Adoptarea monedei unice europene


Euro este moneda unică folosită până în prezent de 19 dintre cele 28 state membre ale Uniunii Europene, Lituania fiind statul care s-a alăturat cel mai recent zonei euro (1 ianuarie 2015). 

Adoptarea euro ca monedă naţională de către statele membre care aderă la UE este obligatorie şi înseamnă practic îndeplinirea angajamentelor legate de realizarea şi a celei de a treia etape a Uniunii Economice şi Monetare (UEM), prevăzute în Tratatul de la Maastricht. Conform prevederilor Tratatului de la Maastricht, ţările care aderă la Uniunea Europeană trebuie să adopte moneda unică odată cu îndeplinirea tuturor criteriilor de convergenţă. Excepţia de la această regulă o reprezintă Danemarca şi Regatul Unit, care au negociat o „clauză de neparticipare” (engl. opt out) care le permite să rămână în afara zonei euro.

În acest context, în perioada premergătoare adoptării monedei unice, economia naţională trebuie să parcurgă ajustările necesare integrării în zona euro. Aceste acţiuni constau în îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală şi a celor de convergenţă juridică. În procesul de evaluare a îndeplinirii criteriilor de convergență, un factor esențial îl constituie îndeplinirea acestora în mod sustenabil, întrucât convergența trebuie realizată pe o bază durabilă. În acest sens, sunt avuţi în vedere o serie de indicatori economici retrospectivi şi anticipativi, consideraţi utili pentru examinarea aprofundată a sustenabilităţii procesului de convergenţă, precum: integrarea pieţelor, situaţia şi evoluţia balanţei de plăţi, evoluţia costurilor unitare cu forţa de muncă şi a altor indici de preţ.

Progresele înregistrate de statele membre în îndeplinirea obligaţiilor pentru participarea la etapa a treia a UEM sunt analizate separat de către Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, în cadrul rapoartelor de convergenţă, şi prezentate Consiliului Uniunii Europene, cel puţin o dată la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care face obiectul unei derogări, conform prevederilor articolului 140(1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).