economică înregistrează niveluri ridicate, urmate de perioade de stagnare în care nivelul activităţii economice sporeşte lent sau chiar înregistrează scăderi. Fluctuaţiile sunt neregulate, durata şi mărimea lor variind atât între ţări, cât şi în timp, în aceeaşi ţară.
|
|
Cod unic de identificare
|
combinaţie de litere, cifre sau simboluri comunicată utilizatorului serviciilor de plată de către prestatorul de servicii de plată şi care urmează să fie furnizată de utilizatorul serviciilor de plată în scopul identificării cu precizie a celuilalt utilizator al serviciilor de plată şi/sau a contului de plăţi al acestuia pentru o operaţiune de plată;
|
|
Coetichetare (co-badging)
|
includerea a două sau a mai multor mărci de plată sau aplicaţii de plată ale aceleiaşi mărci de plată pe acelaşi instrument de plată;
|
|
Comisia Europeană
|
Instituţia UE înfiinţată în anul 1967 (pentru cele trei Comunităţi Europene de la acel moment) care elaborează propuneri pentru noi reglementări UE (pe care le prezintă Parlamentului European şi Consiliului UE pentru adoptare), care se asigură că deciziile UE sunt aplicate în mod corespunzător şi care supraveghează modul în care sunt cheltuite fondurile UE. Alături de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se asigură că legislaţia aplicabilă tuturor satelor membre ale UE este aplicată în mod corespunzător şi că prevederile TFUE sunt aplicate în totalitate.
|
|
Comitetul Economic şi Financiar
|
Organul consultativ al UE instituit la debutul etapei a treia a Uniunii Economice şi Monetare (UEM). Statele membre ale UE, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană desemnează fiecare câte doi membri la acest comitet. Fiecare stat membru desemnează un reprezentant ales din rândul funcţionarilor de rang înalt ai administraţiei naţionale şi un al doilea reprezentant ales din rândul funcţionarilor de rang înalt ai băncii centrale naţionale. Totuşi, reprezentantul băncii centrale naţionale participă numai la reuniunile la care se dezbat aspecte ce se înscriu în domeniul de competenţă al acestei instituţii.
|
|
Componenta structurală a soldului bugetar (engl. structural component of the budget balance)
|
Reprezintă componenta soldului bugetului general consolidat care sintetizează efectul net al măsurilor discreţionare adoptate de autoritatea fiscală. Variaţia anuală a componentei structurale a deficitului bugetar permite determinarea impulsului fiscal şi, pe această cale, a modului în care măsurile discreţionare de politică fiscală interacţionează cu variabilele macroeconomice, influenţând printre altele cererea agregată şi nivelul inflaţiei. Acest indicator este atent monitorizat în cadrul Compactului fiscal european, care impune ca bugetele naţionale ale statelor membre să fie echilibrate sau în surplus, cerinţa traducându-se în limite stabilite pentru ordinul de mărime al soldului structural.
Termeni înrudiţi: impuls fiscal, componenta ciclică a soldului bugetar.
|
|
Componenta ciclică a soldului bugetar (engl. cyclical component of the budget balance)
|
Parte a soldului bugetului general consolidat datorată evoluţiilor ciclice ale economiei. Ajustarea ciclică a soldului bugetar este o procedură standard în analizele macroeconomice, utilizată în mod curent de majoritatea instituţiilor (de ex., Banca Națională a României, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internațional) pentru a determina mărimea soldului bugetului general consolidat care ar fi prevalat în situaţia în care economia ar fi operat la nivelul său potențial.
Termeni înrudiţi: impuls fiscal, componenta structurală a soldului bugetar.
|
|
Condiţii monetare în sens larg (engl. broad monetary conditions)
|
Evaluează impactul asupra cererii agregate viitoare al dinamicii ratelor reale ale dobânzilor în lei practicate de instituţiile de credit în relaţiile cu clienţii nebancari şi, respectiv, al evoluţiei cursului de schimb real efectiv al leului. Cursul de schimb acţionează atât prin intermediul canalului exporturilor nete, cât şi prin efectul de avuţie şi bilanţ.
Termeni înrudiți: deviația PIB, efectul de avuție și bilanț.
|
|
Condiţionalităţi
|
Politici economice pe care ţările membre urmează să le aplice ca o condiţie pentru utilizarea resurselor FMI. Acestea sunt de cele mai multe ori exprimate sub forma criteriilor de performanţă (de exemplu ţinte monetare şi bugetare), în scopul asigurării aptului că utilizarea finanţării FMI este temporară şi respectă programul de ajustare menit să corecteze dezechilibrele balanţei de plăţi.
|
|
Consiliul European
|
Instituţia UE care reuneşte şefii de stat şi de guvern din statele membre ale UE şi pe preşedintele Comisiei Europene pentru a furniza Uniunii Europene imboldul necesar în vederea dezvoltării sale şi pentru a stabili liniile generale ale politicii acesteia.
|
|
Consiliul Executiv al BCE
|
Unul dintre organele de decizie ale BCE, format din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, plus alţi patru membri desemnaţi de comun acord de către şefii de stat şi de guvern din statele membre ale UE a căror monedă este euro.
|
|
Consiliul General al BCE
|
Unul dintre organele de decizie ale BCE, format din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, plus guvernatorii băncilor centrale naţionale din toate statele membre ale UE.
|
|
Consiliul Guvernatorilor BCE
|
Organul suprem de decizie al BCE, format din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, plus ceilalţi membri ai Consiliului Executiv şi guvernatorii băncilor centrale naţionale din statele membre ale UE a căror monedă este euro.
|
|
Consiliul Uniunii Europene (Consiliul UE)
|
Instituţia UE constituită din reprezentanţii guvernelor statelor membre, respectiv miniştrii care răspund de domeniile luate în discuţie. Consiliul UE care se întruneşte cu participarea miniştrilor economiei şi finanţelor se numeşte „Consiliul Ecofin”. Pentru adoptarea unor decizii de o importanţă deosebită, Consiliul UE se întruneşte cu participarea şefilor de state sau guverne.
|
|
Constituenţă
|
Ţările membre ale FMI şi Băncii Mondiale sunt reprezentate de 24 de directori executivi, dintre care cinci sunt numiţi (SUA, Japonia, Germania, Franţa şi Marea Britanie), iar alţi trei reprezintă o singură ţară (Arabia Saudită, Rusia şi China). Restul de şaisprezece sunt aleşi de către grupuri de ţări, numite „constituenţe,” formate din patru până la douăzeci şi patru de membri.
|
|
Consum final (engl. final consumption)
|
Componentă a cererii/absorbţiei interne alcătuită din valoarea bunurilor şi serviciilor care fac obiectul consumului gospodăriilor populaţiei şi al administraţiei publice.
Termeni înrudiţi: cerere internă.
|
|
Consumator
|
aşa cum este definit în Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
|
|
Cont de plăţi accesibil online
|
cont de plăţi care poate fi accesat de către utilizatorul de servicii de plată prin intermediul unei interfeţe online;
|
|
Cont de plăți
|
cont ţinut în numele unuia sau al mai multor utilizatori de servicii de plată şi utilizat pentru executarea operaţiunilor de plată;
|
|
Contagiune
|
Reprezintă transmisia unor şocuri la nivel inter-sectorial, pe plan intern şi internaţional, independent de interconexiunile structurale sau de perturbările curente.
|
|
Contract-cadru
|
contract de servicii de plată care reglementează executarea, în viitor, a unor operaţiuni de plată individuale şi succesive şi care poate conţine obligaţia de a constitui un cont de plăţi, precum şi condiţiile privind constituirea acestuia;
|
|
Control
|
relaţie astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 37 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
Conţinut digital
|
bunuri sau servicii care sunt produse şi furnizate în format digital, a căror utilizare sau consum se realizează doar printr-un dispozitiv tehnic şi care nu includ în niciun fel utilizarea sau consumul bunurilor şi serviciilor în format fizic;
|
|
Corporaţia Financiară Internaţională (CFI/ engl. IFC)
|
CFI este membră a Grupului Băncii Mondiale şi promovează creşterea economică sustenabilă în ţările în curs de dezvoltare, prin finanţarea investiţiilor din sectorul privat, mobilizarea de capitaluri de pe pieţele financiare internaţionale şi prin oferirea de servicii de consultanţă pentru investitori privaţi şi guverne.
|
|
Costul unitar al forţei de muncă (engl. unit labour cost)
|
Indicator al presiunilor pe piaţa muncii, dar şi al competitivităţii prin costuri a economiei; reprezintă costul cu forţa de muncă necesar pentru producerea unei unităţi de producţie şi este calculat ca raport între fondul de salarii (număr de salariaţi multiplicat cu salariul mediu brut) şi volumul producţiei realizate (formulă echivalentă cu raportul dintre salariul mediu brut şi productivitate).
Termeni înrudiţi: productivitatea muncii
|
|
Cotă (FMI)
|
Fiecărui membru FMI îi este atribuită o cotă, denominată în DST, şi care se bazează în general pe poziţia economică a ţării respective faţă de ceilalţi membri. Mărimea cotei ia în considerare PIB-ul, nivelul tranzacţiilor din contul curent şi rezervele internaţionale. Cotele determină nivelul capitalului subscris la Fond de către ţările membre, puterea de vot a acestora, precum şi nivelul accesului la asistenţă financiară din partea Fondului. Cotele sunt revizuite în mod regulat, de obicei o dată la cinci ani.
|
|
Creanţe restante
|
Creanţe comerciale, valori de recuperat, credite acordate inclusiv pe baza valorilor primite în pensiune, nerambursate la scadenţă, precum şi soldurile debitoare neautorizate (overdraft) ale conturilor curente; creanţe din dobânzi neîncasate la scadenţă; creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor restante.
|
|
Creditul net (componentă ISD)
|
Creditele primite de către întreprinderea investiţie directă de la investitorul străin direct sau din cadrul grupului de firme nerezidente din care face parte acesta, mai puţin creditele acordate de către întreprinderea investiţie directă investitorului străin direct sau unei alte firme din cadrul grupului respectiv de firme.
|
|
Criteriile de convergenţă
|
Cele patru criterii prevăzute de Articolul 140(1) al TFUE care trebuie îndeplinite de către fiecare stat membru al UE înainte ca acesta să adopte moneda euro, şi anume: preţuri stabile, finanţe publice solide (deficitul bugetar şi nivelul datoriei publice sunt limitate la un anumit procent din PIB), stabilitatea cursului de schimb şi stabilitatea la un nivel redus a ratelor dobânzii pe termen lung. De asemenea, fiecare dintre statele membre ale UE trebuie să asigure compatibilitatea legislaţiei sale naţionale atât cu prevederile TFUE, cât şi cu prevederile Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene.
|
|
Criteriile de la Copenhaga (criteriile de aderare)
|
Criteriile stabilite de Consiliul UE de la Copenhaga, din luna iunie 1993 (şi confirmate de Consiliul UE de la Madrid din luna decembrie 1995) care trebuie îndeplinite de toate ţările care doresc să adere la Uniunea Europeană. Acestea cuprind (i) criteriile politice (instituţii stabile care garantează democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor omului şi ale minorităţilor), (ii) criteriile economice (o economie de piaţă funcţională) şi (iii) încorporarea în legislaţia naţională a acquis-ului comunitar.
|
|
Criză financiară
|
Pierderea încrederii în moneda unei ţări sau în alte active financiare ale acesteia, fapt ce determină investitorii internaţionali să îşi retragă fondurile/ banii din ţara respectivă.
|
|
Curs de schimb de referinţă
|
curs de schimb folosit ca bază de calcul pentru schimbul valutar şi care este furnizat de prestatorul de servicii de plată sau provine dintr-o sursă publică;
|
|
Curs real de schimb (engl. real exchange rate)
|
Cursul nominal de schimb al unei monede faţă de o altă monedă, ajustat cu diferenţialul de inflaţie dintre ţările cărora le aparţin cele două monede.
|
|
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Curtea de Justiţie)
|
Instituţia UE care decide asupra interpretării şi aplicării prevederilor TFUE şi ale actelor normative emise de alte instituţii ale UE. Conform Tratatului de la Lisabona, Curtea cuprinde Curtea de Justiţie, Curtea Generală (anterior Curtea de Primă Instanţă) şi curţile specializate.
|
|
Dealer primar
|
Entitatea care a fost acceptată de administratorul pieţei primare să deruleze operaţiuni cu titluri de stat pe această piaţă ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de acces. Dealerul primar poate desfăşura operaţiuni în nume şi în cont propriu sau în nume propriu şi în contul clienţilor lor, persoane fizice şi/sau juridice, rezidente ori nerezidente.
|
|
Debitori neacoperiţi
|
Sunt acei debitori care obţin venituri într-o monedă şi se îndatorează într-o altă monedă, fiind expuşi riscului de curs de schimb.
|
|
Deflator PIB (engl. GDP deflator)
|
Indice de preţ care măsoară variaţia preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor cu destinaţie finală nou create într-o economie, într-o perioadă de timp determinată. Se calculează ca raport procentual între PIB nominal din perioada curentă şi PIB din perioada curentă exprimat în preţuri constante.
Termeni înrudiţi: produs intern brut (PIB).
|
|
Deflaţie (engl. deflation)
|
Scădere a nivelului general al preţurilor; opusă inflaţiei.
Termeni înrudiţi: inflaţie, dezinflaţie
|
|
Deprecierea nominală a unei monede (engl. nominal depreciation of a currency)
|
Pierderea de valoare a unei monede în raport cu o valută sau un coș de valute ca urmare a confruntării cererii și ofertei pe piața valutară în condițiile unui regim al cursului de schimb flotant.
|
|
Deviaţia PIB (engl. output gap)
|
Diferenţa procentuală dintre PIB real efectiv şi PIB potenţial. Deviaţia PIB este un indicator agregat sintetic al presiunilor inflaţioniste viitoare din economie. O deviaţie PIB pozitivă (PIB real curent este mai mare decât cel potenţial, cu alte cuvinte, exces de cerere) indică presiuni inflaţioniste, în timp ce o deviaţie PIB negativă (deficit de cerere) indică, ceteris paribus, presiuni dezinflaţioniste. Pe termen lung, presiunile acumulate se materializează în mişcări efective ale preţurilor, iar deviaţia PIB tinde către zero, aducând PIB la nivelul potenţial.
Termeni înrudiţi: PIB potenţial, supraîncălzire.
|
|
Dezinflaţie (engl. disinflation)
|
Reducere a ratei inflaţiei.
Termeni înrudiţi: inflaţie, deflaţie
|
|
Dezintermediere
|
Retragerea de sume de bani din conturile care oferă un randament scăzut, deschise la intermediari financiari (bănci, companii de asigurări de viaţă) pentru a fi investiţi în mod direct în instrumente ale pieţei care oferă un randament superior.
|
|
Drepturi Speciale de Tragere (DST)
|
DST este un activ de rezervă creat de către FMI în 1969, cu scopul de a suplimenta alte active de rezervă alocate periodic de către FMI membrilor săi, proporţional cu cotele de participare ale acestora. DST se bazează pe un coş de valute ce include dolarul SUA, yenul japonez, euro şi lira sterlină.
|
|
Economie informală/ascunsă/subterană (engl. informal/hidden/underground economy)
|
Activitate economică legală, dar ascunsă în mod deliberat autorităţilor publice pentru a evita: (i) plata impozitelor şi taxelor (impozit pe profit, TVA, taxe vamale etc.); (ii) plata contribuţiilor sociale; (iii) respectarea anumitor standarde legale referitoare la salariul minim, numărul maxim de ore lucrate, norme de protecţie a muncii sau sănătate etc.; (iv) îndeplinirea anumitor proceduri administrative, precum completarea chestionarelor statistice sau a altor formulare administrative.
|
|
Efect de avuţie şi de bilanţ (engl. wealth effect, balance sheet effect)
|
Efectul exercitat la nivelul deciziilor de consum sau investire ale populaţiei şi firmelor de modificarea averii/avuţiei nete a acestora. Această modificare poate fi generată fie de variaţii ale valorii activelor deţinute (acţiuni, imobile etc.) fie a valorii datoriilor (de exemplu credite ipotecare, de consum, de investiţii, inclusiv rate scadente asociate acestora). Astfel, o creştere a averii/avuţiei nete a populaţiei sau o îmbunătăţire a bilanţului firmelor are un efect pozitiv asupra consumului şi investiţiilor, favorizând în acest fel cererea agregată. Termeni înrudiţi: deviația PIB.
|
|
Efect de bază (engl. base effect)
|
Efectul statistic pe care modificările prețurilor dintr-un an de bază îl exercită asupra ratei anuale a inflației din anul următor.
Termeni înrudiți: efect de reportare.
|
|
Efect de “reportare” (engl. carry-over effect)
|
Efectul statistic pe care dinamica unei variabile dintr-un an de bază îl exercită asupra ratei medii anuale de creştere a indicatorului din anul următor. Conceptual, acesta măsoară creşterea medie anuală a variabilei analizate care s-ar înregistra într-un anumit an dacă nivelul acesteia ar fi constant şi egal pe tot parcursul acelui an cu valoarea înregistrată în ultimul trimestru al anului de bază (echivalent cu o dinamică trimestrială egală cu zero a indicatorului în cursul anului curent).
Termeni înrudiți: efect de bază.
|
|
Efecte de runda I ale unui șoc de ofertă (engl. first round effects of a supply side shock)
|
Reprezintă impactul direct al șocului de ofertă asupra prețurilor de consum și implicit, asupra ratei inflației cuantificate prin intermediul indicelui prețurilor de consum (IPC). Deoarece rata anuală a inflației cumulează ratele lunare ale inflației din ultimele 12 luni, un șoc de natura ofertei are efecte persistente la nivelul acestui indicator, chiar dacă șocul inițial afectează dinamica prețurilor din cursul unei singure luni. După 12 luni de la producerea șocului, se va manifesta un efect de bază favorabil / nefavorabil la nivelul ratei anuale a inflației, în funcție de natura șocului inițial (inflaționist / dezinflaționist).
Termeni înrudiţi: șocuri asupra ofertei agregate, efectele de runda a doua ale unui șoc de ofertă, efect de bază.
|
|
Efecte de runda II ale unui șoc de ofertă (engl. second round effects of a supply side shock)
|
Cuantifică impactul indirect, propagat, al unui șoc de natura ofertei asupra ratei inflației IPC; efectele se cumulează celor de runda întâi ale șocului, fiind determinate cu precădere de repoziționarea aşteptărilor de inflaţie ale agenţilor economici la niveluri mai ridicate / reduse, în funcție de natura șocului inițial (inflaționist / dezinflaționist). Nu este exclus ca efectele de runda a doua ale unui șoc de ofertă să persiste după orizontul maximal de acțiune al efectelor de runda întâi ale aceluiași șoc (12 luni).
Termeni înrudiţi: șocuri asupra ofertei agregate, efectele de runda întâi ale unui șoc de ofertă.
|
|
Efectul Balassa-Samuelson (engl. Balassa-Samuelson effect)
|
Exprimă tendinţa existentă în cazul ţărilor cu productivitate mai mare în sectorul bunurilor comercializabile (T) comparativ cu sectorul bunurilor necomercializabile (NT) de a înregistra niveluri mai ridicate ale inflaţiei şi apreciere reală a monedei naţionale. Această evoluţie este asociată procesului de convergenţă a economiilor emergente către cele dezvoltate şi este impulsionată de competiţia pe plan internaţional şi de infuzia de capital şi tehnologii moderne realizată prin intermediul investiţiilor străine în industriile caracterizate de un raport ridicat între contribuţia capitalului şi respectiv a forţei de muncă la realizarea producţiei. Cum, în general, o productivitate în creştere antrenează sporuri salariale, salariile din sectorul T vor tinde să se majoreze mai rapid decât cele din sectorul NT. Efectul Balassa-Samuelson se bazează pe ipoteza că pe piaţa forţei de muncă vor apărea presiuni de egalizare a câştigurilor salariale în cele două sectoare economice (sau de păstrare a diferenţei relative dintre acestea). În condiţiile unor sporuri de productivitate mai mici, sectorul NT nu poate face faţă acestor presiuni decât prin includerea în preţuri a costurilor salariale suplimentare, astfel încât preţurile bunurilor necomercializabile vor creşte mai repede decât preţurile bunurilor comercializabile. În cazul economiilor interdependente pe piaţa mondială, diferenţe inegale de creştere a productivităţii în sectoarele T şi NT conduc, datorită efectului Balassa-Samuelson, la rate diferite ale inflaţiei. Concret, ţările cu diferenţe mai mari de productivitate între cele două sectoare au rate ale inflaţiei mai mari. Din acest motiv, nivelul general al preţurilor creşte, de regulă, mai rapid în ţările în tranziţie decât în ţările dezvoltate, conducând la o apreciere în termeni reali a cursului de schimb.
Termeni înrudiţi: bunuri comercializabile, bunuri necomercializabile.
|
|
Efectul de levier
|
Exprimă gradul de îndatorare al unei companii. Acţionează prin potenţarea rentabilităţii capitalurilor în condiţiile în care costul îndatorării este inferior rentabilităţii activelor. Se calculează ca raport între totalul datoriilor angajate şi nivelul capitalurilor proprii.
|
|
Euro
|
Numele monedei unice europene stabilit de Consiliul UE de la Madrid desfăşurat între 15 şi 16 decembrie 1995.
|
|
Eurogrup
|
Adunarea informală a miniştrilor economiei şi finanţelor din statele membre ale zonei euro, la care se discută aspecte legate de răspunderile lor comune referitoare la moneda unică. Comisia Europeană şi Banc Centrală Europeană sunt invitate să participe la reuniuni. Eurogrupul se reuneşte de obicei cu puţin timp înainte de reuniunea Consiliului Ecofin.
|
|
Eurosistem
|
Sistemul bancar central al zonei euro. Cuprinde BCE şi băncile centrale naţionale ale acelor state membre ale UE a căror monedă este euro.
|
|
Evaluarea Stabilităţii Sistemului Financiar (engl. FSSA)
|
Raport bazat pe activitatea misiunilor comune FMI-Banca Mondială, în cadrul Programului de Evaluare a Sectorului Financiar, în care reprezentanţii FMI analizează aspecte privind supravegherea financiară, inclusiv a riscurilor privind stabilitatea macroeconomică ce port rezulta din impactul şocurilor macroeconomice la nivelul sectorului financiar.
|
|
Evaluarea riscurilor
|
Identificarea sistematică şi administrarea riscurilor dintr-o anumită activitate. Cuprinde: i)identificarea factorilor aleatori; ii) evaluarea probabilităţii ca aceşti factori să genereze daune; iii) implementarea funcţiilor de control pentru minimizarea riscului; iv) monitorizarea eficientei pe termen lung.
|
|
Facilitatea de Credit Extinsa (FCE/ engl. ECF)
|
Prin Facilitatea de Credit Extinsa (FCE), FMI acordă asistenţă financiară ţărilor ce se confruntă, pentru o perioada îndelungată, cu probleme ale balanţei de plăţi . FCE a fost creată ca parte a unei ample reforme al cărei scop este acela de a face suportul financiar al Fondului mai flexibil şi mai bine adaptat nevoilor ţărilor cu venituri reduse, inclusiv în perioade de criză. FCE succede PRGF ca principal instrument al FMI pentru sprijinul pe termen mediu acordat ţărilor cu venituri reduse cu un nivel de acces superior, termeni financiari mai îngăduitori, un program mai flexibil şi, de asemenea, condiţionalităţi mai suple şi mai bine adaptate.
|
|
Facilitatea de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (engl. PRGF)
|
Stabilită iniţial ca Facilitate extinsă de ajustări structurale în 1987, lărgită şi din nou extinsă în 1994 şi apoi întărită în 1999, Facilitatea de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei a avut scopul susţinerii programelor de consolidare a balanţei de plăţi şi promovarea creşterii durabile, reducerii sărăciei şi creşterii nivelului de trai. În prezent există 80 de ţări eligibile pentru a beneficia de această facilitate.
|
|
Factori exogeni ai cererii agregate (engl. exogenous aggregate demand factors)
|
Factori determinanţi ai cererii agregate asupra cărora politica monetară, prin instrumentele sale specifice, nu exercită o influenţă directă sau indirectă semnificativă şi a căror acţiune este, ca atare, independentă de banca centrală. Exemple: politica fiscală, cererea externă pentru produsele româneşti etc.
|
|
Fondul Monetar Internaţional (FMI / engl. IMF)
|
FMI este o organizaţie internaţională, cu sediul la Washington, care are, în anul 2010, 186 de ţări membre. FMI a fost înfiinţat în 1945 pentru a promova cooperarea monetară internaţională şi stabilitatea cursurilor de schimb, creşterea economică şi nivelul ocupării forţei de muncă, precum şi pentru a sprijini ţările membre să corecteze dezechilibrele balanţei de plăţi.
|
|
G20
|
Grupul celor 20 de miniştri de finanţe şi guvernatori de bănci centrale a fost înfiinţat în 1999, în vederea cooperării dintre ţările dezvoltate şi economiile emergente de importanţă sistemică, şi pentru discutarea problemelor cheie privind economia globală. Membrii G20 sunt: Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Franţa, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii. Uniunea Europeană, care este reprezentată de preşedinţia Consiliului şi de către Banca Centrală Europeană, este cel de-al 20-lea membru al Grupului.
|
|
G8
|
Grupul este un forum de discuţii, creat de către Franţa în 1975, pentru guvernele din şase ţări care reprezentau cele mai importante democraţii industrializate din lume: Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie şi Statele Unite. În 1976 a fost inclusă Canada (formându-se astfel G7), iar în 1997 aderarea Rusiei a dus la formarea G8. În plus, Uniunea Europeană este reprezentată în cadrul G8, deşi nu poate găzdui sau prezida reuniuni.
|
|
Globalizare
|
Proces prin care economii, societăţi şi culturi regionale se integrează prin intermediul reţelelor internaţionale de comunicaţii, transport şi comerţ. Termenul este uneori utilizat doar în sensul strict al globalizării economice: integrarea economiilor naţionale la nivelul economiei internaţionale prin fluxuri comerciale, de capital, investiţii străine, migraţie şi schimburi tehnologice.
|
|
Grupul Băncii Mondiale
|
Grupul Băncii Mondiale include în principal două instituţii internaţionale cuprinzând 186 de ţări membre: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi Asociaţia Internaţională de Dezvoltare (AID). Activitatea acestora este completată de cea a Corporaţiei Financiare Internaţionale (CFI), a Agenţiei pentru Garantarea Multilaterală a Investiţiilor (AGMI) şi a Centrului Internaţional de Soluţionare a Disputelor de Investiţii (CISDI).
|
|
Importuri competitive (engl. competitive imports)
|
Bunuri care sunt produse şi de producători autohtoni. Termeni înrudiţi: importuri complementare.
|
|
Importuri complementare (engl. complementary imports)
|
Bunuri care nu sunt produse în interiorul ţării. Termeni înrudiţi: importuri competitive.
|
|
Imprumuturi pentru Politici de Dezvoltare (engl. DPL)
|
Sunt împrumuturi acordate în baza anumitor politici, direct prin bugetul de stat, utilizând sistemele proprii de gestiune ale guvernului. Această formă de împrumut se bazează pe un set de politici şi reforme instituţionale (numite condiţionalităţi respectiv măsuri prioritare, în funcţie de incidenţa ex-ante sau ex-post faţă de acordarea tranşelor). Termenul Băncii Mondiale folosit pentru asemenea tipuri de finanţare este acela de Împrumuturi pentru Politici de Dezvoltare.
|
|
Impuls fiscal (engl. fiscal impulse)
|
Indicator care cuantifică impactul politicii fiscale de tip discreţionar asupra cererii agregate. Se calculează ca variaţie a soldului bugetar structural faţă de perioada anterioară; un impuls fiscal pozitiv corespunde unei politici fiscale expansioniste, iar un impuls fiscal negativ corespunde unei politici fiscale restrictive.
Dacă impulsul fiscal pozitiv (expansiune fiscală) coexistă cu un exces de cerere pe perioada analizată se poate aprecia că politica fiscală este pro-ciclică – în sensul în care politica fiscală nu îşi îndeplineşte rolul de stabilizator al ciclului economic ci, dimpotrivă, contribuie la amplificarea fluctuaţiilor ciclice şi a presiunilor inflaţioniste din economie.
Dacă impulsul fiscal negativ (contracţie fiscală) coexistă cu un deficit de cerere se poate aprecia că politica fiscală este de asemenea pro-ciclică – în sensul că întârzie revenirea economiei şi menţine creşterea economică sub nivelul potenţial pentru o perioadă mai îndelungată.
Termeni înrudiţi: factori exogeni ai cererii agregate, componenta ciclică a soldului bugetar, componenta structurală a soldului bugetar.
|
|
Indicatorii de încredere (engl. confidence indicators)
|
Reprezintă indici, construiţi pe baza datelor obţinute din sondaje, care sintetizează anticipaţiile formulate de întreprinderi şi gospodăriile populaţiei cu privire la dinamica viitoare a veniturilor, preţurilor etc. De regulă, au o putere semnificativă de predicţie a dinamicii variabilelor din economia reală, încadrându-se în categoria indicatorilor cu caracter anticipativ (engl. leading indicators).
Printre cei mai des utilizați indicatori de încredere sunt cei calculați de Comisia Europeană (Direcţia Generală Afaceri Economice şi Financiare – DG ECFIN) pe baza sondajului derulat la nivelul sectorului corporatist (industrie prelucrătoare, servicii, construcții, comerț) și al consumatorilor, sub forma unui indice exprimat ca medie aritmetică simplă a balanței răspunsurilor la o serie de întrebări specifice sectoarelor vizate. Acești indicatori reflectă percepția generală și așteptările agenților economici care activează în cadrul diferitelor ramuri ale economiei, oferind, astfel, informații cu privire la evoluțiile economice sectoriale. DG ECFIN calculează și un indicator de încredere în economie (engl. Economic Sentiment Indicator - ESI) care sintetizează evoluțiile de la nivelul celor cinci sectoare în care se desfășoară sondajul.
Termeni înrudiţi: indicatori anticipativi.
|
|
Indice de volum al PIB (engl. GDP volume index)
|
Reflectă variaţia PIB în condiţiile în care nu ar fi intervenit modificări de preţuri comparativ cu o perioadă anterioară, considerată perioadă de bază. Se determină ca raport procentual între PIB din perioada curentă exprimat în preţuri constante şi PIB nominal din perioada de bază.
Termeni înrudiţi: produs intern brut (PIB), rata reală de creştere a PIB.
|
|
Indicele armonizat al preţurilor de consum (engl. harmonised index of consumer prices; HICP)
|
Indice de preţuri de consum a cărui metodologie de calcul a fost armonizată între ţările din Uniunea Europeană; pe baza acestui indice se determină rata inflaţiei în zona euro, respectiv obiectivul de inflaţie al Băncii Centrale Europene.
|
|
Indicele preţurilor de consum (IPC) (engl. consumer price index; CPI; headline inflation)
|
Măsură a variaţiei preţurilor calculată de Institutul Naţional de Statistică prin compararea preţurilor cu amănuntul ale unui coş de bunuri şi servicii reprezentative pentru consumul populaţiei.
Termeni înrudiţi: inflaţie, inflaţie de bază.
|
|
Inflaţie (engl. inflation)
|
Creştere a nivelului general al preţurilor; măsurată de regulă prin intermediul IPC.
Termeni înrudiţi: IPC, inflaţie de bază, dezinflaţie, deflaţie.
|
|
Inflaţie de bază (engl. core inflation)
|
Măsură ce reflectă sursele persistente ale presiunilor inflaţioniste; se obţine prin eliminarea din inflaţia totală a efectelor unor şocuri tranzitorii de tipul corecţiilor aplicate preţurilor administrate, modificărilor intervenite în regimul impozitelor indirecte, condiţiilor climaterice adverse sau al variaţiilor substanţiale ale preţului internaţional al petrolului.
Termeni înrudiţi: inflaţie, IPC, preţuri administrate, CORE1, CORE2.
|
|
Instituţii financiare monetare
|
Cuprind următoarele sectoare instituţionale: banca centrală (S121) – Banca Naţională a României şi alte instituţii financiare monetare (S122) – societăţi şi cvasi-societăţi a căror funcţie principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară care constau în primirea de depozite şi/sau substitute de depozite din partea unităţilor instituţionale altele decât societăţile financiare monetare şi acordarea de credite şi/sau în efectuarea de plasamente în nume propriu. Din această categorie fac parte: instituţiile de credit şi fondurile de piaţă monetară (conform metodologiei SEC 1995).
|
|
Instrument de politică monetară (engl. monetary policy instrument)
|
Un mijloc specific prin intermediul căruia banca centrală acţionează în scopul atingerii obiectivului său fundamental.
|
|
Interval de variaţie (engl. target band)
|
Bandă ce încadrează ţinta de inflaţie, în interiorul căreia sunt considerate acceptabile eventualele deviaţii de la ţintă (datorate controlului imperfect al politicii monetare asupra ratei inflaţiei).
|
|
Intreprindere investiţie directă
|
Este o întreprindere cu sau fără personalitate juridică, în care un investitor nerezident deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul întreprinderilor fără personalitate juridică (sucursale). Deţinerea a cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare, este primordială în stabilirea relaţiei de investiţie directă.
|
|
Investitor străin direct
|
Persoană juridică, persoană fizică sau grup de persoane ce acţionează concertat, care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris (respectiv din capitalul de dotare al entităţilor fără personalitate juridică) sau cel puţin 10% din voturi, într-o întreprindere situată în afara propriei ţări de rezidenţă.
|
|
Investiţia străină directă
|
Relaţie investiţională de durată, între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.
Sunt considerate investiţii străine directe: capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor şi întreprinderea în care a investit, precum şi profitul reinvestit de către acesta.
|
|
Investiţie directă reversibilă
|
Relaţie investiţională de sens contrar investiţiei străine directe pe care o întreprindere investiţie directă rezidentă o are cu investitorul străin direct, dacă întreprinderea rezidentă are o participaţie de sub 10% din capitalul social al investitorului străin direct.
|
|
Lichiditatea
|
Reprezintă capacitatea unei entităţi de a-şi onora datoriile pe termen scurt, prin deţineri de active lichide (numerar, conturi la bănci, investiţii pe termen scurt, alte active foarte lichide). Un activ este considerat lichid dacă poate fi uşor transformat în numerar. Lichiditatea se calculează (i) ca raport între activele curente şi pasivele curente (rata curentă), (ii) ca raport între activele curente, mai puţin stocurile, şi pasivele curente (testul acid) şi (iii) ca raport între activele curente cele mai lichide (casa şi conturi la bănci şi investiţii financiare pe termen scurt) şi pasive curente (rata lichidităţii imediate).
Din perspectiva pieţelor financiare, instrumentele tranzacţionate prezintă lichiditate dacă tranzacţiile importante pot fi efectuate fără ca preţul de piaţă să fie afectat semnificativ. Un volum mare de tranzacţii într-o piaţă facilitează lichiditatea.
|
|
Masa monetară intermediară (M2)
|
Cuprinde masa monetară în sens restrâns (M1), la care se adaugă depozitele cu durata iniţială de până la doi ani inclusiv şi depozitele rambursabile după notificare la cel mult 3 luni inclusiv.
|
|
Masa monetară în sens larg (M3)
|
Cuprinde masa monetară intermediară (M2), la care se adaugă instrumentele financiare tranzacţionabile emise de sectorul instituţiilor financiare monetare; instrumente ale pieţei monetare, în special acţiunile/unităţile fondurilor de piaţă monetară şi împrumuturile din operaţiuni repo sunt incluse în acest agregat (un grad sporit de lichiditate face ca aceste instrumente să fie substitute pentru depozite).
|
|
Masa monetară în sens restrâns (M1)
|
Include numerarul în circulaţie (bancnote şi monede), precum şi depozitele care pot fi imediat convertibile în numerar sau utilizate pentru plăţi prin transfer bancar denumite depozite overnight.
|
|
Mecanismul Cursului de Schimb II (MCS II)
|
Aranjamentul privind cursul de schimb instituit la 1 ianuarie 1999, care constituie cadrul cooperării în domeniul politicii cursului de schimb între Eurosistem şi statele membre ale UE a căror monedă nu este euro. Deşi participarea la MCS II este voluntară, statele membre cu derogare trebuie să participe la acest mecanism. Aceasta înseamnă stabilirea parităţii centrale între cursul de schimb al respectivei monede naţionale faţă de euro şi a unei marje de fluctuaţie faţă de paritatea centrală. Marja standard de fluctuaţie este plus/minus 15 la sută, dar la cerere, se poate conveni o marjă mai îngustă.
|
|
Mecanismul Cursului de Schimb II - MCS II
|
Aranjament bilateral de curs de schimb în care o monedă naţională are o paritate centrală faţă de euro şi o bandă de fluctuaţie-standard de +/-15 la sută care încadrează această paritate. Participarea la acest mecanism pentru o perioadă de cel puţin doi ani fără înregistrarea unor tensiuni severe reprezintă unul dintre criteriile de convergenţă nominală care trebuie îndeplinite pentru intrarea în zona euro.
|
|
Memorandum de înţelegere
|
Document ce descrie un acord bilateral sau multilateral, exprimând voinţa comună a părţilor şi indicând linii comune de acţiune. Băncile centrale şi instituţiile internaţionale sunt adesea părţi în asemenea memorandumuri de înţelegere.
|
|
Obligaţiuni de stat
|
Titluri cu o scadenţă de peste 1 an, vândute la valoarea nominală, cu discont sau primă, pentru care emitentul plăteşte anual dobândă (cupon), conform condiţiilor din prospectul de emisiune.
|
|
Oferta agregată (engl. aggregate supply)
|
Valoarea totală a bunurilor şi serviciilor nou create într-o economie într-o perioadă determinată. Se determină ca diferenţă între valoarea producţiei şi consumul intermediar (cheltuieli cu materii prime, materiale, servicii utilizate în procesul de producţie).
|
|
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC / engl. WTO)
|
Este o organizaţie internaţională ce are ca scop supravegherea şi liberalizarea comerţului internaţional. Activitatea OMC a început oficial în anul 1995, fiind axată pe reglementarea comerţului dintre ţările participante. OMC oferă un cadru de negociere şi oficializare a acordurilor comerciale, precum şi un proces de soluţionare a disputelor menit să asigure respectarea acordurilor semnate de către guvernele statelor participante.
|
|
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE / engl. OECD)
|
OCDE a fost înfiinţată în 1961 la Paris, având ca obiectiv sprijinirea creşterii economice sustenabile şi a ocupării forţei de muncă, precum şi creşterea nivelului de trai în cele 30 de ţări membre (în 2010), în condiţii de menţinere a stabilităţii financiare, toate acestea cu scopul de a contribui la dezvoltarea economiei mondiale.
|
|
PIB UE efectiv (engl. effective EU GDP)
|
Măsură a cererii partenerilor comerciali externi pentru produsele de export româneşti, calculată folosind un sistem de ponderare ce are la bază structura exporturilor românești pe țări de destinație.
Termeni înrudiţi: factori exogeni ai cererii agregate.
|
|
PIB potenţial, trendul PIB (engl. potential GDP, GDP trend)
|
Nivelul PIB real care poate fi produs de economie fără a genera presiuni inflaţioniste. PIB potenţial este determinat pe termen lung de factori fundamentali: organizarea economiei, capacitatea productivă a economiei determinată de tehnologie şi factori demografici ce afectează forţa de muncă etc. Ca urmare a evoluţiei caracteristicilor fundamentale ale economiei, PIB potenţial se modifică în timp, seria cronologică a valorilor sale fiind denumită şi trendul PIB.
Termeni înrudiţi: deviaţia PIB.
|
|
Pactul de Stabilitate şi Creştere
|
Pactul de Stabilitate şi Creştere constă din două regulamente ale Consiliului UE: primul referitor la „întărirea supravegherii poziţiilor bugetare şi întărirea supravegherii şi coordonării politicilor economice” şi al doilea, referitor la „accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv”, precum şi dintr-o rezoluţie a Consiliului European privind Pactul de Stabilitate şi Creştere adoptată la întâlnirea la nivel înalt de la Amsterdam din data de 17 iunie 1997. Mai exact, se solicită poziţii bugetare aproape echilibrate sau în surplus ca obiectiv pe termen mediu al statelor membre, deoarece aceasta le-ar permite să facă faţă fluctuaţiilor ciclice normale şi să menţină deficitul bugetar sub valoarea de referinţă de 3 la sută din PIB. Conform Pactului de Stabilitate şi Creştere, ţările care participă la UEM trebuie să prezinte programe anuale de stabilitate, in timp ce ţările neparticipante trebuie să prezinte programe anuale de convergenţă.
|
|
Parlamentul European
|
Instituţia UE care numără în prezent 736 de reprezentanţi ai cetăţenilor statelor membre ale UE aleşi în mod direct. Parlamentul European joacă un rol în procesul legislativ al Uniunii Europene, deşi cu prerogative diferite în funcţie de procedurile prin care este aplicată respectiva reglementare UE. În ceea ce priveşte politica monetară şi SEBC, puterile Parlamentului European au în principal un caracter consultativ, deşi TFUE prevede anumite proceduri referitoare la responsabilizarea BCE faţă de Parlament (prezentarea Raportului anual al BCE, incluzând o dezbatere generală privind politica monetară şi audieri în cadrul comitetelor parlamentare competente).
|
|
Pasive bilanţiere ale IFN
|
Împrumuturi primite, titluri de valoare negociabile emise, capital şi rezerve, instrumente financiare derivate, credite comerciale şi avansuri primite, alte sume de plătit, alte pasive.
|
|
Piaţa primară a titlurilor de stat
|
Totalitatea operaţiunilor legate de plasarea titlurilor de stat, în scopul atragerii pe termen scurt, mediu sau lung a capitalurilor financiare disponibile. Piaţa primară este administrată de către Banca Naţională a României, ca agent desemnat al statului (Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2005 privind piaţa primară a titlurilor de stat administrată de Banca Naţională a României).
|
|
Pieţe emergente
|
Pieţele de capital ale ţărilor în curs de dezvoltare în care sistemele financiare au fost liberalizate în vederea promovării fluxurilor de capital cu non-rezidenţii, fiind larg accesibile investiţiilor străine. Expresie iniţial folosită în anii 1980 de către Antoine van Agtmael, pe atunci economist la Banca Mondială, aceasta este câteodată utilizată aproximativ ca sinonim pentru economiile emergente, dar în realitate se referă la un fenomen de afaceri care nu este în totalitate descris şi nici nu este circumscris unei anume arii economice sau geografice; aceste pieţe sunt considerate a traversa o perioadă de tranziţie între stadiul în curs de dezvoltare şi dezvoltat. Exemplele de pieţe emergente includ China, India, Brazilia, Mexic, ţări din Asia de Sud-Est, majoritatea ţărilor din Europa de Est, Rusia şi unele ţări din Orientul Mijlociu.
|
|
Politică monetară expansionistă (engl. expansionary monetary policy)
|
Conduită a politicii monetare care are ca efect accelerarea ritmului de creştere a cererii agregate şi posibila amplificare a presiunilor inflaţioniste.
|
|
Politică monetară restrictivă (engl. contractionary monetary policy)
|
Conduită a politicii monetare care provoacă o temperare a dinamicii cererii agregate în scopul decelerării inflaţiei.
|
|
Presiuni pe piaţa forţei de muncă (engl. labour market pressures)
|
Sunt rezultatul dificultăţii cu care angajatorii găsesc personal în structura şi cu calificarea dorite, cu posibil efect de majorare a salariilor negociate.
|
|
Preţuri administrate (engl. administered prices)
|
Preţurile produselor şi serviciilor care se realizează sau se prestează în ţară, în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special, precum şi al celor care se execută de regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale. Aceste preţuri se stabilesc şi se ajustează cu avizul autorităţilor competente.
Termeni înrudiţi: inflaţia de bază.
|
|
Preţuri ale bunurilor de import (engl. import prices)
|
Preţurile finale (la consumator), în lei, ale oricăror bunuri şi servicii în a căror valoare de producţie (achiziţie) figurează un cost important sub forma bunurilor importate.
|
|
Preţuri libere (engl. market prices)
|
Preţuri care se stabilesc în mod liber (fără intervenţia statului), în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţă.
Termeni înrudiţi: CORE1, preţuri administrate
|
|
Preţuri volatile (engl. volatile prices)
|
Vezi CORE2.
|
|
Primă de risc (engl. risk premium)
|
Randament suplimentar solicitat de investitorii de pe piaţa monetară sau de capital datorită unui grad sporit de risc asociat unui activ sau unui portofoliu de active. În cazul unei investiţii în active financiare exprimate într-o monedă străină, un risc special este cel legat de fluctuaţiile imprevizibile ale cursului de schimb, denumit şi risc valutar (engl. currency risk). Prima de risc (engl. risk premium) este adesea influenţată de evaluarea globală a riscului de ţară (engl. sovereign risk) realizată de agenţiile internaţionale de rating, de nivelul ratei inflaţiei (comparativ cu cel al partenerilor de comerţ exterior), de nivelul şi dinamica deficitului de cont curent şi a datoriei externe etc.
|
|
Procedura deficitului excesiv
|
Prevederea cuprinsă în Articolul 126 al TFUE şi specificată în Protocolul nr. 2 privind procedura deficitului excesiv solicită statelor membre ale UE să păstreze disciplina bugetară, stabileşte criteriile conform cărora o poziţie bugetară este considerată deficit excesiv şi precizează etapele care trebuie parcurse după ce s-a constatat că cerinţele privind deficitul bugetar şi datoria externă nu au fost îndeplinite.
|
|
Productivitatea muncii (engl. labour productivity)
|
Măsoară eficienţa muncii depuse într-o anumită perioadă în cadrul activităţii economice şi se poate calcula ca raport între PIB în preţuri constante şi populaţia ocupată sau, în cazul industriei, ca raport între producţia industrială şi numărul de salariaţi.
Termeni înrudiţi: costul unitar al forţei de muncă.
|
|
Produs intern brut (PIB) (engl. gross domestic product; GDP)
|
Valoarea totală a bunurilor şi serviciilor finale produse de entităţile economice din interiorul unei ţări, într-o anumită perioadă de timp (de regulă, un trimestru sau un an). Se poate calcula în preţurile perioadei curente (PIB nominal) sau în preţurile unei perioade anterioare, denumită perioadă de bază (PIB în preţuri constante; PIB real).
Termeni înrudiţi: deflator PIB, indice de volum al PIB, rata reală de creştere a PIB, produs naţional brut (PNB).
|
|
Produs naţional brut (PNB) (engl. gross national product; GNP)
|
Valoarea producţiei finale realizate de agenţii economici naţionali pe teritoriul ţării şi în străinătate. PNB se calculează prin adăugarea la PIB a soldului veniturilor factorilor de producţie în raport cu străinătatea (salarii, profit, rente, dobânzi, dividende). De exemplu, dacă în perioada analizată, veniturile de acest tip încasate din străinătate sunt mai mari decât cele plătite în exterior, PNB este superior PIB.
Termeni înrudiţi: produs intern brut (PIB).
|
|
Program de ajustare
|
Program economic detaliat, de obicei susţinut prin utilizarea resurselor FMI, bazat pe o analiză a problemelor economice ale ţării în cauză şi care prezintă politicile implementate deja şi cele care urmează a fi implementate în vederea stabilizării in domeniile monetar, fiscal, al balanţei de plăţi, precum şi la nivelul politicilor structurale, ca bază pentru o economie stabilă şi a unei creşteri economice sustenabile.
|
|
Programul de Evaluare a Sectorului Financiar (engl. FSAP)
|
O iniţiativă a FMI şi a Băncii Mondiale, introdusă în anul 1999, cu scopul creşterii eficienţei eforturilor de promovare a solidităţii sistemelor financiare din ţările membre. Activitatea în cadrul programului este desfăşurată de către experţi din diferite agenţii naţionale şi organisme de standardizare, urmărind identificarea punctelor tari şi a vulnerabilităţilor sistemului financiar, gestionarea surselor de risc, prioritizarea politicilor şi identificarea nevoilor de asistenţă tehnică şi de dezvoltare.
|
|
Raportul Privind Respectarea Standardelor şi Codurilor (engl. ROSC)
|
Componentă cheie a Programului de Evaluare a Sectorului Financiar, Raportul prezintă măsura în care o ţară membră respectă standardele şi codurile recunoscute la nivel internaţional în domenii precum contabilitatea, auditul, prevenirea spălării banilor, şi finanţării terorismului, supravegherea bancară, guvernanţa corporativă, diseminarea datelor, transparenţa fiscală, falimentul şi drepturile creditorilor, supravegherea asigurărilor, transparenţa politicilor fiscale şi monetare, sistemele de plăţi etc. Rapoarte sintetizând respectarea acestor standarde sunt elaborate şi publicate la solicitarea ţării membre.
|
|
Rata dobânzii de politică monetară
|
Rata dobânzii de politică monetară reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operaţiuni de piaţă monetară ale BNR. Actualmente, acestea sunt operaţiunile repo pe termen de o săptămână, derulate prin licitaţie la rată fixă de dobândă.
|
|
Rata naturală a dobânzii (eng. natural interest rate)
|
Rata naturală a dobânzii reprezintă acea rată (reală) neobservabilă a dobânzii pe termen scurt consistentă cu situarea PIB-ului la nivelul său potențial și, implicit, cu absența presiunilor inflaționiste din partea cererii agregate. Importanţa ratei naturale a dobânzii derivă din calitatea acesteia de reper pentru banca centrală în evaluarea caracterului - stimulativ sau restrictiv - al conduitei politicii monetare (reflectată de deciziile adoptate cu privire la rata de referinţă a dobânzii). Printre factorii care influenţează rata naturală a dobânzii amintim cheltuielile guvernamentale, preferinţele consumatorilor (de exemplu, consum prezent vs. consum în perioadele viitoare), progresul tehnologic şi elasticitatea ofertei de muncă la o creştere a salariului. Termeni înrudiţi: PIB potențial
|
|
Rata reală a dobânzii (engl. real interest rate)
|
Rata nominală a dobânzii corectată cu modificarea preţurilor în cursul perioadei de timp considerate. Ea exprimă astfel un randament real, respectiv un câştig evaluat în termeni de bunuri şi servicii. În forma ex-post, rata reală vizează o perioadă de timp anterioară, fiind determinată pe baza inflaţiei înregistrate în acea perioadă. În forma ex ante, rata reală vizează o perioadă de timp viitoare şi se determină pe baza aşteptărilor inflaţioniste formate în prezent pentru perioada respectivă. Deoarece vizează orizonturi de timp viitoare, deciziile agenţilor economici de a plasa fonduri şi a realiza investiţii depind de rata reală ex-ante şi nu de rata reală ex-post.
|
|
Rata reală de creştere a PIB (engl. real GDP growth rate)
|
Indicele de volum al PIB minus 100.
Termeni înrudiţi: produs intern brut (PIB), indice de volum al PIB.
|
|
Rata riscului de credit şi a plasamentelor interbancare 1
|
Raportul dintre expunerea neajustată aferentă creditelor bancare, nebancare, a plasamentelor interbancare şi a dobânzilor clasificate în "îndoielnic" şi "pierdere" în total credite, plasamente interbancare şi dobânzi aferente.
|
|
Rata riscului de credit şi a plasamentelor interbancare 2
|
Raportul dintre expunerea neajustată aferentă creditelor bancare, nebancare, a plasamentelor interbancare şi a dobânzilor clasificate în "substandard", "îndoielnic" şi "pierdere" în total credite, plasamente interbancare şi dobânzi aferente.
|
|
Ratele medii ale dobânzii practicate de instituţiile de credit (Norma nr.14/2006)
|
Se calculează ca medie aritmetică a ratelor anualizate ale dobânzii, ponderate cu soldul la sfârşitul lunii de referinţă aferent creditelor/depozitelor, respectiv valoarea acordată/atrasă pe parcursul lunii de referinţă, aferentă creditelor noi/depozitelor noi. Rata anualizată a dobânzii reprezintă rata dobânzii convenită între instituţia de credit şi client pentru un credit sau depozit, calculată în termeni anuali şi exprimată în procente pe an.
Ratele medii ale dobânzii se determină pentru sectoarele instituţionale Societăţi nefinanciare şi Gospodăriile populaţiei şi pentru categoriile bilanţiere credite (total), credite acordate pe descoperit de cont, credite pentru locuinţe, credite pentru consum, credite pentru alte scopuri (care includ şi creditele pentru dezvoltarea afacerilor acordate persoanelor fizice autorizate şi asociaţiilor familiale), depozite overnight, depozite rambursabile după notificare, depozite la termen şi împrumuturi din operaţiuni repo.
|
|
Rentabilitatea economică
|
Măsoară rata de rentabilitate a activelor instituţiilor sau companiilor. Se determină ca raport între profitul net şi activele la sfârşitul perioadei sau profit net şi media activelor (ROA).
|
|
Rentabilitatea financiară
|
Măsoară rata de rentabilitate a investiţiei acţionarilor. Se determină ca raport între profitul net şi capitalul propriu la sfârşitul perioadei sau profitul net şi media capitalului propriu (ROE).
|
|
Risc
|
Probabilitatea ca un rezultat să nu se realizeze conform aşteptărilor. Riscul poate fi măsurat, fiind astfel diferenţiat de incertitudine. În termeni financiari, riscul se referă la probabilitatea unei pierderi financiare.
|
|
Riscul de credit (pentru sistemele de plăţi)
|
Reprezintă riscul ca un participant la un sistem de plăţi să nu fie capabil să-şi îndeplinească integral obligaţiile financiare din sistem, nici la momentul scadenţei, nici la orice alt moment ulterior.
|
|
Riscul de lichiditate (pentru sistemele de plăţi)
|
Reprezintă riscul ca un participant la un sistem de plăţi să nu aibă fonduri suficiente pentru a-şi îndeplini obligaţiile sale financiare din sistem, în forma şi la momentul prevăzute, deşi ar putea fi capabil să o facă la un moment ulterior.
|
|
Riscul legal (pentru sistemele de plăţi)
|
Reprezintă riscul ca un cadru legal inadecvat, interpretabil, sau incertitudinile juridice, să cauzeze sau să accentueze riscurile de credit sau lichiditate.
|
|
Riscul operaţional (pentru sistemele de plăţi)
|
Reprezintă riscul ca factorii operaţionali, precum defecţiunile tehnice sau erorile de operare, să cauzeze sau să amplifice riscurile.
|
|
Riscul sistemic (pentru sistemele de plăţi)
|
Reprezintă riscul ca incapacitatea unui participant dintr-un sistem de plăţi sau dintr-un sistem de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, sau, mai general, din pieţele financiare, de a-şi îndeplini obligaţiile care derivă din participarea sa la sistem sau ca o disfuncţionalitate a sistemului să cauzeze şi altor participanţi la sistem sau altor instituţii financiare din sistemul financiar, imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile la scadenţă, ceea ce poate cauza probleme semnificative de lichiditate sau de credit şi, în consecinţă, poate periclita stabilitatea sistemului respectiv sau a pieţelor financiare.
|
|
Scrisoare de intenţie (engl. LOI)
|
Document prin care o ţară membră FMI solicită în mod oficial un aranjament în vederea utilizării resurselor financiare ale Fondului, descriind modul în care se angajează să-şi eficientizeze politicile economice. Scrisoarea de intenţie este de obicei însoţită de un Memorandum Tehnic de Înţelegere.
|
|
Sezonalitate (engl. seasonality)
|
Tiparul fluctuaţiilor în evoluţia unei variabile economice care apar sistematic în anumite perioade ale anului.
|
|
Sistem financiar
|
Instituţii, pieţe şi infrastructuri ce interacţionează în mod complex cu scopul de a mobiliza fonduri financiare pentru investiţii şi de a oferi facilităţi, inclusiv sisteme de plăţi, pentru activităţile comerciale.
|
|
Sisteme Monetare Internaţionale (SMI)
|
Seturi de reguli, convenţii şi instituţii stabilite la nivel internaţional, care facilitează comerţul internaţional, investiţiile străine şi în general realocarea capitalurilor între ţări. SMI oferă mijloacele de plată acceptate între vânzătorii şi cumpărătorii de naţionalităţi diferite, inclusiv mijloacele de amânare a plăţilor. Pentru a funcţiona cu succes, SMI trebuie să inspire încredere, să ofere lichidităţi suficiente pentru fluxurile comerciale şi mijloace de corectare a dezechilibrelor. SMI pot creşte organic ca rezultat colectiv al numeroaselor acorduri internaţionale, de-a lungul timpului, sau pot decurge dintr-o singură viziune, ca în cazul Bretton Woods în 1944.
|
|
Sisteme de plăţi de importanţă sistemică (pentru sistemele de plăţi)
|
Reprezintă sistemele care pot iniţia sau transmite şocurile asupra sistemelor financiare şi pieţelor internaţionale, din cauza volumului sau naturii plăţii pe care o procesează sau din cauza valorii agregate a plăţilor.
|
|
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC)
|
Sistemul bancar central al Uniunii Europene. Cuprinde BCE şi băncile centrale naţionale ale tuturor statelor membre ale UE (băncile centrale naţionale ale statelor membre ale UE a căror monedă nu este euro nu sunt implicate în politica monetară a Eurosistemului, deoarece acestea îşi păstrează încă, conform legii naţionale, responsabilitatea în domeniul politicii monetare).
|
|
Sistemul Monetar European
|
Regimul cursului de schimb stabilit în anul 1979 în vederea promovării unei mai strânse cooperări în domeniul politicii monetare între băncile centrale din statele membre ale Comunităţii Economice Europene (CEE), cu scopul creării unei zone de stabilitate monetară în Europa. Principalele componente ale sistemului au fost ECU – European Currency Unit (un coş monetar compus din suma valorilor fixe ale monedelor statelor membre ale CEE), mecanismul cursului de schimb (ERM – Exchange Rate Mechanism), precum şi diverse mecanisme de credit. A fost înlocuit de ERM II la începutul etapei a treia a Uniunii Economice şi Monetare (1 ianuarie 1999).
|
|
Socuri asupra cererii agregate (engl. aggregate demand shocks)
|
Şocuri (impulsuri de schimbare) ce influenţează totalul veniturilor destinate cheltuirii, putând fi generate, spre exemplu, de măsuri de politică fiscală (modificări de cheltuieli ale guvernului şi/sau de impozite), de modificarea condiţiilor care influenţează economisirea şi îndatorarea (mişcări ale ratelor dobânzilor) sau de fluctuaţiile schimburilor comerciale cu alte ţări (exporturi şi importuri). Termeni înrudiţi: şocuri asupra ofertei agregate.
|
|
Socuri asupra ofertei agregate (engl. aggregate supply shocks)
|
Şocuri (impulsuri de schimbare) ce influenţează costurile pe care le suportă producătorii (preţuri ale materiilor prime, salarii). Termeni înrudiţi: şocuri asupra cererii agregate.
|
|
Spaţiul Economic European
|
Zona de liber schimb care reuneşte statele membre ale Uniunii Europene, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.
|
|
Standardul General de Diseminare a Datelor (engl. SDDS)
|
Activitatea FMI în domeniul standardelor de diseminare a datelor a început în anul 1995, când Comitetul Interim (actualmente Comitetul Monetar şi Financiar Internaţional) a aprobat stabilirea de către Fond a standardelor pentru a oferi ţărilor membre un ghid în diseminarea datelor economice şi financiare către public. Aceste standarde au fost structurate pe două paliere: Standardul General de Diseminare a Datelor (care se aplică tuturor membrilor Fondului) şi Standardul Special de Diseminare a Datelor.
|
|
Standardul Special de Diseminare a Datelor
|
Standardul Special de Diseminare a Datelor a fost stabilit de către FMI în folosul acelor ţări membre care urmăresc publicarea de date economice şi financiare în vederea obţinerii accesului la pieţele internaţionale de capital.
|
|
Strategia Europa 2020 pentru creştere şi locuri de muncă
|
Europa 2020 este noua strategie a Uniunii Europene pentru o creştere inteligentă, sustenabilă şi incluzivă şi pentru crearea de locuri de muncă, pe care Comisia Europeană a lansat-o la data de 3 martie 2010, în vederea ieşirii din criză şi a pregătirii economiei UE pentru următorii zece ani.
|
|
Strategie de politică monetară(engl. monetary policy strategy)
|
Ansamblul de criterii şi proceduri ce stau la baza adoptării, implementării şi comunicării deciziilor băncii centrale care vizează atingerea obiectivului fundamental al politicii monetare. Principalele tipuri de strategii de politică monetară sunt: (i) ţintirea cursului de schimb, (ii) ţintirea agregatelor monetare, (iii) ţintirea inflaţiei. În contextul ţintirii cursului de schimb, ancora nominală a politicii monetare o constituie valoarea ratei de schimb a monedei naţionale faţă de o monedă aparţinând unui partener comercial important, care înregistrează o rată scăzută a inflaţiei. În funcţie de gradul de flexibilitate a cursului de schimb şi de fermitatea angajamentului autorităţii monetare vis-a-vis de evoluţia cursului, regimul are o mare varietate de forme (curs de schimb fix, curs de schimb ajustabil conform unei traiectorii prestabilite, curs de schimb cu bandă orizontală sau ajustabilă etc.). Un caz extrem al regimurilor cursului de schimb îl constituie consiliul monetar, în cadrul căruia banca centrală este obligată să schimbe moneda naţională contra valută la cursul de schimb fix stabilit prin lege, ori de câte ori publicul solicită; consiliul monetar impune ca baza monetară să fie acoperită în proporţie de peste 100 la sută cu rezerve valutare, constrângând la maximum operaţiunile discreţionare ale autorităţii monetare. În contextul agregatelor monetare, banca centrală utilizează în mod explicit un agregat monetar drept ancoră nominală (obiectiv intermediar) în vederea atingerii obiectivului de inflaţie; această strategie are ca fundament existenţa unei relaţii relativ stabile între stocul de bani din economie şi valoarea nominală a PIB.
Termeni înrudiţi: ţintirea directă a inflaţiei.
|
|
Stress test
|
Tehnici statistice care permit evaluarea vulnerabilităţilor ce rezultă din legăturile macrofinanciare de la nivelul economiei şi aprecierea capacităţii sistemului bancar de a absorbi şocuri în condiţiile unor evenimente excepţionale dar plauzibile. Literatura şi practica de specialitate au consacrat două funcţionalităţi ale stress testului din perspectiva băncilor centrale. Prima dintre acestea priveşte procesul de analiză macrofinanciară (sistemică), respectiv studierea rezistenţei sistemului financiar la şocuri extreme şi cuantificarea riscului sistemic. Rolul principal al stress testului din perspectiva sistemică este de a identifica expunerile latente care pot genera efecte de contaminare la nivelul sectorului financiar. În mod particular, modelele de stress test pot furniza o verificare independentă asupra surselor potenţiale de vulnerabilitate şi o înţelegere mai cuprinzătoare a legăturilor dintre sistemul financiar şi mediul macroeconomic. A doua funcţiune este legată de analiza instituţională, prin faptul că pe baza stress testului pot fi identificate băncile vulnerabile. Acesta poate fi folosit de băncile centrale împreună cu instrumentele tradiţionale de supraveghere off site (modelele de rating, sistemele de avertizare timpurie şi alte date şi informaţii calitative) pentru a identifica băncile comerciale care trebuie monitorizate mai atent. În plus, unele bănci centrale au început să acorde mai multă atenţie aspectelor de reglementare privind analizele de stress test realizate la nivelul instituţiilor de credit. Aceste preocupări sunt impulsionate şi de prevederile pilonului doi din Noul Acord de Capital, care menţionează explicit rolul stress testului în gestiunea riscurilor bancare.
Tehnicile de stress test nu au o funcţie predictivă.
|
|
Supraevaluarea activelor
|
Reprezintă o expansiune nesustenabilă a preţurilor activelor, nejustificată de factori economici structurali, urmată de reducerea drastică şi rapidă a preţurilor.
|
|
Supraîncălzire (engl. overheating)
|
Reprezintă situația în care cererea agregată pe termen scurt este superioară ofertei agregate pe termen lung. Altfel spus, dacă ne referim la întreaga economie, deviaţia PIB de la nivelul potențial este pozitivă, excesul de cerere astfel determinat exercitând, ceteris paribus, presiuni inflaționiste. Concomitent, supraîncălzirea presupune înregistrarea unor dezechilibre în majoritatea sectoarelor economiei.
Termeni înrudiţi: Deviația PIB.
|
|
Swap valutar
|
În general, swap-ul valutar presupune cumpărarea unei valute la momentul încheierii tranzacţiei şi obligaţia vinderii acesteia la un termen viitor la un curs la termen (engl. forward) prestabilit. Unele analize includ în această categorie şi tranzacţii de tip swap pe rata dobânzii care presupun şi un risc valutar. Acestea sunt tranzacţii în care schimbul dintre cele două părţi reprezintă diferenţialul de dobândă (în care cel puţin una este variabilă), calculate pentru două sume (valorii noţionale), exprimate în valute diferite
|
|
Tintirea directă a inflaţiei (engl. inflation targeting)
|
Strategie de politică monetară caracterizată prin adoptarea publică a unei ţinte cantitative de inflaţie pentru unul sau mai multe orizonturi de timp şi asumarea explicită a stabilităţii preţurilor ca obiectiv primordial al politicii monetare. O trăsătură importantă a acestei strategii o reprezintă transparenţa comunicării cu publicul în ceea ce priveşte obiectivele şi acţiunile de politică monetară, precum şi perspectiva băncii centrale asupra evoluţiei viitoare a preţurilor. Comunicarea transparentă facilitează evaluarea publică a performanţei politicii monetare, contribuind astfel la creşterea responsabilităţii băncii centrale.
Termeni înrudiţi: strategie de politică monetară.
|
|
Tintă de inflaţie (engl. inflation target)
|
Reper de ghidare a politicii monetare exprimat ca nivel punctual pentru creşterea agreată a preţurilor într-o anumită perioadă.
|
|
Titluri de stat
|
Instrumente financiare care atestă datoria publică, sub formă de bonuri, certificate de trezorerie, obligaţiuni sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în monedă naţională ori în valută, pe termen scurt, mediu şi lung. Aceste instrumente pot fi emise în formă materializată sau dematerializată, nominative sau la purtător şi pot fi negociabile sau nenegociabile.
|
|
Tranşă
|
Termen ce se referă fie la "tranşă de rezervă" ca poziţie de creditor a unei ţări în cadrul Fondului, fie la "tranşă de credit" ca măsură a tragerilor de la Fond de către o ţară membră.
|
|
Tratatul de la Lisabona
|
Tratatul cate modifică două dintre tratatele de bază ale Uniunii: Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene. Tratatul de la Lisabona a fost semnat la Lisabona, la data de 13 decembrie 2007 şi a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.
|
|
Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE)
|
Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene a fost redenumit Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Acest tratat – cunoscut ca Tratatul de la Roma (semnat la Roma,la data de 25 martie 1957) – a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958 instituind astfel Comunitatea Economică Europeană (CEE). Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene a fost modificat ulterior prin Tratatul privind Uniunea Europeană (cunoscut ca tratatul de la Maastricht) semnat la data de 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, astfel fiind instituită Uniunea Europeană. Apoi, atât Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene, cât şi Tratatul privind Uniunea Europeană au fost modificate prin Tratatul de la Amsterdam (semnat la data de 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999), prin Tratatul de la Nisa (semnat la data de 26 februarie 2001 şi intrat în vigoare la 1 februarie 2003) şi prin Tratatul de la Lisabona.
|
|
Turbulenţe financiare
|
Unul sau mai multe evenimente al căror impact are capacitatea să afecteze stabilitatea sistemului financiar prin transmiterea de la o instituţie financiară la alta, inclusiv prin intermediul sistemului de plăţi.
|
|
Uniunea Economică şi Monetară (UEM)
|
Rezultatul procesului stabilit prin Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene pentru armonizarea politicilor economice şi monetare în rândul statelor membre şi pentru introducerea monedei euro. Cele trei etape ale UEM sunt: Etapa întâia (1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993) a vizat îndepărtarea barierelor din calea liberei circulaţii a capitalului în cadrul UE, o mai bună coordonare a politicilor economice şi o mai strânsă cooperare între băncile centrale; Etapa a doua (1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998) a constat din înfiinţarea Institutului Monetar European urmată de pregătirile pentru introducerea euro, precum şi evitarea deficitelor excesive şi întărirea convergenţei politicilor (în vederea asigurării preţuri stabile şi finanţe publice solide); Etapa a treia (de la 1 ianuarie 1999) a debutat cu fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb, transferul către Banca Centrală Europeană a competenţelor privind politica monetară şi introducerea euro. TFUE nu mai face referire la cele trei etape ale UEM, această terminologie progresivă este depăşită.
|
|
Uniunea Europeană (UE)
|
Uniunea Europeană a fost creată prin Tratatul privind instituirea Uniunii Europene (Maastricht, 1992). Uniunea este o formă de organizare juridică constând din trei piloni: (i) primul pilon corespunde Comunităţii europene; (ii) al doilea pilon cuprinde politica externă şi de securitate comună şi politica europeană de securitate şi apărare; (iii) al treilea pilon constă din cooperarea poliţienească şi judiciară în domeniul faptelor penale. Uniunea se bazează pe următorul set de valori: respectul pentru demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate, domnia legii şi drepturile omului.
|
|
Valoare unitară a exporturilor/importurilor (engl. export/import unit value)
|
Raport între valoarea exporturilor/importurilor şi cantităţile exportate/importate; deşi este utilizată ca o aproximare a indicelui preţurilor de export/ import, variaţia în timp a valorii unitare nu reflectă doar mişcările de preţ, ci şi influenţa modificărilor intervenite în structura exporturilor/ importurilor.
|
|
Variabilă exogenă (engl. exogenous variable)
|
Variabilă al cărei comportament nu este determinat din interacţiunea cu alte variabile ale unui model economic dat.
|
|
Venit disponibil al populaţiei (engl. personal disposable income)
|
Venitul care poate fi utilizat de populaţie pentru consum sau pentru economisire în cadrul unei anumite perioade de timp (de obicei, trimestru sau an). Acesta include, pe lângă veniturile din muncă şi din patrimoniu (chirii, dobânzi, dividende), veniturile sub forma transferurilor curente (pensii, alocaţii, ajutoare, alte transferuri băneşti) şi reprezintă venitul rămas la dispoziţia populaţiei după achitarea impozitelor directe, a contribuţiilor sociale şi efectuarea unor transferuri curente.
|
|
Volatilitate
|
Măsoară amplitudinea cu care preţul unui activ, marfă sau instrument financiar este aşteptat să fluctueze, în orice direcţie, într-o anumită perioadă de timp.
|
|
Zona euro
|
Zona care cuprinde statele membre ale UE a căror monedă este euro şi unde politica monetară unică constituie responsabilitatea Consiliului Guvernatorilor al Băncii Centrale Europene. În prezent, zona cuprinde următoarele state: Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda, Malta, Cipru, Slovenia şi Slovacia.
|
|
data valutei
|
dată de referinţă folosită de un prestator de servicii de plată pentru a calcula dobânda aferentă fondurilor debitate din sau creditate în contul de plăţi;
|
|
date sensibile privind plăţile
|
informaţii, inclusiv elemente de securitate personalizate, care pot fi utilizate în scopul fraudării; în cazul serviciilor de iniţiere a plăţii şi de informare cu privire la conturi, numele titularului contului şi numărul de cont nu constituie date sensibile privind plăţile;
|
|
debitare directă
|
serviciu de plată prin care debitarea contului de plăţi al plătitorului este iniţiată de beneficiarul plăţii pe baza consimţământului dat de către plătitor beneficiarului plăţii, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii sau prestatorului de servicii de plată al plătitorului;
|
|
elemente de securitate personalizate
|
caracteristici personalizate furnizate de prestatorul de servicii de plată unui utilizator al serviciilor de plată în scopul autentificării;
|
|
emiterea de instrumente de plată
|
serviciu de plată prin care un prestator de servicii de plată, în baza unui contract încheiat cu plătitorul, îi furnizează un instrument de plată prin care se iniţiază şi prelucrează operaţiunile de plată ale plătitorului;
|
|
filială
|
o întreprindere astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
fonduri
|
bancnote şi monede, bani scripturali sau monedă electronică, astfel cum aceasta este definită de legislaţia privind activitatea de emitere de monedă electronică;
|
|
fonduri proprii
|
elemente astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
fonduri proprii de nivel 1
|
elemente astfel cum sunt definite la art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
fonduri proprii de nivel 1 de bază
|
elemente astfel cum sunt definite la art. 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
fonduri proprii de nivel 2
|
elemente astfel cum sunt definite la art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi
|
prestator de servicii de plată care desfăşoară, dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1), numai servicii de informare cu privire la conturi;
|
|
grup
|
grup de entităţi incluzând întreprinderea-mamă, filialele sale şi entităţile în care întreprinderea-mamă sau filialele sale deţin o participaţie, precum şi entităţile între care nu există legături în înţelesul pct. 32, dar între care există o relaţie de tipul celei prevăzute la alin. (2) sau un grup de întreprinderi astfel cum sunt definite la art. 4-7 din Regulamentul delegat (UE) nr. 241/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru cerinţele de fonduri proprii în cazul instituţiilor, care sunt legate între ele printr-o relaţie prevăzută la art. 10 alin. (1) sau la art. 113 alin. (6) sau (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
instituţie de plată
|
persoană juridică autorizată în conformitate cu titlul II să presteze servicii de plată pe teritoriul Uniunii Europene şi al Spaţiului Economic European;
|
|
instrument de plată
|
orice dispozitiv personalizat şi/sau orice set de proceduri convenite între utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată şi folosit de utilizatorul serviciilor de plată pentru a iniţia un ordin de plată;
|
|
legături strânse
|
relaţie între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 38 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
marcă de plată
|
orice denumire, termen, semn, simbol sau o combinaţie a acestora în formă materială sau digitală, care are capacitatea să indice schema de plată cu cardul în care sunt efectuate operaţiunile de plată cu cardul;
|
|
mijloace de comunicare la distanţă
|
orice mijloace care, fără prezenţa fizică simultană a prestatorului serviciilor de plată şi a utilizatorului serviciilor de plată, pot fi folosite pentru încheierea unui contract de servicii de plată;
|
|
operaţiune de plată
|
acţiune iniţiată de plătitor sau de o altă persoană în numele şi pe seama plătitorului ori de beneficiarul plăţii cu scopul de a depune, de a transfera sau de a retrage fonduri, indiferent de orice obligaţii subsecvente între plătitor şi beneficiarul plăţii;
|
|
operaţiune de plată la distanţă
|
operaţiune de plată iniţiată prin intermediul internetului sau prin intermediul unui dispozitiv care poate fi folosit pentru comunicarea la distanţă;
|
|
operaţiuni de plată singulară
|
operaţiuni de plată cu caracter ocazional care nu intră sub incidenţa unui contract- cadru, dar care sunt considerate ca făcând parte dintr-un contract;
|
|
ordin de plată
|
orice instrucţiune dată de plătitor sau de beneficiarul plăţii către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operaţiuni de plată;
|
|
participaţie calificată
|
o participaţie astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
|
|
plătitor
|
titular al unui cont de plăţi şi care şi-a exprimat acordul cu privire la realizarea unei operaţiuni de plată din acel cont de plăţi sau, în cazul în care nu există un cont de plăţi, persoana care dă un ordin de plată;
|
|
prestator de servicii de informare cu privire la conturi
|
prestator de servicii de plată care desfăşoară servicii de informare cu privire la conturi;
|
|
prestator de servicii de iniţiere a plăţii
|
prestator de servicii de plată care desfăşoară servicii de iniţiere a plăţii;
|
|
prestator de servicii de plată
|
entitate prevăzută la art. 2;
|
|
prestator de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont
|
prestator de servicii de plată care oferă şi administrează un cont de plăţi pentru un plătitor;
|
|
rata dobânzii de referinţă
|
rata dobânzii folosită ca bază de calcul pentru determinarea dobânzilor ce urmează să fie aplicate şi care provine dintr-o sursă publică ce poate fi verificată de ambele părţi ale unui contract de servicii de plată;
|
|
remitere de bani
|
serviciu de plată prin care fondurile sunt primite de la plătitor, fără crearea unui cont de plăţi pe numele plătitorului sau al beneficiarului plăţii pentru realizarea respectivei operaţiuni de plată, cu scopul unic de a transfera o sumă echivalentă beneficiarului plăţii sau unui alt prestator de servicii de plată care acţionează în numele şi pe seama beneficiarului plăţii, inclusiv în situaţia în care fondurile sunt primite în numele şi pe seama beneficiarului plăţii şi sunt puse la dispoziţia acestuia;
|
|
reţea de comunicaţii electronice
|
o reţea astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
|
|
sediu real
|
locaţia în care se situează centrul de conducere şi de gestiune a activităţii;
|
|
serviciu de comunicaţii electronice
|
serviciu astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
|
|
serviciu de informare cu privire la conturi
|
serviciu online prin care se furnizează informaţii consolidate în legătură cu unul sau mai multe conturi de plăţi deţinute de utilizatorul serviciilor de plată la alt prestator de servicii de plată sau la mai mulţi prestatori de servicii de plată;
|
|
serviciu de iniţiere a plăţii
|
serviciu de iniţiere a unui ordin de plată la cererea utilizatorului serviciilor de plată cu privire la un cont de plăţi deţinut la un alt prestator de servicii de plată;
|
|
serviciu de plată
|
oricare dintre activităţile enumerate la art. 7;
|
|
sistem de plăţi
|
sistem de transfer de fonduri, având aranjamente formale şi standardizate şi reguli comune pentru procesarea, compensarea şi/sau decontarea operaţiunilor de plată;
|
|
stat membru
|
orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi orice stat aparţinând Spaţiului Economic European;
|
|
stat membru de origine
|
stat membru în care se află sediul social al prestatorului de servicii de plată sau, în cazul în care, în conformitate cu legislaţia naţională, prestatorul de servicii de plată nu are sediu social, statul membru în care se află sediul real al acestuia;
|
|
stat membru gazdă
|
stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un prestator de servicii de plată are un agent sau o sucursală sau în care prestează servicii de plată în mod direct;
|
|
stat terț
|
orice stat care nu este stat membru;
|
|
sucursală
|
unitate operaţională fără personalitate juridică, alta decât sediul real, care constituie o parte a prestatorului de servicii de plată persoană juridică şi care realizează direct toate sau unele dintre activităţile prestatorului de servicii de plată;
|