Nr. 23/120/113.136
Banca Naţională a României
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2), ale art. 16 şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar,
în temeiul dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, al dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi ale art. 7 alin. (1), (3), (10) şi (15) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 514/2002, modificat şi completat prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, al dispoziţiilor art. 4 alin. (26) şi (27), ale art. 5 lit. a) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 20 şi 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006,
Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emit următorul ordin:
CAPITOLUL I Domeniul de aplicare şi definiţii
Art. 1. -(1) Prezentul ordin stabileşte modul de determinare a cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, identificarea şi raportarea tranzacţiilor intragrup şi a concentrărilor de riscuri la nivelul unui conglomerat financiar.
(2) Prezentul ordin se aplică entităţilor reglementate, persoane juridice române, care sunt supuse supravegherii suplimentare exercitate de către coordonator la nivelul unui conglomerat financiar.
Art. 2. -(1) Termenii şi expresiile folosite în prezentul ordin au semnificaţia prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar.
(2) Pentru scopul aplicării prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) cerinţe de solvabilitate - cerinţele de adecvare a capitalului/cerinţele de solvabilitate, reglementate potrivit regulilor sectoriale la nivel individual şi, după caz, la nivel consolidat;
b) cotă proporţională - proporţia din capitalul social subscris care este deţinută, direct sau indirect, de o entitate care deţine o participaţie într-o altă entitate;
c) cerinţă de solvabilitate noţională - cerinţa de capital la care o entitate nereglementată din sectorul financiar ar trebui să se conformeze în baza regulilor sectoriale aplicabile, ca şi cum ar fi o entitate reglementată a acelui sector financiar.
CAPITOLUL II Adecvarea capitalului
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 3. - Calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se efectuează în conformitate cu principiile tehnice prevăzute la secţiunea a 2-a şi, potrivit deciziei coordonatorului, cu una dintre metodele tehnice de calcul prevăzute în secţiunea a 3-a.
Art. 4. - Impunerea de către coordonator, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, a unei anumite metode de calcul al cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului va ţine cont de structura conglomeratului financiar şi va avea în vedere obiectivele supravegherii suplimentare, în special cele referitoare la concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup, precum şi protejarea obiectivelor supravegherii la nivel sectorial.
Art. 5. -(1) Entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau, după caz, societatea financiară holding mixtă ori entitatea reglementată identificată potrivit prevederilor art. 15 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 va efectua calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului anual şi va transmite coordonatorului rezultatele calculului şi datele relevante care au stat la baza efectuării acestuia.
(2) Transmiterea datelor prevăzute la alin. (1) se va face în termen de 7 luni de la finele perioadei de referinţă.
SECŢIUNEA a 2-a
Principii tehnice
2.1. Domeniul de aplicare şi forma calculului cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului
Art. 6. -(1) Indiferent de metoda utilizată pentru calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, atunci când o entitate este filială şi prezintă un deficit de solvabilitate sau, în cazul unei entităţi nereglementate din sectorul financiar, un deficit de solvabilitate noţională, în vederea calculului cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului trebuie să fie luat în considerare deficitul total de solvabilitate al filialei.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), în cazul în care, în opinia coordonatorului, răspunderea societăţii-mamă care deţine o cotă-parte din capital este limitată în mod clar şi strict la acea cotă-parte din capital, coordonatorul poate permite ca deficitul de solvabilitate al filialei să fie luat în considerare în mod proporţional.
Art. 7. - În situaţia în care nu există legături de capital între entităţile dintr-un conglomerat financiar, coordonatorul, după consultarea celorlalte autorităţi competente relevante, determină nivelul cotei proporţionale care trebuie să fie luat în considerare pentru calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, având în vedere răspunderea determinată de relaţia existentă între entităţile în cauză.
2.2. Alte principii tehnice
Art. 8. -(1) Indiferent de metoda folosită pentru calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, coordonatorul şi, acolo unde este necesar, celelalte autorităţi competente implicate asigură aplicarea următoarelor principii:
a) eliminarea utilizării multiple a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar, precum şi a oricărei creări inadecvate de fonduri proprii în interiorul grupului.
Pentru asigurarea eliminării utilizării multiple a fondurilor proprii şi a creării inadecvate de fonduri proprii în interiorul grupului, autorităţile competente aplică, prin analogie, principiile relevante prevăzute în cadrul regulilor sectoriale aplicabile;
b) cerinţele de solvabilitate pentru diferitele sectoare financiare reprezentate într-un conglomerat financiar trebuie să fie acoperite de elemente de fonduri proprii, în conformitate cu regulile sectoriale corespunzătoare.
(2) În cazul în care există un deficit de fonduri proprii la nivelul conglomeratului financiar, vor fi luate în considerare pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului numai elementele de fonduri proprii care sunt eligibile potrivit tuturor regulilor sectoriale. Aceste elemente de fonduri proprii sunt denumite în continuare capital intersectorial.
(3) În cazul în care regulile sectoriale prevăd limite cu privire la eligibilitatea anumitor instrumente de fonduri proprii, care ar putea fi considerate drept capital intersectorial, aceste limite se aplică în mod corespunzător la calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar.
(4) În situaţia în care există limite sectoriale diferite cu privire la eligibilitatea anumitor instrumente de fonduri proprii, în vederea determinării capitalului intersectorial se va lua în considerare la calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar limita sectorială cea mai mică.
Art. 9. - La calculul fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar, autorităţile competente trebuie să ia în considerare eficacitatea transferabilităţii şi disponibilitatea fondurilor proprii între diferitele entităţi juridice din cadrul grupului, ţinând cont de obiectivele stabilite de regulile de adecvare a capitalului.
Art. 10. - În cazul unei societăţi de administrare a investiţiilor, cerinţă de solvabilitate înseamnă cerinţa de capital prevăzută la art. 57 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.
2.3. Cerinţa de solvabilitate noţională
Art. 11. - În vederea calculului cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, în cazul unei entităţi nereglementate din sectorul financiar, se calculează o cerinţă de solvabilitate noţională în sensul prevederilor art. 2.
Art. 12. - În cazul unei societăţi financiare holding mixte, cerinţa de solvabilitate noţională este calculată în conformitate cu regulile sectoriale aplicabile sectorului financiar cel mai important din conglomeratul financiar, determinat în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006.
SECŢIUNEA a 3-a
Metode tehnice de calcul
3.1. Metoda consolidării contabile
Art. 13. - Calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situaţiilor financiare consolidate.
Art. 14. - Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferenţă între:
a) fondurile proprii ale conglomeratului financiar, calculate pe baza poziţiei financiare consolidate a grupului; elementele eligibile sunt acelea care sunt prevăzute în regulile sectoriale aplicabile; şi
b) suma cerinţelor de solvabilitate pentru fiecare sector financiar din cadrul grupului.
Art. 15. -(1) Fondurile proprii şi cerinţele de solvabilitate ale entităţilor din grup se calculează prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzătoare referitoare la forma şi întinderea consolidării.
(2) Cerinţa de solvabilitate noţională pentru entităţile nereglementate care nu sunt incluse în calculul cerinţelor de solvabilitate prevăzute la alin. (1) se calculează potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secţiunea a 2-a.
Art. 16. - Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 14 nu trebuie să fie negativ.
3.2. Metoda deducerii şi agregării
Art. 17. - Calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situaţiilor financiare ale fiecărei entităţi din grup.
Art. 18. - Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferenţă între:
a) suma fondurilor proprii ale tuturor entităţilor reglementate şi nereglementate aparţinând fiecărui sector financiar din cadrul grupului; elementele eligibile sunt acelea prevăzute în regulile sectoriale aplicabile; şi
b) suma cerinţelor de solvabilitate/solvabilitate noţională ale tuturor entităţilor reglementate şi, după caz, nereglementate, aparţinând fiecărui sector financiar din cadrul grupului, şi a valorii contabile a participaţiilor în alte entităţi ale grupului.
Art. 19. -(1) Cerinţele de solvabilitate ale entităţilor din grup se calculează prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzătoare.
(2) La calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, fondurile proprii şi cerinţele de solvabilitate sunt luate în considerare potrivit cotei proporţionale, în sensul prevederilor art. 2, deţinută de societatea-mamă sau de entitatea care deţine o participaţie într-o altă entitate a grupului.
(3) Cerinţa de solvabilitate noţională pentru entităţile nereglementate din sectorul financiar se calculează potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secţiunea a 2-a.
Art. 20. - Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 18 nu trebuie să fie negativ.
Art. 21. - Operaţiunile intragrup sunt eliminate într-un mod asemănător celui specific elaborării situaţiilor financiare consolidate.
3.3. Metoda deducerii valorii contabile a participaţiei societăţii-mamă/a cerinţei de solvabilitate a entităţilor în care se deţine participaţia
Art. 22. - Calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar este efectuat pe baza situaţiilor financiare ale fiecărei entităţi din grup.
Art. 23. - Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului sunt calculate ca diferenţă între:
a) fondurile proprii ale societăţii-mamă sau ale entităţii care este liderul conglomeratului financiar; elementele eligibile sunt acelea prevăzute în regulile sectoriale aplicabile; şi
b) suma cerinţei de solvabilitate a societăţii-mamă sau a entităţii - lider de grup şi cea mai mare dintre: valoarea contabilă a participaţiilor societăţii-mamă în alte entităţi din grup şi cerinţele de solvabilitate ale acestor entităţi.
Art. 24. -(1) Cerinţele de solvabilitate ale entităţilor din grup se calculează prin aplicarea regulilor sectoriale corespunzătoare.
(2) La calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, fondurile proprii şi cerinţele de solvabilitate sunt luate în considerare potrivit cotei proporţionale, în sensul art. 2, deţinută de societatea-mamă sau de entitatea care deţine o participaţie într-o altă entitate a grupului.
(3) Cerinţa de solvabilitate noţională pentru entităţile nereglementate din sectorul financiar se calculează potrivit prevederilor paragrafului 2.3 din secţiunea a 2-a.
(4) În procesul evaluării elementelor eligibile pentru calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, valoarea participaţiilor se poate determina prin metoda punerii în echivalenţă, prevăzută de reglementările contabile aplicabile.
Art. 25. - Rezultatul calculului efectuat potrivit art. 23 nu trebuie să fie negativ.
Art. 26. - Prevederile art. 21 se aplică în mod corespunzător.
3.4. Combinarea celor 3 metode
Art. 27. - Coordonatorul poate permite, după consultarea celorlalte autorităţi competente relevante şi a entităţilor reglementate supuse supravegherii suplimentare, o combinare a celor 3 metode sau combinarea a două dintre cele 3 metode.
CAPITOLUL III Tranzacţiile intragrup
Art. 28. - Coordonatorul unui conglomerat financiar, după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante, identifică tipul tranzacţiilor intragrup pe care entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, trebuie să le raporteze în conformitate cu prevederile art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006.
Art. 29. -(1) La identificarea tranzacţiilor intragrup, se consideră tranzacţii intragrup cel puţin următoarele tipuri de operaţiuni realizate între entităţile aparţinând unui conglomerat financiar care desfăşoară activitate bancară sau prestează servicii de investiţii financiare, pe de o parte, şi cele care desfăşoară activitate de asigurare, pe de altă parte:
a) tranzacţii financiare, cum ar fi: credite, dobândirea de participaţii, acordarea de garanţii, vânzări de active, plăţi de comisioane, investiţii prin intermediul unei entităţi a grupului într-o altă entitate din acesta;
b) schimburi de servicii, cum ar fi: prestarea unor servicii auxiliare prin intermediul unei entităţi pe contul altei entităţi din cadrul aceluiaşi grup - funcţii suport, în special în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea spălării banilor, administrarea lichidităţii;
c) tranzacţii comerciale, cum ar fi: vânzări încrucişate;
d) transferuri de riscuri, cum ar fi: reasigurări, securitizări.
(2) Coordonatorul apreciază, de la caz la caz, dacă o operaţiune constituie o tranzacţie intragrup.
(3) Atunci când defineşte sau îşi exprimă opinia asupra tipului tranzacţiilor, respectiv dacă acestea se încadrează în categoria tranzacţiilor intragrup, coordonatorul unui conglomerat financiar, împreună cu autorităţile competente relevante, ia în considerare structura specifică a grupului şi administrarea riscurilor conglomeratului financiar.
Art. 30. -(1) În vederea identificării tranzacţiilor intragrup semnificative care trebuie raportate, coordonatorul unui conglomerat financiar, după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar supuse supravegherii suplimentare, stabileşte praguri corespunzătoare de semnificaţie, pe baza fondurilor proprii reglementate şi/sau a provizioanelor tehnice.
(2) O tranzacţie intragrup este considerată semnificativă în sensul prevederilor art. 18 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006.
Art. 31. - În vederea atingerii obiectivelor de supraveghere suplimentară cu privire la tranzacţiile intragrup, entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, transmite coordonatorului cel puţin următoarele informaţii:
a) o descriere a tranzacţiilor intragrup pe structura tipurilor de tranzacţii intragrup prevăzute la art. 29 alin. (1) şi care să sublinieze gradul de interdependenţă a activităţilor desfăşurate în cadrul conglomeratului financiar;
b) pentru fiecare tip de tranzacţie, sensul în care aceasta se realizează în majoritatea cazurilor (de exemplu, de la sectorul bancar sau de servicii de investiţii către cel de asigurări sau invers) şi obiectivele urmărite;
c) modalităţile de tarifare a acestor tranzacţii în interiorul grupului.
Art. 32. - Coordonatorul unui conglomerat financiar solicită entităţii reglementate care este liderul conglomeratului financiar sau societăţii financiare holding mixte, după caz, cel puţin următoarele informaţii cantitative referitoare la tranzacţiile intragrup considerate semnificative în sensul art. 30:
a) atunci când acestea depăşesc pragul potrivit căruia o tranzacţie intragrup este considerată semnificativă: valoarea nominală totală a tranzacţiilor care generează fluxuri de numerar, cu excepţia operaţiunilor de piaţă (de exemplu: credite, garanţii, vânzări de active), valoarea globală a comisioanelor plătite, iar pentru operaţiunile cu instrumente financiare la termen, expunerea netă globală la riscul de credit sau, în cazul stării de nerambursare, valoarea globală a noţionalului;
b) pentru fiecare tranzacţie intragrup, atunci când aceasta depăşeşte pragul potrivit căruia o tranzacţie intragrup este considerată semnificativă: valoarea nominală a tranzacţiei şi data încheierii acesteia, precum şi o descriere a tranzacţiei, identitatea părţilor contractante, sensul în care este realizată operaţiunea şi obiectivele urmărite.
Art. 33. - Entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie să dispună de un proces adecvat de identificare, măsurare, monitorizare şi control pentru tranzacţiile intragrup.
Art. 34. - Coordonatorul, respectiv autorităţile competente relevante pot aplica, faţă de societăţile financiare holding mixte sau faţă de entităţile reglementate, după caz, măsurile sau sancţiunile corespunzătoare, potrivit prevederilor art. 43, 44 sau 46 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, dacă se consideră că tranzacţiile intragrup pot periclita situaţia financiară a entităţilor reglementate din cadrul unui conglomerat financiar. În acest sens, se vor avea în vedere, fără a fi limitative, situaţiile în care tranzacţiile intragrup:
a) determină un transfer necorespunzător de capital sau de profit de la entităţile reglementate;
b) sunt încheiate sau executate de către părţi de pe alte poziţii decât cele care reprezintă interese economice diferite şi pot fi dezavantajoase pentru entitatea reglementată;
c) pot afecta în mod nefavorabil solvabilitatea, lichiditatea şi profitabilitatea, la nivel individual, ale entităţilor din grup;
d) sunt utilizate în scopul fraudării cerinţelor prudenţiale la nivel sectorial, în particular a celor referitoare la adecvarea capitalului.
Art. 35. -(1) Entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, raportează anual compartimentului cu atribuţii în domeniul supravegherii din cadrul autorităţii competente desemnate în calitate de coordonator informaţiile solicitate de acesta cu privire la tranzacţiile intragrup semnificative.
(2) Transmiterea datelor prevăzute la alin. (1) se face în termen de 3 luni de la finele perioadei de referinţă.
CAPITOLUL IV Concentrarea riscurilor
Art. 36. - Coordonatorul unui conglomerat financiar, după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante, identifică orice concentrare de riscuri pe care entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, trebuie să o raporteze în conformitate cu prevederile art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006.
Art. 37. -(1) La identificarea concentrărilor de riscuri, coordonatorul are în vedere cel puţin expunerile faţă de:
a) un client;
b) grupuri de clienţi aflaţi în legătură sau grupuri de persoane aflate în relaţii speciale;
c) clienţi dintr-o anumită zonă geografică;
d) un anumit sector economic;
e) anumite produse;
f) prestatori de servicii;
g) apariţia unor dezastre sau calamităţi naturale.
(2) Atunci când defineşte sau îşi exprimă opinia asupra concentrărilor de riscuri, coordonatorul unui conglomerat financiar, împreună cu autorităţile competente relevante, ia în considerare structura specifică a grupului şi administrarea riscurilor conglomeratului financiar.
(3) Sunt considerate persoane aflate în relaţii speciale cu o entitate din cadrul unui conglomerat financiar cel puţin următoarele:
a) celelalte entităţi din cadrul conglomeratului financiar;
b) membrii organelor de administrare, conducere sau supraveghere ale entităţilor din cadrul conglomeratului financiar;
c) acţionarii semnificativi ai unei entităţi din cadrul conglomeratului financiar;
d) soţul/soţia, rudele şi afinii până la gradul al doilea inclusiv ai oricăreia dintre persoanele prevăzute la lit. b) şi c).
Art. 38. -(1) Entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, raportează coordonatorului orice concentrare semnificativă de riscuri faţă de un client, faţă de un grup de clienţi aflaţi în legătură sau un grup de persoane aflate în relaţii speciale, din momentul în care expunerea faţă de oricare dintre aceste categorii este egală sau depăşeşte 10% din fondurile proprii ale conglomeratului financiar.
(2) Coordonatorul, după consultarea cu celelalte autorităţi competente şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar, poate impune, de la caz la caz, raportarea şi a altor categorii de concentrări semnificative de riscuri.
Art. 39. - Entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie să dispună de un proces adecvat de identificare, măsurare, monitorizare şi control al concentrărilor de riscuri.
Art. 40. -(1) Entitatea reglementată care este liderul conglomeratului financiar sau societatea financiară holding mixtă, după caz, raportează anual compartimentului însărcinat cu supravegherea din cadrul coordonatorului informaţiile solicitate de acesta cu privire la concentrările de riscuri semnificative.
(2) Transmiterea datelor prevăzute la alin. (1) se face în termen de 3 luni de la finele perioadei de referinţă.
CAPITOLUL V Dispoziţii finale
Art. 41. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului ordin atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 43 şi 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, respectiv la art. 226, 227, 229 şi 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului sau, după caz, la art. 39 alin. (3) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 42. - Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
*
Prezentul ordin transpune prevederile art. 6.4 şi ale anexelor I şi II din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar, precum şi modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE şi a directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 035 din 11 februarie 2003.
Preşedintele Preşedintele Preşedintele
Consiliului de administraţie Comisiei Naţionale Comisiei de Supraveghere
al Băncii Naţionale a României, a Valorilor Mobiliare, a Asigurărilor,
Mugur Constantin Isărescu Gabriela Anghelache Angela Toncescu
|