Punct de vedere apărut pe www.economistul.ro, în 24 martie 2014

Am fost și sunt un fervent participant, cu contribuții la acest forum de dezbateri pe tema educației economice universitare - ACADEMICA BNR -, o inițiativă care, în timp, începe să-și arate roadele. Ceea ce mă face să scriu acest articol este imperativul de ordin comunicațional de a evoca un cadru informal de discuții deschise într-un triunghi instituțional și în trei paliere. Consider că toți cei interesați de ceea ce se întâmplă în spațiul gândirii și practicii economice sunt îndreptățiți să cunoască „rodul” ultimei ediții, fără posibilitatea vreunui risc să treacă neobservat de cât mai mulți din breasla noastră.

Pentru a „epuiza” evocarea, dar cu scopul voit de a incita cititorul, reamintesc că triunghiul instituțional este reprezentat de Ministerul Educației și Cercetării, Banca Națională a României și universități cu facultăți economice din România, 27 la număr deocamdată, prin Consiliul Național al Rectorilor. Cele trei paliere de dialog au fost gândite în sensul dezvoltării și îmbogățirii comunicării la nivele bine definite ale învățământului universitar economic, din zona gestiunii acestuia, și, mai ales, a fondului cunoștințelor transmise către tânăra generație de economiști în formare.

Vorbim despre un dialog între ministrul de resort, guvernatorul băncii centrale și rectorii universităților cuprinse în proiect, un dialog direct dintre ministrul de resort și rectori și academica propriu zisă, respectiv dialogul pe teme economice de actualitate, cunoaștere și metodologie în domeniu, stimulat de prezentări, de regulă, ale reprezentanților BNR și ai instituțiilor financiare.

Din punct de vedere organizațional, cele șase ediții de până acum ale Academica BNR au permis o șlefuire și o fluidizare a participării spre un model de reuniune pe cale de a forma o familie autentică a unei elite din domeniul economic. O familie care are ceva de spus în sens științific și practic și, nu în ultimul rând, să fie și auzită în împlinirea unor așteptări ale unor cercuri mai largi, dincolo de triunghiul instituțional amintit.

Privind la tematica de fond, de regulă neanunțată în detaliu, fiind apreciat și elementul surpriză pentru auditoriu, precum și libertatea lectorilor de a alege – până în ultimul moment – prezentările și dezbaterile, Academica BNR în această ultimă ediție a relevat, poate ca niciodată până în prezent, o convergență ad-hoc de idei personale (deci nediscutate între autori dinainte) care pot fi sintetizate într-un fel de mesaj-avertisment care ni se adresează tuturor.

Prezentările orientate spre mecanisme, instrumente și politici publice menite să sprijine dezvoltarea națională, trecerea la euro, capabilitatea de a rezista la șocuri asimetrice, mecanismele de reziliență și resursele acestora, selecția resurselor dezvoltării, umanizarea dezvoltării și dispersia efectelor ei asupra subiecților au fost, toate, un semnal al complexității perioadei de criză și a ceea ce ar urma, complexitate care ar fi bine să nu mai fie tratată cu superficialitatea superioară a acțiunilor conjuncturale sau pompieristice, de regulă sub presiunea partenerilor externi, și de maniera că timpul le rezolvă pe toate sau că pe termen lung cu toții trecem Styxul.

Aș spune că Academica BNR se îndreaptă spre o perspectivă incitantă, fiind constant nu numai interesul crescut pentru program, ci și o contopire ideatică a preocupărilor cadrelor didactice universitare din domeniul economic care nu mai este paralelă nici cu realitatea și nici cu tematica prezentărilor. Pe toți ne frământă cam aceleași lucruri, care în acest moment se cantonează mai degrabă în zona îngrijorărilor și căutărilor de răspunsuri, ceea ce denotă că și substanța cursurilor universitare dedicate formării tinerilor economiști este mai bine calată pe pregătirea gestiunii unui prezent provocator.

Acest fapt poate fi echivalat cu un licăr de lumină încurajator și în domeniul înțelegerii reciproce a partenerilor programului Academica BNR a unei realități dinamice: însăși cultura economică generată de universități trebuie să se adapteze cu viteză cerințelor vieții reale, ceea ce denotă, prin prisma conținutului dezbaterilor formale și al celor informale (din afara programului propriu zis), necesitatea ca demersurile științifice ale profesorilor să se înscrie în sensul conexiunii menționate, cu un curriculum adecvat de cursuri. Este fără dubiu că mai tot ceea ce aflăm de la profesorii universitari la Academica BNR este transmis în detaliu și studenților.

Mesajul-avertisment pentru noi ca economiști și implicarea noastră în ceea ce înseamnă dezvoltarea României a rezultat prioritar din observarea confluenței a trei categorii de argumente: de natură istorică, de arondare a lor la criza de anvergură globală prin care încă se trece, și a stării noastre de fapt. Subiectul modernității și al opțiunii pentru modernizare a debordat în toate palierele de interes instituțional, organizațional, de legiferare, ceea ce ne trimite spre un proces de catch-up activ față de țările avansate, departe poate de o anumită inerțialitate care se manifestă și din care se iese prea des numai prin forța unui calendar din afară.

Optând pentru modernitate și modernizare, mai este de subliniat, ca un numitor comun al tuturor intervențiilor, aplecarea spre starea/situația umană în raport cu sensul și efectele dezvoltării. Așa cum se vede dezvoltarea acum, care, în ciuda beneficiilor de pe urma volumului mare de informații și a străpungerilor în progresul științific și tehnologic, este departe să corespundă și să răspundă corect vieții celor mai mulți dintre semenii noștri, vulnerabilitățile modelului actual indică – cu un grad înalt de posibilitate – generarea de riscuri sociale care să depășească preocuparea dominantă pentru simplul randament economic în termenii pe care îi înțelegem acum. Profilarea unei agende globale complicate și care necesită un răspuns, măcar în zona gestionabilă de oameni, ne împinge spre rațiuni în care bancabilitatea unui proiect să nu mai fie criteriul unei performanțe și să devină, în fapt, o piedică până și pentru propria noastră existență pe această planetă.

Mesajul-avertisment a fost tratat, în opinia subsemnatului, ca o necesitate de responsabilizare socială generală, care impune trecerea de la contemplare la un altfel de acțiune, existând riscul ca dezvoltarea economică să afecteze dezvoltarea socială, să pună în pericol chiar dezvoltarea umană. Referirile la necesitatea depășirii pragului cognitiv, idee vehiculată de mulți experți citați în timpul dezbaterilor, au avut în vedere că nu trebuie ajuns, din motive de miopie chiar în cunoașterea economică și nu numai, la acea limită de la care un proces incepe să devină ireversibil, deci necontrolabil până și de cei care îl inițiază.

Chiar dacă sunt desuet prin prisma modului în care sunt primite lucrurile bune, tratându-le pe cele care ne îngrijorează ca economiști, aprecierea mea personală este că o mai largă promovare a unor proiecte de genul celui la care m-am referit, stimulând dialogul economiștilor și în alte configurații instituționale, nu poate fi decât benefică, cu o condiție: alura lui onestă și nepartizană să fie menținută spre beneficiul soluțiilor optime la problemele care ne îngrijorează.