În temeiul prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 37 din Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ,
Banca Naţională a României emite prezentele norme.
Art. 1. -(1) Prezentele norme reglementează condiţiile specifice de funcţionare a caselor de economii pentru domeniul locativ, denumite în continuare case de economii.
(2) Casele de economii funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, denumită în continuare Lege, şi ale legislaţiei bancare.
CAPITOLUL I Cerinţe de natură prudenţială, specifice caselor de economii
SECŢIUNEA 1
Credite destinate finanţării anticipate şi intermediare
Art. 2. -(1) În vederea acordării de credite anticipate şi intermediare se poate utiliza până la 70% din diferenţa, la momentul respectiv, dintre soldul depunerilor destinate economisirii şi creditării în sistem colectiv şi soldul creditelor acordate pe baza contractelor de economisire-creditare pentru domeniul locativ, de care clienţii au făcut uz.
(2) Creditele acordate conform alin. (1) pot avea o durată de până la 60 de luni. Creditele care au o durată de peste 48 de luni nu pot depăşi 25% din totalul creditelor menţionate.
(3) Banca Naţională a României poate admite în cazuri speciale, pe bază de cerere fundamentată, excepţii de la cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2).
SECŢIUNEA 2
Contracte de economisire-creditare de valoare mare
Art. 3. -(1) Contractele de economisire-creditare de valoare mare sunt acele contracte de economisire-creditare a căror valoare depăşeşte echivalentul a 100.000 euro. Toate contractele de economisire-creditare încheiate de un singur client în termen de 12 luni sunt considerate a fi un singur contract.
(2) Valoarea totală a contractelor de economisire-creditare de valoare mare care nu au fost încă repartizate nu poate depăşi 15% din valoarea totală a sumelor contractate, încă nerepartizate, ale unei case de economii.
(3) Valoarea totală a contractelor de economisire-creditare de valoare mare încheiate în decursul unui an calendaristic nu poate depăşi 30% din valoarea totală a contractelor încheiate în anul respectiv.
(4) În componenţa contractelor supuse limitărilor prevăzute la alin. (2) şi (3) intră şi contractele de economisire-creditare pentru care clienţii au achitat suma minimă de economisit prevăzută în contract, în cursul primului an după încheierea contractului de economisire-creditare.
SECŢIUNEA 3
Finanţări diverse
Art. 4. - Valoarea totală a creditelor, altele decât cele acordate în baza contractelor de economisire-creditare, prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b) din Lege, şi a garanţiilor emise în favoarea terţilor, pentru credite de natura celor care pot fi acordate de casa de economii, prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d) din Lege, nu poate depăşi 70% din valoarea aferentă finanţărilor în baza contractelor de economisire-creditare şi a finanţărilor anticipate şi intermediare, acordate potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din Lege. Astfel de credite nu pot fi acordate din masa de repartizare.
Art. 5. - Valoarea totală a contractelor destinate finanţării construcţiilor cu caracter comercial, industrial şi social-cultural, acordate în condiţiile art. 3 lit. d) pct. 7 din Lege, nu poate depăşi 3% din volumul total al creanţelor din creditele acordate de o casă de economii.
SECŢIUNEA 4
Credite acordate societăţilor comerciale la care casa
de economii deţine participaţii
Art. 6. -(1) Valoarea totală a creditelor acordate societăţilor comerciale la care o casă de economii deţine participaţii nu va putea depăşi 60% din fondurile proprii ale casei de economii.
(2) Valoarea totală a creditelor acordate fiecărei societăţi comerciale la care o casă de economii deţine participaţii nu va putea depăşi 20% din fondurile proprii ale casei de economii.
SECŢIUNEA 5
Condiţii de repartizare
Art. 7. -(1) În afara cerinţelor prevăzute la art. 9 din Lege, în Condiţiile generale de afaceri trebuie prevăzute valorile minime admise ale cifrelor de evaluare sau alte condiţii de repartizare adecvate, care pe termen lung vor conduce la un raport colectiv clienţi-casă de economii de cel puţin 1. În vederea supravegherii respectării acestei cerinţe, Banca Naţională a României poate solicita casei de economii întocmirea unui raport de evaluare având ca scop justificarea obţinerii pe termen lung a unui raport colectiv clienţi-casă de economii de cel puţin 1. Raportul de evaluare va fi realizat pe baza premiselor cuprinse în Condiţiile generale de afaceri, corelate cu estimări viabile privind desfăşurarea pe termen lung a activităţii casei de economii, şi va fi avizat de un auditor independent care va putea fi desemnat de Banca Naţională a României.
(2) Raportul individual client-casă de economii trebuie să aibă, la momentul repartizării, valoarea de cel puţin 0,6, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) şi (4).
(3) Condiţiile de repartizare pot fi stabilite diferit de prevederile alin. (2), cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României, în măsura în care, pentru tarifele care intră în volumul de repartizare, rezultă a fi asigurat pe termen lung un raport colectiv clienţi-casă de economii de cel puţin 1.
(4) În cazul în care condiţiile de repartizare nu conduc pe termen lung la un raport colectiv clienţi-casă de economii de cel puţin 1 sau apar doar temporar valori ridicate ale raportului colectiv clienţi-casă de economii, atunci casa de economii trebuie să modifice fără întârziere în mod corespunzător condiţiile de repartizare.
(5) Valorile raportului colectiv clienţi-casă de economii pe anul calendaristic încheiat trebuie justificate anual Băncii Naţionale a României. Calculele care au stat la baza determinării valorii raportului colectiv clienţi-casă de economii pe anul calendaristic încheiat vor fi analizate şi avizate de auditorul independent, rezultatul urmând a fi inclus în raportul prevăzut la art. 25 alin. (3) din Lege. Banca Naţională a României poate solicita casei de economii ca verificarea şi avizarea calculelor care au stat la baza determinării valorii raportului colectiv clienţi-casă de economii pe anul calendaristic încheiat să fie realizate şi de un alt auditor independent, cu desemnarea acestuia.
SECŢIUNEA 6
Constituirea fondului special
Art. 8. -(1) Pentru primii ani de activitate, la constituirea fondului special se vor avea în vedere prevederile reglementărilor Băncii Naţionale a României privind autorizarea caselor de economii.
(2) Fondul special se constituie, cu respectarea prevederilor art. 12 din Lege, prin alocarea diferenţei dintre veniturile realizate din dobânzi (dobânda extracolectivă) ca urmare a plasamentelor temporare efectuate din masa de repartizare neutilizată pentru finanţarea în baza contractelor de economisire-creditare, din cauza neîndeplinirii de către clienţi a condiţiilor de repartizare, şi veniturile ce s-ar fi realizat din dobânzi (dobânda colectivă) ca urmare a finanţărilor în baza contractelor de economisire-creditare. În categoria plasamentelor temporare vor fi incluse numai acele plasamente efectuate conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Lege şi credite pentru activitatea de finanţare anticipată şi intermediară acordate potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din Lege.
SECŢIUNEA 7
Utilizarea fondului special
Art. 9. -(1) În măsura în care repartizarea la o cifră de evaluare ţintă, care duce, în cazul clienţilor care economisesc regulat, la un raport individual client-casă de economii egal cu valoarea 1, nu poate fi menţinută fără transferul mijloacelor extracolective la masa de repartizare (cifra de evaluare superioară care generează utilizarea fondului), va fi utilizat fondul special. Pentru toate tarifele care intră în compunerea masei de repartizare este valabilă o cifră de evaluare unitară superioară care generează utilizarea fondului special în sensul amintit anterior, aceasta fiind determinată conform prevederilor Condiţiilor generale contractuale aferente tarifului cu cea mai mare pondere în cadrul volumului total al creditelor nerepartizate.
(2) Fondul special poate fi utilizat în măsura în care, în cazul clienţilor care economisesc regulat, raportul individual client-casă de economii ar depăşi 0,8 (cifră de evaluare inferioară care generează utilizarea fondului).
(3) Fondul special poate fi utilizat cu acordul Băncii Naţionale a României înainte de atingerea cifrei de evaluare inferioare care generează utilizarea fondului, în măsura în care acest lucru se impune pentru prevenirea periclitării iminente a capacităţii de repartizare pe termen lung.
(4) Fondul special se utilizează în limita sumei reprezentând diferenţa dintre cheltuielile efectuate cu dobânzile (dobânda extracolectivă) ca urmare a includerii în masa de repartizare a surselor extracolective, respectiv surse proprii şi/sau surse atrase în scopul finanţării în baza contractelor de economisire-creditare, şi cheltuielile efectuate cu dobânzile (dobânda colectivă) aferente masei de repartizare provenite din finanţări primite în baza contractelor de economisire-creditare. În cazul includerii în masa de repartizare a surselor proprii, dobânda extracolectivă se va determina pe baza ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.
SECŢIUNEA 8
Efectuarea de plasamente în active cu grad de risc de credit scăzut
Art. 10. - Activele cu grad de risc de credit scăzut, în care casele de economii pot efectua plasamente conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f) din Lege, sunt cele prevăzute la gradele de risc de credit 0% şi 20% din cadrul reglementărilor Băncii Naţionale a României privind limitarea riscului de credit al instituţiilor de credit.
SECŢIUNEA 9
Garantarea creditelor cu diferite tipuri de garanţii
Art. 11. - Contingentul creditelor garantate prin ipoteci asupra imobilelor aflate în ţară nu va putea fi mai mic de 60% din volumul total al creditelor.
CAPITOLUL II Dispoziţii finale
Art. 12. - Nerespectarea prezentelor norme atrage aplicarea sancţiunilor şi/sau măsurilor prevăzute la art. 69 şi, respectiv, la art. 70 din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 34 din Legea nr. 541/2002.
Preşedintele Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isărescu
Bucureşti, 13 iunie 2003.
Nr. 5.