Leul a devenit moneda națională a României prin Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale, adoptată în 1867.

Începând din anul 1880, statul român a conferit Băncii Naţionale a României privilegiul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător (bancnote). Din acest moment, istoria leului nu mai poate fi separată de aceea a băncii centrale.

O incursiune în lumea banilor este, desigur, un demers captivant. Este ceea ce își propune expoziția Istoria leului, organizată în nava laterală vestică a sălii de legătură dintre cele două palate ale sediului băncii. Scopul ei este de cunoaştere a istoriei noastre băneşti și de evocare a rolului băncii de emisiune în susținerea monedei naționale.

Expoziţia Istoria Leului

Vizitatorul poate admira seria completă de monede emise de statul român, începând cu anul 1867 și până la denominarea leului din anul 2005, precum și principalele tipuri de bancnote.

Sunt expuse primele monede românești - monedele divizionare din bronz de 1, 2, 5 și 10 bani, cele din argint de 50 bani, 1 leu și 2 lei, dar și „polii” din aur ai lui Carol I. Biletele ipotecare sunt realizate în 1877, cu un design de inspirație franceză, care aducea în prim-plan afirmarea latinităţii poporului român. Stilul acestor bilete este continuat pe bancnotele tipărite de Banca Națională începând cu anul 1881.

„Monede de hârtie” 10 bani, 1917

Vitrina dedicată circulației bănești în timpul Primului Război Mondial reflectă schimbările produse în structura monetară. Moneda metalică dispare aproape complet din cauza inflației, dar și a tendinţei populației de a tezauriza monedele din argint, considerate mai sigure. Lipsa lor este compensată de Banca Națională, care pune în circulație bancnote cu valori nominale mici (1, 2 și 5 lei). Tot aici, privirile sunt atrase de „monedele de hârtie” ale Ministerului Finanțelor, considerate a fi unele dintre cele mai mici bancnote din lume.

După război și depășirea efectelor crizei economice mondiale, România traversează o perioadă de înflorire economică. Grafica bancnotelor devine tot mai bogată și apar teme noi, referirile la dinastie și unitatea națională devenind tot mai evidente.

Bancnotă 5000 lei, 1931

Bancnotă 1000 lei, 1934

Monedă 1 leu, 1966

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, monedele din nichel au fost retrase din circulație și topite, metalul rezultat fiind folosit în industria de armament. Locul lor a fost luat de monedele din zinc. Pentru scurtă vreme, ca şi în alte ţări ocupate, armata sovietică a emis proprii „lei”, circulaţia acestora fiind limitată la perioada trecerii trupelor sovietice pe teritoriul României.

Profundele transformări prin care a trecut societatea românească după instaurarea regimului comunist sunt de asemenea oglindite în expunere.

Bancnotă 100 lei, 1966

Trecută sub tutela Ministerului Finanţelor, Banca Națională a fost pusă în situația de a accepta pentru însemnele monetare valori care nu aveau nimic de-a face cu tradiţia românească. Designul bancnotelor cu reprezentările regaliste și latine este modificat pentru a include simbolurile vremii, reflectând noua putere populară şi ideea de revoluţie.

Ultima vitrină din cadrul expoziției este dedicată perioadei de după decembrie 1989. Prima emisiune de bancnote lansată după schimbarea regimului politic a fost pusă în circulaţie de Banca Naţională în ianuarie 1991 și dedicată lui Constantin Brâncuşi. Ulterior, pe bancnotele românești au fost figurate numeroase personalităţi româneşti: Grigore Antipa, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Aurel Vlaicu, I. L. Caragiale.

În anul 1999, a fost pusă în circulaţie prima bancnotă din polimer - 2000 lei - Eclipsa totală de soare din 11 august 1999. Acest tip de material reprezintă vârful tehnologiei de fabricaţie a biletelor de bancă contemporane şi prezintă mai multe avantaje prin comparaţie cu suportul tradiţional de hârtie: pot fi introduse elemente de siguranţă mult mai performante, iar bancnotele au o rezistență crescută în circulație (fiind de patru ori mai durabile), sunt mai curate, nu absorb umezeala, bacteriile sau alte impurități şi sunt reciclabile.

Prima bancnotă din polimer: 2000 lei - Eclipsa totală de soare din 11 august 1999

În anii care au urmat, bancnotele de hârtie au fost înlocuite progresiv, astfel încât, odată cu denominarea leului din anul 2005, întreaga cantitate de bancnote aflată în circulaţie este fabricată exclusiv din polimer.

Monedă 100 lei, „Ferdinand 1922”

Expoziția dedicată monedei naționale este completată de emisiunile jubiliare sau comemorative românești din aur, emise în perioada 1906-1944, cărora le este dedicată o secţiune aparte. Tirajul mic în care acestea au fost bătute le face să fie şi mai valoroase, Muzeul BNR reunind cel mai mare număr de piese de acest tip din România.

Medalia „Ardealul Nostru”, 1944

Medalia jubiliară „Ardealul Nostru”, cunoscută și sub denumirea populară de „cocoșel”, a fost bătută în anul 1944, într-un tiraj de un milion de exemplare, fiind emisă în cadrul Împrumutului Refacerii Naționale. Deşi nu are gravată nicio valoare nominală, piesa se aliniază sistemului monetar european, prezentând aproape toate caracteristicile monedelor franțuzești de 20 franci.

Galben de podoabă, 1939

Emisiunea jubiliară „Centenarul naşterii Regelui Carol I” (1939) cuprinde trei valori: 20 şi 100 lei, dar şi o piesă mare, cu diametrul de 41 mm şi greutatea de 42 grame, echivalentul a 12 ducaţi şi denumită „galben de podoabă”. Interesant de menţionat este faptul că emisiunea nu a avut un caracter oficial, fiind oferită de Carol al II-al doar apropiaţilor săi şi unor înalţi demnitari ai statului.