1. Stabilitate financiară
  2. Politică macroprudențială

Politică macroprudențială


Stabilitatea financiară este un bun public global, caracterizat de nonrivalitate și nonexcludere, care nu poate fi oferit în mod exclusiv de către piață, banca centrală și alte instituții ale statului având un rol important în asigurarea stabilității financiare, aceasta putând fi menținută doar printr-un efort sinergic și cooperarea dintre autorități, instituțiile financiare și entitățile care activează în sectorul real. De asemenea, dat fiind caracterul de economie deschisă al României, este necesară o abordare transfrontalieră, prin coordonarea politicilor din acest domeniu, în vederea atingerii stabilității financiare pe plan național.

Banca Națională a României proiectează și implementează strategia în domeniul politicii macroprudențiale în limitele ariei sale de competență.

Obiectivele intermediare ale politicii macroprudențiale asumate de BNR, integral armonizate cu recomandările europene în domeniu, sunt: (i) reducerea și prevenirea creșterii excesive a creditării și a îndatorării; (ii) reducerea și prevenirea necorelării excesive a scadențelor și a lipsei de lichiditate pe piață; (iii) limitarea concentrării expunerilor directe și indirecte; (iv) limitarea hazardului moral, și (v) consolidarea rezilienței infrastructurilor financiare. În scopul îndeplinirii obiectivului final, de salvgardare a stabilității sistemului financiar, BNR a selectat, pe lângă obiectivele intermediare ale politicii macroprudențiale recomandate la nivelul UE, două obiective naționale specifice – creșterea sustenabilă a intermedierii financiare și îmbunătățirea incluziunii financiare – pentru care a propus instrumente specifice.

Mai multe detalii se regăsesc în Raportul asupra stabilității financiare, ediția decembrie 2017.

Potrivit Recomandării CERS/2011/3 privind mandatul macroprudențial al autorităților naționale (https://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/recommendations/ESRB_2011_3.ro.pdf), subrecomandarea B, pct. 3, se recomandă statelor membre să asigure faptul că banca centrală deține un rol major în politica macroprudențială și că politica macroprudențială nu subminează independența acesteia, în conformitate cu articolul 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Strategia macroprudențială a României este aprobată de Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială și implementată la nivel sectorial de BNR, ASF și Guvern, în baza recomandărilor emise de CNSM.



Amortizoarele de capital

Pachetul de reglementare CRD IV/CRR completat de CRD V/CRR II pune la dispoziția autorităților naționale competente un set de instrumente macroprudențiale pe care acestea le pot utiliza în scopul prevenirii apariției riscurilor sistemice ciclice sau atenuării riscurilor sistemice structurale, printre care: a) amortizorul de conservare a capitalului; b) amortizorul anticiclic de capital; c) amortizorul de capital aferent altor instituții de importanță sistemică; d) amortizorul de capital pentru riscul sistemic. Reglementarea amortizoarelor de capital a avut în vedere: (i) necesitatea asigurării unor condiții de concurență echitabile între statele membre ale UE, ca o condiție esențială pentru funcționarea pieței interne; (ii) eliminarea arbitrajului de reglementare; (iii) asigurarea unui grad ridicat de armonizare, și (iv) creșterea transparenței și a predictibilității în domeniul macroprudențial.

Banca Națională a României efectuează periodic analize cu privire la activarea/ dezactivarea/ recalibrarea amortizoarelor de capital pe care le supune dezbaterii Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială în vederea adoptării unor recomandări privind măsuri macroprudențiale.

Măsurile macroprudențiale privind amortizoarele de capital, adoptate de BNR, sunt implementate ca urmare a recomandărilor Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, prin Ordinele BNR emise în acest sens.

În plus, Banca Națională a României detaliază măsurile macroprudențiale adoptate, instrumentele utilizate, precum și cele mai recente practici utilizate la nivelul statelor europene prin intermediul secțiunii dedicate acestor aspecte, din cadrul Raportului asupra stabilității financiare: 2005-2015 | 2016→.



Amortizorul de conservare a capitalului

Amortizorul de conservare a capitalului este destinat creșterii rezilienței instituțiilor de credit, respectiv capacității acestora de a absorbi eventualele pierderi rezultate din activitatea bancară. Amortizorul se constituie din fonduri proprii de nivel 1 de bază, în cuantum de 2,5 la sută din valoarea totală a expunerii la risc, modul de implementare putând fi adaptat în funcție de situațiile specifice la nivel național, astfel:

  1. implementarea accelerată, conform unui grafic stabilit de autoritățile naționale competente;
  2. în tranșe egale de 0,625 la sută pe an în perioada 1 ianuarie 2016 – 1 ianuarie 2019.

La nivel național, amortizorul de conservare a capitalului a fost implementat începând cu 1 ianuarie 2016, în trepte procentuale de 0,625% pe an, de-a lungul perioadei 2016-2019, astfel:

  1. de la 1 ianuarie 2016 – 0,625%
  2. de la 1 ianuarie 2017 – 1,25%
  3. de la 1 ianuarie 2018 – 1,875%
  4. de la 1 ianuarie 2019 – 2,5%.

↑ sus

Amortizorul anticiclic de capital

Amortizorul anticiclic de capital (CCyB – countercyclical capital buffer) este unul dintre instrumentele macroprudențiale introduse de pachetul legislativ CRDIV/CRR și recomandate de Comitetul European pentru Risc Sistemic pentru atingerea obiectivului intermediar reprezentat de reducerea și prevenirea creșterii excesive a creditării și a îndatorării. Instrumentul CCyB are ca obiectiv principal îmbunătățirea rezilienței sectorului bancar la posibile șocuri generate de creșterea nesustenabilă a creditului și, respectiv, a îndatorării. Decizia de activare a acestui instrument are la bază informația oferită de indicatorul deviația creditului (în sens larg) în PIB de la tendința acestuia pe termen lung (indicator conform recomandării CERS), care poate fi completată cu analiza altor indicatori care surprind riscul unor evoluții nesănătoase ale creditului și îndatorării la nivelul diferitelor segmente ale economiei reale. Eliberarea amortizorului de tip CCyB poate fi realizată fie ca urmare a materializării riscului, fie datorită diminuării semnificative a acestuia.

Inițial, pachetul de reglementare CRD IV a introdus instrumentul amortizorul anticiclic de capital pentru gestionarea riscurilor în baza monitorizării la nivel agregat a evoluțiilor din piața creditului. Având în vedere necesitatea evaluării riscurilor și pe anumite segmente ale creditării pentru a identifica o posibilă acumulare disproporționată de riscuri (de exemplu, o concentrare a creditării în valută, evoluții nesustenabile pe piața imobiliară etc.), CRD V a adus completări ale cadrului de reglementare în acest sens. În România, instrumentul CCyb, care are potențialul de a regla oferta de credite, a fost completat cu alte instrumente macroprudențiale de tipul LTV (Loan to Value), DSTI (Debt Service to Income) sau limite sectoriale, care au obiectivul de a menține cererea de credite în limite prudente, această cerință regăsindu-se și în recomandările CERS.

În România, amortizorului anticiclic de capital a fost introdus începând cu 1 ianuarie 2016, fiind menținut la nivelul de 0 la sută până în anul 2022. Prima modificare a ratei CCyB a fost adoptată în cadrul ședinței CNSM din 14 octombrie 2021, când membrii Consiliului general au decis cu unanimitate de voturi aprobarea Recomandării CNSM nr. R/7/2021 privind amortizorul anticiclic de capital prin intermediul căreia se recomandă Băncii Naţionale a României să majoreze rata amortizorului anticiclic de capital la nivelul de 0,5 la sută, de la 0 la sută, începând cu data de 17 octombrie 2022. Recomandarea CNSM a avut în vedere creșterea pronunțată a activității de creditare, înregistrată pe fondul menținerii tensiunilor la nivelul echilibrelor macroeconomice, în special pe canalul deficitelor gemene – bugetar și de cont curent. În scopul implementării Recomandării CNSM nr. R/7/2021, Banca Națională a României a emis Ordinul BNR nr. 6/2021 pentru modificarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr. 12/2015 privind amortizorul de conservare a capitalului şi amortizorul anticiclic de capital (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1130 din 26 noiembrie 2021). Pe fondul unei acumulări suplimentare de riscuri la adresa stabilității financiare față de analizele precedente, Consiliul general a decis în cadrul ședinței CNSM din 20 octombrie 2022 recalibrarea ratei amortizorului anticiclic de capital la nivelul de 1 la sută, începând cu 23 octombrie 2023 (Recomandarea CNSM nr. R/4/2022). Recomandarea a fost implementată prin emiterea Ordinului nr. 7/2022 pentru modificarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr. 12/2015 privind amortizorul de conservare a capitalului şi amortizorul anticiclic de capital (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1187 din 12.12.2022).


Indicatori utilizați în stabilirea nivelului amortizorului anticiclic de capital

↑ sus

Amortizorul de capital aferent altor instituții de importanță sistemică

BNR a implementat la nivel național metodologia de identificare a instituțiilor de credit cu caracter sistemic în conformitate cu prevederile Ghidului Autorității Bancare Europene privind criteriile de stabilire a condiţiilor de aplicare a articolului 131 alineatul (3) din Directiva 2013/36/EU (CRD) în ceea ce priveşte evaluarea altor instituţii de importanţă sistemică (O-SII) EBA/GL/2014/10. Criteriile pentru evaluarea instituțiilor de importanță sistemică la nivel național sunt următoarele:

  1. în prima etapă se calculează un scor pe baza indicatorilor obligatorii prevăzuți de Ghidul ABE privind instituțiile sistemice, la cel mai înalt nivel de consolidare, pentru entitățile care intră sub jurisdicția autorității naționale competente, inclusiv filiale din alte state membre și din țări terțe. Această etapă obligatorie asigură realizarea unui grad adecvat de convergență în ceea ce privește identificarea instituțiilor de importanță sistemică din statele membre, în cadrul unui proces de evaluare comparabil, transparent și ușor de înțeles;
  2. în a doua etapă sunt utilizați indicatori suplimentari aleși de autoritatea națională competentă din lista indicatorilor opționali prevăzuți de Ghidul ABE. Indicatorii suplimentari trebuie să reflecte particularitățile sectorului bancar național, în scopul identificării tuturor instituțiilor sistemice, inclusiv a celor de dimensiuni mai mici, care nu au fost desemnate în mod automat ca având un caracter sistemic în cadrul primei etape de evaluare. Necesitatea acestei etape decurge din diferențele existente între statele membre în ceea ce privește mărimea și caracteristicile sistemelor financiare naționale.

Parcurgerea celor două etape menționate asigură un echilibru între convergență, comparabilitate și flexibilitate în procesul de identificare a instituțiilor sistemice.

În România, amortizorul O-SII a fost implementat începând cu 1 ianuarie 2016, fiind aplicabil instituțiilor de credit identificate ca având un caracter sistemic în conformitate cu metodologia armonizată cu prevederile Ghidului Autorității Bancare Europene, astfel:


Sinteza metodologiei de evaluare a băncilor sistemice, conținând elementele minime prevăzute de Ghidul ABE

↑ sus

Amortizorul de capital pentru riscul sistemic

Amortizorul de capital pentru riscul sistemic (Systemic Risk Buffer - SyRB) este destinat prevenirii și diminuării riscului sistemic structural manifestat pe termen lung sau riscului macroprudențial care ar putea avea consecințe negative la nivelul sistemului financiar și al economiei reale, fiind un instrument flexibil, care poate fi utilizat de statele membre în funcție de riscurile identificate în cadrul sistemului financiar național. În România, instrumentul a fost utilizat începând cu anul 2018. Din punct de vedere metodologic, instituțiile de credit determină nivelul amortizorului de capital pentru riscul sistemic având în vedere indicatorii de evaluare a calității activelor, respectiv rata creditelor neperformante și gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante. În funcție de media înregistrată de cei doi indicatori pentru o perioadă de 12 luni anterioare aplicării, amortizorul SyRB este stabilit la nivelul de zero la sută, 1 la sută sau 2 la sută. Încadrarea pentru fiecare dintre aceste rate ale amortizorului se face prin raportare la pragurile de referință stabilite (5 la sută pentru rata creditelor neperformante și 55 la sută pentru gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante).

Mod de implementare

↑ sus