Banca Naţională a României lansează cel de-al patrulea Raport asupra stabilităţii financiare, document de evaluare a solidităţii sistemului financiar, a factorilor care influenţează performanţa sa de ansamblu şi principalele sale componente, precum şi interacţiunea acestuia cu economia reală şi mediul extern.
Raportul subliniază condiţiile dificile de funcţionare a sistemului financiar românesc în cursul anului 2008 si trimestrului I 2009, marcate de înrăutăţirea continuă a mediului financiar internaţional, asocierea regiunii cu un grad mai înalt de risc şi deteriorarea percepţiei investitorilor străini pe fondul persistenţei dezechilibrelor structurale si macroeconomice.
Toate componentele sistemului financiar au resimţit şocurile provenind din mediul extern. Influenţa cea mai evidentă s-a resimţit pe piaţa de capital, insa rolul critic pentru stabilitatea financiară de ansamblu a revenit sectorului bancar, prin caracterul dominant în sistem. Principalele vulnerabilităţi pentru sectorul bancar, manifestate pregnant în această perioadă de criză economică şi financiară globală sunt volatilitatea finanţarii externe şi riscul de credit sporit reflectat de dinamica accentuată a creditelor neperformante.
Finanţarea externă a instituţiilor de credit şi companiilor româneşti a inregistrat, de la debutul crizei, o creştere a costurilor şi o reducere a scadenţelor. Ulterior incertitudinile legate de finanţare au crescut, reflectînd, pe de o parte, criza de lichiditate din ţările cu investiţii în sectorul bancar din România şi, pe de altă parte, expunerea importantă a investitorilor străini în bilanţul (pasivul) companiilor şi băncilor româneşti.
Acest context a impus iniţierea unor măsuri preventive, care s-au concretizat în negocierea pachetului de finanţare externă cu Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeana şi alte instituţii financiare internaţionale.
Pachetul de finanţare externă, impreună cu înţelegerile convenite la Viena/Bruxelles cu grupul principalelor bănci din Romania cu capital străin au contribuit la atenuarea perspectivei ajustăriii profunde şi rapide a finanţării externe, îndeosebi a celei pe termen scurt, cu evitarea unor consecinţe adverse asupra activităţii economice şi sectorului bancar.
Riscul de credit a crescut, îndeosebi în ultimele luni, consecinţă a deteriorării condiţiilor economice interne, inclusiv a restrâgerii cererii externe pentru subsidiarele multinaţionalelor din România. Sectorul companiilor s-a confruntat cu dificultăţi de finanţare în creştere, inclusiv legate de costurile acesteia, ceea ce a sporit dificultăţile pentru onorarea serviciului datoriei şi a reinflamat blocajul financiar. Sectorul populaţiei a consemnt ajustări semnificative ale activelor nefinaciare şi financiare, iar debitorii cu venituri mai mici (cu ponderea cea mai mare în totalul creditelor) au cele mai mari dificultăţi în rambursarea datoriilor, afectaţi de reducerea veniturilor şi de expunerea la riscul valutar.
În acest context au fost derulate o serie de scenarii de testare la stres, scenarii care atestă o capacitate bună de absorbţie a unor şocuri în condiţiile suplimentărilor de capital efectuate deja şi de cele în curs de materializare.
Sistemul financiar românesc s-a dovedit apt să absoarbă şocuri de intensitate şi persistenţă relativ moderate, indicatorii de stabilitate financiară semnaland un risc sistemic scăzut în condiţiile unei expuneri externe limitate.
Celelalte componente ale sistemului financiar au resimţit profund efectele crizei, în special piaţa de capital, însă dimensiunile lor reduse au contribuit la menţinerea riscului sistemic la un nivel scăzut.